5,310 matches
-
o săptămână sau la două venea și el la Profira lui. Nu mică i-a fost surpriza când l-a găsit pe Ghițișor în pat cu Profira, amândoi în pielea goală. Catrina știa de Ghițișor al ei că trage la rame la noră-sa Profira, dar nu-i spunea lui fii-su Gheorghe, că o bătea cu funia udă Ghițișor. Gheorghe a vrut să o lase pe nevastă-sa, dar frații ei își aveau casele gard în gard cu al lui
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
Te rog. O, Harry! Nu primi nici un răspuns și nu-i auzi nici respirația. Afară, hiena urla ca atunci când o trezise. Dar n-o mai auzea, pentru că inima-i bătea prea tare. Bătrânul de lângă pod Un bătrân cu ochelari cu rame de oțel și haine pline de praf stătea pe marginea șoselei. Pe podul de vase de peste fluviu treceau căruțe și camioane, bărbați, femei și copii. Căruțele trase de catâri se opinteau pe malul abrupt dinspre pod, și soldații dădeau o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
aia am rămas, Înțelegi, ca să am grijă de animale. Eu am fost ultimul care a plecat de-acolo. Nu arăta a cioban sau văcar, așa că cercetându-i hainele negre și pline de praf, fața cenușie și prăfuită și ochelarii cu rame de oțel, l-am Întrebat: — Ce fel de animale? — De toate felurile, mi-a zis, scuturându-și capul. A trebuit să le las acolo. Mă uitam la pod și la locurile acelea din delta Ebrului care semănau cu cele din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
la pupa bărcii, indienii o Împinseră În apă și unul din ei intră În ea ca să vâslească. Unchiul George stătea la pupa bărcii venite din sat. Indianul mai tânăr o Împinse și pe asta În apă și se așeză la rame. Cele două bărci o porniră-n Întuneric. Nick auzea furcheții celeilalte canoe scârțâind În ceață, mult În fața lor. Indienii vâsleau cu lovituri repezi care tăiau apa. Nick se lăsase pe spate și tatăl său Îl ținea de umeri. Indianul care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
subția când se Întrepta spre un pârâu și apoi urca direct dealul. Văzură o clădire lunguiață și joasă, bătută de vânturi și ninsori. Așa cum o vedeau printre copaci părea de un galben pal. De mai aproape se putea vedea că ramele ferestrelor erau vopsite-n verde.Vopseaua se cojea. Nick Își deschise clemele cu unul dintre bețe și apoi scăpă de schiuri. — De-aici putem să le cărăm, spuse. Urcă drumul abrupt cu schiurile pe umăr, Înfigându-și crampoanele-n gheață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Johnson. Fräulein, Îi spuse chelneriței, vrem să bem șampanie. — De care, domnule? — Cea mai bună, spuse Johnson. Laquelle est le best? Îi Întrebă pe conductori. — Le meilleur? — Da, exact. Conductorul Își scoase din buzunarul hainei o pereche de ochelari cu rame aurite și parcurse lista. Urmări cu degetul cele patru feluri de șampanie. — Sportsman, spuse. Sportsman e cea mai bună. — Sunteți de acord, domnilor? Îi Întrebă Johnson pe ceilalți conductori. Unul aprobă din cap. — Personal, nu sunt familiarizat cu șampania, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
totdeauna ca venită din altă lume. Doamna Pavel era În sufragerie, În cealaltă parte a clădirii și-și dădea În cărți. „O pasență, domnule judecător - mi se arătă a bine: uitați aici craiul de ghindă...” Își scoase apoi ochelarii cu rame mari, prea mari, dar zice-se „moderne” și mă privi ștergîndu-și ochii cu o batistă mică; străvezie, dantelată cu monogram auriu, pe care nu știu de ce Îl numea „de stil imperial”; n-o contraziceam pentru că nu pricepeam și chiar dacă aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
vita quotidiana a Roma all’apogeo dell’Impero, Bari, 1996 Cattabiani A., Florario, Milano, 1998 Chevalier J., Gheerbrant A., Dizionario dei simboli, trad. it., Milano, 1999 Eliade M., Trattato di storia delle religioni, trad. it., Torino, 1988 Frazer J.G., Il ramo d’oro, trad. it., Roma, 1992 Fumagalli C., La vita domestica e pubblica dei greci e dei romani, Milano, 1989 Giardina A. (coord.), L’uomo romano, Roma, 1997 Goodman M., Iudaea capta, Genova, 1995 Graves R., Io, Claudio, Milano, 1992
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Regalul eminescian, susținut în acest an de academician Mihai Cimpoi, profesorii Nicolae Georgescu, Al. Dobrescu, Dumitru Irimia, Petru Ursachi și, bineînțeles, Theodor Codreanu a reprezentat încă o măiestr ită demonstrație a actualității lui. Cartea de care amintiți „Basarabia sau d rama sfâșierii” nu s-a lansat la Iași (dar s-a lansat la Chișinău) întrucât autorul a propus un alt volum, la fel de interesant și care, după cum știți ca participant, s a bucurat de o bună primire la public, dar regretăm că
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
spune că oaspeții au plecat din Bârlad a doua zi dimineață, după ce au cumpărat de la hangiu o icoană reprezentând pe Christos pe cruce, înconjurat de draci. Pe drum, la un alt han, văd o altă icoană, a Maicii Domnului, cu rama pli nă de candele. Dincolo de oraș, lângă un lac mic, un stâlp îl reprezenta pe Sf. Petru cu cheile. Mori de vânt și fântâni de piatră, după moda turcească. La amiază ajung la alt han: Tatomirești. Pentru că erau în misiune
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
trăirea vieții în aventura ei, lacome de alte idei, de atmosfera, care măsura o caută, mereu în lumea cealaltă: cu birouri și mese de scris, candelabre de vis, învăluite de marmura de pe credenț, ceasornice mari, scoase din timp seculari; cu ramele mari din abanos; viori cu arcușul rupt, pianine pe care stau dansatoare de argint, ce încă ne mai mint. Oglinzile stăpânesc universul de jos. Cu taină, cresc primejdia în risipa lumii himerice, îmi sângera clipa. În atâta felurime de forme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
ea, undeva, cândva, vărsată în aerul apăsător și galben, în irizări de toamnă târzie, vie, doar în amiaza mea. Alături de femeia frumoasă din piatră, stă o mască, care niciodată n-a zâmbit. Ce idee s-o pui în tablou cu ramă prețioasă de aramă, filigranată. Statuile au rămas în tipare și timpul lor moare; altfel ar sta într-un muzeu, să trăiască în lumea lor firească. Mobilier bătrân Cei vechi îmbinau piatra cu lemnul; lemnul l-au sculptat cu aur și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
Pe Zeus Hera l-a iertat?! Când e noapte, e frumos să crezi în lumină. (Edmond Rostand) Ce bine, ce bine, să mai revin, în timp, lângă tine. O iluzie mare crește din depărtare, se așează lângă ceasul meu cu rama de aramă. Tot roșie și gălbuie a rămas, de parcă nu a trecut decât o clipă nebună, care demult nu mai sună; nici nu mai bate în singurătate. Eu stau și aștept cu mâinile tale pe piept. În jurul capului este atâta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
șerpi și vipere, cetăți în ruine, zâne albastre, cu flori de astre în păr, arta se stingea, căzută ca o stea! Iubirea te fură, umilă, tainică și dură. Nu știam atunci ce-o să vie. Un portativ alb, gol, mărginit de ramă grea din fier sau din armă. Au rămas oglinzi, fără adâncul cunoscut, fără mister; imaginea se subția ca o nuntă din care lipsește un mire. Jalnic și impur țopăiau peste portativ fără sunete, cu slăvi sălbatice de ger, firea a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
li s-a terminat carburantul, iar pompele pentru benzina asta s-au desființat Încă din adolescența noastră. Și, odată cu benzina, s-a terminat și literatura. Allegro furioso, basta. Se stinge nervul. Devii mai așezat, mai sfătos, porți acum ochelari, cu ramă subțire, ți se lungește fraza. Poate se petrece același fenomen și cu alte lucruri, În ceea ce mă privește, Încă aștept. Văd c-am devenit tolerant, calm, Îi suport liniștit pe toți, lumea Îmi provoacă o Înțelegătoare somnolență și o Înțelegere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
sînt eu”. Acum, Încercați, căprioarele mele, să găsiți azi un regizor, oricare, de oriunde, căruia i s-ar potrivi ca o mînușă de spadasin o asemenea mărturisire. Foarte dificil, confirmă și Buñuel: „În mîinile unui spirit liber, filmul este o ramă minunată și periculoasă. Este cel mai perfect mijloc prin care se pot exprima gîndurile, sentimentele și instinctul. Dintre toate mijloacele de expresie, felul În care funcționează mînuirea creatoare a imaginilor evocă cel mai mult lumea viselor. Un film este ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
decît un extrem de banal scenariu pentru un film cu lupte. Ca să-l inspire, producătorul Îi și proiectează un film cu lupte. Expresia lui John Turturro (Fink) din timpul vizionării e delirantă. Un om timid, slăbuț, politicos, cu ochelari serioși cu ramă neagră de baga, nu pare absolut deloc genul care adoră filmele cu lupte. Însă nu mai poate da Înapoi, semnase un contract, i se promisese bogăția, acum, cînd faimă deja avea. Mirajul funcționează, bani, călătorie În Hawaii, poate chiar alături de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
covoarele de pe scară cu tablouri, scăpase jos o cadra cu un portret magnific al lui Tagore, dat chiar de poet cu o dedicație, și faptul acesta a cutremurat-o, căci vedea în el un semn foarte rău, mai ales că rama se făcuse țăndări și pânza se crăpase). Am întîlnit-o în zori în bibliotecă, unde i-am adus cărțile, fiecare cu o dedicație inocentă, și am îmbrățișat-o urîndu-i o viață senină și toată fericirea pe care o merită. Aveam lacrimi
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
de derizorii, încît n-a avut nici o dificultate. Pretindea că știa de noi, că cineva din familia ei cunoscuse pe nu știu cine din familia noastră; bref, ne-a oferit Zeița. Prețul era cam tot atâta cât trebuie să fi fost costul ramei... - E de necrezut! exclamă Condurachi. - Dar, evident, a pus această condiție: că va veni după un an... Se îndreptă grăbit spre tablou și din spatele ramei desprinse cu grijă o hârtiuță. - Uite, scris chiar de mâna ei: 12 iulie 1930. Și
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
ne-a oferit Zeița. Prețul era cam tot atâta cât trebuie să fi fost costul ramei... - E de necrezut! exclamă Condurachi. - Dar, evident, a pus această condiție: că va veni după un an... Se îndreptă grăbit spre tablou și din spatele ramei desprinse cu grijă o hârtiuță. - Uite, scris chiar de mâna ei: 12 iulie 1930. Și azi suntem în 12 iulie 1931... Văzîndu-l că se uită nervos la ceas, Manole adăugă: - Fă un efort și mai stai încă cinci, zece minute
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
ajunse își dădu seama că îi amorțise brațul stâng; valiza era mai grea decât își închipuise. Prezentă pașaportul și recipisa Oficiului de turism. - Dar vorbiți foarte bine românește, remarcă doamna de la recepție după ce cercetă pașaportul. Avea părul cărunt, ochelari fără ramă și-l impresionară distincția figurii și calitatea vocii. - Sunt lingvist. Am studiat în special limbile romanice. Și am mai fost în România. Am fost chiar la Piatra Neamț, adăugă zâmbind. Eram student... A propos, mai există cafeneaua Select? - Cum să nu
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
vezi? și i-o arătă întinzînd ușor brațul. Întoarse și el capul. Oglinda era într-adevăr acolo, departe, în celalt capăt al salonului, și când fata îl trase brusc după ea, nu se mai împotrivi, și pătrunse ca într-o ramă de lumină. - Să ne grăbim, o auzi din nou, că ne așteaptă... Se lăsă dus, și curând își dădu seama că traversau o mare sală, puternic luminată, și fata îl trăgea tot mai repede, îndreptîndu-se spre scara de marmoră care
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
timp după aceea am văzut o barcă ieșind din golf și venind spre noi, purtată de-un vîslaș. Îmi dădeam seama că-i un vîslaș pentru că-l vedeam aplecîndu-se Înainte și Înapoi. Mi-am dat seama și că are o ramă mare. Puteam să zic că-s mulțumit. Dacă veneau vîslind, asta Însemna că-i un singur tip. Au ajuns lîngă noi. — Bună seara, căpitane, mi-a spus domnul Sing. — Adu-o la pupă și lipește-o pe lateral, i-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
prăvĂlit spre pupă, l-am apucat de gît cu cealaltă mînĂ. Am simțit cum pornește vasul icnind și eram tare ocupat cu domnul Sing, dar În același timp mă uitam la cubanezul de la pupa bărcii, care se chinuia să țină rama Între țopăielile domnului Sing. SĂrea mai al dracu’ ca un delfin prins În harpon. I-am sucit brațul la spate și m-am lăsat cu greutate pe el, dar Îl sucisem prea tare, pentru că la un moment dat am simțit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
necazuri pe-acolo, Ă? spuse bărbatul de la tejghea. Era un tip În vîrstă cu fața bronzată pînĂ la cozorocul șepcii și pistruiată și albă deasupra. Roger observă că bărbatul avea o gură subțire și rea și că purta ochelari cu rame de oțel. — Da, necazuri din plin. — ȚĂrile astea din Europa, parcă-s toate la fel. Necaz după necaz. — Mai vreau o cafea, spuse Roger. Voia s-o lase să se răcească pînĂ citea ziarul. — Dacă stau să cerceteze ca lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]