4,989 matches
-
și 1936, cu blindaj corespunzător și tunul de 37 mm jumelat. Deși producția în masă nu a început niciodată, aceste prototipuri au fost folosite de propaganda nazistă, fiind de exemplu prezente la Expoziția Internațională de Automobile din Berlin în 1939. Prototipurile au fost folosite pentru instrucție și teste la școala de tanchiști de la Putlos până în 1940. Tancurile au fost folosite de către Wehrmacht în timpul campaniei germane din Norvegia, în 1940. Un batalion de tancuri cu utilizare specială ("Panzerabteilung zbV 40") a fost
Neubaufahrzeug () [Corola-website/Science/320992_a_322321]
-
teste la școala de tanchiști de la Putlos până în 1940. Tancurile au fost folosite de către Wehrmacht în timpul campaniei germane din Norvegia, în 1940. Un batalion de tancuri cu utilizare specială ("Panzerabteilung zbV 40") a fost creat pentru a testa cele trei prototipuri cu blindaj corespunzător condițiilor de luptă. Cele trei tancuri au fost trimise lângă Oslo, fiind folosite în luna aprilie 1940 în operațiuni militare. Un prototip a fost distrus lângă Åndalsnes de către germani când a rămas împotmolit într-o mlaștină, iar
Neubaufahrzeug () [Corola-website/Science/320992_a_322321]
-
tancuri cu utilizare specială ("Panzerabteilung zbV 40") a fost creat pentru a testa cele trei prototipuri cu blindaj corespunzător condițiilor de luptă. Cele trei tancuri au fost trimise lângă Oslo, fiind folosite în luna aprilie 1940 în operațiuni militare. Un prototip a fost distrus lângă Åndalsnes de către germani când a rămas împotmolit într-o mlaștină, iar celălalte două exemplare au fost trimise înapoi în Germania la sfârșitul anului 1940. În 1941, toate cele 4 prototipuri existente au fost trimise la casat
Neubaufahrzeug () [Corola-website/Science/320992_a_322321]
-
aprilie 1940 în operațiuni militare. Un prototip a fost distrus lângă Åndalsnes de către germani când a rămas împotmolit într-o mlaștină, iar celălalte două exemplare au fost trimise înapoi în Germania la sfârșitul anului 1940. În 1941, toate cele 4 prototipuri existente au fost trimise la casat.
Neubaufahrzeug () [Corola-website/Science/320992_a_322321]
-
realizat ENIAC. Spre deosebire de ENIAC, care folosea prelucrarea paralelă, EDVAC utiliza o singura unitate de prelucrare. Acest design era mai simplu și a fost primul implementat în fiecare etapă de miniaturizare care a urmat. Mașina Universității din Manchester University a devenit prototipul pentru Ferranti Mark I. Prima mașină Ferranti Mark I a fost livrată Universității în luna februarie 1951 și, între 1951 și 1957 s-au mai vândut încă cel puțin nouă. Primul calculator programabil universal din URSS a fost creat de
Istoria mașinilor de calcul () [Corola-website/Science/315303_a_316632]
-
scaphandre ou du bateau de l'homme" în care apare menționat pentru prima dată termenul scafandru. 1776: aplicând invenția lui Smeaton, John Wilkinson realizează prima suflantă pe care o instalează în atelierul său din Wilby, Anglia. Acesta a fost primul prototip al tuturor compresoarelor mecanice. 1829: frații John și Charles Dean din Whitsthble, Anglia realizează un echipament greu alcătuit dintr-o cască din cupru și un costum larg confecționat din gutapercă. Într-un manual publicat în anul 1836 frații Dean afirmă
Costum de scafandru cu cască () [Corola-website/Science/315365_a_316694]
-
toate elementele esențiale ale unui calculator modern. Imediat ce SSEM și-a demonstrat fezabilitatea, la universitate s-a demarat un proiect de dezvoltare a lui într-un calculator mai utilizabil, Manchester Mark 1. Mark 1, la rândul său, a devenit rapid prototipul pentru Ferranti Mark I, primul calculator generic comercial din lume. SSEM avea lungimea cuvântului de 32 de biți și o memorie de 32 cuvinte. A fost proiectat să fie cel mai simplu calculator cu program stocat; singura operație aritmetică pe
Manchester Small-Scale Experimental Machine () [Corola-website/Science/315413_a_316742]
-
barocă în care doi soliști interpretau acompaniați de un basso continuo (cum ar fi violoncelul) sau claviatură. Un exemplu foarte timpuriu este sonata în patru părți pentru ansamblu de coarde a lui Gregorio Allegri (1582-1652) care poate fi considerat un prototip pentru cvartetul de coarde. La începutul secolului al XVIII-lea compozitorii adăugau și un al treilea solist și a început să se elimine claviatura, lăsând doar violoncelul pentru linia bas. Când Alessandro Scarlatti a compus lucrarea "Sonata à Quattro per
Cvartet de coarde () [Corola-website/Science/315430_a_316759]
-
chemat la Washington, D.C. pentru a face cercetări în fizică pentru marina SUA. Spre deosebire de acestea, ENIAC a fost prezentat presei în 1946, și mediatizat. Din mai multe motive (inclusiv examinarea de către Mauchly în iunie 1941 a calculatorului Atanasoff-Berry, al cărui prototip fusese realizat în 1939 de John Atanasoff și Clifford Berry), patentul ENIAC, acordat în 1964, a fost anulat printr-o decizie din 1973 în cazul "Honeywell v. Sperry Rand", care a plasat invenția calculatorului electronic numeric în domeniul public și
ENIAC () [Corola-website/Science/315414_a_316743]
-
Maior a îndeplinit funcția de prefect de studii în seminarul aferent. În publicația România Literară, nr. 26 din 16 iulie 2010, a fost lansată ideea că iconostasul bisericii ar reproduce portretele unor cărturari transilvăneni, în chipul celor doisprezece apostoli. Astfel, prototipul pentru portretul apostolului Ioan ar fi chipul lui Ioan Budai-Deleanu.
Biserica Sfânta Barbara din Viena () [Corola-website/Science/317441_a_318770]
-
trimise inițial la trei firme cu experiență în domeniu: Heinkel, Arado și Focke-Wulf. Ulterior, în competiție a fost acceptată și firma Bayerische Flugzeugwerk (în germană: Producătorii Bavarezi de Aeronave, abreviat PBA), precursoarea firmei Messerschmitt. Fiecare companie trebuia să fabrice trei prototipuri pentru teste. În primăvara anului 1945, prototipurile Arado și Focke-Wulf erau gata, urmate apoi de prototipurile PBA în martie și Heinkel în aprilie. Prototipurile Heinkel au fost dezvoltate de către frații Walter și Siegfried Günter. Sursa de inspirație a fost avionul
Heinkel He 112 () [Corola-website/Science/321817_a_323146]
-
în domeniu: Heinkel, Arado și Focke-Wulf. Ulterior, în competiție a fost acceptată și firma Bayerische Flugzeugwerk (în germană: Producătorii Bavarezi de Aeronave, abreviat PBA), precursoarea firmei Messerschmitt. Fiecare companie trebuia să fabrice trei prototipuri pentru teste. În primăvara anului 1945, prototipurile Arado și Focke-Wulf erau gata, urmate apoi de prototipurile PBA în martie și Heinkel în aprilie. Prototipurile Heinkel au fost dezvoltate de către frații Walter și Siegfried Günter. Sursa de inspirație a fost avionul He 70 "Blitz" ("Fulger"), un avion cu
Heinkel He 112 () [Corola-website/Science/321817_a_323146]
-
a fost acceptată și firma Bayerische Flugzeugwerk (în germană: Producătorii Bavarezi de Aeronave, abreviat PBA), precursoarea firmei Messerschmitt. Fiecare companie trebuia să fabrice trei prototipuri pentru teste. În primăvara anului 1945, prototipurile Arado și Focke-Wulf erau gata, urmate apoi de prototipurile PBA în martie și Heinkel în aprilie. Prototipurile Heinkel au fost dezvoltate de către frații Walter și Siegfried Günter. Sursa de inspirație a fost avionul He 70 "Blitz" ("Fulger"), un avion cu patru locuri de transport, folosit de Lufthansa. La rândul
Heinkel He 112 () [Corola-website/Science/321817_a_323146]
-
germană: Producătorii Bavarezi de Aeronave, abreviat PBA), precursoarea firmei Messerschmitt. Fiecare companie trebuia să fabrice trei prototipuri pentru teste. În primăvara anului 1945, prototipurile Arado și Focke-Wulf erau gata, urmate apoi de prototipurile PBA în martie și Heinkel în aprilie. Prototipurile Heinkel au fost dezvoltate de către frații Walter și Siegfried Günter. Sursa de inspirație a fost avionul He 70 "Blitz" ("Fulger"), un avion cu patru locuri de transport, folosit de Lufthansa. La rândul său, He 70 era inspirat din avionul pentru
Heinkel He 112 () [Corola-website/Science/321817_a_323146]
-
He 70 era inspirat din avionul pentru servicii poștale Lockheed Model 9 Orion. Având un design avansat la vremea respectivă, He 70 avea performanțe apropiate de specificațiile tehnice cerute de Luftwaffe. În timpul testelor din luna octombrie a anului 1935, superioritatea prototipurilor propuse de Heinkel și PBA a devenit evidentă. Ambele avioane aveau avantaje și dezavantaje. Deși inițial se părea că He 112 va fi noul avion de vânătoare monoplan al Luftwaffe, balanța a fost înclinată spre prototipul Bf 109 propus de
Heinkel He 112 () [Corola-website/Science/321817_a_323146]
-
a anului 1935, superioritatea prototipurilor propuse de Heinkel și PBA a devenit evidentă. Ambele avioane aveau avantaje și dezavantaje. Deși inițial se părea că He 112 va fi noul avion de vânătoare monoplan al Luftwaffe, balanța a fost înclinată spre prototipul Bf 109 propus de Messerschmitt (denumirea firmei PBA din 1938). Decizia nu a fost luată de către Ministerul Aviației, ci de către partidul nazist, fiindcă Bf 109 era mult mai ușor de fabricat. În luna septembrie a anului 1936, Luftwaffe a ales
Heinkel He 112 () [Corola-website/Science/321817_a_323146]
-
Bf 109 propus de Messerschmitt (denumirea firmei PBA din 1938). Decizia nu a fost luată de către Ministerul Aviației, ci de către partidul nazist, fiindcă Bf 109 era mult mai ușor de fabricat. În luna septembrie a anului 1936, Luftwaffe a ales prototipul Bf 109 drept câștigător. Heinkel a dezvoltat alte prototipuri destinate exporturilor. Deși avionul a participat la mai multe expoziții și demonstrații aeriene din diverse țări, comenzile nu au fost mari. Prima țară care a achiziționat He 112 a fost Japonia
Heinkel He 112 () [Corola-website/Science/321817_a_323146]
-
1938). Decizia nu a fost luată de către Ministerul Aviației, ci de către partidul nazist, fiindcă Bf 109 era mult mai ușor de fabricat. În luna septembrie a anului 1936, Luftwaffe a ales prototipul Bf 109 drept câștigător. Heinkel a dezvoltat alte prototipuri destinate exporturilor. Deși avionul a participat la mai multe expoziții și demonstrații aeriene din diverse țări, comenzile nu au fost mari. Prima țară care a achiziționat He 112 a fost Japonia, care a achiziționat 30 de exemplare în 1937 cu
Heinkel He 112 () [Corola-website/Science/321817_a_323146]
-
Germania a trimis alt avion la schimb în primăvara anului 1940. Un alt avion a fost avariat la aterizare și a fost reparat la uzinele SET din București. În țară, avionul He 112 a fost supus unor teste comparative cu prototipul avionului de vânătoare IAR 80. Piloții români de încercare au remarcat motorizarea slabă a avionului de fabricație germană și viteza redusă a acestuia. Avionul IAR 80 a intrat în producție ulterior, iar comenzile pentru alte avioane He 112 au fost
Heinkel He 112 () [Corola-website/Science/321817_a_323146]
-
a fost finanțat parțial de guvernul german prin "Deutsche Versuchsanstalt für Luftfahrt", care avea nevoie de automatizarea unui volum mare de calcule. O cerere de finanțare guvernamentală, din partea colegului său Helmut Schreyer, care l-a ajutat pe Zuse să construiască prototipul Z3 în 1938, în scopul realizării unui succesor al lui Z3 a fost refuzată deoarece nu avea importanță strategică. În 1937, Schreyer îl sfătuise pe Zuse să folosească tuburile electronice ca elemente de comutație; acesta din urmă a considerat ideea
Konrad Zuse () [Corola-website/Science/321850_a_323179]
-
bogate familii de guvernământ din lume. Veniturile sale private depinzând în primul rând la nivelul unui baril de țiței. În 2008, poziția sa a fost consolidată prin creșterea prețurilor de țiței. Hassanal Bolkiaheste cunoscut pentru pasiunea sa atipică pentru mașini, prototipuri de lux sau chiar de Formula 1. În anii 1990 Hassanal Bolkiah a cumpărat aproape jumătate din producția de Rolls-Royce, BMW, Mercedes-Benz, Ferrari, Lamborghini,etc.
Hassanal Bolkiah () [Corola-website/Science/321974_a_323303]
-
de kilometri deasupra Pământului, limita dintre atmosferă și spațiu. Există de asemenea informații despre nave de formă discoidală (farfurie zburătoare) construite de naziști înainte și în timpul celui de-al doilea război mondial. La terminarea războiului, germanii ar fi distrus aceste prototipuri împreună cu schemele de construcție, dar se pare că acestea au fost recuperate de armata americană care ar fi continuat proiectele în secret, la Aria 51. Programul farfuriilor zburătoare germane, a fost inițiat de către oficiali ai partidului nazist împreună cu societățile oculte
Programul spațial nazist () [Corola-website/Science/321494_a_322823]
-
2, capabilă să ajungă la Aldebaran, cea mai luminoasă stea din constelația Taurus, situată la circa 65 de ani lumină de Soare, visul suprem al Vril Gesellschaft. A fost cel mai cunoscut dintre proiectele farfuriilor zburătoare germane, din care 15 prototipuri au fost construite, și a purtat numele după inginerii Rudolf Schriever și Otto Habermohl, cooptați în constuirea navelor. Conform lui Joseph Andreas Epp, inginer șef al proiectului, aparatul avea o carlingă centrală înconjurată de vane ajustabile rotative, ce făceau obiectul
Programul spațial nazist () [Corola-website/Science/321494_a_322823]
-
lat. "medias"+"terra"), sau, mai rar, mare intramontană este o întindere de apă sărată în care schimburile apelor de adâncime cu oceanele sunt limitate. Dinamica apei este dominată mai degrabă de diferențe de salinitate și de temperatură decât de vânturi. Prototipul acestui tip de mare este Marea Mediterană. Mările interioare sunt adesea mări mediteraneene, mările complet închise numindu-se mări închise. Suprafețele lor relativ mici împiedică dezvoltarea substanțială a mareelor. Slaba lor legătură cu oceanele determină mari variații de salinitate de la o
Mare mediteraneană () [Corola-website/Science/322411_a_323740]
-
transformat din lecție de design în viral. Ca stil grafic, cei doi au trecut prin câteva versiuni incredibil de urâte. Inițial, urmau să fie realizați vectorial, din culori întregi, simple, fără nuanțe, umbre sau texturi. Au existat o vreme ca „prototipuri” în forma asta, până când Ramona i-a sugerat lui Codin să-și folosească stilul de desen „de mână”, format în aproximativ 15 ani de „mâzgăleli”. După ce a desenat mai multe variante, Codin s-a oprit la cea în care MO
RObotzi () [Corola-website/Science/322404_a_323733]