4,830 matches
-
se preface că e foarte prezent în text, când de fapt își retrage emoțiile și ne lasă în compania unei simple foi de hârtie și a unor eroi deliberat goliți de orice reacție în afara neliniștii stârnite de senzația de gol. Romancier alb, care scrie despre pericolul roșu cu aparentă seninătate, Alan Brownjohn reușește și aici, ca și în poeme, să ne convingă de contrariul afirmațiilor lui. Romanul există printr-o imagine virtuală: o posibilă cameră obscură a ființei noastre de lector
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
din rezervație, se sinucide din cauza presiunii sociale, total opuse înclinației lui Shakespeariene. Singurătatea e un timp necesar de gândire, iar pentru autorii Desperado ea e un lucru de la sine înțeles. Huxley o pune pe primul plan într-o vreme când romancierii o suspectează și o dau deoparte. Iată unul din motivele pentru care Huxley e Desperado avant la lettre. Imaginația politică e preferata autorilor Desperado până la căderea Cortinei de Fier. Huxley își încearcă puterile în acest spațiu în Brave New World
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
are justificări fiindcă istoria l-a trădat. Suntem copleșiți de iritarea lui crescândă. Simțim că așteaptă să ne declarăm de partea lui, însă ne trezim stârniți să-l dezaprobăm cu furie. Naratorul cărții e condamnat la ironie ironia lectorului, ironia romancierului, ironie tipică pentru orice Desperado contemporan. Frazele lungi și ample dezvăluie simțul excepțional pentru atmosferă al lui Ishiguro, priceperea lui tipic japoneză de a surprinde fixitatea frumosului. Lumea plutitoare e de fapt alcătuită din cei mai frumoși ani ai lui
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
carte fermecătoare, care învăluie lectorul într-o lume credibilă. * * * Ginger, You're Barmy (Ginger, ești într-o ureche, 1962) e al doilea roman publicat de David Lodge. Autorul amestecă neorealismul și comicul într-un text care se citește fără efort. Romancierul mărturisește în introducere: La fel ca naratorul, Jonathan Browne, și eu am fost recrutat de Royal Armoured Corps curând după ce mi-am luat diploma în limbă și literatură engleză la Universitatea din Londra (mai precis, în august 1955). Mărturisește de
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
în care vrea să ne țină cu zâmbetul pe buze, relaxați. Tehnicile complicate ale începutului și sfârșitului acestui veac sunt date laoparte. Să fie de vină presimțirea că-și va pierde un public deja sastisit? Să-i fie oare frică romancierului de romanul modern? Trilogia Changing Places (1975), Small World (1984), Nice Work (1989) începe în vână comică și se încheie cu un roman remarcabil, probabil cea mai bună dintre cărțile lui David Lodge de până acum. Changing Places este "Povestea
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
una dintre ele este chiar o studentă de la cursul ei. Studenta îi aduce la corectat un capitol de roman, iar Helen îl identifică pe Martin în paginile ei. Lodge e destul de lipsit de entuziasm pentru viața universitară. În unele pasaje romancierul acuză jargonul universitarilor. Se apropie astfel de Malcolm Bradbury și A.S. Byatt. Nu e deloc ceea ce numește Helen în jurnalul ei un "universitar prăfuit". (p. 24) Ca întotdeauna, Lodge mizează și aici pe dialog. Dialogul nu lipsește nici din narațiunea
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
pe care o acceptam fără să crâcnim când era vorba de Galsworthy, Dickens, chiar și Virginia Woolf. Revolta lectorului față de convenția romanului e o banalitate în Epoca Desperado. Tratată cu aceeași ironie ca și viața universitară (pe care, în interviuri, romancierul declară că o respectă), cealaltă temă esențială la Lodge e catolicismul. Romanicera Helen Reed e catolică nepracticantă. Crescută într-o familie catolică, la o școală catolică, Helen nu mai vrea ritualul religios (dar își trimite fiica la o școală catolică
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Ca orice Desperado, el nu se poate mulțumi cu o unică tehnică narativă, așa că Helen ezită să fie psihanalizată, refuzând în jurnalul ei să descrie momentul apropierii fizice de Ralph la persoana întâia. Eroii lui Lodge sunt uscați tocmai fiindcă romancierul cochetează cu prea multe procedee în conturarea lor. Concentrându-se pe modalități de a reda conștiința lucru pe care îl face cu priceperea teoreticianului autorul nu mai are suflu să umple arhitectura literară cu sentimente. În Paradise News, Lodge și-
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
stângăcie. Personajele se încurcau în sentimente. Helen și Ralph sunt mai inteligenți: ei se țin departe de emoție. Helen nu ajunge să se îndrăgostească, iar pentru Ralph iubirea e absentă din start. Suntem ținuți la distanță de emoție de către un romancier care știe că tradiția literară a sentimentului a murit. Toate capitolele indică din prima propoziție care anume erou vorbește. Helen începe de obicei cu data, Ralph rostește înainte de toate "probă... probă.". Helen scrie la laptop, iar Ralph înregistrează la casetofon
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Își iubește fratele, părinții, soțul, copiii, prietenii, opera, miturile, literatura, istoria, practic tot ceea ce poate fi cuprins de inteligență. Tot ce poate fi înțeles trebuie iubit acesta e aproape sigur crezul poetei. Animal Tamer (Îmblânzitorul de animale) invocă imaginea soțului (romancierul Alan Sillitoe) care hrănește o pisică sălbatică, a nimănui: Ai fi fost un bun îmblânzitor de animale îmi dau seama după felul cum îmblânzești pisica neagră a nimănui care s-a ivit săptămâna trecută în fundul grădinii. În fiecare dimineață vine
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
simultan roman și inițiere critică. Ești, lucru rar, un critic informat și pe înțelesul tuturor, care nu se abate savant de la claritate. Ca specialist în opera lui Eliot, îți datorez ceea ce știu despre el. Ce importanță are critica literară pentru romancierul Peter Ackroyd? PA. Nu mă consider critic în sensul cunoscut și acceptat. În biografia lui Eliot am încercat să surprind individul în stilul prozei mele oferind astfel lectorului receptiv un mijloc de a descifra natura exactă a scrierilor lui. LV
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
lui, pe care nu le poate ocoli. Există elemente evident autobiografice, de plasare, în First Light. În rest, nimic ostentativ, nimic însemnat. LV. Demontezi cronolgia. Ești eminamente tandru. Încerci să incluzi în text istoria toată. Ești un filozof al istoriei, romancier ce se inspiră din dulcea taină a ceea ce nu mai e... PA. Poate e cam mult spus, filozof al istoriei. Vreau într-adevăr să creez acest sentiment al istoriei, ori mai degrabă al timpului care trece ca o muzică. Mă
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
pentru Traducerea Textului Literar Contemporan, Universitatea București, l-a avut invitat la 9 mai 2006 pe Peter Ackroyd într-o videoconferință cu studenții, organizată la sediul Consiliului Britanic. Întrebările studenților (masteranzi și doctoranzi) au scos la iveală destănuiri pe care romancierul nu le-a mai făcut până acum cu o asemenea sinceritate. E primul interviu tandru (dar și extrem de edificator) al unui romancier de obicei mut în fața oricărei întrebări, sau care oferă cel mult răspunsuri monosilabice. STUDENT: Majoritatea cărților Dvs sunt
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
studenții, organizată la sediul Consiliului Britanic. Întrebările studenților (masteranzi și doctoranzi) au scos la iveală destănuiri pe care romancierul nu le-a mai făcut până acum cu o asemenea sinceritate. E primul interviu tandru (dar și extrem de edificator) al unui romancier de obicei mut în fața oricărei întrebări, sau care oferă cel mult răspunsuri monosilabice. STUDENT: Majoritatea cărților Dvs sunt construite în jurul unor personalități istorice, scriitori (Dickens, Milton, Chatterton), arhitecți (Hawksmoor), filozofi (Platon). Faceți acest lucru din pasiune pentru istorie sau aveți
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
scris un roman plasat în trecut și prezent concomitent. În ultimii douăzeci de ani, însă, au apărut o mulțime de romane istorice cu un picior în trecut și altul în prezent. Acum e chiar un gen în sine și unii romancieri numai asta scriu. Acest tip de texte de alunecare între trecut și prezent, ca să le numesc așa, a trecut chiar de granițele romanului, iar acum găsim narațiuni istorice ori biografice care folosesc acest procedeu, confruntând, transpunând trecutul în prezent. Departe
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
scrii referiri autobiografice? Unde? JB. Ei da, fiindcă la urma urmei viața noastră, a tuturor, e un câmp de bătaie, nu-i așa? Ar fi tare plicticos un roman despre personaje fără izbânzi și înfrângeri, momente bune și rele. Datoria romancierului e să arate cu degetul și în același timp să analizeze misterul. Atitudinea mea față de viața afectivă a personajelor mele face parte din actul scrisului, și e prin urmare un amestec de implicare subiectivă, dar și de autocontrol în plan
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
ca o confesiune ori ca terapie pentru mine asta nu e posibil, oricum. Când și când, mai folosesc câte ceva din viața mea reală, dar o fac cu totală obiectivitate, iar ceea ce rezultă e de nerecunoscut. LV. Pui preț pe sensibilitatea romancierului? Unde vezi hotarul dintre melodramă și inovația narativă dezlănțuită? JB. Sensibilitatea romancierului e ființa lui specială, ceea ce-l deosebește de alții; e bătaia inimii lui, e setul lui de amprente. Cred că sensibilitatea mea implică o gamă destul de largă de
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
oricum. Când și când, mai folosesc câte ceva din viața mea reală, dar o fac cu totală obiectivitate, iar ceea ce rezultă e de nerecunoscut. LV. Pui preț pe sensibilitatea romancierului? Unde vezi hotarul dintre melodramă și inovația narativă dezlănțuită? JB. Sensibilitatea romancierului e ființa lui specială, ceea ce-l deosebește de alții; e bătaia inimii lui, e setul lui de amprente. Cred că sensibilitatea mea implică o gamă destul de largă de tonalități, după cum ai spus; în fond, așa e sensibilitatea modernă în general
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
lui Dumnezeu". Izvorăște oare vitalitatea lui din limbă, intrigă sau o tehnică ce trebuie permanent inovată? Este inovația un factor ce mărește sau reduce șansa la supraviețuire a romanului? JB. Da, chiar cred că Dumnezeu a fost născocit de un romancier (deși mă mai pot răzgândi, dacă am un semn de la Dumnezeu cum că nu-i așa). Ca toate formele de artă, romanul trăiește prin inovație. Cred totuși că va supraviețui prin adevărul pe care îl redă (specia noastră iubește în
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
personajele se topesc într-unul singur, care până la urmă e însuși autorul. E oare acest autor eroul principal al romanelor tale, o inteligență histrionică ce ascunde în fapt o sensibilitate introvertită la maximum? JB. Cred, la fel ca Flaubert, că romancierul trebuie să fie în operă ca Dumnezeu în univers, omniprezent dar invizibil. Flaubert a reușit să fie mai invizibil ca mine. Romanul trebuie să curpindă cât mai mult cu putință. Dacă tema mea îmi cere să recurg la elemente non-narative
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
că gluma e un mod de a fi serios; dar poți fi serios și cu seriozitate. În fond, cultura britanică nu e un monolit, ori, cum e cultura franceză, împărțită pe genuri. Comparați-l pe Shakespeare cu Racine. Noi toți romancieri și dramaturgi ne tragem din Shakespeare, pentru care nebunul e înțelept iar înțeleptul nechibzuit. Sau și mai portivit omul e un amestec din cei doi și e în egală măsură supus greșelii, ori răsplătit cu calea cea dreaptă. LV. În
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
săptămâni distanță unul de altul. A fost un moment foarte greu. Ai analizat poemul cu extraordinară acuitate. LV. De obicei fără lacrimi ar trebui luat drept profesiune de credință Desperado: "Lacrimile te fac neputincios. E nevoie de mânie". Ca mulți romancieri care-ți sunt contemporani, în sensul adânc al versului ești plină de mânie. De ce mânie? RF. Sunt multe lucrurile care-mi stârnesc mânia politica, în sensul în care privește relația dintre sexe ca un fenomen politic, inegalitatea grupurilor sociale, a
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
e de fapt însuși miezul nostru și, chiar dacă ni se mai dă o șansă, tot pe el îl alegem și cu el trăim, și la bine și la rău. 23 februarie 2003 4.11. David Lodge: Nu obiectez la caracterizarea "romancier comic afectuos" LIDIA VIANU: Ai scris romane care evadează în ceea ce numești "comic", romane care se hrănesc cu cu zâmbetul lectorului și care își clădesc intriga și personajele pe ironie. Ai scris vreodată poezie? Romane ca Out of the Shelter
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
intriga și personajele pe ironie. Ai scris vreodată poezie? Romane ca Out of the Shelter, Nice Work, Paradise News, sunt pumnul de fier al ironiei în mănușa de catifea a lirismului. Ironia ta nu e rece, ci tandră. Ești un romancier comic afectuos, dacă accepți caracterizarea. DAVID LODGE: Într-adevăr romanele mele sunt pline de ironie, dramatică dar și retorică, din aceea care se asociază cu comedia și satira. Dar ai perfectă dreptate că e și o blândețe, o tandrețe, o
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
afectivă în opera mea (unii critici o numesc chiar sentimentală). Nu văd aici nicio contradicție. Unul din idolii mei literari este Dickens, care e și ironic și afectiv până la sentimentalism în unele laturi ale operei lui. Nu obiectez la caracterizarea "romancier comic afectuos". "Compasiune" e poate mai aproape ca termen. Nu mă cred un romancier satiric, mizantrop dezlănțuit, și cu atât mai puțin tragic. În ultimele mele romane mai ales, punctul de vedere ironic al autorului implicit la adresa narațiunii e dublat
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]