5,555 matches
-
să aducă alte lucruri favorabile comunității. ș...ț Actul ritual al sacrificării transformă victima animală sau umană Într-un obiect sacru, deoarece viața acestuia a fost dăruită lumii spiritelor” (S. Glazier, 1996, vol. IV, p. 1133). Cel mai adesea, acest rit este asociat cu uciderea unei ființe vii (uneori chiar umane), dar tipologia sacrificiului cunoaște numeroase devieri de la acest model standard. Sacrificiul se deosebește de ofrandă prin câteva note: În primul rând, el aduce În scenă bunuri de o valoare (materială
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
ideea că valoarea darului, violența distrugerii sale și amploarea actului de renunțare creează o legătură de reciprocitate inalienabilă Între om și lumea divină. Mulți autori disting Între sacrificiu și alte moduri de omorâre rituală, care nu urmează logica sacrificială - aceste „rituri de eliminare” sunt identificate de unii cercetători sub numele generic de rituri ale „țapului ispășitor”. Ele constau În: a) transferarea simbolică (prin atingere sau prin formule verbale magice) a unor rele (boli, păcate morale sau religioase), care afectează indivizii sau
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
creează o legătură de reciprocitate inalienabilă Între om și lumea divină. Mulți autori disting Între sacrificiu și alte moduri de omorâre rituală, care nu urmează logica sacrificială - aceste „rituri de eliminare” sunt identificate de unii cercetători sub numele generic de rituri ale „țapului ispășitor”. Ele constau În: a) transferarea simbolică (prin atingere sau prin formule verbale magice) a unor rele (boli, păcate morale sau religioase), care afectează indivizii sau societatea, asupra unui animal, obiect sau individ; b) imolarea sau (În forme
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
polarizarea colectivă Împotriva lor și finalitatea colectivă a respectivei polarizări” (R. Girard, 2000, p. 54). Aceste complexe ritualice par a fi mai apropiate de sistemul poluției și al purificării (M. Douglas, 1965). După J. Preston (1987, vol. XII, p. 98), riturile „țapului ispășitor” sunt o subspecie a ceremoniilor de purificare. Autorul amintit consideră că riturile „țapului ispășitor” se bazează pe substituire și catharsis, deoarece „ele folosesc un substitut pentru a muta poluția” și generează o unitate socială prin trăirea unor stări
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
54). Aceste complexe ritualice par a fi mai apropiate de sistemul poluției și al purificării (M. Douglas, 1965). După J. Preston (1987, vol. XII, p. 98), riturile „țapului ispășitor” sunt o subspecie a ceremoniilor de purificare. Autorul amintit consideră că riturile „țapului ispășitor” se bazează pe substituire și catharsis, deoarece „ele folosesc un substitut pentru a muta poluția” și generează o unitate socială prin trăirea unor stări de eliberare spirituală de rău („comunități cathartice”). În acest sens, ele constituie un model
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
și catharsis, deoarece „ele folosesc un substitut pentru a muta poluția” și generează o unitate socială prin trăirea unor stări de eliberare spirituală de rău („comunități cathartice”). În acest sens, ele constituie un model pentru alte manifestări simbolice: spre exemplu, riturile politice bazate pe condamnarea unui lider pentru toate nenorocirile petrecute În timpul regimului său și pe executarea lui (de la Ludovic al XVI-lea În timpul Revoluției Franceze din 1789, până la Ceaușescu În timpul Revoluției române din 1989) sau pe exilarea lui fie În
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
câștig mai mare; b) omorârile pentru prestigiu: acte sacrificiale specifice Înmormântărilor regale din Antichitate sau schimburilor rituale de daruri (gen potlatch), care nu consacră și stabilesc comunicarea cu divinitatea; c) execuțiile criminalilor: pedepsele capitale; d) sacrificiile vrăjitorești: folosite În diverse rituri secrete și au ca scop obținerea unor puteri magice; e) sacrificiile Împotriva amenințărilor: actele sacrificiale efectuate pentru a preveni molimele, catastrofele, războaiele, pentru a apăra de blesteme și vrăji; f) sacrificiile religioase: exprimă idei, credințe și valori fundamentale pentru un
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
Încearcă Îndepărtarea spiritului morților sau a unei divinități malefice (sacrificii de exorcizare); c) sacrificii pentru a obține accesul la puterea divină: este vorba despre cele Îndeplinite pentru a obține transferul de energie sacră, În acte magice de vindecare sau În rituri de inițiere a tinerilor războinici sau a șamanilor; d) sacrificii pentru a Îndepărta anumite forme de putere supranaturală: În această categorie intră sacrificiile de purificare În urma unei poluții de natură magică, de expiere (a unor greșeli) sau de mărturisire a
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
de purificare În urma unei poluții de natură magică, de expiere (a unor greșeli) sau de mărturisire a unor păcate. Literatura referitoare la complexul ritual al sacrificiului este enormă: numeroase descrieri etnografice și numeroase reconstituiri cu caracter istoric descriu performarea acestor rituri În mai multe culturi și propun diferite semnificații pentru Înțelegerea lor. În paralel, alte titluri oferă interpretări teoretice și chiar paradigme integratoare, În care originea și evoluția culturii și religiei sunt legate de actul sacrificial. În ansamblul acestei bibliografii, unele
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
cele aztece sau hinduse, cele ale civilizațiilor Nuer, Dogon sau Lugbara din Africa etc. Dintre acestea am ales, pentru multitudinea fațetelor, modelul sacrificiului adus lui Zeus În Atena antică: Pregătirile pentru sacrificiu Începeau cu câteva zile Înainte și includeau diverse rituri de purificare: abstinență alimentară și (uneori) sexuală, Îmbăieri și ungeri cu uleiuri, alegerea unor haine curate și a unor podoabe aparte. Diverse procesiuni se formau, din diferite părți ale cetății, pentru a conduce mulțimea, uneori prin cântece și dansuri, către
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
ierburile, grâul, vița-de-vie au Încolțit din sângele și carnea unei făpturi mitice ritualic sacrificate la Începuturi, În illo tempore. De fapt, sacrificarea unei victime umane pentru regenerarea forței manifestate În recoltă urmărește repetarea actului creației care a dat naștere semințelor. Ritul reface Creația (M. Eliade, 1992, p. 319; vezi și M. Eliade, 1995, pp. 194-200). Beneficiarul sacrificiului este, pe un prim palier de semnificații, o anumită divinitate: pentru ea este efectuat ritualul și ea primește, integral sau parțial, bunul sacrificat. Sacrificiile
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
el aparține acestei lumi, dar, prin integrarea În sistemul sacrificiului, intră În sfera divinității. Are un statut aparte, reprezintă un bun important și prețuit de individ sau colectivitate, dar este, prin chiar decizia de a-l aduce În centrul unui rit de maximă importanță, hărăzit distrugerii. Această ambiguitate este explicată de Evans-Pritchard prin identitatea simbolică dintre sacrificator și obiectul sacrificat: În actul sacrificiului, cel care oferă bunul ipostaziază, simbolic, acest bun ca un alter ego al ființei și poziției sale sociale
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
ceremoniile funerare ortodoxe, sau produse alimentare obișnuite; fructe sau cereale; băuturi și alte lichide, de obicei consacrate, precum uleiurile, băuturile alcoolice sau apa sfințită); c) bunuri vegetale, de obicei flori, dar și frunze (tutunul) sau copaci (bradul de Înmormântare din riturile folclorice românești). Spre deosebire de ofrande, aceste bunuri sunt distruse În chiar actul dăruirii, pentru a fi astfel transferate divinității. În ofrande, ele pot fi lăsate Într-un anumit loc consacrat, iar dispariția lor va fi interpretată ca un semn divin, și
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
lui. Efectul substituirii rămâne Însă același: clădirile pot fi ridicate fără piedici. ș...ț Omul cu umbra zidită (respectiv măsura, fotografia) moare odată cu terminarea clădirii, la 40 de zile sau la un an după aceea. ș...ț În zilele noastre, ritul a suferit puternice reducții. În primul rând zidirea umbrei a fost considerată necesară numai pentru clădirile mari (biserici, școli, poduri), fapt care reprezintă, să zicem așa, o reducție externă a lui. În al doilea rând n-a mai fost zidită
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
propus de R. Rappaport, pentru care sacrificiile de porci din Guineea au ca scop menținerea echilibrului ecologic), el este corelat cu numeroase elemente sociale determinante. În consecință, „pentru a Înțelege operațiile unui sistem religios, chiar unul atât de simbolic precum ritul sacrificiului, trebuie să ținem seama de procedurile, referitoare la oameni, materiale, timp, mecanisme de organizare” (1996, p. 107). Cu alte cuvinte, substituirile rituale exprimă anumite decizii, În care intră factori precum resursele materiale aflate la dispoziția sacrificatorilor, poziția și prestigiul
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
mecanism de confruntare ideologică: studiul lui arată că sacrificiile practicate de populațiile din munții Anzi reprezintă un mod de a nega ideea de proprietate și fetișismul mărfii specifice capitalismului, instituind astfel clasificări opuse celor promovate de modelul capitalist (pentru interpretarea riturilor ca mijloace de rezistență simbolică față de procesele globalizării, vezi J. Comaroff, J. Comaroff, 1993; P. Gose, 1986; M. Taussig, 1997). Existența acestui sistem de clasificări pune sacrificiul În relații complexe cu alte tipuri de acțiuni sociale și, implicit, de categorii
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
o legătură privilegiată Între acestea și puterile supraumane, primele fiind transformate de contactul (material sau spiritual) cu cele din urmă. Sacrificiul reunește astfel Sacrificatorul (persoana care Îndeplinește sau comandă acest ritual și care speră să obțină bunăvoința divină În urma performării ritului), Sacrificatul și Divinitatea (de la care se speră câștigarea unui lucru: iertarea În sacrificiile de expiere, ajutorul În cele de solicitare, menținerea sprijinului În cele de venerare). Între sacrificator și divinitate nu exista, Înainte de performarea sacrificiului, nicio legătură evidentă. Prin actul
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
să aducă beneficiile dorite. Așa cum am arătat, ritualul sacrificiului leagă lumea umană (profanul) de aceea a puterilor divine (sacrul) și creează un sistem de schimburi reciproce care, pe de-o parte, obligă divinul să sprijine persoana sau comunitatea ce Îndeplinește ritul și, pe de altă parte, obligă oamenii să reproducă sistematic, periodic, corect și cu credință actul sacrificial. Aparent simplu, acest sistem de medieri și obligații nu este lipsit de ambiguități. Medierea sacrificială creează atât apropiere, cât și distanță. În acest
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
implicit sau explicit, că există o sciziune Între două instanțe. Astfel, se subliniază faptul că o relație este posibilă, tocmai pentru că există o alteritate Între un A și un B. Această alteritate reprezintă o necesitate conceptuală, anterioară necesității actului ritual. Ritul se referă deci la o relație prestabilită, ierarhizată și În mod unilateral antagonică. El Își propune să limiteze efectele negative care emană din polul superior și, În același timp, să obțină acceptul acestuia de a favoriza metamorfoza lui B În
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
negative care emană din polul superior și, În același timp, să obțină acceptul acestuia de a favoriza metamorfoza lui B În A. Mai profundă este ambivalență care marchează relația dintre imolare și consacrare. Așa cum a observat J. Gernet ( În analiza ritului Bufoniei din Atena antică): „Orice sacrificiu comportă un sacrilegiu: actorii se acuză aici pentru faptul că victima este un obiect al venerației și interdicțiilor. Căci ea este un bou folosit la munca câmpului și o străveche tradiție, a cărei amintire
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
exprimat prin numeroase interdicții referitoare la relațiile oamenilor cu acel animal, În special interdicția de a-l vâna și mânca - de aici, statutul lui de tabu. Totuși, În anumite momente considerate sacre, scenariul crimei inițiale era refăcut ceremonial - de aici, ritul sacrificiului. În felul acesta sacrificiul reia, Într-un cadru simbolic, controlat de interdicții și prescripții religioase, cu un obiect „substituit”, actul violent, omorârea primordială a tatălui, din illo tempore. Punerea periodică În scenă a crimei originare funcționează ca un mecanism
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
și care Înlocuiește actul sălbatic al vânării cu un act controlat simbolic. La rândul său, mitul, concretizat Întâi În forma rugăciunilor cu scop magic, punea În povestire evenimentele legate de vânătoare și de omorâre și muta În imaginar agresivitatea biologică. Ritul și mitul sunt deci sisteme complementare, care, prin mijloace diferite, Îndeplinesc aceeași funcție - cea de a deplasa simbolic agresivitatea naturală: Riturile sunt modele de comportament redirecționate, al căror referent este unul deplasat. ș...ț În vânătoare și apoi În sacrificiu
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
cu scop magic, punea În povestire evenimentele legate de vânătoare și de omorâre și muta În imaginar agresivitatea biologică. Ritul și mitul sunt deci sisteme complementare, care, prin mijloace diferite, Îndeplinesc aceeași funcție - cea de a deplasa simbolic agresivitatea naturală: Riturile sunt modele de comportament redirecționate, al căror referent este unul deplasat. ș...ț În vânătoare și apoi În sacrificiu, modelele agresive de comportament direcționate Împotriva semenilor sunt acum direcționate Împotriva animalelor. Dar În mituri este vorba despre victime omenești. Frica
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
comportament redirecționate, al căror referent este unul deplasat. ș...ț În vânătoare și apoi În sacrificiu, modelele agresive de comportament direcționate Împotriva semenilor sunt acum direcționate Împotriva animalelor. Dar În mituri este vorba despre victime omenești. Frica este prezentată În riturile pregătitoare; miturile numesc pe cel de care trebuie să ne fie frică. Ritul este modelat de gesturi ale vinovăției și ale supunerii. Miturile vorbesc despre ființe mai puternice decât noi. Mitul dezvoltă ceea ce gesturile conțin in nuce: un gest amenințător
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
apoi În sacrificiu, modelele agresive de comportament direcționate Împotriva semenilor sunt acum direcționate Împotriva animalelor. Dar În mituri este vorba despre victime omenești. Frica este prezentată În riturile pregătitoare; miturile numesc pe cel de care trebuie să ne fie frică. Ritul este modelat de gesturi ale vinovăției și ale supunerii. Miturile vorbesc despre ființe mai puternice decât noi. Mitul dezvoltă ceea ce gesturile conțin in nuce: un gest amenințător devine crimă, un gest de regret devine bocet, gesturile erotice devin povești despre
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]