5,454 matches
-
neapărat să Înfricoșeze până la exasperare pe ce-i prezenți. „Clopotele unei biserici din senin au Început să zăngăne...! Au făcut așa de mare zgomot Încât a alarmat Întreg satul. Da, asculta-ți la mine. Era ora două noaptea, iar când sătenii au dat buzna să vadă, acolo nu era nimeni Însă clopotele continuau să se balanseze...!!” Unele femei Începură să bocească zgomotos iar copii țipau speriați de teama celor ce aveau să urmeze mai ales de prezicerea unor persoane isterice ce
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
asupra locuitorilor ori asupra creșterii animalelor și oferite asupritorilor la prețuri derizorii. Se Înțelege, ce-i treisprezece miei ce au fost tăiați și pregătiți În cel mai strict secret să nu afle Șeful milițian din comuna respectivă, fiind colectați dela săteni după miezul nopții și plătiți de căteva ori de cât valora la prețul pieții. Cele două mașini burdușite cu carne fragedă de miel proaspăt sacrificat, au fost nevoite să ocolească șoseaua principală unde de regulă milițienii făceau controale, confiscând marfa
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
care m-am născut și am crescut, de-o șchioapă, până pe la 6 ani, se numea Stâna-Cadânei și se afla, pe atunci, În județul Caliacra. Cătunul acesta era destul de Întins, locuit, mai cu seamă, de oameni așezați, cu multă agoniseală. Sătenii erau, În cea mai mare parte, coloniști și proveneau din Vechiul Regat și din Macedonia Latină. Tatăl meu, neștiutor de carte, ca orice aromân din generația sa, Însă considerat gospodar fruntaș, Îndeplinea, În anul 1940, funcția de delegat sătesc, un
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
și a Începerii procesului diabolic de ateizare și de comunizare a poporului român, Ion Golea acumulează tot mai multă mânie și revoltă Împotriva armatei invadatoare și a trădătorilor români. Învață limba rusă ca, astfel, să-i apere mai eficient pe săteni de hoardele bolșevice, care furau, jefuiau, prădau, torturau, violau fete și femei, Îi ucideau pe cei ce cutezau să se opună, Întocmai ca hunii și ca mongolii medievali. Intrând În legătură cu armata națională română din Germania și din Austria, Împreună cu Teofil
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
Milcovelul și câinele Vrancea. Mera. La doi pași e muntele Răiuț, de unde cică ar fi pornit în lume balada Miorița. Cel puțin acela ar fi „piciorul de plai“ și „gura de rai“. Mera e tăiată în două de Milcov, astfel încât sătenii obișnuiesc să treacă podul și să spună: „Mă duc să beau o bere-n Moldova“. Sau invers. Spre deosebire de Milcov (pe care oricum l-am putea sorbi dintr-o sorbire), Milcovelul aproape că, în mod normal, nici nu există. Dar să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2206_a_3531]
-
exact în ce constă spectacolul, dar ne-am dus. Mai mulți consăteni au alergat să-și adune animalele priponite la albie. Ne-am așezat pe un pod dintre Moldova și Muntenia și-am așteptat să vedem dacă se adeveresc spusele sătenilor despre năpasta care se apropie. Zvonul părea cumva neîntemeiat. Râul într-adevăr crescuse, dar nu arăta deloc periculos. Pe mijlocul albiei exista o ridicătură sub formă de insuliță, pe care rămăsese o vacă. Stăpânul, însoțit de un câine, s-a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2206_a_3531]
-
primind o lovitură surdă în coșul pieptului. Căzuse și mai adânc ca într-un somn embrional, își amintea crâmpeie din viață și îi venea mereu fraza absurdă: „Asta fusese tot?“. Spre seară se trezise pe faleză. Veneau spre el vocile sătenilor cântând un descântec de vindecare. Ei povesteau cum marele Ocean Indian se pregătea să atingă picioarele sfinte ale Domnului Rama, care va lua drumul peste ocean ca să ajungă la Sri Lanka. Beppo auzea vocile oamenilor vibrând deasupra mâinilor și picioarelor lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
închis la Jilava la Revoluție și am Certificat de revoluționar și niște drepturi pe care nu le-am cerut, că nu pentru drepturi am fost eu închis. Da' acu' aș vrea un drept nu pentru mine, ci pentru Bucura și sătenii de aici. Am drept la un hectar de pământ. Și ce să faci cu el? Să pui cartofi? Porumb? Nu prea se fac! Nu, bade Ioane. Mă duc la primărie, iau hectarul și pe el facem o făbricuță de mobilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
trase o busuioacă și se culcă. Spera în câteva vise "lămuritoare" pentru bătăliile ce-l așteptau. Seara, în fața șemineului, unde ardeau parfumați niște butuci de brad, se gândi că, înainte de a începe "atacul" la București, trebuie să se vadă cu sătenii, să le explice ce și cum. Reținuse de la badea Ion că-i neam cu jumătate de sat și pe el se putea baza. Gândea, pentru sâmbătă după-amiaza, să adune sătenii la Școală și acolo să discute. La 10,00, Carmen
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
a începe "atacul" la București, trebuie să se vadă cu sătenii, să le explice ce și cum. Reținuse de la badea Ion că-i neam cu jumătate de sat și pe el se putea baza. Gândea, pentru sâmbătă după-amiaza, să adune sătenii la Școală și acolo să discute. La 10,00, Carmen era în poartă, urcă în mașină și porniră la "shopping", la Văleni. Camelia avusese dreptate, Văleni-ul nu era Mall Băneasa! Din magazin în magazin începură totuși să adune câte ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
se îmbrăcară și porniră spre biserică, pentru a asista la slujba de Înviere. Arătau tare bine împreună, "amiralul" cu ținuta oficială, fără decorații deocamdată, dar cu vipușca, eghileții... era impozant. Noaptea era liniștită, cerul senin, biserica plină. La sosirea lor, sătenii se dădură într-o parte, făcându-le loc. Pe culoarul deschis ajunseră până în față, unde oficia părintele Haralambie. Era un bărbat încă în putere, cu familie numeroasă, cinstit, harnic, respectat de săteni. Slujba a fost frumoasă, atmosfera de sărbătoare i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
liniștită, cerul senin, biserica plină. La sosirea lor, sătenii se dădură într-o parte, făcându-le loc. Pe culoarul deschis ajunseră până în față, unde oficia părintele Haralambie. Era un bărbat încă în putere, cu familie numeroasă, cinstit, harnic, respectat de săteni. Slujba a fost frumoasă, atmosfera de sărbătoare i-a cuprins pe toți. Înainte de Înviere, părintele Haralambie veni în fața Altarului cu Lumina, chemând credincioșii: "Veniți de luați Lumină". Își aprinseră lumânările, ieșiră în curtea bisericii, se citi Evanghelia și, când clopotele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
ca un murmur, apoi glasurile s-au unit într-o singură voce puternică de bărbați, femei și copii, ce suna ca un strigăt înălțat către cer. Camelia și copiii au rămas încântați când, la încheierea slujbei de Înviere, în biserică, sătenii au așezat coșuri cu cozonaci, păști, ouă roșii și sticle cu vin pentru a fi sfințite. Atmosfera de bucurie și sărbătoare, îi emoționa. La ieșirea din biserică, satul părea de poveste, cu clopotele sunând și oamenii purtând cu grijă "Lumina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
cu premii), dar și de fumăraia grătarelor cu mici, fleici, cârnăciori și pastramă de oaie, de mirosul plăcut împrăștiat de vata de zahăr și înghețata de casă, de bătutul butoaielor cu bere și de destupatul zgomotos al sticlelor cu limonadă. Sătenii, în majoritatea lor agricultori, crescători de animale, se distrau rar duminica, în general mergeau la sfânta biserică, pe atunci sâmbăta se lucra și nu era la modă week-end-ul de astăzi, dar nu ratau ocazia să se distreze la chermezele din
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
locul de naștere al acestui sport extrem, bazat pe unele ritualuri și credințe. La Festivalul Naghol din Vanuatu, au loc salturi de la 25 m înălțime în fiecare sâmbătă, de la începutul lunii aprilie, până la începutul lunii mai. La acest festival vin săteni cu familii cu tot, din toate insulele locuite, să aducă ofrande lui Dumnezeu pentru a avea o recoltă mai bună. 90% dintre locuitorii acestor insule sunt creștini aparținând bisericilor prezbiteriană, anglicană, romano catolică, adventistă de ziua a șaptea sau bisericii
Impresii de călătorie by Victor Geangalău () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1217_a_1939]
-
august 1692 (7200) Constantin Cantemir voievod judecă iar pricina dintre cele două mănăstiri și îi dă rămași din nou pe cei de la mănăstirea Balica. În vremurile cele de demult era obiceiul ca o mănăstire care avea vii date spre lucrare sătenilor locului să le ia acestora zeciuiala (a zecea parte) din vinul obținut. Se întâmpla însă ca unii țărani să lase viile nelucrate. Dar exista o regulă: dacă o vie era lăsată în paragină mai mult de trei ani la cererea
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
regulă: dacă o vie era lăsată în paragină mai mult de trei ani la cererea egumenului, vodă - dădea acestuia voie să ia acele vii și să le dea celor care voiau să le lucreze. Nu știu cum mai puteau răbda atâtea bieții săteni. Poți să-mi spui ce ai pe suflet, fiule? Apoi cei de pe moșiile mănăstirești, pe lângă zeciuială, trebuia să facă și „poslușanie” mănăstirii... Așa au fost vemurile și nu avem decât să-i compătimim pe bieții țărani... Asta cam așa-i
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
dovada o avem la 5 mai 1666 (7174, când călugărițele de la Socola - după cum aflăm din spusele voievodului Gheorghe Duca - „Au venit înaintea noastră... rugătoarele... Ilisafta starița,... și tot soborul... de la Socola, și s-au pârât cu... vătămanul și cu toți sătenii din sat din Buciumi pentru hotarul sfintei mănăstiri Socolii... Deci domniia mea... am trimis pre boierul nostru, Gheorghiță Șeptelici logofăt al doilea și pre sluga noastră Stratulat uricariul...au mers acolo de au strâns oameni buni... și au mers din
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
răscopt, iar ei trebuiau să fie la „treaba mănăstirii”. Îți place așa o soartă, dragule? Ferească Dumnezeu, sfințite. Și dacă ar fi fost numai asta, treacă-meargă, dar li se lua și dijmă „din tot locul”! Cum era și firesc, printre săteni erau și nesupuși la „poslușanie”. Asta o aflăm de la Grigorie Ioan Calimah, care la 26 iunie 1762 (7270) spune că rugătoarele de la mănăstirea Socola i s-au plâns „pentru oamenii ce ședu prin satile pe moșiile mănăstirii... nu să supun
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
schimbat doar vorba. Părinte, din câte am băgat eu de seamă, mănăstirile nu prea duceau lipsă de vii și ca urmare era nevoie să aibă și locuri unde să-și vândă vinul. Ba mai mult, unii voievozi nu dădeau voie sătenilor de pe moșiile mănăstirilor să-și vândă vinul lor până nu-și terminau de vândut vinul mănăstirile. Ai dreptate, fiule, și drept dovadă că mănăstirile nu duceau lipsă de vii ascultă împuternicirea dată la 23 septembrie 1608 (7117) de Constantin Moghila
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
ave de vânzare... Și tot omul gospodar... să aibă a lucra mănăstirii... pe an acele 12 zile... cum și pentru crâșme, di pe numitele moșii, când n-a ave vin băutură mănăstire de vânzare în crâșme, atunce să vânză și sătenii”. Altfel spus, sătenii nu aveau decât să aștepte mult și bine până să-și poată vinde și ei oarece din agoniseala lor. Și cum sfintele mănăstiri aveau vin și băuturi din viile proprii și din zeciuială, slavă Domnului, rândul țăranilor
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
Și tot omul gospodar... să aibă a lucra mănăstirii... pe an acele 12 zile... cum și pentru crâșme, di pe numitele moșii, când n-a ave vin băutură mănăstire de vânzare în crâșme, atunce să vânză și sătenii”. Altfel spus, sătenii nu aveau decât să aștepte mult și bine până să-și poată vinde și ei oarece din agoniseala lor. Și cum sfintele mănăstiri aveau vin și băuturi din viile proprii și din zeciuială, slavă Domnului, rândul țăranilor la a-și
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
piatră pentru a fi trecuți în pomelnicul cel mare. Mai rămăsese o treabă grea pentru țărani și trebuia să fie pusă la locul ei. Asta o face Constantin Nicolae Mavrocordat voievod la 19 noiembrie 1741 (7250), când spune că înainte sătenii de pe moșia Buciumi făceau „clăci și alte poslușanii la câte... poruncie călugării și... erați mulțămiți, dară acmu... pentru ușurința voastră,... numai șasă zile într-un an să-i lucrați la ce v-ari pune, iar nu mai mult”. Mănăstirea Dancul
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
câte o piatră de caru la bisărica ce va să se facă”. Despre ce biserică ar fi vorba? Păi nu-i alta decât biserica din „satul Buciumi, de pe moșia mănăstirii Dancul”. Tot în numele acestei biserici, vodă îi face atenți pe sătenii din Buciumi ca „în scurt , în iastă vară,... toată piatra să se scoată... și cei 10 salahori la lucrul bisăricii făr-de nici o sminteală să-i dați”. Nu știu cum se întâmplă, dar tot peste țigani robi dau. Iată că la „Vălet 7270
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
de tot gospodarul”. De nu se vor supune acestor porunci, egumenul avea dezlegare să-i dea la Divan și acesta „îi va supune la toate și se va îndeplini”. Uite cum mănăstirea pune la dare și la muncă pe bieții săteni care până atunci trăiau în pace. Și acum, dacă știai e bine, de nu, afli acum. Ce anume, sfințite? Mănăstirea Copou a dat o bucățică de loc Ioanei Moviloaia, cu învoirea de a-și face casă, dar cu o condiție
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]