95,170 matches
-
a hăuit din vale-n vale, zguduind pământul din țâțâni, gata să prăbușească bolțile de cleștar ale cerului... a fost răspunsul la întrebarea nerostită... Bătrânii ieșiți la coasă, pe rouă, s-au oprit în loc, cu tresărire de inimă. Fără voie, privirea li s-a ridicat spre cerul senin... „Aista nu-i tunet. Nu, nu. Aiestea-s tunuri” - au gândit ca niște cunoscători ce erau... Doar trecuseră prin prăpădul primului război. Toți își îngropaseră tinerețile în tranșeele lui și acum însemna că urmau
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
dar mă tem că am intrat și noi în horă. Doamne ferește! Până ce ne vom lămuri cum devine treaba, hai fuguța acasă, să liniștim nevestele și copchiii... De departe și-au dat seama că Măriuca și Didina ședeau în poartă, cu privirile neliniștite ațintite spre țarină... Ce-i cu tunetul ista, pornit așa, din senin, Costăchele? a întrtebat Măriuca îngrijorată. Aista nu-i tunet de ploaie, Măriucă. Aiestea-s tunuri grele... Doamne! Credeam că n-o să le mai aud niciodată. Dar cum se
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
cuprindeți în jertfa voastră, ceea ce au supus strămoșii noștri cu lupta lor! Fiți mândri că veacurile ne-au lăsat aici straja dreptății și zid de apărare creștină. Fiți vrednici de trecutul românesc!” Când inginerul a sfârșit de citit, Costăchel, cu privirea pierdută într-un colț al încăperii, se revedea în clipa când - în 1917 - a depus jurământul lângă tunul lui. Vibra din străfundul ființei strângând în pumn faldurile drapelului de luptă... Petrache rămăsese cu ochii fixați pe figura aspră a lui
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
Sunt sigur că stă cu sufletul la gură... Dar o să trecem pe la el și o să încercăm să-l lămurim despre ce i vorba. Grele zile ne așteaptă, domnule inginer... Partea doua O bună bucată de vreme, Costăchel a rămas cu privirea agățată de chipul lui Petrache... „De unde îl cunosc pe omul ista?” păreau să spună ochii lui. Văzând că individul din față e pașnic, și-a întors fața de la el... Petrache îl urmărea în tăcere cum privea - uitat de lume - la
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
a privi speriat în jur. În clipa următoare, era în picioare. Ce ai sărit așa, Costăchele? Îi Măriuca, se întoarce de la câmp - a încercat să-l liniștească Didina. Cuvintele Didinei au trecut pe lângă urechile lui fără să le fi auzit. Privirea i-a rămas înfiptă în poartă. „Nu mă păcăliți voi. Să nu credeți că puneți mâna pe mine așa ușor. Nu! Niciodată!” păreau să spună ochii lui. S-a întors scurt, ca o sălbăticiune, spre pârleaz... Costăcheleee! - a strigat cu
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
mă păcăliți voi. Să nu credeți că puneți mâna pe mine așa ușor. Nu! Niciodată!” păreau să spună ochii lui. S-a întors scurt, ca o sălbăticiune, spre pârleaz... Costăcheleee! - a strigat cu disperare Măriuca din poartă. Costăchel a întors privirea neîncrezător. „Nu-i adevărat!... E un vis! E o amăgire! Măriuca-i departe... departe... ” A rămas însă pe loc. Cu mâinile atârnându-i grele pe lângă trup, gârbovit și dezorientat, părea trezit dintr-o nălucire... Încet-încet, ochii au început să capete o
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
treacă pe la noi. Poate mâine seară - a propus Măriuca. În timp ce Petrache și Didina au trecut pârleazul în curtea lor, în poartă s-a oprit Tăchel. Privea nedumerit spre Costăchel și Măriuca, rămași în cerdac. Ședea ca o strajă. Drept. Cu privirea țintă... După un timp, a făcut un pas în ogradă și a închis poarta. Costăchel a tresărit. A întors fulgerător capul, gata să dispară în casă. Băgând de seamă, Măriuca a intervenit. Îi băiatul, s-o întors de la școală. Costăchel
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
pas în ogradă și a închis poarta. Costăchel a tresărit. A întors fulgerător capul, gata să dispară în casă. Băgând de seamă, Măriuca a intervenit. Îi băiatul, s-o întors de la școală. Costăchel și-a revenit din derută și, cu privirea îmblânzită, a grăit: Hai, voinicule! Vino să te văd de aproape! Voinicul rămas în poartă privea neîncrezător... Îi tata, s-o întors acasă. Hai, vino! a răspuns Măriuca întrebării nepuse din ochii flăcăului. Privirea lui Tăchel părea să spună: „Nu
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
a revenit din derută și, cu privirea îmblânzită, a grăit: Hai, voinicule! Vino să te văd de aproape! Voinicul rămas în poartă privea neîncrezător... Îi tata, s-o întors acasă. Hai, vino! a răspuns Măriuca întrebării nepuse din ochii flăcăului. Privirea lui Tăchel părea să spună: „Nu se poate... Tata era voinic și falnic”... În această frântură de timp, cu sufletul greu, Costăchel se întreba: „Chiar atât de mult m-am schimbat?” Măriuca a insistat: Tata te așteaptă și tu stai
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
a adormit... Ea nu a adormit decât târziu, când trupul lui Costăchel s-a abandonat somnului profund... În acea dimineață, o liniște deplină plutea peste fire ca niciodată... Măriuca a rămas lângă Costăchel o vreme, mângâindu-i chipul doar cu privirea. Într-un târziu, cu gesturi de mamă iubitoare, l-a învelit. A tras mai bine storul de la geam, pe unde o rază de soare - curioasă - își făcuse loc. A pornit apoi ca o furnică să pună toate treburile la rostul
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
să apară comandantul. Căpitanul aștepta -smirnă - în mijlocul platoului. Nu se auzea nici musca. Deodată, în ușa corpului de comandă a apărut comandantul... Statura lui măreață ocupa tot spațiul ușii. S-a oprit pentru o clipă și ne-a sorbit din priviri... A coborât apoi treaptă cu treaptă... Parcă le număra... O comandă scurtă: „Batalion! Drepți! Pentru onor prezentați arm’! Apoi, cu un pas de defilare de care - drept să spun - îmi era dor, căpitanul a pornit în întâmpinarea comandantului... Atunci am
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
Când a ajuns la grupa noastră, ochii i-au rămas asupra lui Costăchel preț de o minută... Un zâmbet ca o dezlegare dintr un canon a zburat către Costăchel... Era semnul că l-a recunoscut... La sfârșit - după o scurtă privire spre noi - a plecat... Cei din jurul mesei au răsuflat a ușurare... Pentru a marca momentul, au pus mâna pe ulcele și au băut în tăcere... Strașnică poveste și strașnic povestitor îi Petrache - a redeschis vorba inginerul Cicoare. Așa-i mutul
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
căutat să-l liniștească agronomul, ridicând paharul. Au băut în tăcere... După o liniște care se prelungea, Petrache a intervenit: Să continuăm povestea. Cine îi de rând în seara asta? - a întrebat agronomul. Acest om din dreapta mea, care poartă în priviri toate furtunile văzduhului, văzute și nevăzute - a precizat Petrache, privind spre Costăchel. Apoi, de unde s-o încep? Eu am lăsat-o după revista de front - a precizat Petrache. Uite-te și dumneata la acest mehenghi. El o povestit ce era
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
au privit reciproc și răspunsul a venit fără ezitare, prin glasul lui Costăchel. Nu ne cereți prea mult. Tot vine iarna acușica și nopțile sunt nesfârște... Numai bune de povești... Armăsarul își mușca zăbala cu nerăbdare. Costăchel și-a rotit privirea prin ogradă, să vadă dacă toate sunt la locul lor. Deprinsese asta de la bătrânul lui... Pleca la târg să vadă ce și cum îi cu actele. În mintea lui se vânturau tot felul de gânduri... Dar nici unul nu era încurajator
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
a ieșit ca o furtună. Costăchel stând „smirnă” a răspuns: „Am înțeles, domnule căpitan!”... Ploaia continua să cadă... Măruntă și sâcâitoare... Costăchel însă n-o simțea... Plutea pe aripile vorbelor căpitanului de la comisariat... Măriuca făcea ce făcea și rămânea cu privirea agățată de șleau... „De ce nu mai vine?” - se frăsuia în gând, apucându-se când de o treabă, când de alta, ca înnecatul de pai... Într-un târziu, Costăchel a intrat pe poartă. Ud și plin de glod, dar cu un
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
de pai... Într-un târziu, Costăchel a intrat pe poartă. Ud și plin de glod, dar cu un bob de lumină cuibărit în ochi... . Ai venit? Atât a reușit să întrebe Măriuca și a rămas nemișcată în fața lui, căutându-i privirea... Am venit ! - a răspuns Costăchel. Și? Mi-i o foame, de nu văd pe unde calc. Da’... Da’ ce? - a făcut-o pe niznaiu Costăchel. Păi... cu actele... La ce-mi trebuie mie acte la mine acasă? Ce? Nu se
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
s-a alarmat decât când am ajuns aproape de casele de sub poala pădurii... Și unde au pornit a toca mitralierele și automatele rușilor!... Ochii mei nu vedeau decât cumpăna fântânii... Mișcarea ostașilor de lângă mine o simțeam fără să-i urmăresc cu privirea... Se mișcau ca un șoim gata să înhațe prada din zbor! Mitralierele făceau legea, forțându-ne să folosim terenul din plin. Ca la carte. Din când în când, se auzeau exploziile grenadelor. Mă apropiam cu repeziciune de casa mea... O
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
înțelegi care-i adevărul. Acum, hai acasă, Petrache! Hai, că ne așteaptă nevestele și copchiii. Doar ei ne mai pot încălzi sufletele... Costăchel și-a tras un scăunel lângă fereastră. Și-a așezat coatele pe pervaz și a rămas cu privirea în peisajul de afară. O ninsoare calmă stăpânea firea. În liniștea din pragul înserării - undeva în sat - a picurat un clinchet timid de clopoțel... „Aho! Aho! Copii și frați!”... Amintirile copilăriei picurau în suflet... picătură cu picătură. Pe nesimțite, una
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
ninsoare calmă stăpânea firea. În liniștea din pragul înserării - undeva în sat - a picurat un clinchet timid de clopoțel... „Aho! Aho! Copii și frați!”... Amintirile copilăriei picurau în suflet... picătură cu picătură. Pe nesimțite, una adevărată i-a umezit geana. Privirea zăbrelită de aburul lacrimei nu mai putea despărți realitatea de afară de amintiri... În zborul lor, fulgii închipuiau imagini de coșmar... Coloane nesfârșite de zdrențăroși cu înfățișări fantomatice se scrug prin nămeții groși... Iată!... unul a căzut. Mâini scheletice se întind
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
simt nevoia să povestesc tot ce am trăit acolo... Poate scap de gânduri... Sigur ai să scapi. Parcă am mai vorbit noi despre lucrul acesta. Povestind, te eliberezi de povara celor trăite... l-a încurajat inginerul. Costăchel și-a fixat privirea în lumina lămpii doar pentru o fărâmă de timp. În străfundul ochilor lui s-au aprins văpăi și... fără altă introducere, a pornit să povestească: Ne aflam pe malul Ozanei. Organizam apărarea, când - ca un trăsnet - a căzut vestea... Era
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
în colb... Am adunat ostașii și am rămas în dreapta plutonului... „Gde nacialnic?” - a fost prima vorbă spusă răstit de un maior rus. Am făcut un pas în față. „Tî net nacialnic! Nazat!” au răsunat răstit cuvintele maiorului, însoțite de o privire de viperă... Până să ne dezmeticim că ei erau stăpânii și noi supușii, ne-am trezit înconjurați. Un sergent ne a spus pe limba noastră: „Războiul s-a sfârșit și veți pleca acasă. Depuneți armele și predați toate bunurile militare
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
de altul. Să ne ținem aproape. Oriunde ne-ar trimite, să fim împreună. Așa vom supraviețui. Altfel”... A venit și ziua mult așteptată... Ofițeri ruși, însoțiți de soldați cu automatul atârnat de gât, au intrat între noi. Ne drămăluiau - din priviri - ca geambașii de cai. Soarta ți-o pecetluiau dor printr-o simplă mișcare a mâinii care arăta partea în care să treci... „Costăchele!” - l-am auzit pe Filip. „Capul sus, pieptul înainte și privirea dârză! Ca la paradă! Așa ne
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
intrat între noi. Ne drămăluiau - din priviri - ca geambașii de cai. Soarta ți-o pecetluiau dor printr-o simplă mișcare a mâinii care arăta partea în care să treci... „Costăchele!” - l-am auzit pe Filip. „Capul sus, pieptul înainte și privirea dârză! Ca la paradă! Așa ne vor lua la muncă. Dacă nu ... putrezim aici. Anafura mamei lor!” Așa am făcut și am avut noroc... „Na pravo!” a arătat ofițerul. Asta însemna, la muncă. „Na levo!”... mai bine nu te nășteai
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
cu mâncarea, noi am terminat treaba... Se lăsa o înserare cuminte... Bătrâna o întins masa din nou. În timp ce ne ospătam, bătrânul o deschis vorba: „Mai aveți mult de mers? De unde sunteți?” Noi ne-am uitat unul la altul și din priviri ne am înțeles să le spunem adevărul. Când Filip o terminat de povestit, pe obrajii bătrânilor curgeau lacrimi grele. Am rămas tăcuți multă vreme... „Am avut și noi un fecior și l-o luat rușii în război... Nu s-o
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
da’ ți-a trece ție când ai să afli ce înseamnă colhozul. Mai vorbim noi după aceea. Când au intrat în holul mare al școlii, lumea era deja adunată. Și-au făcut loc mai spre fundul sălii. Costăchel își plimba privirea pe pereții crăpați, meditând: „Asta-i școala pe care am ridicat-o eu. Uite în ce hal o ajuns!” În fața sătenilor trona o masă acoperită cu pânză roșie. Din cancelarie au ieșit, plini de importanță: Chersân și un străin. Au
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]