5,533 matches
-
vorbi trebuie să se tacă". Însă poezia încalcă regula, dă să spună ceva despre ce nu se poate vorbi, chiar atunci când discursul pare simplu și limpede. E adevărat, o poezie minimalistă, care mizează pe sărăcia tematică și stilistică, pe o retorică austeră, pe brevilocvență și fragmentarism, are mai multă nevoie de tăcere (de albul paginii) ca să se poată face auzită... Prea multă? Cum vezi Bucureștiul din/ de sub carapacea ta? A fost vreodată o tentație? Dacă nu ai trăi la Iași, unde
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
pe altul. Complexul dublului limbaj la români face inutilă orice dezbatere. Cum se vede Moldova din Ardealul "cotropit de unguri"? Se mai observă vechea legătura dintre sărăcie și cultură care a făcut istorie pe plaiurile acestea intens mioritice? România, în retorica patriotică, e foarte unită, e un monolit. Dar ca să ajungi din Ardeal în Moldova și invers îți trebuie o zi și n-ai nici acum decât două cărări, tot cele pe unde treceau, ancestral, oile. Nu vă mai admirați pentru
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
prin globalizare? E literatura română capabilă să facă față acestui "șoc al viitorului" care înseamnă globalizare sau, măcar, europenizare? "Globalizare", "integrare europeană"? Să nu ne pripim utilizând asemenea termeni într-o accepție excesiv de optimistă. Rădăcinile naționalităților sunt azi, în pofida unei retorici nivelatoare, mai viguroase decât oricând. Ce s-a petrecut cu două decenii în urmă, la prăbușirea comunismului în Europa? Ivirea unei pleiade de unități statale cu cheag etnic, în fosta Iugoslavie, în fosta Cehoslovacie și mai cu seamă în fosta
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
frunză... pe teme populare, de baladă haiducească. Dar, convertindu-se genitorii mei la neoprotestantism, luându-mă cu ei la Adunările Domnului, începeau să mă fascineze predicile penticostale și interpretarea orală & liberă, a pasagiilor evanghelice, subîntinse de un nou tip de retorică: una ce învăța să depistez cvadruplul înțeles (literal, figurat, moral & anagogic) al textelor sacralizate. Mă tenta oratoria naivă, simplă a cuvântătorilor rurali contaminați de duhul reformist. Poezia cultă aveam s-o cunosc la școală. A nu se uita că, pe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
invazii documentare”, informație de prim rang, inedită, strânsă, cu mare trudă, din filele dosarelor și din amintirile martorilor. Este drept că satisfacțiile nu au lipsit. Cel puțin istoria postbelică a Fabricii, am putut să o urmăresc, așezând față în față, retorica de partid, discursul oficial al regimului, atât de specific timpurilor staliniste și „Epocii de Aur”, iar, pe de altă parte, istoria orală, mărturiile oamenilor obișnuiți, cu propriile lor griji, nevoi, bucurii, realizări sau insatisfacții. Fără a atinge dimensiunile impresionante ale
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
ansamblu asupra situației generale arată utilaje ruginind sub cerul liber, comenzi onorate în funcție de persoana solicitantului, în detrimentul celor ale statului, suplimentarea programului de lucru, fără o creșterea aferentă de salariu. Din cauza reflexelor târzii ale ideologiei comuniste, unele nuanțări se impun. Cu toate că retorica de partid a epocii comuniste accentua asupra luptei muncitorilor ceferiști pentru amelioararea condițiilor de trai și de muncă, imediat după încheierea războiului, guvernele românești s-au confruntat cu un val de proteste și greve cauzate de condițiile grele ale unei
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
a recurs la greva foamei pentru a îmbunătăți situația deținuților și a scăpat mai repede din închisoare. După eliberare, și-a continuat munca „de convingere” a oamenilor să adere la cauza Partidului Comunist și să împrăștie manifeste. Imaginea reală și retorica propagandistică conturează, așadar, o imagine destul de clară asupra a ceea ce, multă vreme, în discursul oficial s-a numit „Nicolina revoluționară”. Tradiția s-a menținut și în perioada postbelică: o regăsim în unele relatări ale martorilor de mai târziu, care povestesc
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
și, evident, lupta împotriva „dușmanului intern”, care pândea orice moment pentru a aduce cât mai mare haos între muncitori, prin aruncarea diferitelor zvonuri alarmante. Era o luptă ce trebuia dusă împotriva tuturor celor care se făceau vinovați cu date precise. Retorica stalinismului anilor `50 își intrase în drepturi. Limba de lemn triumfă mai cu seamă în observațiile privitoare la tema evoluțiilor internaționale. Găsești acolo subiecte grele: Conferința de San Francisco, situația Argentinei și înfrângerea Germaniei. Probleme cheie la nivel global, care
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
de a coopera cu forțele de ordine pentru combaterea speculei !! Dezgolite de orice influență ideologică, integrate în curbele de sacrificiu, pe care le implică uneori refacerea unei țări după război, asemenea inițiative suportă interpretări cu veleități eroizante. Numai că, în retorica de tip comunist, nici vorbă de așa ceva ! Numai propagandă și învățământ ideologic la comandă politică. Mazilu se angaja să pregătească „Partidul” (exact așa apare în documentul original), Tolontan „conferențiază” în continuare despre capitalism, iar muncitorul Braunstein (parcă nume predestinat !!) abordează
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
de revoltă, mai cu seamă rândurile muncitorilor. S-a produs însă și o modificarea evidentă a discursului oficial. În 1958 a început retragerea trupelor sovietice de pe teritoriul românesc, contextul ce a generat schimbarea. „Genialul” conducător Stalin devenea o fantomă a retoricii epocii lui Hrusciov (1958-1964). Destalinizarea, după Congresul al XX-lea al PCUS (februarie 1956), anunța alte vremuri, eroi noi. Situația se reflectă și în documentele de partid ale fabricii. Muncitorii Secției Montaj primesc acum informare despre „serioasele greșeli” făcute în
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
Opera lui este imensă. Ea trebuie căutată în toate marile periodice de specialitate și în cărțile de oftalmologie pe care le-a scris singur; nu mai puțin în cărțile de eseuri și memorialistică, talentul de excelent scriitor fiind pe măsura retoricii sale de neuitat. Trahomul, virozele oculare, neurologia oculară, cataracta, metode noi și concepte noi în chirurgia oculară, endocrino-oftalmologia și multe altele l-au făcut cunoscut, l-au consacrat ca academician, medaliat al multor Academii. Nimeni nu îl poate uita", spunea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
și, prin urmare, conține greșeli regretabile. Alții au susținut că aceasta a fost refăcuta laborios și a rămas mai mult sau mai puțin o lucrare neterminata și, de aceea, conține greșeli regretabile. Alții au susținut că aceasta este o bijuterie retorica perfectă: Principele, consideră ei, corespunde obiectivelor autorului și nu conține greșeli grave. Atât de mult s-a scris despre datarea Principelui încât Pavel Larivaille l-a numit recent un rompicapo sau puzzle, "în așteptarea Pietrei sale din Rosetta"34 [în
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
politice ale tinerei Americi de secol XVIII, cu preponderenta în perioadele revoluționară și postrevoluționara. Bailyn, în studiul sau asupra pamfletelor din StampTax Act, publicat că The ideological origins of the American Revolution în 1967, s-a refugiat într-o puternică retorica a libertăților comunale și a dreptului la rezistență mai curând decât în expresiile individualismului lui Locke 29. Deși mai târziu a susținut că republicanismul clasic nu a fost important pentru Revoluția americană 30 și a refuzat să utilizeze în context
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
energia vitală a proprietății, Pocock a afirmat că Republica a trebuit să fie totdeauna în gardă pentru a combate efectele corupătoare ale bunăstării private 38. Pocock a subliniat subordonarea bogăției private față de binele comunității astfel încât, pentru mulți istorici americani, astăzi retorica umanismului civic a ajuns să fie valabilă pentru un anumit tip de comunitarism, daca nu de socialism, care oferă un răspuns și la întrebarea mai veche a lui Werner Sombart, "De ce în Statele Unite nu există socialism?"39. Deoarece a fost
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
libri di conți e cronache dei ceti al margine della scrittura nel'Italia medievale", Cultura e società nell' Italia medievale. Studi per Paolo Brezzi, Istituto storico italiano per îl medioevo, Romă, 1988, pp. 41-58. Balestracci, Duccio, La zappa e la retorica. Memorie familiari di un contadino toscano del Quattrocento, Salimbeni, Florența, 1984. Barbagli, Marzio, Sotto lo stesso tetto. Mutamenti della famiglia în Italia dal XV al XX secolo, Îl Mulino, Bologna, 1984. Bec, Christian, Leș Marchands écrivains à Florence, 1375-1434, Mouton
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
important traducător al lui Aristotel din secolul al XV-lea. După cum a declarat în Viața lui Aristotel, unul dintre cele mai atrăgătoare aspecte ale filosofiei aristotelice a constat în aceea că toate disciplinele filosofice în parte filosofia morală, filozofia naturală, retorica și logica au fost consecvențe la nivel intern. Cu siguranta Bruni cunoștea ideea controversată că lumea ar putea fi eternă și necreată, dar nu există nici un indiciu că el ar fi fost un eternalist. Într-o scrisoare a lui Bruni
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
altri. Ricordanze, libri di conți e cronache dei ceti al margine della scrittura nel'Italia medievale", Cultura e società nell' Italia medievale. Studi per Paolo Brezzi, Istituto storico italiano per îl medioevo, Romă, 1988, pp. 41-58; La zappa e la retorica. Memorie familiari di un contadino toscano del Quattrocento, Salimbeni, Florența, 1984]. 12 Frază este împrumutata de la Linda Lewin, Politics and Parentala în Paraiba. A case-Study of Family-Based Oligarchy în Brasil, Princeton University Press, Princeton, 1987. 13 După Cicehetti și Moretti
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
fi văzut mormintele celor doi, al lui, în cimitirul Bellu, al ei, la mănăstirea Văratec, dar nu au adăstat cum se cuvine asupra acestor destine, asupra ființei eminesciene, a rigorilor epistolare de la finele veacului XIX ori a asemănărilor șocante dintre retorica lui "Hyperion" și partiturile verbale ale unor personaje caragialiene, precum Chiriac, Veta, Rică Venturiano..." Ideea asocierii acestor texte cu acelea pe care le produc personajele lui Caragiale, prin limbaj, dar și ca atitudine a corespondenților, e poate primul lucru ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
adevărat, atunci amuzamentul consta în faptul că spectatorii sau cititorii recunoșteau șarjat tipicul vorbirii lor. Același fapt îl reclamă și Dan C. Mihăilescu în privința limbajului celor doi corespondenți: Eminescu Veronica Micle: "Vorbeam de pasionalitatea sfârșitului de secol XIX deopotrivă în retorica politică, erotică, gazetărească, în moravuri, mentalități, pulsația invențiilor economice, ritmul financiar, în budoar ca și în stilul pamfletar, în teoriile rasiste sau psihanalitice, în activitatea francmasonică, în arhitectură, transporturi... mă rog, pretutindeni se trăiește într-o accelerație aproape hipnotică, într-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
Caragiale, și într-un alt emploi, mult mai complex și contradictoriu, când se află în fața Veronicăi Micle", pentru că Eminescu "este mereu atent la firea adresantului și la miza scrisorii, el nu își falsifică niciodată sentimentul și ideile [...] dând jos armura retoricii gazetărești, Eminescu face cam forțat, am impresia exerciții de "soitari", ca să placă "ministrului tuturor mascaradelor din Țara turcească", adică lui Caragiale [...] ... să notăm și tonul "regal" al lui Eminesu" pentru ca în scrisorile către Veronica să schimbe registrul de la caz la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
în spatele feței reflectorizante rezultă în urma unui proces de divizare nucleică a corpusului originar", astfel încât, cercetat din această perspectivă, textul eminescian "acționează, într-o semantică a sublimării, constant metaforică, un angrenaj fascinant al jocului " de-a lumea și lumile ". Printr-o retorică a oscilațiilor, el proclamă finalitatea oniricului ca experiență ontologică. Miza va fi aici "recuperarea ordinii și regăsirea unei concurențe a eului cu universul, într-o structură armonică". Un prim demers al lui Călin Teutișan în aceste universuri descentrate va fi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
eminesciene"), trecându-se la N. Iorga care produce "schimbarea canonului de interpretare a operei eminesciene", în perspectiva Sămănătorului, G. Ibrăileanu (discuția privind "oportunitatea sau inoportunitatea publicării postumelor"), bineînțeles Macedonski și de aici, la un jurnal al maladiei poetului cu întreaga retorică stârnită în jurul ei, cu valul epigonilor (Al. Vlahuță mai ales), făcând un portret robot al acestora ("Cu cine seamănă epigonul:") și cu o amplă tratare a romanței eminesciene ("romanța eminesciană prefigurează marile teme ale poeziei eminesciene. De fapt, ea cântă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
modern autentic", din perspectiva exegetului, este George Bacovia, care "ascunde în substraturile recviemului de tip simbolist profunda prefacere eminesciană a temelor grave, a motivelor de natură metafizică". Influența eminesciană se resimte aici la nivelul "intrapoetic" și, nu mai puțin, "prin retorica specifică tipului de romantism naiv sentimental", una dintre "modalitățile majore de asociere Bacovia-Eminescu" putând fi aceea a asumării critice a "semnificației ontologice a metaforei" ca expresie a "limitării acestuia întru mister și revelare". Prin poezia lui Al. Philippide, ca și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
Nu trec neobservate nici "portretele caricaturale" din Moș Iosif dar și La curtea cuconului Vasile Creangă. În toată proza eminesciană constată cum "teatrul și teatralitatea" constituie "noduri ale realității dedublate și, în dialectica dublului, maniere ironice de expresie". Vorbind despre retorica eminesciană, Sebastian Drăgulănescu e de părere că "atitudinea cinică în scrisul eminescian" a produs cel mai adesea o confuzie de ordin artistic/retoric între "ironizat și ironist". În privința publicisticii eminesciene, consideră că se impune faptul că "adevărul" e un "motor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
Timișoara, Editura MIRTON, 2011). Domnia sa pornește de la credința că "analiza retorică" a textelor eminesciane publicistice este "una dintre cele mai fecunde modalități de cercetare a ei", desigur acceptând creația acestuia ca "operă organică", unitară în toate compartimentele sale. În plus, retorica, abordată în procedeele sale analitice, demonstrative, atestă "unitatea dintre argument și ornament, loc de întâlnire dintre res și verba, dintre ratio și oratio, dintre logic și psihologic, căreia îi aparține teritoriul opinabilului, verosimilului". Or, astfel abordate lucrurile, o analiză retorică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]