10,156 matches
-
ghiventuri de aramă, s-o împodobească, și s-au dat jos de pe schele. 131 Atunci a venit un meșter talian să așeze marmura la fată, să îmbrace biserica pe dinafară. Tencuială nu-i trebuia lăcașului decât pe dinăuntru, unde se pictau sfinții. Frumos om, ăsta, meșterul. Înalt și subțire, cu pielea întunecată și ochi arzători. Cânta pe limba lui și nici dinii nu mai lătrau în mahala când începea. Se suia pe schele dimineața cu oamenii lui, negri de soare, cu
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
din pereți. Prin ferestrele turlelor întră lumina veselă a soarelui. Au amestecat vopselele și s-au suit pe schelele pline de ciment, au întins cu bidinelele zugrăveala până și:au potrivit cum le plăcea culorile și s-au apucat să picteze pe domnul Isus, pe Maica Domnului, raiul și iadul, evangheliștii, apostolii și pe Iuda Is-carioteanul, Predica de pe munte, grădina Ghetsimani cu florile ei, șarpele, pe Adam și Eva, goi, în paradisul lui Dumnezeu, pe Pilat din Pont și judecata din
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
pentru mir, preșuri, câte alea... Când a fost hramul, a venit lume în păr, ba încă și din alte mahalale. Nu-i mai încăpea locul. Altarul era împodobit, tot, cu icoane, și luminările aruncau o lumină roșie, vie, pe pereții pictați în culori întunecate. Mirosea a tămâie și a zugrăveală proaspătă și femeile priveau stranele noi, făcute din lemn sculptat, cu îngeri pe margini. Avea Stere una și alți trei-patru mai cuprinși. Fiecare cu numele proprietarului scris pe o placă, bătută
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
guvernare este caracteristică multor regimuri puternice care acoperă, astăzi, întreaga suprafață a planetei. III Prestigiul odihnește pe acest dar. Am putea citi prestigiul drept o calitate pe care o împărtășesc o serie de indivizi, așa cum alții au darul de a picta, de a cînta ori de-a face grădinărie. Numai că un astfel de dar nu e o moștenire pe care o putem cheltui după bunul nostru plac. Trebuie să îl modelăm, să-l disciplinăm, să îl exploatăm pînă ce devine
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
viziune, într-o ideologie, nu are nici o posibilitate de a ieși din ea, e prizonierul unei misiuni, la fel cum artistul e închis în arta sa, în propria-i percepție a formelor și culorilor, într-o realitate pe care o pictează așa cum o vede și pe care nu ar putea-o picta altminteri. Așadar, conducătorul încearcă să domine oamenii la fel cum el însuși e dominat de o idee: aceasta e prima verigă a oricărei dominații efective. Cu condiția ca ea
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
din ea, e prizonierul unei misiuni, la fel cum artistul e închis în arta sa, în propria-i percepție a formelor și culorilor, într-o realitate pe care o pictează așa cum o vede și pe care nu ar putea-o picta altminteri. Așadar, conducătorul încearcă să domine oamenii la fel cum el însuși e dominat de o idee: aceasta e prima verigă a oricărei dominații efective. Cu condiția ca ea să fie tot atît de tiranică și exclusivă ca și el
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
familie indigenă (cea a părinților efectivi) o familie de oameni cumsecade, străină și adesea nobilă, imaginată de copil și căreia acesta i se asimilează. Prima este locul iubirii și urii pentru tată, mamă, frați și surori. Atmosfera ei a fost pictată de Gide în celebra apostrofare: "Familii, vă urăsc, cămine în care nu se intră, uși închise, cu fericirea posedată cu gelozie". În schimb, cealaltă este compusă în întregime din persoane pe care le admiri și le imiți. Cu acestea, relațiile
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
dosarelor rătăcite. Capcana nr. 51tc " Capcana nr. 51" Atunci când nu cultivi mândria de a muncitc " Atunci când nu cultivi mândria de a munci" „ Atunci când unui om i se cere să măture străzile, ar trebui să o facă la fel cum a pictat Michelangelo sau cum a compus Beethoven.” Martin Luther King Jr. Mândria pe care o simt oamenii față de produsele pe care le fabrică și față de serviciile pe care le prestează reprezintă unul din elementele principale ale efectuării unui produs de calitate
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
pe ereziarhul Arie de ortodoxul Atanasie cel Mare, cât faptul că hermeneutica lor nu beneficia de același „cadru aperceptiv”. În absența comensurabilității între paradigmele intelectuale pe care le adoptaseră, cei doi teologi alexandrini s-au găsit în imposibilitatea de a picta armonic - extrăgând culorile din vasul unicei lor Scripturi - aceeași icoană a aceluiași Hristos. „Cadrul aperceptiv” ar putea fi considerat aici și „interfața subiectivă” a tradiției pneumatice în care mărturisirea apostolică a lui Hristos ca „Domn și Dumnezeu” i-a oferit
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
tinde să-i submineze autoritatea. Pentru ca o doctrină să-și îndeplinească funcția de izvor al cunoașterii, supremația sa trebuie afirmată în toate domeniile. Este posibil să nu fie necesar să ne referim mereu la ea: putem să cultivăm pământul, să pictăm tablouri, să purtăm războaie, să lansăm rachete, fiecare în felul lui. Dar, atunci când o idee sau o acțiune contrazice o doctrină, aceasta din urmă trebuie să aibă prioritate. Astfel, arii tot mai largi de activitate pot intra sub controlul său
Epoca failibilității. Consecințele luptei împotriva terorii by George Soros [Corola-publishinghouse/Science/1960_a_3285]
-
lui, textul alunecă pe nesimțite către spații În care, În chiar miezul acesteia, mai poate fi Întîlnită natura frustă cu prospețimile ei telurice, „reabilitate” pentru discursul liric modern, ca un contrapunct necesar. Noul Ulise cutreieră, de pildă, piețele de legume, pictate cu o pastă flamandă, Într-un specific regim al interferenței regnurilor, punînd Într-o ecuație nouă elemente ale pillatienei „poezii a roadelor”, ceva din viziunea universalei germinații a lui Arghezi ori din destinul „naiv”, modernist al unui Adrian Maniu, ca
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
el”, „lui” (n. trad.). În fr., fleuri = „înflorit” (n. trad.). În fr., train à grande vitesse = „tren de mare viteză” (n. trad.). De ce obiectele îndepărtate vi se par mai mici? Legea optică și perspectiva În timpul Renașterii, în Italia, cei care pictau decorurile de teatru, iar apoi arhitecții au devenit conștienți de perspectivă, adică de faptul că obiectele se văd din ce în ce mai mici, pe măsură ce se îndepărtează. Pictorul, inginerul și savantul Leonardo da Vinci (1452-1519) a descris cu o mare precizie acest fenomen în
Experimente de psihologie pentru dezvoltarea personală by Alain Lieury () [Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
-
Pe obraji elipsele erau întregi, sub forma unor pomezi roșietice, care spre buze se făceau roșii de-a binelea. De ce pe acest chip care arăta ca o pagină dintr-o carte de colorat mai era nevoie și de o aluniță pictată pe obrazul stâng, numai Marchiza putea ști și, oricum, nimeni nu părea să se mire. Contururile continuau netulburate și abundente, scoase cu ostentație în evidență de strâmtimea fustei, mult prea îngustă ca rotunjimile de pe abdomen să poată îndura. Marchiza ședea
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Dumnezeule, Mântuitorul nostru, nădejdea tuturor marginilor pământului și a mărilor de departe, iartă păcatele noastre și ne miluiește pe noi ! Convoiul se opri, înțelegând că această biserică nu avea uși și nici ferestre, iar deasupra, pe brâul ei, nu erau pictate viețile sfinților, ci, de-a valma, din frânturi, viețile noastre. Și, reintrând în propriile făpturi, ei se dezmeticiră și se așezară, care pe unde găsi. Deodată, Magdalena, ca și cum ar fi vrut să-și înăbușe tusea, își înfundă batista în gură
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
aceștia se supărau cel mai tare. Atunci când nu voiau cu niciun preț să se recunoască în cutele adânci de pe obraz, în colțurile căzute ale buzelor ori în privirile triste ale ochilor apoși, pictorul accepta să le dea banii înapoi. El picta cu tristețe, era cel mai trist pictor din câți s-au văzut vreodată. Știa că mușteriul care se așază nerăbdător pe scăunel, privind bucuros spre ai săi, avea să fie nemulțumit. Dar nu avea ce face. Încetul cu încetul, ca
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
pe o lovitură din senin în moalele capului. Căci, de fapt, pictorul nu îi desena așa cum erau în prezent, ci așa cum urmau să arate la vremea morții lor. Astfel încât, încetul cu încetul, oamenii începură să se teamă de pictorul care picta vârstele morții. Tot mai puțini se încumetară să se așeze pe scăunelul din fața șevaletului, până ce, într-o zi, scăunelul rămase gol, în încercarea disperată a orășenilor de a se crede nemuritori. Nu era însă singurul motiv pentru care mușteriii dispăruseră
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
privește, vârstele morții. Sau poate pentru că, el fiind cel care avea puterea aceasta, se credea deasupra ei. Acum se hotărâse să-și facă autoportretul. Ar fi putut să-l deseneze din memorie, ca și cum și-ar fi fost propriul mușteriu. Și, pictându-se astfel, din memorie, ar fi activat toate puterile mâinii și prevestirile desenului. Dar pe el nu-l preocu pau toate astea. El nu voia să-și afle vârstele morții. Moartea era cea care urma să afle. Pentru ca nimic să
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
acest fel, puterea lui de a intui vârstele morții se destrămă. Rămase numai puterea lui de a chema moartea. Se desenă cu migală. Adăugă și culorile, astfel încât asemănarea dintre imaginea sa din oglindă și autoportret să fie cât mai mare. Pictă și umerii, și mâna în care ținea paleta cu vopsele. Numai că, în locul paletei, în palma întinsă, pictă ceasul deșteptător de pe noptieră. Mai era un minut până la miezul nopții. Atunci, cu mâna purtată de o putere mai mare, desenă acele
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
moartea. Se desenă cu migală. Adăugă și culorile, astfel încât asemănarea dintre imaginea sa din oglindă și autoportret să fie cât mai mare. Pictă și umerii, și mâna în care ținea paleta cu vopsele. Numai că, în locul paletei, în palma întinsă, pictă ceasul deșteptător de pe noptieră. Mai era un minut până la miezul nopții. Atunci, cu mâna purtată de o putere mai mare, desenă acele ceasornicului ca pe unul singur. Lăsă pensula și paleta să cadă. Închise ochii. Îl cuprinse o sfârșeală caldă
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
picturi în ulei, reprezentând peisaje orientale, încadrate în rame combinate din bucăți de fildeș și linii de abanos, tronau două mari portrete de femei, în rame de stuc poleit, prea de tot late și brodate ca ușile de la altare. Femeile pictate în maniera lui Mirea sau a lui Stoenescu, adică cu o mare ușurință a pensulei, dar totdeodată cu o anume veleitate rembrandtiană, semănau una cu alta, cu deosebirea că una era mai vârstnică, obosită în contururile feței, în vreme ce a doua
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Crăciun începură la un teatru din apropierea vechii primării, într-o sală multă vreme părăsită, o serie de reprezentații, pentru care se făcu în jurnale o reclamă americană. Intrarea teatrului însăși era acoperită cu placarde de pânză pe schelet de lemn, pictate cu imagini simbolice din cuprinsul reprezentației. Prima caracteristică a reprezentațiilor era că în afară de numele întreprinzătorului și regizorului (destul de cunoscute) nu publicau numele actorilor, dând a înțelege că personalitățile cele mai de seamă puteau apare la rampă și că o incitație
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
spre scenă, pe care se urca, așezîndu-se în jurul ei. Bandiții purtau cagule negre găurite la ochi. Pe scenă, în anumite momente ale piesei, își lăsau pe spate gluga, păstrând totuși mereu cîte-o mască pe față. Pe placardele de afară erau pictați bandiții în cagule, ceea ce atrăgea pe copii. Aceștia se aflau în culmea emoției când vedeau trecând pe lângă ei convoiul. Cronicarii mobilizați ai spectacolului făceau și aici o teorie. Separarea completă a scenei de public petrecută de vreo două secole falsificase
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
e un observator astronomic. Știința nuprea e în căsnicie bună cu religia. . - Ce observator, părinte? Bolta simbolizează tradițional cerul, locul unde a luat naștere lumea. Vasăzică, dacă s-ar vedea prin ea stelele, ai vedea în natură ceea ce altfel ai picta. Știe el Ioanide ce-a făcut. Bravo lui, sunt cu totul de partea sa! . - Dar nu se zăresc stelele, și atunci lipsește simbolizarea. . - Ziua se vede lumină, semn al creației, seara va fi unsistem special de iluminare. Toată pictura canonică
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
nebulos și la un cot mai înalt." Undeva, printre mesele de metal încrustat și intarsiat, printre bergerele franceze de stil Aubusson și sumedenia de picturi reprezentând peisaje orientale se simte gustul îndoielnic, sugerat cunoscătorului de două imense portrete de femei, pictate în maniera lui Mirea și Stoenescu. Prea numeroasele fotolii, cele câteva zeci de sfeșnice îngrămădite într-o vitrină, vrafurile de ediții din secolul al XVIII-lea, teancurile de chilimuri și covoare persane împăturite și întoarse pe dos incită nu numai
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
are cumplitul viciu de a se perpetua de la sine, odată pornit. Începi să locuiești în poveste ca în propria ta viață. Începi să locuiești pe un balon de săpun. Sau să te plimbi pe acel elefant cu picioare de păianjen, pictat de Dali. Așa se face că banii sunt ochiul dracului. Te pot transporta prin canalul propriilor tale dorințe, de la real spre ireal. Irealul nu e nici măcar imaginar, ci un deficit de ființă, o minciună. Și totuși omul e construit să
Lacrimi şi bani. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2288]