KorAP: Find »[drukola/base=reținere & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...189 190 191 ...1515 >

37,862 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575

va determina peretele abdominal să se umfle spre exterior. Reținerea Atunci când este efectuată corect, chiar și reținerea respirației pe o perioadă scurtă de timp poate avea beneficii terapeutice profunde pentru fiecare organ, glandă și sistem funcțional din organism. Taoiștii numesc reținerea respirației „respirație uterină” (tai hsi) deoarece plămânii nu se mișcă. În jargonul științific occidental, aceasta se numește „reflex de scufundare” (pe baza cercetărilor efectuate pe foci) sau „respirație celulară”. Fătul din uter primește oxigen și energie în mod direct prin intermediul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
nivelul creierului. Dacă exersează suficient, și adulții își pot recupera acest mecanism. Totuși, ținerea respirației nu trebuie încercată de nimeni fără consilierea personală a unui profesor calificat și mulți ani de practică în ceea ce privește controlul respirației. Pentru scopurile noastre, sunt suficiente reținerile de trei-zece secunde, iar pe acestea le puteți practica singuri în siguranță, fără instruire specială din partea unui maestru. Stimularea respirației celulare este unul dintre cele mai importante obiective ale reținerii respirației, dar aceasta are și alte scopuri. La nivelul plămânilor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
de practică în ceea ce privește controlul respirației. Pentru scopurile noastre, sunt suficiente reținerile de trei-zece secunde, iar pe acestea le puteți practica singuri în siguranță, fără instruire specială din partea unui maestru. Stimularea respirației celulare este unul dintre cele mai importante obiective ale reținerii respirației, dar aceasta are și alte scopuri. La nivelul plămânilor, reținerea îmbogățește sângele cu oxigen suplimentar și îl curăță de dioxidul de carbon excesiv prin prelungirea timpului acordat efectuării schimbului de gaze. La nivelul țesuturilor, reținerea mărește presiunea parțială a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
de trei-zece secunde, iar pe acestea le puteți practica singuri în siguranță, fără instruire specială din partea unui maestru. Stimularea respirației celulare este unul dintre cele mai importante obiective ale reținerii respirației, dar aceasta are și alte scopuri. La nivelul plămânilor, reținerea îmbogățește sângele cu oxigen suplimentar și îl curăță de dioxidul de carbon excesiv prin prelungirea timpului acordat efectuării schimbului de gaze. La nivelul țesuturilor, reținerea mărește presiunea parțială a oxigenului în pereții capilarelor, îmbunătățind, astfel, schimbul dintre fluxul sangvin și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
mai importante obiective ale reținerii respirației, dar aceasta are și alte scopuri. La nivelul plămânilor, reținerea îmbogățește sângele cu oxigen suplimentar și îl curăță de dioxidul de carbon excesiv prin prelungirea timpului acordat efectuării schimbului de gaze. La nivelul țesuturilor, reținerea mărește presiunea parțială a oxigenului în pereții capilarelor, îmbunătățind, astfel, schimbul dintre fluxul sangvin și celule. Respirația celulară genrează căldură corporală. Această căldură este resimțită prima dată la nivelul abdomenului inferior, apoi se întinde încet spre extremități, provocând adesea transpirație

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
15 minute de exerciții de respirație profundă pot produce secreții abundente din enzima protolitică pepsină, ca și din alte sucuri digestive vitale, și că intensifică mult mișcarea peristaltică la nivelul întregului tub digestiv. Acest efect are loc în timpul etapei de reținere și face ca respirația să fie un remediu excelent pentru indigestie, constipație și alte afecțiuni digestive. Țineți minte totuși să nu forțați niciodată reținerea dincolo de capacitatea naturală. Practicați rețineri medii de trei-cinci secunde și, după câteva luni de practică regulată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
intensifică mult mișcarea peristaltică la nivelul întregului tub digestiv. Acest efect are loc în timpul etapei de reținere și face ca respirația să fie un remediu excelent pentru indigestie, constipație și alte afecțiuni digestive. Țineți minte totuși să nu forțați niciodată reținerea dincolo de capacitatea naturală. Practicați rețineri medii de trei-cinci secunde și, după câteva luni de practică regulată, puteți încerca ocazional câteva rețineri de șapte-zece secunde, dar nu vă aventurați dincolo de această limită fără supraveghere personală din partea unui profesor calificat. În plus

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
nivelul întregului tub digestiv. Acest efect are loc în timpul etapei de reținere și face ca respirația să fie un remediu excelent pentru indigestie, constipație și alte afecțiuni digestive. Țineți minte totuși să nu forțați niciodată reținerea dincolo de capacitatea naturală. Practicați rețineri medii de trei-cinci secunde și, după câteva luni de practică regulată, puteți încerca ocazional câteva rețineri de șapte-zece secunde, dar nu vă aventurați dincolo de această limită fără supraveghere personală din partea unui profesor calificat. În plus, aveți în vedere că nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
să fie un remediu excelent pentru indigestie, constipație și alte afecțiuni digestive. Țineți minte totuși să nu forțați niciodată reținerea dincolo de capacitatea naturală. Practicați rețineri medii de trei-cinci secunde și, după câteva luni de practică regulată, puteți încerca ocazional câteva rețineri de șapte-zece secunde, dar nu vă aventurați dincolo de această limită fără supraveghere personală din partea unui profesor calificat. În plus, aveți în vedere că nu durata sau volumul respirației reținute are efecte terapeutice miraculoase, ci mai curând regularitatea ritmică a întregului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
În plus, aveți în vedere că nu durata sau volumul respirației reținute are efecte terapeutice miraculoase, ci mai curând regularitatea ritmică a întregului proces de respirație, ca și cele trei tehnici fizice cheie care sunt aplicate în timpul scurtei etape de reținere. Expirația În exercițiile de respirație taoiste, expirația este mai importantă decât inspirația. Respirația toracică superficială lasă mereu în urmă un reziduu de aer stătut și de toxine în profunzimea plămânilor și aceste reziduuri trebuie să fie eliminate în totalitate pentru ca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
o pauză de câteva secunde, pentru a permite peretelui abdominal și diafragmei să se relaxeze din nou, apoi începeți încet următoarea inspirație pe nas. Dacă gâfâiți atunci când inspirați înseamnă că ați făcut o pauză prea lungă. Cele trei blocări În timpul reținerii respirației, cele Trei Blocări declanșează reacții biochimice și bioelectrice care determină beneficii terapeutice pentru organele interne ale corpului și rețeaua energetică a acestuia și intensifică circulația sângelui și a energiei prin sistem. Acestea trebuie aplicate spre finalul etapei de inspirație

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
Trei Blocări declanșează reacții biochimice și bioelectrice care determină beneficii terapeutice pentru organele interne ale corpului și rețeaua energetică a acestuia și intensifică circulația sângelui și a energiei prin sistem. Acestea trebuie aplicate spre finalul etapei de inspirație, menținute în timpul reținerii și relaxate pe măsură ce începe expirația. Blocarea anală Întreaga cavitate pelviană este formată dintr-o rețea rezistentă de mușchii care formează, de fapt, o altă diafragmă, numită „diafragma urogenitală”. Aceasta sprijină și controlează anusul, rectul, perineul și aparatul urogenital. Pe măsură ce plămânii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
abdominală Dacă mențineți coloana astfel încât să formeze un perete rigid la spate, diafragma exercitând presiune de deasupra, iar blocarea anală menținând presiunea la nivel inferior, blocarea abdominală reprezintă o a patra barieră împotriva pierderii presiunii abdominale și a qi-ului în timpul reținerii respirației. Controlarea peretelui abdominal este cea pe care majoritatea începătorilor în domeniul tehnicilor orientale de respirație nu reușesc să o efectueze corect. Pentru a înlesni respirația diafragmatică, începătorii au tendința de a-și menține peretele abdominal complet relaxat în timpul tuturor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
așa este mai ușor să vă împingeți diafragma în jos, dar această practică produce și o inflamare anormală a mușchilor abdominali (vezi figura 3.8a), care poate duce, în cele din urmă, la creșterea unei „burți bombate”. Abdomenul destins în timpul reținerii respirației anulează și toate beneficiile presiunii abdominale mărite exercitate asupra organelor. În plus, respirație profundă mărește volumul și circulația sângelui la nivelul cavității abdominale, inundând, astfel, organele cu sânge. Dacă peretele abdominal nu este blocat în timpul reținerii, presiunea abdominală e

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
Abdomenul destins în timpul reținerii respirației anulează și toate beneficiile presiunii abdominale mărite exercitate asupra organelor. În plus, respirație profundă mărește volumul și circulația sângelui la nivelul cavității abdominale, inundând, astfel, organele cu sânge. Dacă peretele abdominal nu este blocat în timpul reținerii, presiunea abdominală e insuficientă pentru a stoarce sângele excesiv și, în consecință, organele pot deveni congestionate. Figura 3.8 Mișcarea abdominală în timpul respirației Inspirația: abdomenul se dilată, diafragma urogenitală coboară Reținerea: peretele abdominal inferior este puțin reținut, iar diafragma urogenitală

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
cu sânge. Dacă peretele abdominal nu este blocat în timpul reținerii, presiunea abdominală e insuficientă pentru a stoarce sângele excesiv și, în consecință, organele pot deveni congestionate. Figura 3.8 Mișcarea abdominală în timpul respirației Inspirația: abdomenul se dilată, diafragma urogenitală coboară Reținerea: peretele abdominal inferior este puțin reținut, iar diafragma urogenitală este ridicată, cu blocarea anală Iată procedeul corect pentru aplicarea blocării abdominale în timpul reținerii respirației: atunci când plămânii sunt plini, diafragma întinsă și blocarea anală este aplicată, trageți în mod conștient porțiunea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
pot deveni congestionate. Figura 3.8 Mișcarea abdominală în timpul respirației Inspirația: abdomenul se dilată, diafragma urogenitală coboară Reținerea: peretele abdominal inferior este puțin reținut, iar diafragma urogenitală este ridicată, cu blocarea anală Iată procedeul corect pentru aplicarea blocării abdominale în timpul reținerii respirației: atunci când plămânii sunt plini, diafragma întinsă și blocarea anală este aplicată, trageți în mod conștient porțiunea inferioară a peretelui abdominal (partea de sub ombilic) spre interior (figura 3.8b). Această mișcare va împinge organele abdominale spre interior și în sus

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
mărită și menținută odată cu blocarea abdominală. Vena cavă este o venă principală care penetrează diafragma și atrage sângele stătut din organele abdominale spre inimă și plămâni. Așadar, are rolul unui debușeu al presiunii suplimentare aplicate circulației sangvine din abdomen în timpul reținerii respirației. Reținerea respirației în timp ce blocările sunt stabilite mărește substanțial presiunea din cavitatea abdominală, în timp ce presiunea din cavitatea toracică rămâne normală. Această diferență împinge în mod natural sângele în sus, de-a lungul venei cave, dinspre zona cu presiune înaltă din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
menținută odată cu blocarea abdominală. Vena cavă este o venă principală care penetrează diafragma și atrage sângele stătut din organele abdominale spre inimă și plămâni. Așadar, are rolul unui debușeu al presiunii suplimentare aplicate circulației sangvine din abdomen în timpul reținerii respirației. Reținerea respirației în timp ce blocările sunt stabilite mărește substanțial presiunea din cavitatea abdominală, în timp ce presiunea din cavitatea toracică rămâne normală. Această diferență împinge în mod natural sângele în sus, de-a lungul venei cave, dinspre zona cu presiune înaltă din abdomen spre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
durerile de cap, libidoul scăzut, rezistența scăzută și anxietatea frecventă. Pe de altă parte, un perete abdominal slab și moale este la fel de dificil de controlat ca și unul rigid. Abdomenul moale are tendința de a se umfla spre exterior în timpul reținerii respirației și este prea slab pentru a fi controlat prin intermediul blocării abdominale. Succesul în controlarea respirației și a energiei necesită mușchi abdominali puternici, dar flexibili. Fiecare adept al respirației controlate trebuie să introducă exerciții specifice în regimul său, pentru a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
nivelul gâtului redirecționează sângele excesiv care se îndreaptă spre creier și îl trimite spre membre sau alte părți ale corpului, permițând în continuare realizarea unei circulații cerebrale bogate. Blocarea de la nivelul gâtului întinde și întreaga coloană vertebrală mai mult în timpul reținerii respirației, stimulând, astfel, toți nervii și centrii energetici care se regăsesc de-a lungul acesteia și determinând energia să se ridice prin Canalul Conducător dinspre regiunea sacrală spre creier. Închiderea glotei și îngustarea gâtului, practic, „blochează” respirația profund în plămâni

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
4. Acest exercițiu are și efectul de a întinde și a flexibiliza întreaga coloană vertebrală de la cap până la coccis, deschizând centrii energetici și stimulând nervii vitali. Practicați postura „Plugului” ca parte integrantă a regimului dumneavoastră zilnic. Regularitatea ritmică Tranzițiile de la reținere la expirație și de la expirație la inspirație trebuie să fie întotdeauna făcute lent, lin și conștient, nu brusc, abrupt și necontrolat. Durata propriu-zisă a fiecărei etape nu este la fel de importantă ca durata relativă și tranziția lină. La început, plămânii dumneavoastră

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
sau a vă gândi la acest lucru. Există câteva modele ritmice fundamentale pe care le puteți folosi în respirația profundă. Unul dintre acestea constă în practicarea unei expirații care să dureze de două ori mai mult decât inspirația, cu o reținere scurtă și o pauză între etape. Acest model de expirație prelungită oferă un impuls puternic circulației sângelui și energiei, elimină toxinele din plămâni și din fluxul sangvin și stimulează nervul pneumogastric. Un alt model folosit adesea în respirație este practicarea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
gaze la nivelul plămânilor. Începătorii trebuie să fie pregătiți pentru câteva semne atunci când încep să practice exercițiile de respirație profundă. Există o tendință să transpirați și să aveți accese de căldură la nivelul diferitelor părți ale corpului, în special după reținerea respirației. Acest lucru se datorează căldurii eliberate în timpul respirației celulare și mișcării accelerate a energiei vitale prin rețeaua de meridiane. Probabil veți eructa și veți elimina gaze în primele câteva minute ale unei ședințe de respirație. Acest lucru se datorează

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
jumătate. Plămânii nu trebuie să fie niciodată mai mult decât pe jumătate plini în timpul Mugetului, iar efortul nu trebuie eliminat la inspirație. Concentrați-vă în totalitate asupra expirațiilor abdominale care golesc complet plămânii. Acest exercițiu nu presupune nici o pauză sau reținere a respirației. Atunci când plămânii sunt plini pe jumătate, contractați imediat peretele abdominal și expirați cu forță încă o gură de aer. Apoi lăsați aerul să intre din nou și repetați în continuu, într-un ritm de aproximativ 20 de respirații

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]