23,741 matches
-
mâncat tatăl și În felul acesta au pus capăt hoardei paterne. Coalizați, ei s-au Încumetat să facă ceea ce individual nu ar fi putut face. ș...ț Că și-au mâncat tatăl, lucrul e de la sine Înțeles În cazul unor sălbatici canibali. Strămoșul tiranic era cu siguranță modelul pizmuit și temut al fiecăruia din această asociație fraternă. Prin actul consumării corpului tatălui, ei realizau identificarea cu el, Însușindu-și fiecare o parte din puterea sa. Prânzul totemic, care, probabil, este prima
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
consecință, vânatul este transformat Într-o victimă sacrificială (W. Burkert, 1983, p. 20). Cu alte cuvinte, sacrificiul este un substitut simbolic pentru omorârea din actul vânătorii, un substitut care redirecționează agresivitatea originară către o victimă non-umană și care Înlocuiește actul sălbatic al vânării cu un act controlat simbolic. La rândul său, mitul, concretizat Întâi În forma rugăciunilor cu scop magic, punea În povestire evenimentele legate de vânătoare și de omorâre și muta În imaginar agresivitatea biologică. Ritul și mitul sunt deci
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
forțelor divine (1983, pp. 172-173). Pornind tot de la caracterul sângeros al sacrificiului, René Girard a construit un model teoretic, la fel de ambițios, În care sacrificiul apare drept mecanismul care instituie separarea de animalism, prin opoziția dintre violența „impură”, legată de pulsiunile sălbatice, și violența „pură”, reglementată de mecanismele ritului. Sacrificiul, Înțeles ca „o violență fără risc de răzbunare” (1995, p. 19), Înlocuiește crima inițială și lanțul de violențe asociat ei cu o omorâre controlată ceremonial și, prin aceasta, creează normele și valorile
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
de alții, există din nou o comunitate, În Întregime unită doar de ura pe care o inspiră unul dintre membrii săi (R. Girard, 1995, pp. 89-90). Spre deosebire de Burkert, Girard plasează victima sacrificială În interiorul spațiului social: ea nu este un animal sălbatic, ci fie un om, fie un animal domestic. Individul ales să devină obiectul unui sacrificiu trebuie să fie vulnerabil, nesprijint de grup și, prin urmare, incapabil să genereze reciprocitatea violenței. În plus, grupul, În unanimitate, trebuie să Îl considere vinovat
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
decât o sărbătoare, carnavalul este o perioadă de conflict ritualizat și de celebrare, la răscrucea dintre iarnă și primăvară, exces și abstinență, moarte și renaștere, muncă și distracție, Între așa-numita civilizație și ceea ce este perceput ca sălbăticie (masca omului sălbatic). Caracterizat de deghizare, dans, muzică, dramatizare, teatru stradal, parade și procesiuni, el permite străpungerea granițelor dintre clase și stări sociale, genuri, rase, etnii și cartiere ale orașelor. (M.C. Riggio, 2003, vol. I, p. 226) Într-o definiție sumară, carnavalul este
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
ciclu și anunță o perioadă nouă; Între timp, suita lui cântă un cântec despre plecarea regelui și Încearcă să Îl facă să nu iasă din incinta sacră. După un timp, regele iese mascat În Silo, un monstru vrăjit, și dansează sălbatic, Încercând să nu se alăture supușilor strânși acolo. Silo se Întoarce În incinta sacră, iar la strigătul „Afară cu străinii!”, acele rude și alți demnitari prezenți, care nu Îl susțin pe rege, părăsesc locul. Regele reapare fără masca demonică și
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
tehnicilor Învățate nu este vânătoarea, ci uciderea dușmanului - În acel moment maștera nu reprezenta lumea animalelor, ci lumea jaguarului atotștiiutor, adică lumea eroilor civilizatori. În replică, pierderea acestor atribute Îl transformă pe jaguar din deținător al secretelor civilizației, În prădător sălbatic, consumator de carne crudă: doar lumina ochilor mai amintește de stăpânul de odinioară al focului. Jaguarul Își ceartă nevasta, dar degeaba. Într-o zi, Îi dă lui Botoque un arc nou și săgeți, Îl Învață să se servească de ele
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
animalului care le e dedicată, Împreună cu oasele. Grăunțele de orz, presărate pe capul victimei și pe altar, sunt asociate sacrificiului de sânge, pentru că cerealele, hrană specific umană, implicând muncile agricole, reprezintă pentru greci modelul plantelor cultivate ce simbolizează, În contrast cu existența sălbatică, viața civilizată. De trei ori coapte (prin coacere internă, prin acțiunea soarelui, prin mâna omului care prepară pâinea), ele sunt asemănătoare victimelor sacrificiale, animalelor domestice, ale căror cărnuri trebuie fripte sau fierte ritual Înainte de a fi mâncate (J.-P. Vernant
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
atacarea satului); răgetele Înfiorătoare, cursele nocturne, transa și moartea și renașterea rituală (vezi M. Eliade, 1995, pp. 11-29). În acest sens, eroul și inițiatul se află Într-un stadiu liminal, Între natură și cultură, Între comportamentul domesticit social și cel sălbatic, natural, Între vârste și statuturi sociale. Cea mai frumoasă evocare a efebului grec ca personaj dublu este, poate, Iason din Pitica a IV-a a lui Pindar. Pelias, bătrânul rege din Iolcos, „știa dintr-un oracol că va trebui să
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
singur picior Încălțat”, care va trece „din ascunzișul abrupt”, pe „țarinile deschise la vedere” și asta „fie că ar fi străin, fie că ar fi din cetate”. Iason vine Într-adevăr din ținutul Îndepărtat unde a fost crescut, În mijlocul naturii sălbatice, de către centaurul Chiron Împreună cu fiicele sale; străin așadar și primit ca atare, dar și cetățean, adresându-se, În această calitate, compatrioților săi, efeb de 20 de ani Împliniți, om dublu cu două sulițe, Îmbrăcat și cu haina obișnuită a magneților
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
cu o privire de neînfruntat” (G. Dumézil, 1942, p. 17; vezi și M. Eliade, 1986, pp. 159-160). De obicei, Înainte de luptă, el doarme un somn greu, de netrezit, mănâncă și bea enorm; se Îmbracă În piei de animale, folosește arme „sălbatice” precum măciuca, arată Înfiorător și are puterea de a ucide numai prin tăria strigătului său. În această ipostază, el este deopotrivă om și animal - termenul nordic Bersekir sau cel roman, Ferox, exprimă elocvent această idee. Eroul se luptă fie cu
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
cerbului din basmul Harap-Alb este o urmă a tauroboliei din ritul mithraic. Romulus Vulcănescu (1986) va găsi „transimbolizări” ale canibalismului ritualic practicat În vechime pe aceste meleaguri În jocurile de priveghi și va vedea În „omu’ mare” din descântece omul sălbatic, strămoș al pelasgilor, În Făt-Frumos un „musaget” ca Orfeu (pentru că are un fluier vrăjit) și În ciobanul Dobrișan, erou de baladă, „o figură carismatică a ciobanului os de domn”, urmă a unor căpetenii mitice predacice. Toate aceste analogii facile și
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
à une lecture participative. Surtout quand îl facilite la création des figures, le tiret acquiert une fonction créative. L'emploi de ce graphème peut contribuer, par exemple, à la construction de comparaisons inédites : Vite roșii, vite verzi sugruma casele-n lăstari sălbatici și vânjoși asemenea unor polipi, ce-și strâng în brațe pradă. (La mare) (Blaga, 2010 : 26) La vigne rouge, la vigne verte étranglent leș maisons de leurs fortes branches sauvages telles des polypes qui étreignent leur proie. (À la mer
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
Blaga, 2010 : 109) Sur le bord je me penche : Est-ce le bord de la mer je ne sais Ou bien le bord de mes pauvres pensées ? (Un être se penche sur le bord) (Loubière, 2003 : 27) Lucruri mici, lucruri mari, lucruri sălbatice omorâți-mi inima! (Din cer a venit un cântec de lebădă) (Blaga, 2010 : 115) Choses petites, choses grandes, choses sauvages tuez mon cœur ! (Du ciel parvint un chant de cygne) (Miclău, 1978 : 279) Fapturi, care-ați fost, unde va țineți
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
également à renforcer une idée poétique et à accroître la musicalité des vers. Voici quelques exemples de vers en miroir (anaphores)1405 que nous avons identifiés dans la création poétique de Blaga : Vite roșii, vite verzi sugruma casele-n lăstari sălbatici [...]. (La mare) (Blaga, 2010 : 26) La vigne rouge, la vigne verte étranglent leș maisons de leurs fortes branches [...]. (À la mer) (Miclău, 1978 : 143) Poate a pierit sub stânci. Poate s-a cufundat în pământ. (În marea trecere) (Blaga, 2010
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
le soleil ? Mă vie fut tout ce qu'on voudra : tantôt bête féroce, tantôt fleur, tantôt carillon en dispute avec le ciel. (Le vieux moine sur le seuil me parle tout baș) (Stolojan, 1992 : 37) Lucruri mici, Lucruri mari, Lucruri sălbatice omorâți-mi inima! (Din cer a venit un cântec de lebădă) (Blaga, 2010 : 115) Choses petites, choses grandes, choses sauvages tuez mon cœur ! (Du ciel est descendu un chant de cygne) (Pop-Curșeu, 2003 : 69) [...] și-afară de-aceea stele răsar
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
avancer vers eux en chantant. Viens, doucement. (Charrues) (Loubière, 2003 : 23) Pour ne pas leș effrayer îl faut t'approcher en chantant. Viens tout doucement. (Charrues) (Pop-Curșeu, 2003 : 51) Remplacement du tiret par deux points Lucruri mici, lucruri mari, lucruri sălbatice omorâți-mi inima! (Din cer a venit un cântec de lebădă) (Blaga, 2010 : 115) Petites choses, Grandes choses, Choses sauvages : percez-moi le cœur ! (Du ciel est descendu un chant du cygne) (Loubière, 2003 : 39) Choses petites, choses grandes, choses sauvages
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
que tu aș jamais eues/ne te laissera/que celles *dont tu parsèmeras leș tombeaux de tous ceux/qui s'en vont pour toujours/avec le printemps à țoi. " (Un automne viendra) (Drăgănescu-Vericeanu, 1974 : 85). " Lucruri mici,/lucruri mari,/lucruri sălbatice omorâți-mi inima ! " " Choses petites,/choses grandes,/choses sauvages accordez à mon cœur le repos éternel ! " (Din cer a venit un cântec de lebădă/Du ciel est descendu un chant de cygne) (Poncet, 1996 : 104) ; " Choses petites,/choses grandes,/choses
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
mai întârzii pe sub pământ.” Precum se vede, un Christ cu surâs amar de bufon locuiește împreună cu cinicul ludic, înzestrat cu sarcasm necruțător, dar și cu tandreți euforice, aflat în permanent balans între revolta îngerului căzut și ghidușiile făcute cu hohot sălbatic: „Acum gelos pe fluturi ieri alăptat cu nori / nici nu știam ce-i umbra când m-au lovit cu bățul / cu lacrima pe-obrazul unui copil din flori, / am lunecat și iată simt biciul și simt hățul. / Dând stelele-ntr
DINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286786_a_288115]
-
nu au așezări statornice. Când îi atrag într-un loc pășunile, când urmăresc un dușman sau fug de el, târăsc cu ei toate lucrurile lor și astfel locuiesc totdeauna în tabere. Sunt războinici, liberi, neînfrânați și până într-atât de sălbatici și cruzi, încât și femeile merg la război împreună cu bărbații. Datoria tinerelor femei este să tragă cu arcul, să călărească și să vâneze. Când ajung mari se îndeletnicesc să străpungă dușmanul, lucru atât de important încât faptul de a nu
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
pe cei ce le stăteau împotrivă, luau în robie comunitățile supuse, jefuiau și distrugeau bunuri, clădiri ș.a. Numai treptat, mongolii au înțeles că o stăpânire chibzuită a teritoriilor cucerite era de natură să le aducă beneficii durabile în raport cu spolierea nemiloasă, sălbatică, de la început.13 După dobândirea hegemoniei asupra stepelor de la sud de lacul Baikal, marele han a întreprins primele cuceriri de amploare asupra popoarelor învecinate. Conflictele cu triburile turcice situate la nord și apus de ținuturile mongole au pus în evidență
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
și reacții tipice vârstei. În afara acestui gen de literatură, a publicat două volume de poezie și un roman. Numărătoarea (1969) cuprinde versuri de dragoste, care în ciuda unor ritmuri sprințare încifrează în metafore și sensuri mai adânci. În La umbra cailor sălbatici (1984) poezia de dragoste capătă accente reflexive, sentimentul este asumat cu luciditate, tristețea și melancolia rămânând stări pasagere ale unui univers afectiv echilibrat. Țara cailor, La umbra, Noaptea când caii sunt câteva dintre poeziile ce „citează” titlul volumului, caii sălbatici
CONSTANTINESCU-12. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286379_a_287708]
-
sălbatici (1984) poezia de dragoste capătă accente reflexive, sentimentul este asumat cu luciditate, tristețea și melancolia rămânând stări pasagere ale unui univers afectiv echilibrat. Țara cailor, La umbra, Noaptea când caii sunt câteva dintre poeziile ce „citează” titlul volumului, caii sălbatici reprezentând forța primordială, nealterată de deformările socialului, puternică și ocrotitoare. Romanul Vacanța cu lebăda (1985) se reține prin personajul principal, o adolescentă. Sondarea sufletească bine nuanțată, autenticitatea redării unei vârste aflate la cumpăna dintre visare și ștrengărie, alternarea faptelor narate
CONSTANTINESCU-12. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286379_a_287708]
-
1960; Trei căsuțe, trei drumuri, București, 1963; Fetița, soarele și cocostârcul, București, 1964; Dacă deschid ușa, București, 1968; Numărătoarea, București, 1969; Omul de zăpadă, București, 1971; Ultimul om de zăpadă, București, 1975; Abecedarul din iarbă, București, 1979; La umbra cailor sălbatici, București, 1984; Vacanța cu lebăda, București, 1985; La revedere, elefant, București, 1989; Frica și... alte spaime, București, 1996; Moda de toamnă, Râmnicu Sărat, 1999. Repere bibliografice: Florin Manolescu, Titel Constantinescu, „Numărătoarea”, RL, 1970, 13; Nicolae Bârna, „Vacanța cu lebăda”, RL
CONSTANTINESCU-12. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286379_a_287708]
-
i-a apărut în 1984 suita de medalioane critice Portrete de artiști. SCRIERI: Sfârșit de spectacol, București, 1941; Oamenii știu să zâmbească, București, 1946; Valse hésitation, București, 1970; Strada infinitului, București, 1974; Menestrelii regelui Ludovic, București, 1980; Luna și mânzul sălbatic, București, 1982; Portrete de artiști, București, 1984; Toamna, când se scutură castanii, București, 1991; Frumosul și iubirea, București, 1998; Poesis. Triumf al iubirii de frumos, București, 1999; Aurore și genuni, București, 2001; Columnele sonetului, București, 2002. Traduceri: E. Malțev, Din
CONSTANTINESCU-9. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286376_a_287705]