8,125 matches
-
dar, mânată de conștiință, vorbea mereu. Își spuse că trebuie să se ridice și să propună ca suma votată pentru zugrăvirea Casei de Reuniuni să fie donată pe recenta listă de subscripții deschisă pentru construirea unui sediu nou în „Țara Pustie“, dincolo de canal. (Trezorierul, Nathaniel Romage, foarte atașat de clădirea Casei, îi îmboldea pe toți, în secret, să voteze pentru zugrăveală, pentru că se temea exact de aceste procese de conștiință ale unora dintre membrii Reuniunii, care erau în căutare de scopuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
își lăsase deoparte poemul și stătuse un timp privind pe fereastră. În apropiere, un felinar proiecta pete de lumină de un verde livid pe câțiva pini din Victoria Park. În spate, bezna opacă a izlazului de o parte, și „Țara Pustie“ de cealaltă. Simțământul de iubire universală, care-i năpădise inima pe parcusul reuniunii, stăruia. Simțea, în timp ce privea la orașul adormit, ardoarea și tăria făpturii lui tinere, care se prefăcuseră, parcă, într-un soi de înțelepciune. Un elan de nestăvilit, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
mai pătrunsese acolo de multă vreme. Mese, scaune, cuti, mormane de diverse obiecte, etajere pentru lămpi, ceasornice stricate, zăceau talmeș-balmeș, iar în mijlocul încăperii se afla un gramofon de modă veche cu o pâlnie uriașă. Alex, privind de sus în sala pustie, tăcută, întunecoasă, se simțea cuprinsă de o frică îngrozitoare. Își spunea: „Dar nu exista o astfel de cameră la Belmont. Unde poate exista o asemenea sală secretă, abandonată, în casa mea?“. Se grăbise să-i povestească despre descoperirea ei femeii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
locuit acolo mult mai mult decât tine. Dar, desigur, am crescut în Anglia. Și cum îți explici lucrul ăsta? — Nu știu... acum mi-a venit ideea. Poate că-i numai un fel de transfer al imaginii spațiilor ei vaste și pustii - e ca și cum un om n-ar putea cuprinde cu gândul ceva atât de imens. E ca și când ar trebui să faci un efort special pentru ea, ca să poți gândi că e într-adevăr acolo. Când e vorba de Europa, nu poți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
place Colorado, fiorul singuratic al zăpezii în noapte și plopii tremurători roșii, apoi liliachii, și lumina, dar cel mai mult cred că-mi plac orașele fantomă. Nu natura sălbatică, nici orașele mari, ci ruinele? Da... locurile acelea părăsite... casele vechi, pustii, dărăpănate, vechile instalații miniere și camioanele părăginite, roțile care zac în iarbă... pentru că totul pare atât de recent și totodată atât de sfârșit și apus pentru totdeauna... totul pare mai impresionant și mai mort și totuși mai intens și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
ar fi acceptat să vină“. Fusese atât de aproape de a-l determina pe Rozanov să intre la Belmont în seara aceea, când apăruse cu sticlele. Dar ce semnificație să fi avut sticlele acelea? Se simțea singură și mohorâtă pe plaja pustie, iar plesnetul ritmic al valurilor o făcea să se gândească la moarte. Ar fi vrut să-l găsească pe George, dar se făcuse nevăzut; toată lumea se făcuse nevăzută. Vrând să constate dacă era târziu, descoperi că nu mai avea ceasul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
sacoșe. Rover-ul mare al lui Bill Șopârla tocmai se îndepărta; coti pe drumul asfaltat, sforăi puternic când dădu colțul și dispăru cu totul. — Dumnezeule mare! Ni s-a luat Rover-ul. Unde-i George? Ruby arătă cu degetul spre șoseaua acum pustie. — Alex, George a plecat cu Rover-ul. Îl înțeleg foarte bine, după toată povestea asta nu a mai vrut să fie împreună cu noi, spuse Gabriel. Ah, tu îl înțelegi, întotdeauna îl înțelegi, îi trânti Brian cu brutalitate. Alex, lăsaseși cheile în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
nevorbăreață (reprezentată pe firmă prin portretul unei femei decapitate), lângă Bowcock. În Druidsdale avem La Șoarecele de Bibliotecă, iar în Westwold La Trei Șoareci Orbi. Mai sunt câteva bombe sordide și rău-famate, prin zona St.Olaf, și Dihorul din Țara Pustie, dincolo de canal. Așadar, Ennistone nu-i un oraș în care să poți găsi cu ușurință o băutură, și un număr surprinzător de mare de ennistonieni nu au pus în viața lor piciorul într-o cârciumă. Împotrivirea la desfacerea de băuturi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
de la marginea canalului, care scânteiau în lumina felinarelor. Simțea pietrișul jucându-i sub tălpi, împiedicându-l să-și aducă aminte. Noaptea călduță de vară era catifelată, iar luna, pe trei sferturi rotundă, care se ridica de pe câmpul întunecat, dincolo de „Țara Pustie“, răspândea o tainică lumină argintată pe cerul care i se părea lui George, așa cum stătea sub felinarele galbene, extrem de îndepărtat de pământ. Dincolo de podul de fier, silueta uzinei de gaz se decupa în clarul de lună. Felinarele aruncau o lumină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
le văzuse când alunecau și se încordau pe geamul din spatele mașinii? Sau le văzuse doar într-una din fanteziile lui? N-ar putea găsi vreun indiciu? Dar orice indiciu i se furișa din minte, reducându-l la un zadarnic, neputincios, pustiu simțământ de nimicnicie. Dacă ar fi putut să-i spună cineva, dacă măcar ar fi existat vreun martor. Dar a existat un martor, ba chiar îl și recunoscuse. Și această idee se dizolvă însă în neantul din mintea lui și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
ce se alăturase acum considerabilului contingent de îndurerați care se refugiaseră la Omul Verde, aflat în apropiere. William lăsase numeroase legate prietenilor și relațiilor lui, precum și instituțiilor de caritate locale și naționale. Donații Sălii de Reuniuni, centrului comunitar din Țara Pustie, Centrului Asiatic, Clubului Tineretului, Armatei Salvării și feluritor alte cauze bune sau cazuri grele. Totuși, o felie barosană din tort, inclusiv frumoasa casă din Crescent, îi reveneau Antheei Eastcote. Și pentru această părtinire, virtuosul decedat începu să fie curând criticat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
fără riscul de a o schimba în vreun fel. Ar fi vrut, cum s-ar zice, să aprindă o lumânare sau să recite o formulă; trebuia să simtă că face ceva pentru a-și potoli starea de spirit. Promenada era pustie, cufundată în tăcere și, pe jumătate, în întuneric. Măsuțele fuseseră date într-o parte, scaunele așezate în maldăr, unul peste altul. Barul era acoperit cu o pânză albă. Tom făcu câțiva pași, conștient de umbra lui lungă, care-l însoțea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
abur comprimat, a unei forțe brute atât de înspăimântătoare, anima țevile asudate, care trepidau parcă de viață. „Nu e posibil oare ca întreaga construcție să fie pe punctul de a exploda? Nu cumva din pricina acestui pericol iminent era întreaga clădire pustie? Toată lumea fugise, în afară de el.“ Țevile păreau să gâfâie, să dârdâie și să se îndoaie în aerul pâclos. Tom se retrase, urcând câteva trepte. Atmosfera, aproape prea fierbinte pentru a fi respirată, îi apăsa plămânii. Apoi, reușind să vadă o lungă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
după-amiază, sfârșitul unei zile lungi. Emma se întorsese din Ennistone cu un tren de dimineață; de la gară luase metroul, intenționând să se ducă la apartamentul ocupat de el și de Tom. Dar perspectiva de a se afla singur în camerele pustii era atât de tristă, încât pe loc luă hotărârea de a-și schimba direcția spre aeroport și a zbura la Bruxelles. Bucuria mamei lui în fața acestei vizite neașteptate îi mai ridică moralul. Camera în care ședeau împreună arăta întocmai ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Seanu nu luase parte la „dezmăț“. Cum răspundea la gazetă de știrile privitoare la spectacol, ajunsese, împreună cu gașca, până la Omul Verde, dar se simțise intimidat și nu rămăsese prea mult acolo, preferând să se ducă la cârciuma Dihorul din Țara Pustie, în vecinătatea locuinței lui. (O cârciumă în care, pe vremuri, se făcea trafic de droguri, dar care a devenit acum un local inofensiv, unde beau, cot la cot, sikhii și țiganii.) A doua zi i-a venit să-și muște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Hattie în urmă-i. La început, Hattie se împotrivi, apoi porni să alerge alături de el, ținându-l de mână. Și cine, dând la o parte perdelele în dimineața fragedă, în lumina proaspătă a soarelui, i-a văzut alergând, pe străzile pustii, pe Tom McCaffrey mână în mână cu Hattie Meynell? Eu i-am văzut. După un timp, pe undeva prin Travancore Avenue încetară să mai alerge și înaintară la pas, gâfâind. Tom îi dădu drumul la mână. Hattie plângea încet, ștergându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Raphäel-Lorgues: 42 km M-am trezit devreme și am servit micul dejun cu d.l Matteucci. Foarte serviabil acest domn. Am servit și biscuiți făcuți de dânsul, gustoși, savuroși chiar. La 6.30 sunt deja pe stradă, prin orașul încă pustiu. Am mare noroc cu telefonul care are și GPS și mă orientez ușor până la ieșirea din Frejus. Sunt mereu pe strada statală, iar traficul mașinilor mă obosește, dar nu-i altă cale de urmat, chiar dacă aseară mi-a arătat drumul
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
setea, și când colo, am avut parte de o masă de sărbătoare. In primele ore ale după amiezii ajung la Gayan, unde este o gîte d'ètape și unde telefonasem prevenitv pentru un loc de cazare. Constat că aici e pustiu, sunt doar câteva case și, la fel ca și în cătunele prin care trecusem, nici urmă de magazin. Intrucât este cam devreme, îi telefonez părintelui Mihai Percă de la Lourdes, rugându-l să mă ajute să găsesc un loc de cazare
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
osteneala să-și ascundă dezamăgirea. Iar dezamăgirea, o știau cu toții, putea deveni în orice moment aversiune. Până una-alta însă rămânea mamelon, cu sau fără măscări, cu sau fără rânjete. Și fiindcă totuși treceau drumuri de țară prin locurile acelea pustii și depărtate de lume, trebuia interzis accesul civililor cărora le-ar fi dat prin cap să pătrundă în zona de tragere. Așadar, compania se împărțea și aici, la fel ca pe poligon, unii primind misiunea să-i împiedice pe intruși
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
teamă de acea rumoare. Îl trecu totuși un fior rece la gândul că ridicaseră cortina. Dar lor încă nu le venise rândul. De partea cealaltă, în sală, spectatorilor trebuie că li se deschidea înaintea ochilor priveliștea pădurii de brazi, deocamdată pustie. Dar îndată aveau să-și facă apariția Michi Bobancu și Gelu Popa, cei doi copii sărmani. Trebuie că încă rătăceau printre brazi, abia trăgându-și picioarele, frânți de oboseală după o zi de peregrinare. Lucian își încordă auzul. I se
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
tavan. Nu era chip să adoarmă. Repetentul după ușă Bate toba la păpușă... Femeia străină, ea singură, se apropia mereu, cu pas încet; nu era decât ea pe toată lungimea străzii I.C. Brătianu și a străzii Judecătoriei și în intersecția pustie dintre I.C. Brătianu și strada Hașdeu, și pe întinderea tuturor străzilor din jur. Numai ea conta. Avea un zâmbet prefăcut, dar și cumva ademenitor, ca într-un coșmar în care zâna cea rea era confundată cu zâna cea bună, și
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
bine că refuzase. Îl pusese apoi să-i spună măcar cuvintele, sau, mă rog, câteva din ele, și pe acestea Paul și le amintea: Buongiorno tristezza, amica della mia malinconia... Era doar începutul. Își continuă drumul pe strada Lipscani, aproape pustie, care avea să-l scoată în Piața Sfântul Gheorghe, pe care avea s-o străbată în tăcere, afundându-se apoi în labirintul străduțelor vechi de dincolo de piață, pe care le cunoștea ca-n palmă. PLIMBARE CU METROUL Când am dus
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
a ținut să le păstreze separat, adică să nu se amestece cu celelalte în albumul familiei. Una dintre ele o înfățișa pe la vârsta de treizeci de ani, pe când era încă zveltă. În costum de baie, întinsă pe o plajă aproape pustie și neamenajată la nu se știe care mare. Alături de ea se află încă o femeie tânără, despre care n-am știut niciodată nimic, și un bărbat, necunoscut de asemenea, îngenuncheat cu un genunchi pe nisip și privind degajat drept în
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
profila deja pe creasta dealului când cei doi, împleticindu-se, au pornit către casă. Drumul până în ogradă li s-a părut nesfârșit. Când au ajuns, s-au oprit să-și tragă sufletul. Marandă, Marandă. Nu știu cum, dar casa mi se pare pustie. Mă întreb ce căutăm noi aici? Cine ne mai așteaptă? Nimeni! Doar vântul care o întețit focul din gârlă și o rămas să bântuie prin cenușa din sufletele noastre. Atâta o mai rămas, Marandă. Cine ne-o blăstămat să nu
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
nu mă spui la nimeni.. Nu avea grijă, Toadere. Numai tu să nu scapi vreo vorbă cine știe către cine... Păi cu cine mă întâlnesc eu în sat? Lumea m-o și uitat cred. Drumul până la matale îi mai mult pustiu. Și apoi atâtea mi s-au întâmplat în anii iștia încât parcă m-am sălbăticit. Fug de lume... Parcă mi-ar fi rușine și nu știu de ce. Nu trebuie să-ți fie rușine, că doar n-ai dat în cap
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]