6,499 matches
-
la umbră și descifram mașinal-minte slovele cele bătrîne ori priveam cu ochii drept în grinzile afumate ale streșinei, până ce-mi simțeam capul ridicat și pus în poale. Mi-ntorceam ochii peste cap... era Finița, ce-și așezase capul meu pe poalele ei și-ncepea a-mi povesti ba cimilituri, ba basme, ba-mi cânta cu vocea câte-o horă or câte o chiuitură cu vorbe cu tot. Astfel ședeam lungit seri întregi cu capu-n poalele ei, pe când vitele se-ntorceau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
și așezase capul meu pe poalele ei și-ncepea a-mi povesti ba cimilituri, ba basme, ba-mi cânta cu vocea câte-o horă or câte o chiuitură cu vorbe cu tot. Astfel ședeam lungit seri întregi cu capu-n poalele ei, pe când vitele se-ntorceau mugind greu de prin munți, iar talancele de la gâturile vacilor cu ugerul greu de lapte suna alena și melancolic prin atmosfera cea dulce a serei 282. În împrejurări cruciale, omul-poet reacționează cu totul aparte; un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
sufletu-ntristat Inima care-ai zdrobit-o Te-a iertat, te-a iertat... Vino iar iubito dragă, Vino, vino, vino-n crâng Vreau să te mai văd odată Și în brațe să te strâng... Mă ținea mama cu căpușorul în poală, îmi cânta - că era frumoasă, deșteaptă și harnică - iar urechiușa mea muzicală la șase-șapte anișori înregistra tot. Mai târziu, lucrând 37 de ani într-un mare colectiv de înaltă ținută militară, toți aveau o plăcere să mă asculte cum știam
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
La căsuța mea, băiatul... Și-având tihnă și odihnă, La venire sau plecare, S-aprinzi și la groapa maichii Câte-un pui de lumânare...” A tăcut apoi bătrâna, Și-a plâns mult cu lacrimi grele, Ce curgându-i râu în poală Se-mpleteau cu ale mele... După ce-am terminat patru clase, învățătoarea și preotul - că eram colegă cu fetele părintelui - l-a chemat pe tăticuțu la școală și i-a zis să mă dea mai departe la învățătură. S-a
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
Ardeal, după înfrângerea și izgonirea românilor din Oltenia, din Muntenia, din Capitală, în vara anului 1917, când românii s-au retras în jumătatea de nord a Moldovei, în încleștarea de la Mărăști-Mărășești-Oituz, Vasile Lazăr a fost împușcat la ambele picioare sub poala pădurii, într-o văiugă adâncă, lângă un sat, la Mărăști, a fost luat prizonier de austrieci, a murit la Viena. Și-a fost aruncat într-o groapă comună, care astăzi nici nu se mai cunoaște. -2 În 1967, când se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
000 de locuitori. Așezarea era împărțită în două: târgul, cu o majoritate de evrei care țineau în mâinile lor întreg comerțul și finanțele "și doar o stradă de lipoveni"; cealaltă jumătate, "satul se întindea din Centru spre Est, până sub poala pădurii", și această parte era compusă din țărani români. Oficiul poștal era într-o clădire mare, cu multe încăperi, din care două, mai lăturalnice, erau destinate și ocupate de familia sa. Tatăl, ca diriginte, avea în subordine vreo 15 salariați
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
cu regularitate la biserica din centrul târgului, ridicată la vreun deceniu după instaurarea stăpânirii habsburgice. Coana Zitta era, în aparență, o româncă de la munte, perfect integrată obiceiurilor câmpulungene. Avea prietene și cunoștințe printre vecine și orășence în întreaga urbe de la poalele Rarăului. Dar, în realitate, părinții și înaintașii ei o zămisliseră și împodobiseră să fie o veritabilă nemțoaică, responsabilă în cadrul familiei cu cei patru "K": Küche bucătărie, Kemenate curățenie și treburile interne ale casei; Kinder grija copiilor și Kyrke biserică, educația
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
Și ea, că-i o bestie! E o bestie! O fi, murmur, să-l ia dracu’ cu tot neamu’... Mi l-a luat pe Laur! Și hohotul de deznădejde dezechilibrează motanul care sare pe dușumea și se Întoarce numaidecât În poala ei, e o bestie, e o bestie e o bestie... Răgușeala ei acoperă mieunatul jalnic, eu i l-am dat, Dumnezeule, eu i l-am dat! Știam, mătușică, da’ acuma ce să mai... Eu! Eu! Eu! Să mă văd odată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
și nouă. Ne Înfierbântasem cât de cât. N-am mai fi avut mult până să uităm Încotro plecasem cu noaptea-n cap. Tot foindu-se și zbuciumându-se printre noi, În entuziasmul ei aferat, Motănica Își pierduse brâul chimonoului și poalele bluzei Îi fluturau ca o cortină deschisă pe lângă sânii ce-și bălăngăneau pe sub nasurile noastre semeția lor apusă. Se uita atât de strâmb, de-ai fi zis că nu ne mai deosebește, care-i fii-su și care nepotu-său, vere
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
de afară, pe lângă ciorba de fasole și varza cu ciolan din gestiunea ei, și ia banii aicea, mamaie, și mai repede până nu-ți mănâncă ăsta toate florile de pe mese, ceea ce o făcu să surâdă În timp ce-și ridica poala șorțului ca să-și Îndese banii În buzunar și să ia o secundă aminte la borcanul cu apă În care rămăsese doar un snop de tije. Tâțâi mustrător că mi le-ați mâncat, țapilor, și poate să plece după ce i-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
acum așezați În jurul unei mese și puteam vedea cu ochii mei că Andrei nu exagerase deloc În privința Steluței, În pofida aerului de țărăncuță puțin șocată, care se trăgea desigur de la infirmitatea ei. Desculță și-n rochia aia neagră fără mâneci, cu poalele până la jumătatea pulpelor, părea cam de-o seamă cu văru' Laur, dar de o rasă cu totul diferită, așa Îmbujorată și blondă-roșcovană-aurie și cu ochii ăia mari și verzi de femeie-pisică. Era zveltă și arcuită trainic, era chiar așa cum spusese
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
lui de țigani. Motănica se legăna ușor În scaunul-balansoar, ca-n bătaia unei adieri binefăcătoare. Ațipise cu bărbia În piept, Încotoșmănată În halatul ei de molton vinețiu și Încinsă cu fulare peste mijloc și peste frunte, cu toate pisicile În poală Îngrămădite una În alta și torcând la unison. Steluța se făcuse covrig În pat și ieșeau aburi din respirația ei. Mi-am luat din nou pe mine canadiana lui Hansi. Aș fi vrut să fug, să fug iarăși. Atunci am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
și spre sud. După o vreme mi s-a părut că-l văd venind dinspre noi prin pestrițeala multicoloră a trupurilor și umbrelor de plajă. S-a apropiat, era Într-adevăr el, Într-un tricou albastru decolorat atârnându-i până la poalele șortului și cu o lădiță din șipci din aceea pentru fructe, pe care o ducea cu amândouă mâinile sprijinind-o de pântece. Pășea ca pe ace pe nisipul fierbinte și striga ceva, dar vântul Îi spulbera vorbele. I-am ieșit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
vine să crezi? Dau cu cinci sute paharu’ și nu bag nici un ban nici În pahare, nici În nămol, nici În nimic. - Și până seara cât Îți mai scoți? - La ce dracu’ să mai ies și după-masă? Se șterge cu poala tricoului pe față și suflă cu năduf: Fac o tură sud-nord-sud, și la ora două cel târziu sunt În pat cu Zlate. - După ce fata s-a depărtat la vreo zece metri de noi, Laur o strigă și o face să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
la „Cotul Donului” , și a luat calea munților.. I s-au alăturat învățători, ofițeri rezerviști, studenți, dar și simpli țărani... toți, de prin localități ca.. Pipirig, Grumăzești, Ghindăoani, Vânători, Crăcăoani, din munții Neamțului.. din Borca, Poiana Teiului, Hangu, Viișoara, de la poalele Stânișoarei... dar, și din sudul Bistriței, Tașca, Tarcău, Piatra Șoimului, ș.a. Toți oameni tari, oameni de munte, care cunoșteau bine legea muntelui... Au venit la el, și i s-au alăturat trup și suflet. Erau oameni încrezători în el, și
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
inflexiuni molcome.. După încruntarea sprincenelor și cutelor frunții, dădea impresia unui om cu o voință de neclintit. Când vorbea de străbunii lui, cu glasul grav și molcom, al omului de la munte, era cu totul fascinant. A văzut lumina zilei, la poalele Stânișoarei, într-un cătun de câteva case răzlețe, mai sus de Poiana Teiului, unde începea pădurea, deasă și adâncă..fără capăt. „La naștere povestea el pe un ton glumețcând popa m-o botezat, m-o scăpat în cristelniță, atât eram
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
acolo, căpitanul Baltă, bine informat, a inițiat pentru început, câteva ambuscade.. „ - Băieți, am lenevit o iarnă întreagă, a sosit momentul să le mai facem, puțin, de „petrecanie”.. „tovarășilor”..!” „..Ichime !.. i se adresă „juristului”. Cu trei -patru oameni vă amplasați la poala Crainicului, cunoști bine zona... Coborâți pe cursul Cracăului, și supravegheați șoseaua... Piatra - Tg. Neamț !.. Așteptați, va trece, după informațiile mele, un camion cu provizii, însoțit de două camioane cu milițieni..!” „ - Sofronie.. „Profesore” !.. tu cu câțiva oameni, vă așezați la poalele
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
poala Crainicului, cunoști bine zona... Coborâți pe cursul Cracăului, și supravegheați șoseaua... Piatra - Tg. Neamț !.. Așteptați, va trece, după informațiile mele, un camion cu provizii, însoțit de două camioane cu milițieni..!” „ - Sofronie.. „Profesore” !.. tu cu câțiva oameni, vă așezați la poalele Vf. Mare, coborâți pe cursul Pângărăciorului și supravegheați șoseaua, care duce de la Piatra spre Viișoara și Bicaz..!” „ - Nechifore, tu și încă trei oameni, coborâți pe cursul Bistricioarei, și nu scăpați din ochi șoseaua ce duce spre Tulgheș..!” „..Băieți, supravegheați șoselele
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
spunea la „Vocea Americii”. „.. Asta-i înscenarea unei curse întinse țărăniștilor.. pentru ca să-i distrugă definitiv.. de fapt I. Maniu fiind ținta...” .. În ajunul de, Schimbarea la Față a Domnului, cam pe la toacă, Baltă cu încă trei camarazi, erau la marginea pădurii, de la poalele Vf. Bivolu, pe versantul estic al Stânișoarei, și, plănuiau o „coborâre” în Pipirig, peste râul Neamț... Când tocmai sosise camionul cu provizii de la Tg. Neamț. Baltă cu Sofronie „căzu” pe neașteptate în sat, așa cum făcea de obicei...Tăie legăturile telefonice
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
ori. „ - Fiți liniștiți, oameni buni... fiți liniștiți, că ne vor scăpa !” Murmura mai mult pentru sine cu gândul la.. „ - bieții de ei, câtă nădejde își pun în...câtă..?!”. .. După două zile, în timp ce trupele de securitate îl căutau, răscolind pădurea de la poalele Bivolului, și satele din jur, Baltă cobora versantul vestic al Stânișoarei, pe cursul prăpăstios al Fărcașei, și făcu acelaș lucru în Borca și Fărcașa, golind cooperativele de tot ce aveau și, le împărți sătenilor. Autoritățile comuniste, în neputința lor, fierbeau
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
vină în cap să ne caute !” Atât a spus, și-a potrivit pistolul mitralieră pe umăr, și, a pornit. Au coborât Grințieșul pe povârnișul cel mai prăpăstios, pe cursul Grințieșului, au trecut prin vad la Bistricioara, s-au strecurat pe poalele Ceahlăului, lăsând pe partea stângă Toaca și Piatra Neagră.. Au ocolit Bicazul Ardelean, pe lângă Danciu, au intrat în Chei... și, au urcat pe cursul Bicăjelului până la izvoare. După treizeci de ore de marș forțat, fără oprire, pe căi ferite, odată cu
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
ar fi acoperit o ploaie de cenușă... O săptămână încheiată trecuse de la Sânta Măria Mare, după îngrozitoarea întâmplare de la Hangu de când erau pe Hășmaș. Căpitanul Baltă, încă de dimineață, se gândi să trimită un om jos în orășelul Bălan, de la poalele dinspre sud ale muntelui, după informații înainte de a schimba „Bârlogul”. Stătură cam mult.. periculos de mult în același loc. „ - Băieți, să meargă careva în.. Bălan, pentru a..!”, dar, nu-și isprăvi gândul, că Alistar se oferi suspect de prompt.. și
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
Destinul”...”. A doua zi, duminică, calendarul ortodox prăznuia, odovania Praznicului Adormirii Maicii Domnului. ... Trecuseră aproape două luni de când Alistar, bărbat înalt, frumos, cu ochi albaștri, atletic, trecut de treizeci de ani, de loc dintr-un sătuc de pe valea Tărcuței, de la poalele Grindușului, familiarizat din copilărie cu munții Tarcău și Goșmanu, s-a alăturat grupului lui Baltă, ca un „nemulțumit” de regimul opresiv comunist... Și, remarcându-se în câteva înfruntări cu trupele de securitate le-a câștigat încrederea, atât lui Baltă cât
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
Cârțu avea încredere ca în sine, dar nu avea nici o cât de mică dovadă împotriva lui Alistar. Era duminică... înainte de ivirea zorilor, dar mai era încă până a se crăpa de ziuă. Un bubuit de armă răscoli somnul codrilor la poalele Hășmașului și din valea Bicăjelului, cu ecouri vălurite până mai departe înspre văile Dămucului... urmat de o rafală de armă automată. Baltă, odată cu toți ceilalți, sări direct în picioare... recunoscând semnalul de alarmă dat de Neagu, la postul de observație
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
Și,după o clipă de chibzuință, continuă. „.. Spânzurați-l de picioare.. cu mâinile legate și căluș în gură !.. Și, urșii vor avea grijă de el !”.. „ - Împușcați-mă,.. împușcați-mă !”, urla din răsputeri Alistar. Dar, nimeni nu-l mai auzea. „ - La poala muntelui, liziera-i împânzită cu trupe de securitate, aduse chiar de el din Bălan... Căpitane !.. Am fost trădați !.. abia mai putu rosti „filologul”, strângându-i mâna.. într-un ultim efort. Ai fost trădat, neputând să te ucidă, te-a vândut
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]