5,132 matches
-
zeci de mii de tineri din mediul rural mediul lor natural de viață și transpuși în lumea unei "culturi generale" desprinse de realitățile concrete în care trăiau și ruptă de necesitățile vieții practice. Pentru că "nici un ecou din viața satului nu răsuna în școală", nici educația, pe care aceasta o oferea, nu avea vreun ecou în lumea satului. Capitalismul a căutat să introducă pretutindeni uniformitatea specifică mașinismului. De aici tendința spre urbanizarea satului, spre uniformizarea sistemului de educație prin programe și cărți
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
amintesc cum în copilăria mea, înainte și în timpul războiului, se cântau la radio și la diverse manifestări publice, cântece patriotice mobilizatoare ca de pildă cele scrise de G. Muzicescu sau de Alfonso Castaldi pe versurile lui Șt. O Iosif: Trompetele răsună prin munți și prin câmpii, Românii toți se-adună cu sutele de mii La arme, cei de-un sânge și de-o lege, La arme, pentru neam și pentru Rege, Când patria ne cheamă sub drapel, Datori sunt toți copiii
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
de guvernul comunist, „Tot ce-i românesc nu piere”: I. Graiul dulce ce ne înfrățește Niciodată nu va fi uitat Căci în el se-ascunde și trăiește Tot ce-i mai frumos și mai curat Pe câmpie și în munți răsună Glasul vitejesc clocotitor Care toate inimile adună Pentru un destin nemuritor El este goarna ce n-o auziți Și spune tuturor ce-i despărțiți Refren: Tot ce e românesc nu piere Și nici nu va pieri Oricât vom îndura jurăm
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
igitur“ din „Uver tura Academică“ de Brahms, executată de orchestra simfo nică. Vremuri când mă simțeam În Bucu reștii ăștia, pot spune, ca la mine acasă, călcând ca În ograda tatii străzile acestui oraș În care Îmi recunosc și astăzi răsune tul pașilor de odinioară pe vechiul pavaj din dale largi de piatră, așternute pe bulevarde În locul asfaltului de mai târziu, iar caldarâ mul străzilor din calupuri mari de lemn muiate În smoală, anume pentru liniștea orașului și cru țarea nervi
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
Lumea Nouă Ilustrată, ziarul de duminică al partidului socia list, la care era abonat tata, tainele fecundității și ale evoluției spermatozoidului, ovulului și foetusului uman În matricea nim bată de mistere În imaginația unui puber ca mine. Spre seară, maidanul răsuna de urlete Înfiorătoare: Începea reprezentația la menajeria lui Braun, celebru antreprenor de panorămi, panopticumuri și menajerii, toate luminate electric de la uzina proprie, instalată afară ca o altă senzație pentru public. Reprezentația se anunța cu mare alai demons trativ, scoțându-se
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
altfel, instruc țiunilor superioare, cărora, până atunci, li se Împotrivise calicia de oltean cărpănos, care-și mănâncă de sub unghii, a locotenen tului cu aprovizionarea. Tânăr Încă pe atunci, la treizeci de ani, cântam dimineața, când mă spălam și Îmbrăcam, de răsuna mahalaua; har fără păreche al Ursitoarelor mele ocrotitoare Încă din leagăn, și pe care l-am pierdut mai târziu, În mijlocul oamenilor. Dragă Nicușor, de când În armată tu te-ai Înrolat, sunt ca disperată... ...URSITOARE CARE NU CRED SĂ FI AVUT
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
În Bacău, orașul a cărui față nu reușise s-o schimbe prea mult forfota militarilor și a refugiaților și nici să-i șteargă din tris tețea și plictisul de moarte, celebrate de un fiu al acestei urbe, poetul G. Bacovia. Răsună din margini de târg, Un bangăt puternic de armă; E toamnă... metalic s-aud Gorniștii, În fund, la cazarmă. [...] COLONELUL C. DONA, CU EGHILEȚI DE STAT-MAJOR șI CU sem nul de rănit, ostentativ, la braț, dar fără nici un beteșug vizibil
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
atât de ofensive pe atunci. Alta, atât de tânără și de suavă, mă târa de mână spre intrările din dos ale hotelului Opera, și nu fiindcă nu-i cunoșteam subsolurile, infern delec tabil al spasmurilor noastre amoroase de o clipă, răsunând de râsete și chicoteli, de gemete și oftaturi, de șoapte și țipete Înăbușite, de ritmice brusc Întrerupte - o Întreagă orchestrație veselă, exultantă, gravă a perechilor aflate aci În plin act al unei conjuncții sexuale trecătoare -, ci fiindcă mi se tăiau
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
celebrau, ca nicăieri, grațiile și tentațiile inspiratoare ale acestor vestale, din colabo rarea cărora cu noi, redac torii, aceștia nu aveau decât de câști gat, deși morala lumii mai puțin sau chiar deloc. Întreg Pasajul Român din acel timp mai răsună Încă de vechea lui faimă de adăpost al femeilor trăind de capul lor, dar cu o serioasă clientelă particulară; cum și bunul renume ce-i da restaurantul Europa condus de Crivda, fostul tovarăș și om de meserie al lui Gherea
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
jiți parcă de foșnetul fustelor ei, de legănatul ei obraznic pe șolduri și de mirosurile iuți pe care le lăsa dâra În urma ei, această servitoare fugită de la stăpân și bătând acum ciamburul pe ulițele Bucureștiului, ca Într-o junglă erotică răsunând tăcut și Înfundat de mârâitul, de miorlăitul, de grohăitul tuturor chemărilor sexuale de pe lume. Nuntă câinească pe ulița mare, cu dulăi de curte și cu javre de apartament Îmbăloșați după o cățea În călduri, și printre care mă nimerisem și
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
dar de fiecare zi. A dispărut acea puerilă facultate inven tivă, a amândurora, În lansarea diminutivelor mângâietoare și de răsfăț reciproc, cu sensul lor de neînțeles de restul oamenilor, dar acceptate până la urmă de toți. Rezonanțele intimității sufletești Încep să răsune străin și spart. Nu se mai face haz inocent, ca altă dată, sau nu mai sunt trecute cu vederea micile aspecte comice ale intimității, comune tuturor oamenilor În dragoste. Unde sunt brațele, pulpele, gurile și sexele mult timp Încleștate? Unde
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
pe o victimă proastă și ușoară, până Într-o uliță sinistră ca În filmele criminale nemțești din acea vreme; a scos din poșetă o cheie care nu se mai sfârșea și a des chis o poartă la fel de nesfârșită, făcând să răsune cu scârțâitul ei un gang care nu se vedea unde duce, dar unde femeia m-a oprit, mi s-a așezat În genunchi, m-a descheiat repede de nasturi și a Început a abuza, În felul cunoscut ei, de teama
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
tablă pe mine. Era liniștit, convins că o să fiu la înălțime, ca în atâtea rânduri, și că astfel va avea iar un exemplu strălucit pe care să-l servească neajutoraților, vedeți că se poate învăța?... Ce este aceea gravitație? a răsunat prima întrebare. Am vrut să răspund, dar am constatat uluit că uitasem definiția, n-am fost în stare decât să mă bâlbâi. Au urmat alte întrebări în rafale, raza pământului, distanța medie până la Soare, perioada de rotație, perioada de revoluție
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
pe profesorul de literatură Istrate, era cel mai bun prieten al său din școală, recomandându-se o rudă a acestuia. A avut șansă, Istrate era acolo. Sunt eu, Valeriu, Valeriu Vodă, a șoptit tata. Linia telefonică era proastă, în aparat răsunau tot felul de pârâituri: tata abia a înțeles ce i-a răspuns colegul său, mai degrabă a ghicit: Valeriu, ești în viață, pe aici nimeni nu mai știe nimic despre tine! Tata a pus întrebarea care-l chinuise neîncetat, toată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
se mai poate stăpâni, că dă peste margini. Acum îi făcea bine să constate că există și alții care văd lucrurile ca el. În seara aceea, târziu, Victor s-a întors acasă tulburat și a adormit greu: în memorie îi răsunau cuvintele ferme ale lui Stelian și o întrebare anume nu-i dădea pace, Ce va urma?, mai ales că se înțelesese cu prietenii săi să se întâlnească și în ziua următoare și să reia șirul confesiunilor conspirative. De data aceasta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
emiteau în limba română. Stan a deschis aparatul. Înainte însă l-a acoperit cu o pătură, să nu cumva să se audă din stradă sau de jos, de la ai lui. Surprinzător, deși radioul era dat la un volum minim, a răsunat limpede vocea unui bărbat, o voce caldă care vorbea într-o română impecabilă. Era o emisiune muzicală: comentatorul prezenta Rapsodia Română. Curând s-au revărsat în încăpere acordurile răscolitoare ale acestei melodii. Cei doi băieți ascultau mișcați: era o muzică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
Deci Jos comunismul! Libertate pentru români!, a conchis Stan. S-au apucat zeloși să decupeze litere din ziar. Atunci melodia de la radio s-a întrerupt și o voce baritonală a anunțat că urmează o ediție specială de știri. Imediat a răsunat o altă voce, de data aceasta feminină. Această voce trăda o mare implicare afectivă: aducea știrea că la Budapesta izbucnise o insurecție anticomunistă. În fruntea țării ajunsese un deputat liberal, Imre Nagy, și el a obținut concesii din partea sovieticilor, care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
normal, prezentă era și umbra sa, jumătatea sa într-ale puterii locale, vicleanul și temutul Fanache. -Alo, să trăiți, a rostit Gârmoci, aproape făcând pe el, fiindcă bănuia cine sună. Așa cum se așteptase el, la capătul celălalt al firului a răsunat glasul bubuitor ca un tunet pedepsitor coborât din cer al tovarășului Cameniță. Tovarășul Cameniță ajunsese repede, strălucit, merituos, numărul unu pe regiune: îl mâncase cu fulgi cu tot pe fostul număr unu, pe tovarășul Boromir. Iar acum tovarășul Cameniță se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
le spele frecându-le cu infinită atenție. Așa-i venea, să le spele, nu se întreba exact de ce-o face. Când a auzit ușa de la intrare deschizându-se tânguitoare, a crezut că i se năzare. Cine să fie? Au răsunat apoi pași cunoscuți, apropiindu-se: nu se înșela, erau pașii lui Vlad. Cum, Vlad se întoarce, e cu putință o asemenea minune? E drept că toată noaptea se rugase, dar nu se așteptase ca rugăciunile sale să se îndeplinească atât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
trecere în cercurile boierești. Prima trupă venită în Cernăuți a fost cea a Ștefaniei Tardini, în primăvara anului 1861. Aceasta a fost întâmpinată cu bucurie de români, care mai văzuseră teatrul nemțesc, polonez și italienesc, dar limba românească nu mai răsunase pe scenele locale. Alexandru Hurmuzaki era sufletul întregii acțiuni; el scria elogioasele dări de seamă despre teatrul românesc în „Foaia Societății”, îndemna publicul la participare, alcătuia repertoriul potrivit având corespondență cu cel 19. P. Rusșindilar, op.cit., p.170. mai mare
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Loredana Puiu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93272]
-
depus, gata ? - Da, am depus foarte bine. - Da se putea și altfel?....! - Catrina! dă-i să mănânce iute și hai la imblătit cu noi că “mere țări greu numa-n tri.” ...Și pește puțin timp îmblăteau toți în patru de răsună podeaua surii.... iar colegul Nimigen, care a “depus și el la fel” a plecat spre ai săi unde, ...culmea, îl așteptau tot la imblătit. Iată răsplată de atunci, a unor buni gospodari, pentru feciorii lor care se “făceau domni” dar
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93282]
-
Câți am ramas dintre noi toți, Căci timpul trece și doboară... Prin ani, am-dus cu noi-n lume, Păstrând în minte că un dar, Al școlii noastre vechi renume, De unde am luat carte și hâr. Pe cerul slovelor, un clopot Răsună pân-la astrul clar. Tot mai incet e-a vieții ropot, Pe marea care n-are... far, Iar peste ani... cine va ști, De noi în lume să vorbească? Vom fi atât...cât vom trăi, În lumea asta ...nefirească... Pentru cei
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93287]
-
În secvențe, ci e trăită din toată inima și cu tot spiritul. În primele pagini, tînărul care urma să devină unul dintre eroii autentici ai secolului al XX-lea, ne avertizează: „Aceasta nu este istoria unor fapte eroice“. Cuvîntul „eroic“ răsună printre celelalte, fiindcă nu putem citi aceste pagini fără să ne gîndim la viitorul lui Che, la imaginea sa din Sierra Maestra, o imagine care a atins perfecțiunea la Quebrada del Yuro, În Bolivia. Dacă această aventură din tinerețe nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
prelung. După zece minute, tremuram fără să mă pot controla, de parcă aș fi fost posedat. Pastilele de chinină pe care le aveam la mine nu au adus nici o schimbare, Îmi simțeam capul de parcă ar fi fost o tobă În care răsunau ritmuri ciudate, pe pereți alergau culori bizare și, cu un spasm disperat, am scos din mine o vomă verzuie. Mi-am petrecut Întreaga zi În felul acesta, neputînd să mănînc, pînă cînd, seara, m-am Înzdrăvenit cît să Încalec pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
vii, nefiind conștienți de distanța morală ce-i separă pe aceștia de cei care au fost, căci doar spiritul sud-american semiindigen poate sesiza asemenea diferențe subtile. EL SEÑOR DE LOS TEMBLORES Zeul cutremurelor Bătăile clopotului María Angola, de la catedrală, au răsunat pentru prima dată de la cutremur. Legenda spune că acest faimos clopot, printre cele mai mari din lume, conține 27 de kilograme de aur. Se presupune că aurul a fost donat de o doamnă numită María Angulo, Însă numele clopotului a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]