4,832 matches
-
organizațiilor de romi de limbă romani. În Bosnia, caravlahii ("karavlasi", după cum sunt numiți în limba sârbă), se autoidentifică în general fie drept caravlahi (pe baza conștiinței apartenenței la un grup aparte), fie drept sârbi (pe baza religiei ortodoxe comune cu sârbii), fie drept români (pe baza limbii materne). În Ungaria sunt trei grupuri, două în sud-vest și unul la Tisa. Unul din cele din sud-est și cel de la Tisa își zice în general băieși. Cel din urmă se mai definește și
Băieși () [Corola-website/Science/333942_a_335271]
-
versetelor biblice). Provenit dintr-o familie de origine sârbească, Gheorghe a fost fratele mai mic al mitropolitului Sava Brancovici. De foarte tânăr a fost antrenat în activități diplomatice în slujba conducătorilor Transilvaniei și Țării Românești. Clamând a fi descendentul despotului sârb Gheorghe Brancovici, a plănuit crearea unui stat sârb independent sub conducerea sa. Pierzând încrederea imperialilor, a fost arestat în 1689 de margraful de Baden și și-a petrecut restul vieții într-un fel de arest la domiciliu, inițial la Viena
Gheorghe Brancovici (cronicar) () [Corola-website/Science/333973_a_335302]
-
de Baden și pe generalul Heissler. În aprilie/mai 1689, Brancovici începuse strângerea unei armate anti-otomane, adunând 800 de oameni cu care s-a îndreptat spre Orșova, pentru a trece în Serbia. La 12 iunie 1689 Gherghe Brancovici a adresat sârbilor o proclamație, care a ridicat un număr de căpetenii sârbe de partea sa, însă a fost contracarat de generalul de Baden, care a început să ralieze independent sârbii pentru lupta anti-otomană. Când Emeric Thököly a pornit spre Cladova, Brancovici s-
Gheorghe Brancovici (cronicar) () [Corola-website/Science/333973_a_335302]
-
a trece în Serbia. La 12 iunie 1689 Gherghe Brancovici a adresat sârbilor o proclamație, care a ridicat un număr de căpetenii sârbe de partea sa, însă a fost contracarat de generalul de Baden, care a început să ralieze independent sârbii pentru lupta anti-otomană. Când Emeric Thököly a pornit spre Cladova, Brancovici s-a retras cu oamenii săi la Mănăstirea Tismana. Chemat pe 26 octombrie 1689 la Cladova de margraful de Baden, a fost arestat și trimis la Sibiu, unde a
Gheorghe Brancovici (cronicar) () [Corola-website/Science/333973_a_335302]
-
Într-o informare trimisă Consiliului de război, Brancovici era considerat periculos pentru imperiu. În 1703 a fost mutat la cetatea Cheb din Boemia, unde i s-a alăturat și nepotul Iovan Brancovici, care l-a ajutat să țină legătura cu sârbii. Hărțuit de autorități, care i-au interzis și nepotului șederea în Cheb, a murit în cele din urmă la 19 decembrie 1711. În 1743 osemintele i-au fost mutate la Mănăstirea Cruședol.
Gheorghe Brancovici (cronicar) () [Corola-website/Science/333973_a_335302]
-
și Serbia este comprimat până la esență în acest spectacol care combină umorul negru cu tragicul și care nu se situează de partea niciuneia dintre taberele beligerante. Inamicii sunt cu toții la fel, numai numele lor diferă. Doi soldați, unul bosniac, celălalt sârb, se trezesc blocați în tranșeele dintre linii. Vorbesc aceeași limbă, cunosc aceiași oameni, se uită la aceleași meciuri de fotbal sau filme, dar se urăsc de moarte. Un al treilea soldat zace pe o mină care, la cea mai mică
Un weekend bogat în premiere teatrale by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/104282_a_105574]
-
creditorilor turci și a oștii de ieniceri de la București, după care în perioada decembrie 1594—ianuarie 1595 se extinde spre Dunăre, la Giurgiu, Rusciuc ș.a. Mihai Viteazul și-a organizat o armată proprie, de mercenari, alcătuită din poloni, secui, cazaci, sârbi etc., precum și unități de călărași, ''roșii'', unități de ''dărăbanți'', la care s-au adăugat voluntari de la sud de Dunăre. În august 1595, oastea otomană condusă de marele vizir Sinan Pașa trece Dunărea la Giurgiu. După celebra bătălie de la Călugăreni (13
Mihai Viteazul, ziua în care a fost asasinat de oamenii generalului Basta-VIDEO by Crișan Andreescu () [Corola-website/Journalistic/104868_a_106160]
-
Foii de parcurs actualizate (Paris, ianuarie și iunie); vizitele în Germania (Berlin, ianuarie, Ulm și Dinkelsbuhl, mai, în landul Bavaria, septembrie); vizita în Olanda (martie, în premieră în ultimii 10 ani); întrevederea cu omologul bulgar (Sofia, iunie), polonez (Suceava, august), sârb (la Timișoara), Moldova, Canada, SUA. Bilanțul prezintă și măsurile de sprijin pentru românii din afara granițelor. ' Respectăm opțiunea românilor care au ales să trăiască și să muncească în străinătate și considerăm că este responsabilitatea noastră să-i sprijinim atât acolo unde
România, rol pro-activ în UE și Nato. Vize eliminate () [Corola-website/Journalistic/102713_a_104005]
-
România, Partidul Democrat Creștin al Rromilor din România, Partidul Independent Maghiar, Mișcarea Democrația Modernă, Partidul Socialist al Dreptății-Independent, Partidul Unit Democrat al Rromilor, Rudarilor și Lăutarilor din România, Uniunea Armenilor din România, Asociația Culturală Bulgară din București, Uniunea Democratică a Sârbilor din România, Uniunea Democratică a Slovacilor și Cehilor din România, Uniunea Elenă din România, Forumul Democrației și Unității Naționale din România. Care au fost rezultatele votului și structura Parlamentului din 20 mai 1990 Din numărul total al alegătorilor, de 17
Primele alegeri în România postcomunistă. 25 de ani de la alegerile din "Duminica Orbului" by Crișan Andreescu () [Corola-website/Journalistic/103584_a_104876]
-
a revenit unor organizații ale minorităților naționale, altele decât cea maghiară, 11 la număr: Comunitatea Lipovenilor din România, Forumul Democratic al Germanilor din România, Uniunea Armenilor din România, Uniunea Bulgară din Banat — Asociația Culturală Bulgară din București, Uniunea Democrată a Sârbilor din România, Uniunea Democrată a Slovacilor și Cehilor din România, Uniunea Democratică Turcă Musulmană, Uniunea Elenă din România, Uniunea Democrată a Romilor din România, Uniunea Polonezilor din România "Dom Polski", Uniunea Ucrainenilor din România. Acest prim parlament număra 515 membri
Primele alegeri în România postcomunistă. 25 de ani de la alegerile din "Duminica Orbului" by Crișan Andreescu () [Corola-website/Journalistic/103584_a_104876]
-
Frontul din Balcani, Convenția poate fi considerată o anexă a respectivului document. Documentul a reprezentat concepția Comandantului Șef al Armatelor Aliate din Orient, Franchet d'Esperey, semnăturile de pe document fiind însă cele ale generalului francez Paul-Prosper Henrys și ale mareșalului sârb Živojin Mišić. Din partea Ungariei a semnat reprezentantul Ministrul de Război al guvernului Károlyi, colonelulBéla Linder. Începerea negocierilor s-a făcut înainte de încheierea ostilităților, pe data de 24 octombrie/7 noiembrie între generalul d'Esperey - sosit de la Salonic și delegația maghiară
Convenția militară de la Belgrad din 13 noiembrie 1918 () [Corola-website/Science/337640_a_338969]
-
închisorile și au strâns taxe de la locuitori pentru șefii albanezi. Isa Boletini și Idriz Seferi au stabilit relații de prietenie cu Serbia în timpul ultimelor revolte albaneze, deși ei au fost cât pe ce să treacă în tabăra inamică, fără știrea sârbilor. Cu o zi înainte de începerea celui de-al Doilea Război Balcanic, la prânz, Seferi a atacat cu o trupă de 1.000 de oameni posturile de frontieră sârbe. Erau înarmați cu arme de foc care le fuseseră furnizate de către Serbia
Idriz Seferi () [Corola-website/Science/336024_a_337353]
-
le fuseseră furnizate de către Serbia, în timpul Revoltei Albaneze din 1909. Albanezii au realizat această acțiune militară după ce au înțeles că regiunile populate cu albanezi ar putea fi împărțite între Serbia și Grecia; folosirea armelor și banilor de proveniență sârbă împotriva sârbilor a înfuriat armata sârbă. Unitățile militare sârbe s-au îndreptat în grabă către frontieră și i-au alungat pe albanezi, apoi luptătorii partizani sârbi (cetnici) au bombardat și distrus postul lor cel mai avansat, după care albanezii s-au retras
Idriz Seferi () [Corola-website/Science/336024_a_337353]
-
a fost un elev eminent și ambele școli aveau o bună reputație, au fost îndeplinite toate premisele pentru o carieră de succes timpurie. În perioada 1810-1814 a urmat liceul la Kežmarok (Késmárk), unde a ajuns să cunoască mulți elevi polonezi, sârbi și ucraineni, iar cel mai important prieten al său a fost Ján Blahoslav Benedikti, cu care a citit împreună texte ale activiștilor Renașterii Naționale Cehe și Slovace, în special cele ale lui Josef Jungmann. El s-a familiarizat, de asemenea
Pavel Jozef Šafárik () [Corola-website/Science/336014_a_337343]
-
de sud a Regatului Ungariei, unde s-a împrietenit cu profesorul și scriitorul Georgije Magarašević. A locuit în Serbia din 1819 până în 1833, fiind profesor și director la gimnaziul ortodox sârb din Novi Sad. Toți ceilalți profesori ai gimnaziului erau sârbi, inclusiv romancierul Milovan Vidaković, care a predat acolo în același timp cu Šafárik. El însuși a predat matematica, fizica, logica, retorica, poezia, stilistica și literatura clasică în latină, germană și, când politica de maghiarizare s-a intensificat, și în maghiară
Pavel Jozef Šafárik () [Corola-website/Science/336014_a_337343]
-
și încorporat în provincia română Illyricum. Între sec. VI-VIII, aici sosesc triburi slave, ce se vor stabili aici și se vor amestecă cu populația locală. La sfârșitul sec. XII, regiunea a fost inclusă în Imperiul Sârb. În urmă înfrângerii sârbilor de către turci în Bătălia de la Kosovo Polje (1389), regiunea a devenit independența. A fost adesea în război cu albanezii și turcii, aceasta a format în 1711 o alianță cu Rusia. În timpul Primul Război Balcanic, a luptat împotriva Turciei. A fost
Istoria Muntenegrului () [Corola-website/Science/336056_a_337385]
-
A fost adesea în război cu albanezii și turcii, aceasta a format în 1711 o alianță cu Rusia. În timpul Primul Război Balcanic, a luptat împotriva Turciei. A fost aliata Șerbiei în timpul Primului Război Mondial. După război, aceasta se va uni cu Regatul Sârbilor, Croaților și Slovenilor(Iugoslavia după 1929). În timpul Celui De-al Doilea Război Mondial, a fost ocupată de italieni. În 1946, devine una dintre cele 6 republici iugoslave. După 1992, Șerbia și Muntenegru au format Republică Federală Iugoslavia. În 2003, parlamentele
Istoria Muntenegrului () [Corola-website/Science/336056_a_337385]
-
Zrnov Popović, au luptat împotriva forțelor pro-unificatoare, "Albii (Bjelaši)". Familia regală a fost reabilitata în 2011, de către guvern, iar astăzi este condusă de Prințul Moștenitor Nikola ÎI. În 1922, Muntenegru a devenit, formal "Oblastul Cettinje" a zonei Zeta în Regatul Sârbilor, Croaților și Slovenilor, anexând pentru prima oara zonele de coastă ce au aparținut Albaniei Venețiene. Datorită unor restructurări succesive, în 1929 a devenit parte a unei regiuni mai întinse Banatul Zeta a Regatului Iugoslaviei a caror granițe atingeau și răul
Istoria Muntenegrului () [Corola-website/Science/336056_a_337385]
-
ministru sârb a numit Muntenegru ca fiind un "semi-stat", determinând Podgorica să solicite scuze și să înainteze un protest către guvernul Șerbiei. Prim-ministrul sârb, Božidar Đelić, a trimis o scrisoare de iertare Muntenegrului după cele spuse de către consilierul premierului sârb Aleksandar Simic.
Istoria Muntenegrului () [Corola-website/Science/336056_a_337385]
-
în 1919), 8.000 de americani conduși de generalul Graves (2 batalioane rămase în 1919), 50.000 de cehoslovaci, 3.000 de italieni, 12.000 de polonezi (în jur de 10.000 rămași la Krasnoiarsk în 1919), 3.000 de sârbi (concentrați, în 1919, la Celiabinsk), 12.000 de chinezi și un corp de lituanieni. Planul până la urmă s-a dovedit nepractic, deși a fost suport al acțiunilor întreprinse de către amiralul Aleksandr Kolceak. După Pacea de la Brest-Litovsk, încercarea guvernului bolșevic de
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
Sudură și Încercări de Materiale (ISIM) din Timișoara. Bustul său, donat de filiala Timișoara a Academiei Române a fost realizat de Ina Popescu și dezvelit la 5 martie 2012. Născut la Ciacova, în Banat, a fost un ieromonah, scriitor și diplomat sârb. Iluminist, a influențat puternic cultura sârbă prin scrierile sale. A călătorit și a trăit în multe țări. O perioadă a predat la Iași. Spre sfârșitul vieții s-a stabilit în Serbia, unde a înființat „Marea Școală” din Belgrad, care avea
Aleea Personalităților din Timișoara () [Corola-website/Science/336572_a_337901]
-
călătorit și a trăit în multe țări. O perioadă a predat la Iași. Spre sfârșitul vieții s-a stabilit în Serbia, unde a înființat „Marea Școală” din Belgrad, care avea să devină Universitatea din Belgrad. Bustul său, donat de Uniunea Sârbilor din România, a fost realizat de Nikola Koka Janković (n. 1926) și dezvelit la 12 noiembrie 2011. Cărturar erudit, format la Roma în istoria artelor, litere și filozofie, a fost un etnograf, istoric de artă și director al Arhivelor Statului
Aleea Personalităților din Timișoara () [Corola-website/Science/336572_a_337901]
-
(în ; 1840-1887) a fost un înalt funcționar administrativ sârb, prefect ("načelnik") al districtului ("srez" sau "okrug") Šabac și la un moment dat și al districtului Belgrad. El a urmat studii înalte, lucrând anterior ca ofițer în armată și polițist. A fost cunoscut că o persoană loială dinastiei Obrenović, de
Panta Lunjevica () [Corola-website/Science/336644_a_337973]
-
Mediu. Ea a fost construită între 1427 și 1430 la ordinul despotului Đurađ Branković, conducătorul Despotatului Șerbiei. A fost fortificata de către Imperiul Otoman, care a cucerit orașul la sfarsitul aceluiași secol. Cetatea a rezistat mai multor asedii ale otomanilor și sârbilor, supraviețuind relativ neatinsă. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial a fost puternic deteriorată de explozia accidentala a depozitului de muniție aflat aici și apoi de bombardamentele armatelor aliate. Începând din 2009 ea a fost supusă unor ample lucrări de
Cetatea Semendria () [Corola-website/Science/336695_a_338024]
-
de explozia accidentala a depozitului de muniție aflat aici și apoi de bombardamentele armatelor aliate. Începând din 2009 ea a fost supusă unor ample lucrări de restaurare și conservare, fortăreața fiind „una dintre rarele curți domnești conservate ale conducătorilor medievali sârbi”. a fost declarată în 1979 monument cultural de importanță excepțională. În 2010 cetatea a fost plasată pe o listă preliminară pentru o posibilă nominalizare că monument din Patrimoniul Mondial (UNESCO). Cetatea Semendria se află la 45 de kilometri sud-est de
Cetatea Semendria () [Corola-website/Science/336695_a_338024]