6,494 matches
-
4. 9 Ibid., p. 5. 10 Ibid., p. 8. 11 Știința sovietică reușea să coopteze savanți reali sau potențiali precum Miciurin sau Lîsenko, sau își însușea teoriile altora, cazul lui Pavlov. În România, C.I. Parhon a fost și el un savant atașat regimului comunist. 12 Ibid., p. 10. 13 Ibid., p. 11. 14 Ibid., p. 14. 15 Ibid., p. 15. 16 L. Vălenaș, Cartea neagră a ceaușismului. România între anii 1965-1989, Editura Saeculum I.O., București, 2004, p. 151. 17 I.M.
Statutul femeii în România comunistă. Politici publice și viața privată () [Corola-publishinghouse/Science/84992_a_85777]
-
1914, că „un mai mare și mai Îndreptățit ideal ca al poporului român e greu de Întâlnit pe lume”. El nu venea În contradicție cu interesele omenirii și ale civilizației, ci era o expresie particulară a acestora”, va lămuri un savant ca V. Bogrea. Dacă - se arăta În presa vremii -, „interesul primordial este În realizarea propriilor ideale, În ce privește România, interesele României sunt identice cu ale românismului Întreg, iar interesele românismului sunt identice cu interesele Europei viitoare”. Idealul nostru Își avea o
Prelegeri academice by Alexandru Husar () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92344]
-
În care el, În deplină libertate, să-și poată desfășura Întregile puteri ale sufletului său, așa de deosebit de al altor popoare, Împlinindu-și astfel misiunea sa”. Pe această linie, la Universitatea din Cluj, unde, după Unire, s-au strâns mulți savanți de seamă cu acel nobil mesaj patriotic „de a cuprinde Într-o mare renaștere culturală Transilvania așteptărilor noastre”, avântatul profesor Marin Ștefănescu proiecta noua fază a culturii noastre la nivelul unui ideal național. Cum remarca Însuși, „cel dintâi ideal al
Prelegeri academice by Alexandru Husar () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92344]
-
și astăzi în laboratoarele de medicină nucleară. Producerea radioizotopilor în cantitate mare nu a fost cunoscută până în Al Doilea Război Mondial când, în urma proiectului Manhattan, a fost produsă bomba atomică. În dezvoltarea medicinei nucleare roluri importante au jucat și alți savanți. Astfel, Alexander Graham Bell a descoperit implicațiile radioterapiei în tratamentul tumorilor. În 1927, Herman Blumgart și colaboratorii de la Universitatea din Boston au descoperit posibilitatea folosirii radioizotopilor radioactivi în măsurarea unor funcții ale corpului uman cum ar fi măsurătorile funcțiilor circulatorii
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Horia Pleș, Marcel A. Anghelescu () [Corola-publishinghouse/Science/92120_a_92615]
-
răcoritor în suferință. Rostirea ei trebuie făcută cu toată voința noastră sufletească, fără teamă, spaimă, îndoială, neîncredere sau nedumerire. Un creștin cuprins de emoție după rugăciune exclamă: „Socot că cea mai mare forță nefolosită este puterea ascunsă în rugăciune”. Marele savant francez, Alexis Carrel, a zis: „Când ne rugăm, intrăm în legătură cu nesecata iubire, care leagă și ține la un loc tot universul.” Prin rugăciune luăm „duhul cunoștinței”, duhul cunoașterii lui Dumnezeu, care ne descoperă dragostea Sa, mai presus de orice altă
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
ridicarea lui spre Dumnezeu și trăirea lui după poruncile lui Dumnezeu. Pentru a evidenția cât mai clar ce este rugăciunea pentru om și societate, cred că e necesar, mai ales pentru vremea noastră, să lăsăm să ne vorbească un mare savant, Alexis Carrel. Joseph Marie Auguste (mai târziu, Alexis) Carrel s-a născut la Sainte-Foy-lès-Lyon, la 28 iunie 1873 și a murit la Paris, la 5 noiembrie 1944. Carrel este celebru pentru experiențele sale, pentru cercetările și descoperirile sale importante, pentru
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
pentru experiențele sale, pentru cercetările și descoperirile sale importante, pentru care a primit în 1912 Premiul Nobel pentru fiziologie și medicină. Sperăm să fie de folos, atât celor credincioși, cât și celor necredincioși, gândirea acestui om de știință, a unui savant, cuvântul său despre rugăciune bazat pe observație și cercetare științifică. „Nu sunt nici teolog, nici filosof. Mă exprim în limbajul comun și utilizez cuvintele în sensul lor obișnuit, iar uneori în sensul lor științific. Teologilor, le cer să îmi acorde
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
Și asta a fost o decizie bună fiindcă de atunci am revenit la Harvard de cel puțin douăzeci de ori, am predat-și în 90, 92-, am studiat mereu ce-am vrut. Și am rămas în relații cordiale cu acel savant până la moartea sa.” El nu e crispat, își vede doar de pasiunea sa ardentă, cititul. Ba când datoriile se sting, banii nici nu-l mai interesează. Îl interesează oamenii, ideile. Așa se face că dacă în anii 80, cariera sa
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
demonstreze că Eliade nu este antisemit, dimpotrivă... Eliade atribuie spațiului românesc un spirit cosmic, în contradicție cu ortodoxia... spirit pe care îl regăsește și în scrierile sioniste. Apoi, când banii nu-l mai interesează, revine cu plăcere în Europa unde savanții sunt mai pe gustul său, cu avântul lor interogativ. - Întâlniri. Pleacă din Târgu-Neamț în adolescență, nu înainte însă de a fi văzut fenomenul din mănăstirile nemțene. Le vede, însă nu le înțelege. Trebuie să plece departe, să citească imens pentru
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
cu avântul lor interogativ. - Întâlniri. Pleacă din Târgu-Neamț în adolescență, nu înainte însă de a fi văzut fenomenul din mănăstirile nemțene. Le vede, însă nu le înțelege. Trebuie să plece departe, să citească imens pentru a se întoarce cu ochii savantului la ceea ce ochii comuni văzuseră fără să înțeleagă. Se întoarce dintr-o oarecare curtoazie, fusese de prea multe ori invitat iar el din lipsă de timp, refuzase de fiecare dată. Și, ca să nu lase loc la interpretări insidioase, își rupe
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
în cultură, nu avem alt monument decât... ziarele, puzderia de ziare scrise în cea mai trivială limbă. Nu preconizăm, pe de altă parte, câtuși de puțin absurditatea transformării tuturor publiciștilor (și deci a întregii publicistici române), în mari erudiți, mari savanți, în șoareci imbatabili de bibliotecă. Departe de noi această idee cel puțin extravagantă. Ceea ce sugerăm pentru ieșirea din criză, în această fază de tranziție (ne-am contaminat și noi precum se vede de limbajul atât de specific și savuros al
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
face cu un tip superior, specific și foarte pozitiv de cosmopolitism literar modern. încă din perioada Renașterii și Umanismului a apărut în Europa o noțiune nouă (dar cu rădăcini antice), în speță Republica literelor. O metaforă pentru comunitatea intelectuală a savanților de pretutindeni, care corespondează și schimbă idei și informații, peste frontiere, regimuri politice, chiar religii. O comunitate și o solidaritate spirituală amicală, puternică, independentă, critică și militantă, capabilă să determine curente de opinii, scări de valori și reputații culturale internaționale
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
redevine absolut, adică poezia este absolutizarea limbajului, chiar și în sensul cel mai curent și mai banal al faptului că expresia poetică rămâne ca expresie absolută a cuiva 68). Fără a intenționa să revină asupra unui conflict care împarte în savanți și mistici, Rigolot plasează problema lecturii numelui propriu într-o perspectivă istorică care permite o mai bună înțelegere a mizelor unui atare conflict. Înainte de a analiza locul pe care îl ocupă onomastica în istoria tradiției "mimologice", revine la faimosul dialog
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
deslușit decât pornind de la ansamblu". (Mircea Eliade, Încercarea labirintului) În discursul rostit în Aula Academiei din Bruxelles, la 18 februarie 1977, Eliade se includea unei tradiții culturale care "nu acceptă incompatibilitatea între investigarea științifică și activitatea literară". Exemplificând cu mari savanți români - Cantemir, Hasdeu, Iorga, Pârvan - care au fost "în aceeași măsură străluciți scriitori" și cu "cel mai ilustru poet român, Mihai Eminescu, "filozof original și unul din marii erudiți printre contemporanii săi", Eliade declara, în ceea ce îl privește, existența unei
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
a fi fost și a fi rămas, înainte de toate, un scriitor și un poet". Încercând să se regăsească în scriitorul sau istoricul religiilor, Eliade va primi confirmări când în latura diurnă a creației sale, când în cea nocturnă, însă niciodată savantul și scriitorul nu-și vor împărți laurii. Eșecul publicării lui Maytreyi la Galimard îi demonstrează că, față de anii 1930, savantul o luase înaintea scriitorului. Însă în România interbelică, succesul romanului Maytreyi a făcut ca romancierul să aibă un ascendent asupra
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
sau istoricul religiilor, Eliade va primi confirmări când în latura diurnă a creației sale, când în cea nocturnă, însă niciodată savantul și scriitorul nu-și vor împărți laurii. Eșecul publicării lui Maytreyi la Galimard îi demonstrează că, față de anii 1930, savantul o luase înaintea scriitorului. Însă în România interbelică, succesul romanului Maytreyi a făcut ca romancierul să aibă un ascendent asupra gânditorului, deși acesta din urmă venea din India "cu întrebări, certitudini și fervori ce-ar fi putut să dezprovincializeze radical
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
erau în primul rând ispitiți să-l cunoască pe romancierul care le oglindea obsesiile și febra? Cu timpul, probabil că balanța s-ar fi echilibrat. Istoria nu i-a lăsat însă răgaz"8. Occidentul l-a impus pe Eliade ca savant, în detrimentul romancierului, a cărui operă va fi adumbrită: dacă savantul este atât de recunoscut încât studiile sale trec în "carte de buzunar", Noaptea de Sânziene în care își pune speranța de a fi recunoscut ca romancier nu dobândește "marele ecou
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
care le oglindea obsesiile și febra? Cu timpul, probabil că balanța s-ar fi echilibrat. Istoria nu i-a lăsat însă răgaz"8. Occidentul l-a impus pe Eliade ca savant, în detrimentul romancierului, a cărui operă va fi adumbrită: dacă savantul este atât de recunoscut încât studiile sale trec în "carte de buzunar", Noaptea de Sânziene în care își pune speranța de a fi recunoscut ca romancier nu dobândește "marele ecou pe care l-ar fi meritat"9. M. Lovinescu afirmă
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
aleagă pentru el"11. "Succesul primejdios"12, cum îl numea Eliade, și exclusiv, când al unuia, când al altuia, îl va urmări, neîngăduindu-i "expresia plenară"13. Era oare o situare în contratimp a romancierului consacrat care dorește recunoașterea ca savant (și invers) sau dorința lui Eliade de a excela în ambele domenii, de a reuni în persoana sa "o dublă legitimitate, de savant și scriitor, după modelul pontifului existențialismului, care este un filozof dublat de un scriitor"14? Adeseori, punerea
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
-i "expresia plenară"13. Era oare o situare în contratimp a romancierului consacrat care dorește recunoașterea ca savant (și invers) sau dorința lui Eliade de a excela în ambele domenii, de a reuni în persoana sa "o dublă legitimitate, de savant și scriitor, după modelul pontifului existențialismului, care este un filozof dublat de un scriitor"14? Adeseori, punerea în slujba uneia se face în deficitul celeilalte, de unde teama mărturisită că, dacă nu se consacră literaturii, va rămâne lucid, critic, filosof până la
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
vrea un filozof sau un istoric al religiilor, Eliade se dorește autor al unei opere, "ceea ce motivează de ce adevăratele semnificații ale cărților sale transpar din totalitatea lor, valorile individuale nefiind în măsură să dezvăluie dimensiunile camuflate ale ansamblului"34. Intruziunea savantului în opera de ficțiune a fost semnalată de critica literară încă de la începutul receptării operei lui Eliade; Șerban Cioculescu nota în 1940, într-o cronică la Secretul doctorului Honigberger, că "nicăieri, poate, de la Isabel și apele diavolului (1930), care a
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
la final că fără "talentul excepțional de povestitor", "poveștile sale fantastice, deduse din cultură nu s-ar putea susține. Acesta este secretul reușitei unui erudite, al cărui bagaj științific nu-i strivește sprintenele afabulații"36. Ovid S. Crohmălniceanu traduce injoncțiunea savantului asupra scriitorului, prin comparația cu unul din eroii romanelor sale, David Dragu: "Mircea Eliade a ezitat lungă vreme între atracția sa pentru experiența aventuroasă ("demonism", "erotism", "mistică", "voluntarism politic") și viața închinată studiului laborios de bibliotecă, între jocul cu plăsmuirile
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
Lucrul este dovedit de frecvența citatelor din mari oameni de știință, în special din Einstein, modelul suprem 40, și de includerea unor teorii științifice, într-o serie de creații literare, ceea ce le apropie de literatura S.F: "La fel cum savantul nu se poate dispensa în cercetările sale de imaginație, tot așa nici scriitorul nu poate renunța, în operele sale, la rigoarea specifică omului de știință (coincidentia oppositorum). (...) Ca reflex al regimului diurn al ființei, interesul pentru cuceririle de ordin științific
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
opere ca Mitul eternei reîntoarceri, Aspecte ale mitului, și unor capitole din Istoria credințelor și ideilor religioase: "fără date de pură erudiție, simbolismul baroc al cărții rămâne inaccesibil". Senzația după citirea cărții, după decriptarea semnelor și a simbolurilor, este că "savantul colaborează nepermis de mult la edificarea scenariului narativ și că, obligându-te să te documentezi, dar nedezvăluindu-ți până la urmă în ce constă însuși miezul revelației, ți-a jucat o strașnică festă (...) La Eliade, misterul este confecționat pentru a deveni
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
ale lui Eliade să fie o sursă de inspirație pentru scriitor, sau ca prozele fantastice să trebuiască raportate la studiile științifice pentru o înțelegere deplină a lor, recunoaște "o neîndoielnică solidaritate între ele, un "profit" al imaginației literare de pe urma concepției savantului"47. Concluzia mai recentă, cea din Istoria sa critică, cu referire la două dintre aceste proze este că: "amândouă (La țigănci și Pe strada Mântuleasa-n.m.) merită să fie citite pentru splendoarea lor ambiguă și plină de poezie mai degrabă
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]