5,471 matches
-
de rude, prieteni, adulatori, doamne nobile și invitați din case princiare. Printre aceștia în 1482 Lucreția e vizitată și de Alfonso d'Este, cel ce va deveni cel de-al treilea soț. În 2 februarie 1493, are loc căsătoria prin procură dintre Lucreția, care are treisprezece ani și Giovanni Sforza. În 2 iunie 1493, când contele de Pesaro ajunge la Roma, cei doi se întâlnesc pentru prima oară. În 12 iunie se celebrează căsătoria religioasă, în Apartamentul Borgia. Grația Lucreției este
Lucreția Borgia () [Corola-website/Science/312388_a_313717]
-
plus alte beneficii pentru ducat, rude și prieteni În iulie 1501, în timpul tratativelor, pentru a dovedi că Lucreția e capabilă de mari responsabilități, și deci demnă ducesă d'Este, îi încredințează conducerea Vaticanului, în timp ce el pleacă la Sermoneta. Căsătoria prin procură, are loc la Ferrara în 1 septembrie 1501, iar patru zile mai târziu când vestea ajunge la Roma, poporul sărbătorește, iar Lucreția merge să mulțumească fecioarei la basilica di Santa Maria del Popolo. La jumătatea lunii decembrie, escorta din Ferrara
Lucreția Borgia () [Corola-website/Science/312388_a_313717]
-
și pe Charlotte Aglaé. Data inițială pentru căsătorie a fost 25 ianuarie 1720, dar această dată a fost amânată o lună. În ciuda acestui fapt, certificatul de căsătorie a fost semnat la 31 ianuarie. La 11 februarie 1720, o căsătorie prin procură a fost efectuată la Palatul Tuileries. Fratele ei, Ducele de Chartres, l-a reprezentat pe viitorul său cumnat în timp ce sora sa mai mică, Louise Élisabeth, i-a ținut trena. A urmat un banchet la Palais Royal unde tânărul rege Ludovic
Charlotte Aglaé de Orléans () [Corola-website/Science/321122_a_322451]
-
înainte. După această răsturnare, comportamentul Margueritei Louise a devenit neregulat: a șocat curtea ieșind neînsoțită, o infracțiune gravă în societatea franceză de atunci, cu vărul ei Prințul Carol de Lorena, care în curând a devenit iubitul ei. Căsătoria ei prin procură, la 19 aprilie 1661, nu a făcut nimic pentru a schimba atitudinea ei, spre marea nemulțumire a miniștrilor lui Ludovic al XIV-lea.
Marguerite Louise d'Orléans () [Corola-website/Science/321998_a_323327]
-
Verger, Francisc al II-lea, Duce de Bretania moare lăsîndu-și ducatul fiicei lui, Anne. În căutarea de alianțe pentru a-și proteja teritoriile, ea s-a logodit cu Maximilian în 1490. Aproximativ un an mai tarziu, s-au căsătorit prin procură. Suveranul Franței însă se opune ferm uniunii matrimoniale dintre Austria și Bretania, care rămăsese singurul ducat limitrof Franței care nu fusese încă absorbit de un regat în plină expansiune. Anul următor, căsătoria neconsumată este anulată iar Anne se căsătorește cu
Maximilian I al Sfântului Imperiu Roman () [Corola-website/Science/312146_a_313475]
-
s-a căsătorit cu mama vitregă a Margaretei, Ana, Ducesă de Bretania, din motive politice Curtea franceză a încetat să-o trateze pe Margareta ca regină la începutul anului 1491. Ducesa de Bretania s-a căsătorit cu tatăl Margaretei prin procură dar mariajul lor a fost anulat. Margareta nu a întors la curtea mamei ei vitrege până în iunie 1493, după ce s-a semnat Tratatul de la Senlis în mai anul respectiv. Margareta a fost rănită de acțiunea lui Carol și a avut
Margareta de Austria, Ducesă de Savoia () [Corola-website/Science/321452_a_322781]
-
Prințului de Conți. Ca moștenitor al tatălui lui, soțul ei era cunoscut la curte sub titlul de "contele de La Marche". Contractul căsătoriei a fost semnat la Milano la 3 ianuarie 1759 de către ambasadorul francez la curtea din Torino. Nuntă prin procura a avut loc la Milano la 7 februarie în același an. A fost celebrata în persoana la 27 februarie la Nangis-en-Brie în Franța. Tatăl Mariei Fortunata i-a dat o zestre de un milion de livre. În plus, la sosirea
Maria Fortunata d'Este () [Corola-website/Science/327747_a_329076]
-
Inițial, ambasadorii scoțieni s-au concentrat asupra fiicei mai mari, însă Frederic a logodit-o pe Elisabeta cu Henry Julius, Duce de Brunswick, promițând scoțienilor a doua fiică a sa, Ana. La 20 august 1589, Ana s-a căsătorit prin procură (lipsa mirelui) cu Iacob la Castelul Kronborg; mirele a fost reprezentat de George Keith, al 5-lea Conte Marischal. Zece zile mai târziu, Ana a plecat spre Scoția dar flota ei a fost copleșită de o serie de peripeții, în
Ana a Danemarcei () [Corola-website/Science/315098_a_316427]
-
nu a fost pe placul reginei Louisa Ulrika a Prusiei, care era în conflict cu parlamentul și care dorea ca fiul ei să se căsătorească cu nepoata sa, Philippine de Brandenburg-Schwedt. La 1 octombrie 1766 Sophia s-a căsătorit prin procură cu Gustav la Palatul Christiansborg din Copenhaga. Cei doi s-au căsătorit în persoană la Stockholm pe 4 noiembrie. La curtea suedeză a fost primită cu amabilitate de rege însă soacra sa o ura iar soțul său o ignora. Louisa
Sophia Magdalena a Danemarcei () [Corola-website/Science/317532_a_318861]
-
zestre mai mare. Spania, sărăcită și în stare de faliment, după decenii de război, a fost în imposibilitatea de a plăti o astfel de zestre și Franța nu a primit suma convenită de 500.000 de écu. După căsătoria prin procură cu regele francez la Fuenterrabia, Maria Tereza a devenit cunoscută ca "Marie-Thérèse". Tatăl ei, Filip al IV-lea și întreaga curte spaniolă au însoțit mireasa până la Insula Fazanilor situată pe râul Bidassoa, unde Ludovic și curtea sa a întâlnit-o
Maria Tereza a Austriei (1638-1683) () [Corola-website/Science/310285_a_311614]
-
Landgraf de Hesse-Kassel iar unchiul patern a fost Frederic I al Suediei. Inițial, educația sa a fost încredințată colonelului August Moritz von Donop, apoi din 1726 până în 1733 teologului și filosofului elvețian, Jean-Pierre de Crousaz. La 8 mai 1740, prin procură la Lopndra, și la 28 iunie 1740 în persoană la Kassel, Frederic s-a căsătorit cu Prințesa Mary, fiică a regelui George al II-lea al Marii Britanii și a reginei Caroline de Ansbach. Împreună au avut patru fii: În decembrie
Frederic al II-lea, Landgraf de Hesse-Cassel () [Corola-website/Science/323162_a_324491]
-
fiind între Arhiducele Francisc (fratele ei mai mare) și Maria Teresa de Neapole și Sicilia în 1790, și între Arhiducele Ferdinand (fratele ei mai mare) și Luisa de Neapole și Sicilia. La 19 septembrie 1790 a avut loc căsătoria prin procură. Era o perioadă turbulentă, războaiele napoleoniene afectau peninsula italiană și nunta efectivă nu a avut loc timp de mai mulți ani. Între timp, ambii părinți ai Mariei Clementina au murit în 1792, la o perioadă scurtă de timp, iar fratele
Arhiducesa Maria Clementina a Austriei () [Corola-website/Science/321278_a_322607]
-
care mai târziu va deveni regele Angliei, chiar dacă părinții ar fi spus că trebuie să se sacrifice pentru o căsătorie mai avantajoasă cu fratele regelui Franței, rămas văduv după moartea primei soții Anne Henrietta a Angliei. S-a căsătorit prin procură la Metz în 16 noiembrie 1671. După ce a părăsit regatul tatălui său, dar înainte de intrarea în Franța s-a convertit la religia romano-catolică, cum prevedea contractul matrimonial. Căsătoria aranjată a fost concepută de mătușa ei Anna Gonzaga, prietenă apropiată a
Elisabeth Charlotte, Prințesă a Palatinatului () [Corola-website/Science/321081_a_322410]
-
De-a lungul vieții ea a primit o educație deosebită, în special în domeniul artelor (inclusiv pictura, poezie și muzică). A fost al patrulea copil din șapte ai Electorului și ai soției sale. La Munich, la 13 iunie 1747 (prin procură) și la Dresda, la 20 iunie 1747 (în persoană) ea s-a căsătorit cu Friedrich Christian, moștenitorul Electoratului de Saxonia; în același an ea a devenit membru al "Accademia dell’Arcadia" din Roma, o instituție importantă în reforma operei. După
Maria Antonia de Bavaria () [Corola-website/Science/321975_a_323304]
-
mare a Mariei Teresa, a fost ruptă în 1725 iar Ludovic s-a căsătorit cu Maria Leszczyńska. Căsătoria a fost aranjată parțial pentru a împăca divizinea dintre cele două ramuri ale familiei Bourbon. În consecință, Maria a fost căsătorită prin procură la Madrid la 18 decembrie 1744 înaintea plecării ei în Franța, unde, la 23 februarie 1745, Marie-Thérèse-Raphaëlle s-a căsătorit Louis-Ferdinand. Începută prost, în cele din urmă, căsătoria a fost consumată în luna septembrie 1745, punând capăt la toate bârfele
Infanta Maria Teresa Rafaela a Spaniei () [Corola-website/Science/317573_a_318902]
-
Maria de Burgundia în circumstanțe asemănătoare în 1477. Bretania a fost invadată de armată franceză, Maximilian nu a putut să ajute și Anne de Bretania a fost nevoit să renunțe la Maximilian (cu care a avut numai o căsătorie prin procura) și a fost de acord să se căsătorească cu Carol al VIII-lea. La 19 decembrie 1491, la Castelul Langeais, Carol s-a căsătorit cu Anne de Bretania. Ducesa în vârstă de 14 ani n-a fost mulțumită de această
Carol al VIII-lea al Franței () [Corola-website/Science/314772_a_316101]
-
părțile trec de la regimul comunității legale la regimul comunității convenționale de bunuri sau stabilesc să aleagă regimul separației de bunuri; convenția matrimonială se încheie prin înscris autentificat de notarul public, cu consimțământul tuturor părților, exprimat personal sau prin mandatar cu procură autentică, specială și având conținut stabilit dinainte. Nerespectarea acestor dispoziții se sancționează cu nulitatea absolută a actului. Convenția matrimonială se poate încheia fie înainte de căsătorie (și atunci va produce efecte numai de la data încheierii căsătoriei), fie în timpul căsătoriei (și atunci
Convenție matrimonială (România) () [Corola-website/Science/323889_a_325218]
-
România. La Ialta, Occidentul ne-a predat rușilor. Conștiința mea de român îmi poruncește să mă întorc în țară și să sufăr cu compatrioții mei [...] Eu aleg, conștient de toate riscurile, lupta pentru români, pentru libertatea lor. Resping eroismul prin procură dată altora”. Odată semnat Tratatul de pace, încep atacurile fățișe la adresa lui Tătărescu și a grupării sale. În mai 1947 se dă clandestin publicității memoriul pe care Gheorghe Tătărescu intenționa să-l prezinte și să-l discute în Guvern. În memoriu
Gheorghe Tătărescu () [Corola-website/Science/299971_a_301300]
-
au fost recuperate și au fost încadrate între coloanele pridvorului bisericii Colțea. Printre reliefurile decorative cu elemente florale se află și vulturul bicefal cantacuzin. În 1715, Mihai Cantacuzino a construit Hanul Colțea (acum dispărut), în jurul bisericii Colțea, pentru a putea procura bisericii și celor care o slujeau venituri din care să se întrețină. În cursul lucrărilor de reparații din 2006, în jurul bisericii au fost descoperite fundațiile unei biserici anterioare celei actuale, care ar putea fi biserica lui Udrea și Colțea Doicescu
Biserica Colțea () [Corola-website/Science/313161_a_314490]
-
pentru curțile europene, care se luptau cu politica expansionstă a lui Napoleon Bonaparte. Contractul celor două căsătorii a fost semnat la Aranjuez în aprilie 1802. La 6 iulie 1802, la vârsta de 13 ani, María Isabel s-a căsătorit prin procură la Madrid cu vărul ei în vârstă de 25 de ani, Francesco, ca cea de-a doua lui soție. Fratele ei Ferdinand l-a reprezentat pe mire la ceremonie. Familia regală spaniolă a călătorit la Barcelona la 13 august. Cele
Maria Isabela a Spaniei () [Corola-website/Science/321277_a_322606]
-
de ani. A fost înmormântat la Dresda. Pentru că fiul cel mare a lui Frederic Cristian era minor, soția sa, Maria Antonia, și fratele său Franz Xavier au asigurat regența electoratului până la majoratul fiului. La 13 iunie 1747, la Munchen (prin procură) și din nou la Dresda la 20 iunie, Frederic Cristian s-a căsătorit cu Maria Antonia de Bavaria. Ca și el, ea avea un excepțional talent la muzică. Au avut nouă copii:
Frederic Christian, Elector de Saxonia () [Corola-website/Science/322414_a_323743]
-
de Baden-Baden (1704-1726), fiica lui Louis Wilhelm, Margraf de Baden-Baden și a soției acestuia, Sibylle Auguste de Saxa-Lauenburg. Căsătoria a fost aprobată de mama sa iar zestrea miresei a fost de 80.000 de livre. Căsătoria a avut loc prin procură la 18 iunie 1724 la Rastatt, în Baden-Württemberg, Germania, și în persoană la 13 iulie în orașul Sarry, la Marne în Franța. La Sarry cuplul s-a văzut pentru prima dată. A fost dragoste la prima vedere. Cuplul a avut
Louis d'Orléans, Duce de Orléans () [Corola-website/Science/320736_a_322065]
-
e furioasă. În iulie 1559 Henric al II-lea este grav rănit la un ochi în timpul unui turnir, în timp ce se duela cu Gabriel de Montgomery, cu ocazia căsătoriei fiicei sale Elisabeta cu Filip al II-lea al Spaniei, oficiată prin procură. Lancea lui Montgomery s-a rupt în fața regelui, iar Caterina, Diana de Poitiers și prințul Francisc au leșinat. Regele e dus la Château de Tournelles și din capul său sunt extrase cinci așchii, una din ochi și din creier. În
Caterina de' Medici () [Corola-website/Science/303755_a_305084]
-
am spus, cele două Testamente (29). Cel de-a stânga lămpii e Testamentul Vechi, care procură neîncetat puterii cunoscătoare sau contemplative a sufletului, ca pe un untdelemn, modurile virtuților prin activitate (30). Iar cel de-a dreapta este Testamentul Nou, cate procură neîncetat părții pasive, sau celei active a sufletului (31), ca pe un untdelemn, rațiunile duhovnicești ale cunoștințelor prin contemplație.559 Și așa prin fiecare se desăvârșește frumos taina mântuirii noastre, arătându-se învățătura prin viață și slava vieții prin învățătură
Menorah () [Corola-website/Science/306891_a_308220]
-
II-lea de Neapole și a Mariei a Ungariei. S-au căsătorit la Villabertran, la 29 octombrie sau 1 noiembrie 1295. Ei au avut copii: —Marie de Lusignan, fiica regelui Hugo al III-lea al Ciprului. S-au căsătorit prin procură la Nicosia, la 15 iunie 1315 și în persoană la Girona, la 27 noiembrie 1315. Nu au avut copii. —Elisenda de Montcada, fiica lui Pedro I de Montcada, Lord de Altona și Soses. Căsătoria a avut loc la Tarragona, la
Iacob al II-lea de Aragon () [Corola-website/Science/332022_a_333351]