11,435 matches
-
parametrii caracteristici agenților. O excepție este aceea care, deși nu îndeplinește condiția de performanță impusă desfășurării tranzacțiilor, realizează totuși o tranzacție ca și cum calitățile sale ar fi superioare tuturor agenților următori din șir. Se consideră însă că aceste calități nu sunt relevate sau măsurabile, respectiv că acestea nu sunt probabil inferioare calităților agenților, pentru că regula nu este aplicabilă în cazul excepției. Cel mai potrivit exemplu este politica de promovare a produselor prin prețuri sub costuri (dumping) pentru câștigarea pieței - calitățile reale ale
Macroeconomia tranziției postsocialiste by Cristian Florin CIURLĂU () [Corola-publishinghouse/Science/196_a_212]
-
caracteristicilor proprii și nivelul necesar al acestora pentru realizarea tranzacției (superior tuturor caracteristicilor agenților următori din șir). Privit în ansamblul său, sistemul economic realizează o performanță de natură diferită de cea a agenților și/sau excepțiilor, anume aceea de a releva, prin modul de realizare a ierarhiei, fie o corelație între cererea și oferta de performanță, fie absența oricărei corelații. Se consideră, de regulă, următoarele două situații: - prima, p(c) < q(e): performanțele sistemului sunt slabe - cu cât este mai slabă
Macroeconomia tranziției postsocialiste by Cristian Florin CIURLĂU () [Corola-publishinghouse/Science/196_a_212]
-
între cererea și oferta de performanță, fie absența oricărei corelații. Se consideră, de regulă, următoarele două situații: - prima, p(c) < q(e): performanțele sistemului sunt slabe - cu cât este mai slabă corelația dintre nivelul solicitat al parametrilor agenților și cel relevat prin tranzacție, cu atât sunt mai ridicate performanțele excepțiilor (deasupra punctului de indiferență). Sistemul are caracterul de economie de penurie, chiar dacă numărul tranzacțiilor posibile este mai mare decât numărul tranzacțiilor realizate efectiv. Dacă nu se realizează această situație, dar tranzacția
Macroeconomia tranziției postsocialiste by Cristian Florin CIURLĂU () [Corola-publishinghouse/Science/196_a_212]
-
mai mică aspectele particulare precum caracterul proprietății, implicarea statului în economie sau alte considerente care nu țin de conținutul economic al problematicii. În consecință, chiar dacă sunt adevărate, raționamentele bazate pe astfel de argumente nu definesc economia de piață, ci doar relevă statistic implicațiile funcționării unui astfel de sistem, măsurate ca efecte în alte etaloane decât cele economice<footnote După: Radu Șerbulescu, „O definiție internațională a noțiunii de economie de piață, în volumul Procese și politici macroeconomice ale tranziție, editat de Editura
Macroeconomia tranziției postsocialiste by Cristian Florin CIURLĂU () [Corola-publishinghouse/Science/196_a_212]
-
și de domenii cu avantaje competitive ale economiei românești - realocarea trebuie făcută prin pârghii economice compatibile cu logica politicii fiscale, cu cea a cheltuielilor publice, pârghiilor de credite, de comerț exterior și de dezvoltare teritorială; c) liberalizarea economică - experiența istorică relevă că economia cu piață concurențială poate funcționa doar dacă sunt create condiții pentru exercitarea și garantarea unui set de libertăți, între care libertatea alegerii bunurilor de consum și de capital, a profesiei și locului de muncă, libertatea de a dispune
Macroeconomia tranziției postsocialiste by Cristian Florin CIURLĂU () [Corola-publishinghouse/Science/196_a_212]
-
de sesizat elementul comun al tuturor acestor autori, precum și înrudirea lor cu poziția hermeneuticii fenomenologice. Ambele curente de gândire „relativistă” pun accentul pe istoricitatea actului de cunoaștere, îndatorată aportului personal al comunității din care autorul unei interpretări face parte. Ele relevă limitele monismului metodologic iluminist, importanța recunoașterii finitudinii subiective a actului de cunoaștere, emergența insistentă a problematicii infinitului și a totalității în orice proiect fundaționalist. Din aceste atitudini reiese un portret al modernității târzii, conștientă de falsul mitografiei intelectuale promovate, nu
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
depășirea de sine însăși a intenției în actul vizării” (dieses Übersich-hinaus-Meinen)1. Polanyi discută tema precomprehensiunii într-un mod congenial cu analiza fenomenologică operată de M. Heidegger în Ființă și timp (¬32). Pentru Heidegger înțelegerea este un atribut al Dasein-ului relevat în structura proiectivă a intenționalității, prealabilă oricărei explicitări hermeneutice. Interpretarea este recesivă comprehensiunii, forjată în câmpul revelației unui sens unitar al totalității, fără de care nu am putea înțelege în ce anume „constă inteligența oricărui lucru”2. Dacă Heidegger discută temporalizările
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
cercetare ale psihologiei gestaltiste (care contestă metoda behavioristă). Accentul cade din nou pe tensiunile interne ale conștiinței, care aspiră în mod natural la coerență și la structurarea unui sens totalizator. Descriind percepția unui obiect într-un câmp vizual dat, Polanyi relevă existența unor factori subliminali (lipsiți de asistența conștienței) și, respectiv, marginali (care rămân periferici în câmpul percepției vizuale). Acești factori corelativi conștiinței subsidiare au sarcina de a înregistra detaliile actului cognitiv. Părțile unui obiect care sunt aprehendate de conștiința subsidiară
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
și valoarea unui produs de cunoaștere. Între primii gânditori care au reușit să deconstruiască mitul modern al raționalității suficiente, detașată de pulsiunile și dorințele tăinuite ale corporalității, a fost Edmund Husserl (1859-1938). Părinte al fenomenologiei continentale, Husserl a încercat să releve, printr-o analiză profundă și riguroasă, contribuția corporalității (mai cu seamă a lumii afectelor) la constituirea originară a subiectului și, evident, a relațiilor de intersubiectivitate umană. Acest nou impuls filozofic a generat numeroase reacții, mai ales în cultura franceză. Doi
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
direct din Pliniu cel Bătrân 3. Respectul și modestia (verecundia et pudore) față de soție, îndemnul la cumpătare și echilibru, alături de încurajarea fățișă a procreației sunt prezente cu egală statornicie în scrierile păgâne sau creștine. Calitățile terapeutice ale postului au fost relevate mai întâi de școala pitagoreică, de cea stoică și de cea epicureică. Într-adevăr, moraliștii creștini au adoptat fără ezitare moștenirea unei anumite înțelepciuni practice, deși justificările diferă. Argumentelor sociale și juridice ale filozofilor greci, care invocau datoria față de societate
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
patosul acțiunii (prin supunerea smerită la asceza uitării de sine în praxisul faptei: prin muncă 1, mișcare etc.). Concluziitc "Concluzii" Critica interpretării aduse de Michel Foucault istoriei sexualității are două straturi. Un prim nivel de argumentare este cel istoric și relevă pluralitatea de perspective asupra ascezei în tradiția creștinismului timpuriu. Un al doilea aspect al criticii este teologic și comportă numeroase explicații. Prin faptul de a fi alocat un rol axial corpului subiectiv-transcendental (adică trupului permanentei noastre renașteri întru Viață) și
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
posedă un trup a cărui interioritate a pătimit eterna autoafectare a Vieții: Ghetsimani nu este, din acest punct de vedere, decât cel mai pregnant exemplu 2. Dacă pulsația viului în fenomenele lumii (de la plante și animale până la oameni) poate doar releva ceva din suprema „esență a manifestării”, Hristos (omul-Dumnezeu) o revelează deplin. Căci atunci când Hristos trimite la Tatăl e doar pentru a descoperi modulația patetică a Vieții 1, în „pântecele” căreia poate avea loc - nu ca în mitologia greacă - o naștere
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
mai multe centre de cercetare acceptă să devină orfelinate ale gândirii asistate. Politețea a ajuns să însemne o preferință oarbă pentru vacuitate (i.e. non-judgemental opinions). Chemarea la întemeiere epistemologică îndură alegația de „integrism”. Susținerea validității unor principii sau valori universale relevă, în chip sibilinic, niște pusee „antidemocratice”. Indiferența dizolvă, ca într-o falsă apocatastază, viziunea clasică despre lupta dintre bine și rău. Ceea ce pare să conteze nu e decât salvarea, fără efort, a tuturor aparențelor de cordialitate. Adept sau nu al
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
-se cont de progresul științelor. Explicațiile constructiviste includ narații reconstruite, în care faptele sociale au un caracter determinat sau nedeterminat.46 Folosirea narativelor și a altor metode interpretative au rolul de a descoperi validitatea afirmațiilor (Morrow, 1994) și de a releva regulile empirice, structurile și mecanismele sociale puse în joc. În al treilea rând, este nevoie de o epistemologie constructivistă pragmatică, în care nu trebuie să separe structura materială (cauzarea) de structura socială (constituirea). Prin metodele alese, constituirea socială, privită ca
Euroarmata şi apărarea României. Analiză de epistemologie constructivistă privind politica de securitate şi apărare comună a Uniunii Europene by Constantin Manolache () [Corola-publishinghouse/Science/1432_a_2674]
-
în considerare factorii care influențează politicile de apărare sau politicile externe. Apărarea militară nu este decât un aspect al politicii care înglobează alte numeroase domenii, cum ar fi: economie, cultură, instituții politice, coeziune socială, geografie etc. Dar, politica de apărare relevă o coordonare interministerială, în condițiile în care statele dispun de un minister al apărării și de o armată. Literatura de specialitate folosește deseori termenul politizare în două contexte diferite 17: a) politizarea unei probleme sociale prin dezbaterea acesteia pe scena
Euroarmata şi apărarea României. Analiză de epistemologie constructivistă privind politica de securitate şi apărare comună a Uniunii Europene by Constantin Manolache () [Corola-publishinghouse/Science/1432_a_2674]
-
organizații legate de competiție, autonomie și fragmentarea actorilor. Relația între U.E. și O.N.U. în probleme de securitate internațională este multiformă și răspunde la logici diferite în funcție de interesele care sunt puse în joc. Această relație este relativ pozitivă și relevă un cadru teoretic propice cooperării. În același timp, relația se lovește de un anumit număr de obstacole care limitează calitatea parteneriatului. U.E. și O.N.U. sunt mai întâi confruntate cu logici proprii de competiție la interacțiunile între actorii politici
Euroarmata şi apărarea României. Analiză de epistemologie constructivistă privind politica de securitate şi apărare comună a Uniunii Europene by Constantin Manolache () [Corola-publishinghouse/Science/1432_a_2674]
-
număr de obstacole care limitează calitatea parteneriatului. U.E. și O.N.U. sunt mai întâi confruntate cu logici proprii de competiție la interacțiunile între actorii politici care operează în același domeniu și pe același teren. Al doilea tip de obstacole relevă agendele fiecărei instituții și o anumită asimetrie între natura nevoilor exprimate de către O.N.U. și dispozițiile de răspuns ale U.E. De asemenea, cooperarea interinstituțională suferă de fragmentare internă între cei doi actori. O.N.U. și U.E. se află
Euroarmata şi apărarea României. Analiză de epistemologie constructivistă privind politica de securitate şi apărare comună a Uniunii Europene by Constantin Manolache () [Corola-publishinghouse/Science/1432_a_2674]
-
este importantă, prioritatea rămâne pentru ea de a dezvolta propriile sale capacități și statutul său de actor global. În această schemă, necesitatea de a acționa în strânsă cooperare cu O.N.U., mai precis în dezvoltarea conceptului de "multilateralism eficace", relevă avantaje reciproce. Astfel, poziția U.E. de a obține un mandat în Consiliul de Securitate pentru desfășurarea operațiilor autonome se situează în prim plan. U.E. recunoaște centralitatea Consiliului de Securitate în probleme de menținere a păcii și securității internaționale, dar documentele
Euroarmata şi apărarea României. Analiză de epistemologie constructivistă privind politica de securitate şi apărare comună a Uniunii Europene by Constantin Manolache () [Corola-publishinghouse/Science/1432_a_2674]
-
la Paris. Obiectivele sale majore sunt promovarea unei culturi de securitate europene comune, contribuții la dezvoltarea P.S.A.C., cunoașterea P.E.S.C. și îmbogățirea dezbaterilor privind orientările strategice europene. Obiectivul I.S.S.U.E. nu este de a face propagandă pentru U.E., ci de a releva, în mod critic, aspectele esențiale ale construcției europene în domeniu. Acest institut a contribuit la dezbaterile strategice europene, fiind în același timp un punct de contact pentru schimburile de idei universitare, lucrul în rețea și studiul programului european în materie
Euroarmata şi apărarea României. Analiză de epistemologie constructivistă privind politica de securitate şi apărare comună a Uniunii Europene by Constantin Manolache () [Corola-publishinghouse/Science/1432_a_2674]
-
efectiv, atunci când ansamblul mecanismelor și instituțiilor europene lucrează pentru asigurarea accesului cetățenilor la bunuri și servicii. În acest caz, se reflectă calitatea de putere soft a Uniunii Europene, și se afirmă credibilitatea și legitimitatea acțiunilor sale externe 18. Acest angajament relevă o cultură politică europeană originală și descrie o experiență în termenii integrării multilaterale, în cadrul căreia interdependența și mondializarea sunt percepute ca valori în coperarea la nivel global 19. Uniunea Europeană și țările sale membre promovează un multilateralism eficace, prin construirea unei
Euroarmata şi apărarea României. Analiză de epistemologie constructivistă privind politica de securitate şi apărare comună a Uniunii Europene by Constantin Manolache () [Corola-publishinghouse/Science/1432_a_2674]
-
cu aspecte privind planificarea, lansarea și desfășurarea misiunilor și operațiilor civile și militare de management al crizelor internaționale. Studierea conceptului de putere în relațiile internaționale necesită corelări și cu instituțiile Uniunii Europene pentru a depăși cadrul său regional și a releva puterea globală a Uniunii Europene în raport cu celelalte mari puteri mondiale. În funcție de factorul putere, procesul operațional al Uniunii Europene prezintă implicații și în activitatea sa de management al crizelor internaționale, realitate care presupune o analiză între noțiunile de criză și conflict
Euroarmata şi apărarea României. Analiză de epistemologie constructivistă privind politica de securitate şi apărare comună a Uniunii Europene by Constantin Manolache () [Corola-publishinghouse/Science/1432_a_2674]
-
actorilor. Noțiunile de criză și conflict conduc la dezbaterea referitoare la calificarea unei situații de criză. Unele crize pot fi considerate ca obiectiv observabile: tsunami din 2004 din Indonezia, criza economică din anii 2008-2009. Dar calificarea unei situații de criză relevă, deseori, o judecată subiectivă și perceptivă pe care observatorii o au. Astfel, ceea ce relevă o criză pentru anumiți observatori, pentru alții poate fi considerat o normalitate. Astfel, și la nivel internațional, existența unei crize este strâns legată de gradul său
Euroarmata şi apărarea României. Analiză de epistemologie constructivistă privind politica de securitate şi apărare comună a Uniunii Europene by Constantin Manolache () [Corola-publishinghouse/Science/1432_a_2674]
-
de criză. Unele crize pot fi considerate ca obiectiv observabile: tsunami din 2004 din Indonezia, criza economică din anii 2008-2009. Dar calificarea unei situații de criză relevă, deseori, o judecată subiectivă și perceptivă pe care observatorii o au. Astfel, ceea ce relevă o criză pentru anumiți observatori, pentru alții poate fi considerat o normalitate. Astfel, și la nivel internațional, existența unei crize este strâns legată de gradul său de vizibilitate pentru decidenți și opinia publică și de maniera în care ea este
Euroarmata şi apărarea României. Analiză de epistemologie constructivistă privind politica de securitate şi apărare comună a Uniunii Europene by Constantin Manolache () [Corola-publishinghouse/Science/1432_a_2674]
-
și în conformitate cu principiile justiției și dreptului internațional, aplanarea ori rezolvarea diferendelor sau situațiilor cu caracter internațional care ar putea duce la o încălcare a păcii." Măsurile și mecanismele pe care trebuie să se sprijine O.N.U. pentru menținerea păcii relevă două capitole din Chartă: capitolul VI tratează reglementarea pașnică a diferendelor și prezintă măsurile de natură non-coercitivă (negocierea, ancheta, medierea, concilierea, arbitrajul, reglementarea juridică, acțiunile organismelor regionale); capitolul VII tratează acțiunile conduse în caz de amenințări contra păcii și înfăptuirea
Euroarmata şi apărarea României. Analiză de epistemologie constructivistă privind politica de securitate şi apărare comună a Uniunii Europene by Constantin Manolache () [Corola-publishinghouse/Science/1432_a_2674]
-
la un conflict intern implică un grad de imixtiune în afacerile interne ale statului respectiv, ceea ce nu este cazul într-un conflict interstatal. Activitățile puse în aplicare promovează ideea de securitate globală și de securitate umană, în special când operația relevă consolidarea păcii într-un mediu post-conflict. Este vorba despre de a stabili o pace pozitivă, care presupune absența luptei armate. În practică, aceasta semnifică acordarea unei atenții deosebite asupra cauzelor profunde ale conflictului și a aspectelor sale politice, economice, sociale
Euroarmata şi apărarea României. Analiză de epistemologie constructivistă privind politica de securitate şi apărare comună a Uniunii Europene by Constantin Manolache () [Corola-publishinghouse/Science/1432_a_2674]