5,495 matches
-
la sfârșitul lui. Erorile vieții intrau în acțiune rapid ca un vârtej în mintea lui, devenind o pradă prinsă în ghearele deznădejdii. Ochii îi erau mult mai triști și mult mai tulburi ca de obicei. Într-o zi Carlina îi reproșă: - Leon, e un egoism din partea ta ceea ce faci! Nu ești deloc cooperant! - Știu, știu! Am primit atât de multe din partea ta, iar eu ți-am dat atât de puțin în schimb. - Detest să cred că discuțiile noastre în legătură cu alcoolul mai
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
omenească. Ea făcuse parcă să descopere și mai mult obsesia și angoasele lui, devenind cu timpul prizonierul alcoolului, și-n cele din urmă al morții. Carlina descoperi abia acum că nu mai avea nimic a-i spune sau a-i reproșa, iar Leon părea să fi înțeles în prealabil cum stăteau lucrurile, simțindu-se obligat să-i scrie o scrisoare pentru a i-o înmâna când totul avea să ia sfârșit. În fiecare noapte când adormea visa într-un mod ciudat
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
gâtului său și se înlănțuiră unul peste altul, rostogolindu-se ca doi copii. Ea tremura din toate încheieturile. - Te-am dorit întotdeauna de când am plecat de lângă tine. Alta n-a însemnat nimic pentru mine. Îmi lipseau mângâierile tale. Mi-am reproșat mereu că te-am lăsat acolo. Mă dureau toate când îmi aminte-am de tine. Ochii lui se fixaseră din nou în ochii ei, iar de această dată nu-i mai părăsi până când genunchii ei nu se îndepărtară ușor unul
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
Deziluizii E foarte cald astăzi, chiar dacă vântul suflă ușor peste orașul întins și peste câmpii. Dacă ar fi aflat Valentin că venise Carlina în țară nu știu dacă ar fi îndrăznit să vină să o vadă sau i-ar fi reproșat mai degrabă cu ce drept mai calcă în acel loc. Carlina venise să vadă copiii, nepoata și alte persoane dragi. Acum zorile îi păreau plumburii iar apusul de un roșu cărămiziu și stins. Altădată, când toate erau bune, îi păreau
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
se înțeleagă că nu avea nici cea mai mică intenție de a discuta cu maică-sa despre viață lui privată. Familia lui era mai mult ca sigur că se va destrăma, după cum stăteau lucrurile. Deveniseră geloși unul pe altul. Își reproșau anumite lucruri iar toate acestea însemnau pași siguri spre divorț. Căsătoria lor era ca un soare ce urma să apună. Iubirea lor era înfrântă. Numai timpul cu măsura lui mai putea decide cum le va fi ziua de mâine. Carlina
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
izbucnise în exterior în lacuri de sudoare. Nicky se întoarse după zece ore, timp în care îl așteptase, lăsând-o în condițiile în care ajunsese de pe un drum dificil și lung. Nu își ceruse scuze pentru întârziere iar Carmen îi reproșă că nu mâncase nimic în ziua aceea și o lăsase fără o gură de apă să îl aștepte într-un loc atât de străin de ea. Nu îl mai recunoștea. În momentul acela nutrea o ură adâncă și își propusese
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
simplu. O să ne auzim la telefon și o să ne vedem pe internet. - O să-mi facă mare plăcere să ne scriem pe Facebook. - Vezi că nu ai motive să te plângi? Lasă totul în seama mea. Nu ai să-mi poți reproșa nimic. Ai încredere în mine. Te pup și să ai grijă de tine! Și tu mamă la fel. Mai vorbim, ne mai auzim la un telefon. Cu bine. La revedere. Vă pup pe toți. Mașina alerga cu viteză spre capitală
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
și eleganță - sub o husă jerpelită. Marfa, și nu banii (dialog cu Mihai Chirilov) „8. Nu se acceptă filmele de gen.ș Dogma ’95 Alex. Leo “erban : Am auzit recent o chestie nemaipomenită în legătură cu Marfa și banii : i s a reproșat, de către nu știu ce ziaristă de doi lei, că prea și-a făcut reclamă cu prezența la Cannes ! Cu alte cuvinte, dacă un film românesc iese când iese... , dacă, în plus, are șansa de a fi arătat la cel mai mare festival
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
popor ! A continua să credem că Eminescu înseamnă România, Coșbuc Ardealul și Nae Ionescu (probabil) Oltenia înseamnă să rămânem de-a pururi provinciali, rupți la modul definitiv de orice tentativă culturală de apropiere de Europa... ̨ n rest, ce-i reproșați dumneavoastră Magdei Mihăilescu (chestiuni de topică sau de stilistică ; nimeni nu este scutit de scăpări atunci când lucrează la un ziar) sunt bagatele și, pentru că am ajuns aici, v aș putea reproșa și eu că încercați o ironie cam uzată atunci când
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
de apropiere de Europa... ̨ n rest, ce-i reproșați dumneavoastră Magdei Mihăilescu (chestiuni de topică sau de stilistică ; nimeni nu este scutit de scăpări atunci când lucrează la un ziar) sunt bagatele și, pentru că am ajuns aici, v aș putea reproșa și eu că încercați o ironie cam uzată atunci când îl invocați la un moment dat pe amicul nostru comun Laurențiu Damian (imun la respectiva ironie, aș putea să vă răspund : comun poate ; amic niciodată !). “tiu însă că, în cazul dumneavoastră
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
Damian (imun la respectiva ironie, aș putea să vă răspund : comun poate ; amic niciodată !). “tiu însă că, în cazul dumneavoastră cel puțin, amic chiar rezonează cu niște mici amintiri... Dar apropo de amici și de amintiri : Nae C. mi a reproșat odată că scriu întotdeauna convins fiind că gustul meu e perfect... Nu i-am răspuns atunci o fac, iată, acum, dacă tot mi s-a oferit prilejul și a venit vorba (demonstrația, o să vedeți, îmi servește). Da, este. Sau, cel
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
vedere. De unde vine domnul Bebe ? (dialog cu Alexandru Budac) Alex. Leo Șerban : într-un număr mai vechi din Idei în Dialog, Horațiu Pepine schița un început de polemică în legătură cu filmul lui Cristian Mungiu 4 luni, 3 săptămâni și 2 zile, reproșând criticii de la noi că a cantonat discuția despre film în zona (fără mare impact societal) a relevanței estetice. Recent, într-o discuție privată, Mungiu a făcut aluzie la același lucru, spunându-mi că se aștepta la o abordare mai cuprinzătoare
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
sub centură, Vârstele (înaintate) ale peliculei, să lase baltă emisiunea, să se ducă-n Cișmigiu și să joace table. Pe urmă, intrând eu însumi în branșă, m am tot întâlnit (inevitabil) cu Caranfil, în special la festivaluri. Nu mi-a reproșat obrăznicia până de curând, anul trecut, la Cannes, când am avut o discuție pe-această temă ; i-am spus și o repet aici că regret tonul (juvenil, dat cu barda... on connaît la chanson), dar că nu retrag nimic din
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
cea incestuoasă (cu Sandu). Faptul că Tudor Giurgiu (secondat de Cecilia “tefănescu, autoarea romanului, și de Răzvan Rădulescu, în calitate de coscenariști) a ales să nu apese pe pedalele dramatice ale poveștii/poveștilor, păstrând filmul în zona sugestiilor, cu greu poate fi reproșat indeciziei, ci mai curând discreției și, cum spunea cronica din Variety, bunului-gust. riscul unei telenovelizări di granda, cum am văzut și din păcate vom mai vedea în filmul autohton... Iată însă că un film delicat și sensibil, cum l-au
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
să fie iresponsabilă ?), de ce nu mă miră gestul lui Mitulescu ? Nu pentru că îl cheamă Mitulescu (nume cu recente rezonanțe CNC-iste), ci întrucât C.M. este pătimaș și vindicativ : la o masă rotundă de la TIFF-ul de anul trecut, mi-a reproșat că nu l-am felicitat când a primit Palme dOr pentru Trafic (în 2004 !). între timp, șezusem umăr lângă umăr la o bere, pe terasa unui bistro din Cannes și nu-mi reproșase nimic... (“i încă o informație, mai
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
-ul de anul trecut, mi-a reproșat că nu l-am felicitat când a primit Palme dOr pentru Trafic (în 2004 !). între timp, șezusem umăr lângă umăr la o bere, pe terasa unui bistro din Cannes și nu-mi reproșase nimic... (“i încă o informație, mai curând comică, din culisele CNC : șefă peste comisia de rating a filmelor a fost numită o jună figurantă de la Național, care-și face o teză de licență despre... Eugen “erbănescu ! Pas de mai spune
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
ele curat autoscopic. Rabelaisian și fellinian în aceeași măsură în care este caragialian (și pintilian, firește !), De ce trag clopotele, Mitică ? este, deloc surprinzător, mai prizat de literați decât de cineaști : prinși pe picior greșit de modernitatea propunerii lui Pintilie, aceștia reproșează filmului exact ceea ce face geniul lui : prolixitatea (asumată). A doua este la antipodul acesteia : sobrul Iacob al lui Mircea Daneliuc, din 1988, este transpunerea vizionară și îndrăzneață a unor pagini de Geo Bogza. Daneliuc păstrează decorul interbelic, dar tonul și
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
neinstruite, care nu știu despre ce este vorba. Am fost invitat să părăsesc sală, daca nu sunt de acord cu cele prezentate. Am ieșit afară de bunăvoie, urmat și de către alți participanți. Am rămas cu un gust amar și le-am reproșat organizatorilor acestei aplicații de teren, faptul că au căzut în capcana întinsă de către cei de la ,,Gold Corporation”. Pornesc de unul singur pe străzile Roșiei Montane. Benere imense, cât casele aflate în degradare, acoperă fațadele lor, arătând cum ar fi ele
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
rog să mă crezi, o cunosc. Telefoanele anonime, ca și scrisorile anonime îmi repugnă, doamnă! Astea-s arme ale unui arsenal meschin. Dacă va fi nevoie, îți voi spune cine sînt și vom sta de vorbă pe față. Ce-i reproșați Liviei? N-ai aflat nimic? Ba da: că nu-i mai rea ca mine, rîd eu, dar imediat mă încrunt și-mi plec iar ochii spre biletul găsit sub ușă, pe care îl mai parcurg o dată. Hm! rîde femeia. Credeam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
curte și să asiste la slujbele de Paște în aer liber, în cimitirul fostei biserici; nu este exclus ca o parte din această lipsă de simț al economiei să fi trecut și în sângele fiicei lui, căreia i s-a reproșat adesea firea cheltuitoare - dar, constrânsă de comunism, ea a învățat la bătrânețe să renunțe la standardele materiale și la libertățile la care ereditatea ei o îndreptățea să aspire. Cealaltă fată a familiei era Azota (alintată Moțu), o domnișoară bine educată
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
cine vine, de ce vine lume. Fără să fiu chemată, m’am dus eu acolo să clarific situația și după ce am explicat tot, am primit asigurări că nu voi mai fi supărată. Apoi chestia Sb[urătorul]. La prima ședință, Președintele a reproșat lui Bonciu că nu se încadrează în nobilele mișcări actuale: arta e legată de viața actuală etc. Ce să fac? Să las să continue până la Crăciun și să încetez? Să continui, degringolând, batjocorind un nume? Apoi social-dem[ocrații] s’au
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
culturale specifice, a Înlocui o reali tate dramatică și complexă cu câteva sentințe-ștampilă și clasamente morbide, realizate pe baza numărului de evrei morți, Înseamnă a folosi aceleași tipuri de șabloane, de scheme rudimentare și de clișee mentale pe care le reproșăm gândirii antisemite. Înseamnă să creăm, alături de portretul-robot al „evreului imaginar”, pe cel al „românului imaginar”, al „polonezului imaginar”, al „neamțului imaginar” etc. Acestea sunt, de regulă, rezultatele „discursului istoriografic etnocentric”, cum l-a numit și definit Leon Volovici <endnote id
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
o față prelungă, care continua cu o barbă ascuțită, erau tipice pentru evreul galițian <endnote id="(261, pp. 92 și 167)"/>. „De când mă stabilisem În Franța - gândește Heinrich Heine, cel imaginat de H. Eulenberg -, nu mai eram obișnuit să se reproșeze cuiva obârșia sa evreiască. De altfel, nasul meu se poate măsura, În ceea ce privește linia sa dreaptă, cu orice nas «pur arian»” <endnote id=" (407)"/>. Poetul iudeo-german credea că „nasul mare este un fel de uniformă, prin care Dumnezeul Iehova Îi recunoaște
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
abuzul de jargon româno-idiș din piesele sale, dramaturgul a fost criticat atât de Mihai Eminescu În 1870 <endnote id="(129, p. 56)"/>, cât și de George Călinescu În 1941 <endnote id="(130, pp. 314- 315)"/>. Acesta din urmă i-a reproșat lui Alecsandri și imaginarea unor personaje care ar fi, „profesional vorbind, inverosimile”, precum orândarul evreu și arendașul grec, din Lipitorile satului. În aceeași epocă (prin 1876), evreii habotnici erau prezentați caricatural chiar și pe scena teatrului evreiesc, care se năștea
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Început să-l caute și să Întrebe oamenii dacă l-au văzut. La Întrebarea „Bade, n-ai văzut pe Güterjüd ?”, țăranii români răspundeau : „Jidan-bun ? N-am văzut !” <endnote id="(3, p. 26 ; vezi și nota 318)"/>. Evreului nu i se reproșa doar lipsa de bunătate, ci, mai mult, răutatea Însăși. În 1851, de exemplu, blănarii români din Botoșani s-au plâns „ocârmuirii” că unii dintre ei ar fi ajuns „cerșitori, din singură pricina evreilor, a căror răutate și aerului [Îi] este
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]