5,084 matches
-
atunci revoluționare, fundamentale sau măcar schimbătoare de paradigmă plictisesc astăzi. Alex. Leo Șerban : Stop-cadru : dacă tot am stabilit că plictiseala e in the eye of the beholder, dă-mi voie să-ți spun că pe mine acele filme nu mă plictisesc ! întotdeauna când aud aceste remarci, mă întreb : suntem noi oare mai buni acum ca în trecut (e clar că suntem mai informați, dar oare mai sensibili... ?), încât să considerăm că verdictul nostru de acum este cel just ? în fond, o să
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
Este vorba îndeobște despre o poveste atât de încâlcită, încât, chiar și atunci când i-ai dat de fir, nu poți să nu te întrebi : De ce așa ?... Dacă întrebi regizorul, el te va lămuri că merge împotriva curentului, că s-a plictisit de filmele americane, că vrea să facă Artă, și nu De acord. Problema este însă că acest cinema, înecat în apele propriilor strădanii, este atât de desuet ca formulă, încât împotriva curentului e sortit să se scufunde încă de la primele
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
acel prisos de poveste care ne dă indicii despre modul de lucru al lui Nemescu și despre textura efectivă a materiei cu care lucra. Ceea e cu totul remarcabil este că acest prisos nu scade valoarea filmului și nici nu plictisește spectatorul atent la corespondențe : este aproape un film care-și conține making of-ul. Povestea se bazează (ca și Moartea domnului Lăzărescu) pe o știre de ziar : șeful unei mici gări românești a oprit convoiul NATO al unor soldați americani
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
e tăcere ar fi reușit să păstreze acest ton (comic cu grație, patetic cu eleganță) pe tot parcursul filmului, am fi avut poate o capodoperă ; așa, nu este decât un film bine ”servit” tehnic, ce arată bine, dar te cam plictisește. Restul e publicitate. Comisarul se-ntoarce încet. To survive, be kind fwd Independent de ce vrea să fie Supraviețuitorul (continuarea poveștii comisarului Moldovan, dovada supraviețuirii regizorului septuagenar după două intervenții chirurgicale cusute cu ață de publicitate etc.), el este de fapt
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
mă sună să-mi spună că i-a plăcut foarte mult și că ar trebui s-o facem mai des. Poate c-ar trebui. Poate o carte, Dialoguri cu Pintilie ; răspunsurile lui L.P. bag mâna-n foc că n-ar plictisi. Pagini de jurnal Nu-mi propusesem să scriu un Jurnal... Dar s-au adunat atâtea mici întâmplări legate de film, atâtea frânturi de fapte și discuții cu morala la urmă, încât, recunosc, nu mă rabdă inima să le las neconsemnate
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
să trăiți!..." Știi doar că directorului general îi plac oamenii fermi, siguri pe ei. Așa, ca tovarășa Roman, mormăi eu, supărat, făcînd o grimasă de durere din cauza artrozei. Da-da, află că tovarășa Roman este foarte apreciată. De ce? întreb eu plictisit. Cum de ce?! se miră inginerul Luchian. Ți-am spus doar că directorului general îi plac oamenii care nu se împiedică în propriile lor picioare. De altfel, cred că este sătul de oameni care să-i aștepte părerea, ca imediat să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
tăcerea asta? Ce mai e nou în privința venirii tale? - Unde ești? Ce faci? V-ați dus la Mangalia? În orice caz, gânduri bune lui Menaru (mai aștept și acum comorile promise), lui Muedin și „terenului meu de casă“. - Aici mă plictisesc în lege. Viața îmi stârnește prea puțin interes. Fac treburi casnice, mă afund în rutină, mă prostesc. Citesc foarte puțin, nu mai scriu, n-aud vorbindu-se decât despre bani... Și mă plictisește să aud vorbindu-se despre ceva ce
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
și „terenului meu de casă“. - Aici mă plictisesc în lege. Viața îmi stârnește prea puțin interes. Fac treburi casnice, mă afund în rutină, mă prostesc. Citesc foarte puțin, nu mai scriu, n-aud vorbindu-se decât despre bani... Și mă plictisește să aud vorbindu-se despre ceva ce n-o să am niciodată. Trebuie să lupt îngrozitor ca să mă întorc la Paris. Unde mi e viitorul? Mi-e „dor“ de voi toți. Aici nu văd decât puțină lume. N-am prieteni, n
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
scrisori din partea ta, cu confesiuni tăiate de sosirea petrolului (100 kg.), cu un rezumat al zilelor care au trecut de când nu a mai venit pe aici. El își gătește aici, își spală vasele și își orânduiește domiciliul din București. Era plictisit, dar nu pesimist; avusese ca dejun zeama de la o cutie de conserve, făcută supă. I-am servit aici brânză cu pâine, țuică de la Slat[ina], un măr și cafea turcească adevărată și i-am dat și o bucățică de brânză
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
albastră de fetru, cu ghetre tri cotate roșii, îmi bălăbăneam picioarele încălțate cu ghetuțe vechi, gândindu-mă la cutia de carton în care se lăfăiau niște bo tine maro de antilopă, împachetate în hârtie fină. Mă uitam la stânga, la dreapta, plictisită de peisajul fără pomi, vălurit... Tata spunea - vorbea tot timpul, mai ales cu vizitiul - „Ai grijă la Valea Șearpelui! Totka e tare de gură, ține-l bine!“. Eu alunecam și mă săltam înapoi pe pernele de piele și tata îmi
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
mohorâtă, fără tine, dedicată cu totul gospodăriei; am gătit pentru trei zile, fiindcă mâine aș avea timp doar cât să mă întorc și să plec iarăși, până seara la 8½. Încă o dată, nu mă plâng; constat. Dar, înainte de a te plictisi cu divagațiile mele despre gospodărie, dă-mi voie să te cert. De ce ai făcut asta? De ce? Am fost întoarsă pe dos două zile. Aș fi înțeles orice altceva, un pachețel, știu și eu, dar asta?! Deci de cărțile poștale în
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
pe la ea, să bem ceva împreună. La șase jumate. A, spun, cu o grimasă. Bine. Ne vedem atunci. Să te mai sun după ce mă întregistrez la Crate and Barrel, să-ți spun cu ce ne-am înregistrat? — Becky, spune Luke plictisit de moarte. Dacă mă mai suni o singură dată în timpul orelor de serviciu în legătură cu nunta, s-ar putea foarte bine ca această nuntă să nu mai aibă loc. — Bine! zic. Bine! Dacă nu te interesează absolut deloc, am să mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
vă vedeți azi, mai încolo? I-am spus că eu cred că da... A, și trebuie să te avertizez. Mami se întoarce spre mine. Tom și Lucy. — A, da? Ce-i cu ei? Mă resemnez fără nici un chef să mă plictisesc cu ultimele detalii despre mobila cea nouă de bucătărie pe care tocmai și-au luat-o sau despre ultima promovare a lui Lucy la slujbă. — S-au despărțit. Mami coboară glasul, deși în mașină nu se mai află nimeni în afară de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
mai apropiat raft și încep să adun tot ce-mi cade în mână. Costumașe întregi, șosețele, o căciuliță... un ursuleț de pluș, o păturică... și ce să mai iau? Un coș Moses... scutece... niște păpușele din mănuși, pentru când se plictisește bebele... o jachețică mortală Christian Dior... Dumnezeule, mă întreb dac-or fi având modelul ăsta și pentru mărimi mai mari... Trântesc toate astea pe masa de la casă și scot cardul Visa. — E pentru prietena mea, spun resprirând precipitat. Tocmai a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
în masă, că aproape am făcut semne în blat. Da, zic, cu un zâmbet exagerat de vesel. De ce nu mi-ar fi? Nu i-am spus absolut nimic lui Luke. În O mireasă realistă scrie că, pentru a nu-ți plictisi de moarte logodnicul cu detalii despre nuntă, e bine să îi spui doar lucrurile pe care dorește să le știe. Și, pe de altă parte, nu cred că Luke chiar trebuie să știe deocamdată despre toate astea. Au mai venit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
incredibile. Învățând din alte culturi. Se așterne tăcerea. Luke privește în depărtare, încruntat. — Zici că ai vorbit cu Michael, spune în cele din urmă. Și că el chiar e de acord să... — E mai mult decât de acord. S-a plictisit de moarte la New York, unde n-are absolut nimic de făcut decât marș forțat prin parc! Luke, mi-a zis că, indiferent dacă accepți sau nu, oricum ar trebui să-ți iei o vacanță prelungită. Adevărată. — Un an, spune Luke
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
admițându-se totuși că acești „străini rătăcitori”, pe cât sunt de necesari societății, pe atât sunt de supuși „netoleranței și prejudecăților sălbatice ale norodului”. „Ovreiul - scria Alecu Russo În 1840 -, această ființă degradată și rătăcitoare, alungată de pretutindeni, vârându-se și plictisind, ființa aceasta pe care societatea a pus-o la index, și totuși nu se poate lipsi de ea (la noi, se Înțelege), Îți insuflă milă : ovreiul e bătut și batjocorit de mulțime, josnicia lui târâtoare stă În fața netoleranței și a
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
asprimile cele mai simțitoare și câteodată cele mai nedrepte” <endnote id="(109, p. 113 ; 816, p. 307)"/>. Scriind În aceeași epocă despre mila pe care i-o insuflă evreul - „această ființă degradată și rătăcitoare, alungată de pretutindeni, vârându-se și plictisind, ființa aceasta pe care societatea a pus-o la index” -, Alecu Russo pare să continue ideea economistului francez : „Ovreiul [din Moldova] e bătut și batjocorit de mulțime, josnicia lui târâtoare stă În fața netoleranței și a prejudecăților sălbatice ale norodului, el
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
pînă acum (despre Bacovia, Camilar, Hogaș, Delavrancea, Philippide, Călinescu) ai putea face un volum. Ezitarea de pînă acum nu-și are rostul. Despre aceasta vom mai vorbi noi curînd, dacă nu cumva insistențele mele în acest sens te-ar putea plictisi. Multe altele, cînd ne vom vedea. Pot fi găsit la Catedră marți orele 17-18 și miercuri 15-16, nu mă mișc de acolo. Același interior: 182. La toți, multe urări de sănătate din partea noastră. Mihai Drăgan P.S. Mă aflu într-o
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
tot sufletul meu și atîta energie, va dispărea pentru că Editura „Junimea” e aproape falimentară (după știrile pe care le am din interior). Paginile de jurnal le-am citit pe nerăsuflate. M-am gîndit la bietul Mișu cu care nu te plictiseai, care era simpatic în depănarea glumelor și mîndru într-adevăr că era poet. Cît despre Vasile , iar n-o să te ierte. El e la antipodul lui Mișu: nu are deloc umor! Îți trimit pentru Sinteze o nouă mențiune critică: Debuturile
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
un rând de taxiuri mohorâte. Explic cu ceva greutăți la un taximetrist unde vreau să merg, înțelege rapid conceptul de „satul coloraților”, îmi zâmbește prietenos și, fără să clipească, îmi cere un preț astronomic. Negociem o bucată de vreme, mă plictisesc și mă mut spre următorul taxi, unde reâncepem același proces. Explicația fenomenului este simplă: gringo în America de Sud este sinonim cu banii din ce am observat; nu de puține ori am fost tentată să explic localnicilor că România este departe de
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
Alfonso îmi explică ulterior că femeia are copilul la școala din sat și m-a recunoscut drept „doctorița cu cadouri”). Limba lor mi se pare fascinantă și aș putea sta să-i ascult vorbind ore în șir fără să mă plictisesc. Vorbesc muzical, cu pauze destul de mari între cuvinte, și pare că fiecare cuvânt este o întrega poveste. Din ce mi-a povestit ulterior patronul de la Ecotrackers din Quito care este pasionat de obiceiurile popoarelor indigene, fiecare cuvânt chiar este o
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
vedea fericită.” Trecem pe lângă masă, Chita tresare deranjată neplăcut de prezența noastră iar Pancho se ridică și ia poziție jumătate de apărare, jumătate gata să o ia la fugă. Maria îi liniștește și mă prezintă, la care Chita se întoarce plictisită pe cealaltă parte iar Pancho decide că acum poate acționa fără să-și păteze onoarea și dispare sus, pe acoperiș. Mergem în grădina din spatele casei și dăm de câteva țarcuri unde suntem studiate de câteva lame, doi ponei negri, mititei
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
de locații și de personaje episodice, Schimb valutar e cel mai greu job al lui din ultima vreme și prestația lui e tot cea mai bună din ultima vreme. N-am crezut nimic din acest film, dar nu m-a plictisit și nu m-a indignat. Mediocritatea lui e onorabilă. Dilema Veche, octombrie 2008 Kitsch Nunta mută (Romînia, 2008), de Horațiu Mălăele Primul film realizat de Horațiu Mălăele, Nunta mută, spune povestea distrugerii satului romînesc de către comuniști. Nu încearcă s-o
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
interes mai personal și mai tenebros ? Dar, oricît de chestionabilă vi s-ar părea violența lui Gibson, un lucru trebuie precizat despre ea : e oricînd preferabilă violenței cool, ca-n desenele-animate-dar-cu-oameni, a unui Quentin Tarantino sau Robert Rodriguez. Ce mă plictisește la filme ca Sin City sau Kill Bill e ușurința infantilă cu care autorii lor ca și spectatorii (evident, foarte tineri) cărora li se adresează separă violența de suferință, aproape ca și cînd nici n-ar fi descoperit vreodată conexiunea
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]