5,205 matches
-
o privire strălucitoare pe geam și ne face discret cu mâna. Janice e vecina noastră și o știu dintotdeauna. Are pe ea o bluză cu flori, încheiată cu nasturi în față, într-o nuanță violentă de turcoaz, cu fard de pleoape asortat, iar la subraț are un dosar. — Janice! strigă mami. Intră să bei o cafea. — Ar merge o cafeluță, spune Janice. Mi-am adus îndulcitorul. Intră și mă îmbrățișează. Ia uite-o și pe fata noastră dragă! Becky, scumpa mea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
două „instituții centrale” ale satului. O caricatură din epocă reprezintă cârciuma lui Ștrul, plină de țărani români beți, peste drum de biserica pustie „În Dumineca cea sfântă” : „Ștrul cel vesel, Ștrul tâlharul/ Vrea să năruie altarul,/ Și clipind șiret din pleoape,/ Și-a pus cârciuma aproape” <endnote id=" (662, p. 18)"/>. Concurența dintre biserica creștină și cârciuma evreiască nu rămâne doar la nivel calitativ, ci are și un aspect cantitativ : „Intenția iudaismului - se scria În ziarul atisemit Porunca Vremii, În 1941
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
În anul 1726, de exemplu, evreii din târgul Onițcani (Orhei, Basarabia) au fost acuzați că au omorât un copil creștin-ortodox, iar sângele colectat l-au trimis „marelui haham din Cracovia” - se spune În Cronica Ghiculeștilor - „pentru ca să ungă cu acest sânge pleoapele noilor născuți ai neamului lor” <endnote id="(43, p. 53)"/>. Un reflex al acestui tip de credință s-a manifestat În 1913, În Rusia, când evreii au fost inculpați că omoară creștini ca să-și vindece - cu sângele lor - unele boli
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
pierduți, și-i Întrebam pe oameni spre care țel mă-ndrept, ce mă-ndemna să plec, să-mi las culcușul Și să-mi hrănesc cu sloiuri nerăbdarea ? Evreu, de bună seamă, dar totuși un Ulysse. [...] O mână nevăzută Îmi smulge pleoapele, nu pot să-nchid un ochi și trebuie să strig mereu, pân’ la sfârșitul lumii, nu pot să dorm o clipă, pân’ la sfârșitul lumii, nu sunt decât un martor... <endnote id="(492, pp. 117 și 180)"/>. Conform faimoasei teorii
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
casă. Ghiță, pe care nu-l mai atingeau obișnuitele vorbe de batjocură ale nevesti-si, se urcă în podul șurii unde avea niște lucernă cosită mai demult, își făcu un culcuș și adormi de îndată. Marița încercă să adoarmă dar în spatele pleoapelor se perindau imagini înfricoșătoare. Buturuga găsită de Gheorghe lua forme diferite, ba părea un cioroi fioros, ba o vietate de spaimă, cu două coarne și barbă ca de țap, ba devenea un taur ce scotea două fuioare de aburi pe
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
Dacă n-aș fi văzut astfel de spectacole, n-aș fi îndrăznit să sper, dar... Și spun și de data aceasta: „de aici trebuie să înceapă totul!”. Jurnal 1988 Vineri 15 iunie 1988 - Iași Încerc să-mi adun somnul între pleoapele umflate de plânsul trecut. Zgomotele din jur îmi fură liniștea, gândurile îmi dau neliniștea... Începe să-mi fie teamă și încerc să înlătur sentimentul acesta hain. Îmi spun (așa cum ieri în fața altarului am aflat) că n-am de purtat în
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
nociv). Este adev)rât, În Ierusalim sunt și cl)diri noi hidoase. Lui Kollek, cred eu, Îi este rușine cu ele. Wolfson Condominium este cât se poate de neatr)g)toare. Multitudinea de ferestre ale noului Hilton Îmi par niște pleoape obosite că ale celor care sufer) de insomnie, tânjind dup) odihn). Kollek, susținut de un comitet consultativ internațional, s-a Împotrivit atât celor Ins)rcinați cu dezvoltarea orașului, cât și arhitecților acestora. Totuși, uneori a trebuit s) cedeze În fața bancherilor
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
costumaș de marinar, copilăria mă cheamă Înapoi În acel trecut Îndepărtat, ca să dau din nou mâna cu fermecătorul meu dascăl. Vasili Martinovici Jernosekov avea o barbă castanie și pufoasă, un cap chel, ochi albaștri ca de porțelan, unul având pe pleoapă o excrescență fascinantă. În prima zi când a venit, a adus o cutie plină cu niște cuburi extrem de atrăgătoare care aveau pictată câte o literă diferită pe fiecare fațetă; umbla cu ele de parcă ar fi fost niște obiecte extraordinar de
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
de profiluri de tâlhari, de câte un pitic cu obrajii rumeni și trăsături grosolane, cu o nară sau o ureche umflată. Alteori Însă fotismele mele sunt liniștitoare, devenind flou și atunci văd - de parcă ar fi proiectate pe partea interioară a pleoapei - siluete cenușii umblând printre stupi de albine sau mici papagali negri dispărând Încet-Încet, printre munți Înzăpeziți sau un abur mov care se risipește În spatele unor catarge mișcătoare. Ca o Încununare a celor spuse până aici, voi prezenta un minunat caz
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
fel al ei, cuceritor, de a-și dilata nările, pufnind amuzată. Totuși nu știam niciodată cu precizie când era serioasă și când nu. Râsul ei generos și unduitor, vorbirea rapidă, r-ul rostogolit și foarte uvular, strălucirea umedă, tandră a pleoapelor inferioare - Într-adevăr toate trăsăturile ei mă fascinau și mă extaziau, dar nu știu cum se făcea că, În loc să-mi dezvăluie mai bine persoana ei, ele tindeau să formeze un văl sclipitor În care nu mă Încurcam ori de câte ori Încercam să aflu mai
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
multe ori până atunci. În ultima vară petrecută la țară, ne despărțeam pentru totdeauna după fiecare Întâlnire secretă când, În bezna fluidă a nopții, pe acel vechi pod de lemn dintre luna camuflată și râul acoperit de ceață, Îi sărutam pleoapele umede și calde, fața răcorită de ploaie și apoi imediat mă Întorceam ca să-mi mai iau o dată rămas bun de la ea - apoi lungul urcuș Împleticit, În Întuneric, când picioarele mele pedalau Încet și cu trudă, Încercând să presez bezna monstruos
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
orig.). . Jos armele! (În germ. În orig.). . Boierul (În rusă În orig.). . Baset (În germ. În orig.). . Într-o zi o să-l scape (În fr. În orig.). . Muște zburătoare (În lat. În orig.). . Stare intermediară Între veghe și somn. . Bezna pleoapei. . Vagi (În fr. În orig.). . Auzul colorat (În fr. În orig.). . Sinestezie - tehnică literară constând În transpunerea metaforică a datelor unui simț În limbajul altui simț. . Dama de pică (În rusă În orig.). . Olog (În fr. În orig.). . Un om
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
n-ai înțeles. Voia la Domnia ta... Eu ce-am avut de spus... Doamnă, îngăduie să mă retrag... Se pleacă și se retrage cu spatele, închizând încet ușa. Maria a rămas încremenită în mijlocul încăperii, cu ochii pironiți în gol, arși de pleoapele uscate ce nici lacrimi n-au. Genunchii i se moaie, îngenunchează la icoană. Ce să fac? șoptește ea cutremurată. Sfântă Fecioară, ajută-mă!! hohotește ea. Obloanele zgâlțâite de vânt gem din balamale, se izbesc bezmetic de perete. 4 "Atletul lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
soața și fiica lui Radu cel Frumos, vrăjmașul de moarte al lui Ștefan. De ce l-a alungat din tronul Țării Românești?! izbucnește furios Alexandru. Taica e acum un biet pribeag prin Transilvania, își șterge Voichița o lacrimă strivită în colțul pleoapei. Se zice c-ar fi bolnav. Ce rău poate să-i mai facă Marelui Ștefan Vodă? Maria pune mâinile pe creștetul Voichiței cu blândețe: O să-l rog, Voichițo... O să-l rog... Voichița cade în genunchi, îi sărută mâinile cu înflăcărare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
de zid, cu ochii plecați, tace. Ștefan o apucă de bărbie și-i înalță capul. Ea stă cu ochii închiși. Ce s-a întâmplat, Voichiță? Tremuri... Zău, nu mănânc veverițe, îi spune zâmbind și îi descântă ochii făcând cruciulițe peste pleoapele lăsate: "Frunzuliță sălcioară, Voichiță Mărioară, Ochii tăi mă bagă-n boală"... Din colțul pleoapelor, o boabă de lacrimă strivită se sparge și se rostogolește șiroind pe obrazul Voichiței. Ooo! Veverița mea dă apă la mâțe... E grav... Cine te-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
capul. Ea stă cu ochii închiși. Ce s-a întâmplat, Voichiță? Tremuri... Zău, nu mănânc veverițe, îi spune zâmbind și îi descântă ochii făcând cruciulițe peste pleoapele lăsate: "Frunzuliță sălcioară, Voichiță Mărioară, Ochii tăi mă bagă-n boală"... Din colțul pleoapelor, o boabă de lacrimă strivită se sparge și se rostogolește șiroind pe obrazul Voichiței. Ooo! Veverița mea dă apă la mâțe... E grav... Cine te-a supărat?! Acu scot spada! Voichița, cu ochii împăienjeniți de lacrimi, printre sughițuri, bolborosește: Mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
se bâlbâie el ploconindu-se. Nu-și poate stăpâni un tremur mărunt... Se lipește cu spatele ud de ușă. Ștefan înalță capul, își freacă ochii cârpiți, roșii de nesomn și oboseală, clipește des; îl usturau de parcă ar avea nisip sub pleoape. Ai auzit Negrilă? Unii mai cred în Vodă Ștefan... Tu... tu mai crezi?... Cred!! strigă el. Să trăiți! Cred! Îl trec nădușelile, le șterge cu palma. Ștefan picotește cu capul proptit în pumn: Rău faci! Eu nu mai prea cred
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
măsura singurătății mele Lumea întreagă pentru a se ascunde Zile și nopți pentru a le înțelege Pentru a nu mai vedea în ochii tăi Ce gândesc despre tine Și de o lume cu imaginea ta Și zile și nopți Prin pleoapele tale. (Paul Eluard) Mon amour, sunt puțin excitat, puțin nervos, ca și cum eu aș fi cel care va ajunge la București mâine seară. Vai, nu sunt eu! Dar două jurnaliste de la radioul suedez, pe care le-am rugat să-ți dea
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
și cum să-și dezvăluie inima. La întoarcerea de la Beuvry, prietenii mei și cu mine, locuind tot la hotelul Ibis, am fost invitați regește, de scriitorul Alexandru Vona la un restaurant românesc din inima Parisului. Domnul Vona, era frumos, cu pleoape mari, tăiate în semilună, melancolic, cu acel eter superb pe toată fața. În altă seară am fost la prietenii lui Miky și Alec, faimoase personalități din lumea științelor, izgoniți de prostia din România, universitari care au făcut cinste marilor catedre
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
căpătase reumatismul de care „se tămăduia” acum iar, când și-a împins amintirile către timpuri mai îndepărtate, a ajuns la maica sa. Atunci a scos din buzunarul de la piept o năframă roșie, uriașă, cu care s-a șters la colțul pleoapelor. Publicul îl asculta fermecat iar, la sfârșit, fără să aștepte îndemnul agitatorilor, l-a răsplătit cu aplauze prelungi. Ridicată în picioare, sala asistă respectuoasă la plecarea pe aceeași ușă laterală a maestrului iubit. PE URMELE LUI LABIȘ Opțiunile se schimbă
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
numai o iluzie. Comportamentul nemuritorului e același: doarme pe lauri... Somnul guvernului creează monștri! De pildă, somnul prim-ministrului, al dlui Năstase, a cărui nemurire politică e asigurată după intrarea României în NATO. Uitați-vă cum doarme cu ochii deschiși, pleoapele-i grele stau să se închidă, când cască gura cuvintele ies solemne și totodată bizare ca niște ființe scăpate dintr-un interminabil vis de glorie și mărire care riscă să se transforme în coșmar. Căci altfel, judecând după cum se înfățișează
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
fetiță curajoasă! Să meargă ea singură prin pădure, să stea de vorbă cu lupul fără să moară de frică, să ajungă în burta fiarei și să iasă afară vie și nevătămată! Strașnică poveste! “Dacă aș fi fost eu în locul Scufiței”... Pleoapele grele i se închid ușor peste ochi. Somnul o primește în împărăția lui. Ștefana adoarme, dar... se trezește pe o potecă din pădure, în fața unei fetițe frumoase, îmbrăcată în roșu, cu o căciuliță ciudată pe cap și cu un coșuleț
Prieteni de poveste. Teme de vacanţă. Limba română, clasa I by Cecilia Romila () [Corola-publishinghouse/Science/91492_a_92303]
-
mai percep vizual exterioritatea mea, mi-am închis raza privirii în lăuntric, mai precis, mi-am redirecționat-o spre sfera subiectivității proprii. Acel amalgam omogen, acea pastă de amestecuri obscure ce îmi aparea de fiecare dată când lăsam să cadă pleoapele secvențial în strafulgerarea clipirii devine, într-un astfel de context, unicul peisaj ce se întinde în fața privirilor mele răsturnate spre înăuntru, unicul fond ce se oferă ochilor închiși opturându-le în același timp extensia fascicolului perceptiv. Însă, din centrul unui astfel
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
știu dacă nici pentru mine nu o fi mai bine să mor lăsând în urmă priveliștea calvarului celor dragi sau să trăiesc rămânând singur la marginea unui hău ce-mi zâmbește asupritor de deasupra chipurilor muribunde, așteptând să le închidă pleoapele peste ochii hipnotici, răpiți de vârtejurile morții. Într-o astfel de lume, trupurile celor plecați mă întâmpină cuminți, așezate în rânduri, asemeni unor lanțuri ce leagă omul de moarte. Ele par că nu au gâzduit cândva suflete, ci, dimpotrivă, că
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
însetat de aurărie, de colori focoase și de hieratism linear (stil de icoană). În Salomea, poem cu teribilități, ne întîmpină miniul: Să vie Salomea Ca un șarpe, tîrîndu-se spre strachina cu lapte, Cu ochi de aur în aurii inele, Cu pleoape de cerneală, Cu tâmplele înrămurite de vine verzi ca fierea, Cu unghiile vopsite-n fapte. Nocturnele sunt pentru ochi mai curând decât pentru urechi: Luna e o pată de sânge, stelele picături de apă aburite pe geamul cerului. Stelele sunt
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]