64,416 matches
-
ca să ne scoată din încurcătură... Și ne și scoate, e adevărat, - însă cu ce preț: aruncându-ne în plin mister; stingând, cu un gest suveran, lumina explicației (ternă, dar lumină!), pentru a ne cufunda în întunericul fecund al înțelegerii.“ Dialogul „personajelor“ lui Mihai Șora se produce îmbrăcând, nu rareori, dimensiuni poetice. Astfel, găsim, chiar acolo unde nici cu gândul nu gândim (ca să-i reluăm spusa), o bogăție de fraze încântătoare. „Vântul suflă unde vrea, ubi vult, și tu auzi vuietul lui
Mihai Șora: despre rostul dialogului by Vasile Savin () [Corola-journal/Journalistic/2525_a_3850]
-
romanele Agathei Christie: evident, atâția oameni din preajma dictatorului aveau motivația s-o facă; iar câțiva, și în primul rând Beria, aveau și mijloacele s-o facă. Ceea ce e de subliniat e că Stalin din această evocare documentară apare ca un personaj impresionant, malefic până la monstruos și complex, o personalitate puternică, greu de cuprins în tiparele comune - era un criminal, desigur, înconjurat de-o mulțime de supuși, ei înșiși criminali la propriu, de la Beria, pomenit aici, până la Molotov și Hrușciov. Emisiunea de la
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/2531_a_3856]
-
nuvele tradiționale”. „Explozia mai mult potențială”, neliniștitoare, refuzul obscur motivat, proza care poate fi citită ca o parabolă pot fi regăsite în fiecare dintre cărțile lui Mihai Sin și mai ales în romanul său apărut tot în 1981, Ierarhii. ...Și personajele ei, de azi și de odinioară În centrul romanului este Mamina, ins care își trăiește «rupturile lăuntrice» „exploziile mai mult potențiale”, „neliniștitoare”. Este, se subliniază în romanul din 1981, un om care a ieșit din închisoare. Păstrează amintirea perioadei din
Mihai Sin și cărțile sale necunoscute by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/2534_a_3859]
-
Mamina, ins care își trăiește «rupturile lăuntrice» „exploziile mai mult potențiale”, „neliniștitoare”. Este, se subliniază în romanul din 1981, un om care a ieșit din închisoare. Păstrează amintirea perioadei din închisoare. Căsătorit, își perfecționează însingurarea prin angajarea în cercetarea unui personaj extraordinar, David Urs de Margina. Vrea să intre cu el în istorie. Un personaj ilustru pe care l-am trecut prea ușor cu vederea, așa cum i-am trecut cu vederea pe alții care au definit un timp al graniței. Baronul
Mihai Sin și cărțile sale necunoscute by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/2534_a_3859]
-
subliniază în romanul din 1981, un om care a ieșit din închisoare. Păstrează amintirea perioadei din închisoare. Căsătorit, își perfecționează însingurarea prin angajarea în cercetarea unui personaj extraordinar, David Urs de Margina. Vrea să intre cu el în istorie. Un personaj ilustru pe care l-am trecut prea ușor cu vederea, așa cum i-am trecut cu vederea pe alții care au definit un timp al graniței. Baronul Urs de Margina este o prezență importantă în istoria românească și, prin romanul Ierarhii
Mihai Sin și cărțile sale necunoscute by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/2534_a_3859]
-
am trecut cu vederea pe alții care au definit un timp al graniței. Baronul Urs de Margina este o prezență importantă în istoria românească și, prin romanul Ierarhii, și în literatura română. David Urs de Margina a fost una dintre personajele ilustre ale „graniței”. Putem deschide o paranteză, fiindcă trebuie să explicăm cum „granița” a definit nu doar o istorie, ci și o literatură. Ca să protejeze imperiul, Maria Tereza transformă iobagii graniței în militari - le asigură altă identitate. Nu mai sunt
Mihai Sin și cărțile sale necunoscute by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/2534_a_3859]
-
a trăi definește (și) un om al graniței. Unul dintre eroii graniței, Tănase Todoran a fost tras pe roată în mai 1763, la 104 ani. A prefațat istoria lui Horia. Tănase Todoran este, spun documentele, străstrăbunicul lui Dorin Tudoran. Mamina, personajul lui Mihai Sin, vrea să afle documente despre David Urs de Margina. Despre înnobilarea lui, despre luptele lui. Este coptat într-o organizație (secretă?) care îi propune o participare vie, o luptă de idei. Dialogurile cu Richard Șipa, Porancea, Solomon
Mihai Sin și cărțile sale necunoscute by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/2534_a_3859]
-
Solomon”) au derapaje anticomuniste care fac din Ierarhii unul dintre romanele de vârf ale anilor optzeci. Una dintre cărțile semnificative ale anilor optzeci ai scrisului românesc. Alte modele, alte istorii uitate Există un „model Breban” de a scrie pagini anticomuniste: personajele vor alte idei, alte religii, alte modele. Mihai Sin descoperă modelul nu într-o altă religie, ci într-o istorie frumoasă a românilor. David Urs de Margina, cel despre care Mamina ar vrea să vorbească la simpozionul grupului Șipa, Porancea
Mihai Sin și cărțile sale necunoscute by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/2534_a_3859]
-
putea fi una dintre ideile viziunii lui Urs de Margina. O retragere orgolioasă în izolare ar fi tot o înfrângere”. Simpozionul nu se mai ține, posibilii aliați, oamenii ideilor care ar trebui să învioreze lumea „se retrag în singurătate”. Toate personajele lui Mihai Sin se retrag în singurătate. Își trăiesc, într-un anume fel, sfârșitul. Poate sinuciderea.
Mihai Sin și cărțile sale necunoscute by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/2534_a_3859]
-
unuia sau a altuia, întemeiat pe convingerea că numai bine sau numai rău sunt puțini care au făcut. Aproape nimeni.Își judecă nuanțat contemporanii și avem câteodată surpriza de a asista, în scrierile lui, la reabilitări măcar parțiale ale unor personaje marcate îndeobște negativ. A cunoscut îndeaproape și poate vorbi cu înțelegere, de pildă, despre drama unui Ion Vitner, cărturarul trezit prea târziu din somnul dogmatic. Girase proletcultismul, îl exaltase pe D. Th. Neculuță, văzuse în Eminescu și Caragiale exponenți ideologici
În slujba utopiei by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/2535_a_3860]
-
un public cu interese de lectură cât mai diverse și în același timp de a integra firesc o carte de publicistică într-o paradigmă academică. Este vorba despre cele cinci anexe, cu câte un index de: cărți et similia, autori, personaje, personalități, termeni moderni/ antici, edituri și colecții, și, în final, cu titlurile cronicilor și citarea bibliografică a titlurilor comentate. Aș spune că această carte face un foarte destins tur de forță prin bibliografia relevantă a ultimilor zece-cincisprezece ani în domenii
Antichități actuale by Raluca Dună () [Corola-journal/Journalistic/2536_a_3861]
-
show incisiv cu subiecte exclusive din lumea mondenă. În fiecare seară de miercuri, joi și vineri Cancan TV va demonstra că știe tot despre lumea mondenă, va arăta ce fac vedetele iar publicul va descoperi lucruri mai puțin știute despre personajele mondene și viețile lor. Emisiunea își invită telespectatorii la un adevărat maraton de noapte unde personalitățile momentului vor fi dezgolite de secrete. "Din 31 august, de la 22.30, vă aștept la Cancan TV, show-ul care va rescrie "istoria mondenă
Cancan TV începe din 31 august, la Kanal D () [Corola-journal/Journalistic/25370_a_26695]
-
și o pronunțată latură autoficțională, afirmată însă cu o bună doză de umor și autoironie. Mai toate povestirile și schițele - la drept vorbind, un șantier de lucru al prozatorului - au un protagonist care se numește... Cosmin Perța, dar și alte personaje cu nume la fel de recognoscibile în real: de la soție la prieteni și colegi de breaslă (printre ei: Mircea Cărtărescu, Gabriel Liiceanu, Mircea Horia Simionescu, poeții Ștefan Manasia, Răzvan Țupa, Teodor Dună, Mihail Vakulovski ș.a.m.d.). Deși sumare, povestirile sunt - din
Vizite cu incidente by Adina Dinițoiu () [Corola-journal/Journalistic/2537_a_3862]
-
Popescu, iar pe de alta, de la maeștri precum Kafka (Viespea cu cap de muscă), Bulgakov, Dostoievski, dar și Caragiale (vezi titlul cărții!). Cosmin Perța e savuros și creează atmosferă, totul se petrece, în aceste proze scurte, ca într-un vis (personajul se trezește, de multe ori, din somn la final). Visul și fantasticul sunt două elemente esențiale cu care jonglează scriitorul - și o face cu pricepere. Îi mai trebuie lui Cosmin Perța răgazul de a se așeza la scris și de
Vizite cu incidente by Adina Dinițoiu () [Corola-journal/Journalistic/2537_a_3862]
-
toate timpurile. Cedările lui, atâtea câte vor fi fost (mi se pare impropriu să le contabilizăm) nu constituie, ca în atâtea alte situații, simple înregimentări. „Darurile” lui sunt daruri grecești. De altminteri, printre reproșurile pomeniților politruci figurează și acela că personajul Caragiale se dovedește un mai aprig adversar al prostiei (pur și simplu !) decât, așa cum și l-ar fi dorit ei, al „păturii suprapuse”. Detaliul e întru totul grăitor: afin spiritual cu autorul Scrisorii pierdute, Camil Petrescu însuși joacă, atât în
Moraru, Novicov and C-ia by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2538_a_3863]
-
e că tăcerea lui Camil Petrescu era semnificativă. Își luase deja revanșa față de groasa incultură a preopinenților. (Cu care se mai întâlnise în prealabil, ședința din iunie 1952 fiind ultima dintr-un șir de trei sau patru). Anume printr-un personaj care e copia fidelă și rezultanta desăvârșită a celor șapte „procurori”: Edgar Jitianu. Acesta intră în scenă la p. 110 (indicațiile de regie privitoare la el reprezintă nici mai mult, nici mai puțin decât un pamflet) și iese cu coada
Moraru, Novicov and C-ia by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2538_a_3863]
-
articol din 1957) pe care, mărturisesc, până nu demult l-am suspectat de un anume prost-gust. E vorba, pe scurt, de Scena II din Actul II, Tabloul V, în care Caragiale se întâlnește pe o terasă cu unul dintre „modelele” personajelor sale. La prima vedere, momentul pare exagerat. Pe ipochimen îl cheamă Costache Titircă, e căsătorit cu o anume Frosa, are un cumnat pe nume Vică Centuriano, un amic Ciopingescu și așa mai departe. E limpede că, dând cu ochii de
Moraru, Novicov and C-ia by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2538_a_3863]
-
diferențele de rigoare, cred însă că O. Nimigean, în modul de asumare a scrisului, se întâlnește cu nouăzecistul Cristian Popescu. Într-un fragment de jurnal, autorul Artei Popescu vorbea despre „poemul care înglobează în el și împrietenește cititorul cu un personaj liric (poetul în carne, hârtie și oase) compus explicit din mai multe euri: auctorial, biografic, moral, ontologic, «lectorial» (adică eul care-și cară în cârcă toate lecturile atunci când se rostește, atunci când se scrie...)“. Nu altceva spune O. Nimigean, într-un
Nanabozo și „poienița druidică“ borgesiană by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/2542_a_3867]
-
transcrie sms-uri în limbaj abreviat (într-o serie de sms story), trimite S.O.S.-uri tulburătoare („nu-i decît o fantasmă/ dar doare ca un animal jupuit“), cântă ludic prohodul sobei de tablă, descrie frigiderul Indesit ca pe un personaj de desene animate și, nu în ultimul rând, sub ștergarul curat de țară, cusut cu motive naive, acoperă tensiunea mocnită a revoltei: „o rugăciune/ ar fi de mare ajutor/ numai că nu-i atît de simplu/ să spui o rugăciune
Nanabozo și „poienița druidică“ borgesiană by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/2542_a_3867]
-
și ideologiile, și „omul-detritus“, și „poporul-peluză“, și biblioteca, și starurile muzicii, și peliculele celebre, și pânzele pictorilor, și dragostea, și Wonderland, și timpul biblic, și panorama deșertăciunilor, „Poienița druidică e Cetatea ideală a lui Francesco di Giorgio Martiri, populată de personajele lui Giorgio de Chirico“, „Poienița druidică e un perete desenat de Perjovski“, „Poienița druidică e pianul preparat al lui John Cage“, „Poienița druidică este aruncarea de zaruri a lui Mallarmé“, „Poienița druidică e un motor de căutare“, „poienița druidică“ este
Nanabozo și „poienița druidică“ borgesiană by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/2542_a_3867]
-
la fereastra studioului, urcă pe sticlă. Hublou cu meduze“), trimițând atât la o scufundare în apele subconștientului, cât, mai ales, la „nebunia“ lucidă a ciudatului căpitan Nemo. Noul căpitan Nemo este însă Nanabozo, o figură mitologică de tip trickster, demiurg, personaj literar, dar și de B.D., iepurele magician din Yakari. Între iluzie și realitate nu mai există granițe. O. Nimigean este în Nanabozo un poet pe cât de virtuoz, pe atât de profund. Dar și unul îndrăzneț, încercând să facă din poezie
Nanabozo și „poienița druidică“ borgesiană by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/2542_a_3867]
-
1950. Natalia Manoilescu- Dinu a lăsat (ca și mama sa, de altfel) și un set consistent de însemnări zilnice, care, acum, i-au servit editorului postum la completarea „poveștii”. Aflăm, prin urmare, ce s-a întâmplat după 1950 cu principalele personaje ale Mărturiei unei vieți: o suită de „dosare” tragice, în care o istorie nemiloasă s-a jucat cu destinele unor intelectuali de elită. De la Mihail Manoilescu, mort, cum spuneam, în 1950 la Sighet - soția va fi anunțată de-abia în
Memoriile Nataliei Manoilescu-Dinu by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/2545_a_3870]
-
mântuire. Mărturia unei vieți beneficiază de o atentă îngrijire, aparatul critic care însoțește textul fiind el însuși un mic compendiu al universului intelectual al autoarei. Nu numai referințele domestice - iluminând traseele unor membri de familie sau cunoscuți, care apar ca „personaje” ale rememorării -, ci și cele livrești sunt precis decodate, inclusiv prin intermediul unor consistente însemnări de călătorie care ne spun multe despre orizontul cultural al memorialistei. Textul Nataliei Manoilescu-Dinu, reprezentând o mărturie (inclusiv, sau mai ales în sensul creștin al termenului
Memoriile Nataliei Manoilescu-Dinu by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/2545_a_3870]
-
ale memoriei afective, fascinat de un tablou interior, de o reminescență. Ce se vede este un film care conservă spiritul comic à la Comédie française, rafinat, nuanțat, elocvent, chiar cu o notă de pedanterie căreia îi convine dubla natură a personajului disputat de tensiunile unui conflict oedipian insuficient lichidat. Iar nu în ultimul rând, teatrul se simte în gesticulația manierizată care vine dinspre commedia dell’arte. Exagerările își au sursa acolo, bufoneriile sunt recuperabile din lumea lui Pulcinella, Il Capitano, Arlechino
Râsul subtil al comediei by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2546_a_3871]
-
miza nu este nicidecum una politică (Abdellatif Kechiche ne-a oferit prin La vie d’Adèle o reprezentație de comme il faut homoerotic cu frumoase parti pris-uri), ci una simplu comică, unde confuzia de gen, în care intră savuros atât personajul principal, cât și cele secundare, conduce la esența unei vis comica. În fapt, avem o parodie a unei emancipări sexuale, cu câteva picături de Almodovar parfumând batiste dandy, pretext pentru un florilegiu al tuturor tipurilor de umor, un joc care
Râsul subtil al comediei by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2546_a_3871]