6,619 matches
-
grădina / pentru discuții / filozofice (...) porcii / sunt lăsați în libertate". Surplusul imagistic însuși obosește inevitabil, drept pentru care confesivul încheie la modul compătimitor: "Ați / ajuns la capătul cărții, / sleiți". II Pe temporalități puternic diferențiate, în partituri vocale de o filozofie mai senină se organizează monologul despre neuitare din Când memoria va reveni (1985), operă de gânditor mai degrabă patetic. "Marele coșmar" e "această realitate": timpul ireversibil. Inși cu "nostalgia nemărginirii", marcați de labirintic și dirijați în necunoscut, "coboară din anul 1983, pe
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
intelectuală (culturală), aceasta reprezintă o importantă contribuție la formarea intereselor culturale la copil, la crearea premiselor pentru atitudinea pozitivă față de învățătură. Atmosfera din familie, ambianța afectivă în care trăiește copilul contribuie, de asemenea, la crearea acestor premise. O atmosferă calmă, senină, caldă este stimulativă pentru activitatea copilului, în timp ce o ambianță încordată, apăsătoare, are un rol depresiv, inhibitor. O deosebită importanță pentru educarea atitudinii pozitive față de muncă și față de învățătură o are locul pe care îl ocupă munca în familie. Tot atât de importante
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
-
plină de bălării oferea vecinilor loc de păscut gâștele și cârlanii. Îngrijitoarea, cu plată forfetară, era plecată la câmp și, până la întoarcerea ei, tânăra învățătoare s-a întreținut cu vecinele și cu copiii lor. Soarele se ridicase mult pe bolta senină și prefira o lumină gălbuie specifică începutului de toamnă, când dăscălița împreună cu femeia de serviciu, cu alte două gospodine și câțiva copii, trebăluiau de zor la ameliorarea aspectului dezolant al școlii. Ca o tânără deprinsă cu treburile gospodărești, și-a
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
-
1975, mi se adresa: Stimate tovarășe diriginte, iubitul meu părinte. Autorul scrisorii era un tânăr inteligent, spontan, vesel și cu reale aptitudini muzicale. Pe fotografia de promoție cu întreaga clasă i-am scris urarea: "Să-ți fie viața frumoasă și senină ca un cântec". O.S. este autorul versurilor și melodiei pe care au intonat-o cei 40 de băieți la festivitatea dedicată absolvirii Liceului Pedagogic, din care reproduc primele două versuri: Un Om pentru noi a rămas, Model pentru viață
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
-
în sinele meu începutul și soarta tuturor lucrurilor. Încerc să le îmbrățișez pe toate plenar, ca fiind unul. Nu am nimic de demonstrat, sunt gol, sunt liniștit, iar puterea căii Cerului curge în mine. Îmi va aduce rostul și locul senin ce mi-a fost rînduit, acolo unde nu suflă vîntul și nu bate ploaia. Acolo unde ești tu. Cel care cunoaște adevărul pleacă fără să lase urme, urmînd doar lumina. Aș vrea să devin o vale sub Cer, ca un
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
a cuprinde cu ochii măreția ansamblului geografic în care ne-am născut și trăim ca popor ar trebui să ne urcăm cât mai sus ca să putem privi cât mai departe. Așadar, să ne cățărăm pe vârfurile Carpaților și sub cerul senin al soarelui amiezii, să lăsăm privirea să cadă spre Dunăre și Marea Neagră. Vom vedea întinzându-se trei trepte de relief major proporționale, simetrice și dispuse concentric 9 (în cadrul cărora sunt cuprinse mai multe unități geografice distincte). Să urmăm firul pâraielor
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
bine rănile cu vodcă. Dar poporul rus e un popor vital, totul e ca această vitalitate să-și găsească făgașul firesc în istorie și... să nu vină peste noi. În ce mă privește, prefer pădurile de mesteceni ale Rusiei, albastrul senin și rece, ca un lac înghețat, din ochii tinerelor rusoaice, reîncarnare a spiritului slav, și divina muzică liturgică din bisericile Kremlinului. În 1994, eram în Belgia și urmăream cu în-grijorare tensionarea situației din Bosnia-Herțegovina. În media occidentală, sîrbii erau atunci
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
privească natura, cu ochi de poet. Plăcerea de a admira frumosul din natură i-a rămas statornică pentru toată viața. În această privință, Slavici, trăind cu el împreună, l-a observat, la Viena și la București: "Luna ivită pe cîmpul senin al cerului, asfințitul soarelui, farmecele zorilor de zi, liniștea sărbă torească a nopții de vară, viscolirea zilelor de iarnă, furtuna ori vederile ce se desfășoară în fața celui urcat în luminoasa culme de munte, acestea îl făceau să-și îndrepteze în
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
pusă de el, "Iul. 1869", deci tocmai din timpul cînd el revenise la Ipotești: "Prin nopți tăcute Prin lunce mute, Prin vîntul iute Aud un glas; Din nor ce trece, Din luna rece, Din visuri sece, Văd un obraz. Lumea senină, Luna cea plină Și marea lină Icoană-i sînt; Ochi-mi o cată În lumea lată. Cu mintea beată, Eu plîng și cînt.120 În continuare, ultimele strofe din Cînd privești oglinda mării 121, cu data, pusă pe manuscris, tot
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
tot "Iul. 1869": Vezi a luncii vînt de vară Călduros Cîntă-n lira mea amară Languros. De-ai pătrunde c-o privire Al meu sîn. Să vezi marea-i de mîhnire Și venin, Ai cunoaște-atuncea bine Traiul meu: Suflet mort, zîmbiri senine, Iată eu."122 Și strofa, pe care Perpessicius a lăsat-o la capitolul Exerciții & Moloz. Fără îndoială că poetul a compus-o cînd s-a dus la mormîntul Casandrei, cu o cununiță, din flori de cîmp, și cu o lumînare
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
mormîntul să-i fie înconjurat cu toate elementele reprezentative din peisajul ipoteștean, în care el a copilărit și s-a născut ca poet: Să-i fie codrul aproape, ca să audă cum stejarii își scutură creanga, la adierea vîntului; sub cer senin, somnul să-i fie îngînat de sunet de talangă, de cîntare de bucium, și de glas de corn, iar teiul sfînt să-l acopere cu florile și cu aducerile aminte... Se simțea atît de străin, atît de bătrîn și atît
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
să înceapă; Răsae luna liniștit Și tremurînd în apă Și să împrăștie scîntei Cărărilor din crînguri În ploaia florilor de tei Să stăm în umbră singuri. Și capul meu de grije plin De brațul tău se culce, Sub raza ochiului senin Și negrăit de dulce, Ca iar cuminte să mă fac, Căci tu îmi prinzi tot gîndul, Ca cerul ce privește-n lac, Adîncu-i cuprinzîndu-l. Cu farmecul luminei reci Simțirile străbate-mi; Revarsă liniște de veci Pe noaptea mea de patimi
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
vizual” care „se desfășoară în onoarea lui Dionysos și sub patronajul său”, deoarece „statuia zeului asistă la el, ca și marele său preot și ca alte măști purtate de actorii din teatrul său”2, prezintă, în viziunea autoarei, doar latura senină și calmă a dionisianismului - descărcarea, liniștirea prin catharsis. Dar unde au dispărut zbuciumul, teroarea, phobos-ul și tot ceea ce-l înrudește pe Dionysos cu Gorgo (și cu Hermes, mesagerul împărăției morților)? Dionysos, zeu al inițierii, dar și al tulburărilor profunde, zeu
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
însă că, în teatrul lui Shakespeare, există și alte nopți, nopțile de vară din Visul..., din Noaptea regilor sau aceea din finalul Neguțătorului din Veneția. Într-adevăr, sunt nopți când nu se făptuiesc crime, când nu apar spectre, dar, așa senine și liniștite cum sunt ele, nu reprezintă mai puțin un spațiu al haosului și al nebuniei generate de confuzia identităților, de jocul travestirilor; pe scurt, un spațiu oferit și el experiențelor alterității. Noaptea cu care se încheie Neguțătorul din Veneția
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
morți. Înmormântare într-un mausoleu, „august sanctuar al virtuții și al nobleții” dedicat eroilor neînfricați, demni de o binemeritată glorie postumă. Numai că în inima acestei „frumoase morți”1 a viteazului destinat să rămână în amintirea tuturor, o amintire pașnică, senină, netulburată de prezența fantomelor se strecoară, iată, neliniștitoarea ambivalență a sângelui vărsat cu prilejul funeraliilor. Sânge adus ca ofrandă sufletelor strămoșilor acestor eroi dispăruți și menit să le potolească suferința și să-i îmbuneze, astfel încât cei vii să nu fie
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
laitmotiv shakespearian. Când, la sfârșitul prologului din Pericle, intră în scenă, în acordurile muzicii, fiica lui Antiochus, încântătoarea făptură are toate podoabele și tot farmecul primăverii, frumusețea ei e aproape supranaturală. Să-i privești chipul e ca și cum ai privi cerul senin. Și totuși cel ce vrea să-i câștige iubirea trebuie să treacă prin grele încercări, să înfrunte riscul de a-și vedea viața pusă în primejdie, împărtășind soarta multor altor îndrăzneți: Dar fără merit morții ești supus, Plătind c-ai
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
și simplă conjuncție de simulacre căreia poți să i te sustragi; îți afirmi puterea asupra ființei prin intermediul percepțiilor; iată tot atâtea îndemnuri la voluntarismul filosofic hedonist care permite, evitând prilejurile de neplăcere sau de tulburare, să te construiești ca individualitate senină și radioasă. 6 Epifanie a corpului material. Pe teren filosofic, Democrit îl reia pur și simplu pe Leucip: realul este constituit din atomi înlănțuiți între ei în vid; cauzalitatea este imanentă și materială; nu există rațiune divină; totul trece, eternitatea
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
putem acționa asupra lucrurilor pentru a le influența cursul și că există o putere a vrerii, rămâne doar să dăm modul de întrebuințare al procesului care ne permite să ne construim ca înțelepți și să realizăm un proiect de existență senină, debarasată de toate temerile, angoasele, ficțiunile și alte iluzii care stau în calea liniștii sufletești. În mod ciudat, filosoful din Abdera pune bazele unei gândiri utilitariste ale cărei efecte vor deveni vizibile mult mai târziu - în speță, la câțiva anglo-saxoni
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
învățăturile Magistrului. Traversând lumea mediteraneană de la est la vest, Philodem aclimatizează o gândire plastică, dinamică și vie. El realizează o ajustare în care se rezolvă misterul alunecării semantice care pleacă de la asceza greacă de origine și ajunge la jubilarea romană senină din anii ultimului secol păgân. Evident, rigoarea doctrinală genealogică se înmoaie odată cu depășirea limitelor Grădinii și cu schimbarea epocii. Epicurismul ajunge popular, la bine și la rău. Purcelul lui Epicur, de la care se reclamă Horațiu, îl caracterizează mai curând pe
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
mai bună politică trebuie să permită practicarea unei etici epicuriene: Regele va încerca așadar să realizeze un fel de ataraxie statală. Nici tulburări sau războaie, nici nedreptăți, despotism, tiranie și arbitrar, nici foamete sau mizerie, nici violențe, ci o atmosferă senină în cetate, care să facă posibilă o existență personală și individuală desfășurată în tihnă. Favorizând pacea socială, el va deschide calea condițiilor de apariție a seninătății la înțelept. Prin aceasta, activitatea sa evoluează în parametrii filosofiei. Portretul Regelui bun face
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
a micuței rogojini păreau să se unească În lumina ochilor, În licărul luminii din pupilele negre, În resemnarea ei neclintită și disperată. O mască emoționantă, nespus de veche, veșnică, unde se Întâlneau toate liniile și unghiurile. Geometria haosului pe chipul senin al unei tinere muribunde. 2. Privind pe fereastra ce dădea spre uscat, Faulques l-a văzut pe necunoscut Între pini, uitându-se spre turn. Mașinile nu puteau ajunge decât până la jumătatea drumului, ceea ce presupunea jumătate de ceas de mers pe
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
cei care le cunosc și folosesc. Sunt analgezice, aș spune. Așadar, ne Întoarcem la un Aristotel cam maltratat, dar Încă util: Înțelegerea, inclusiv strădania de a Înțelege, ne salvează. Ori, cel puțin, ne consolează, deoarece transformă oroarea absurdă În legi senine. Continuaseră să mănânce și să tăifăsuiască despre toate acestea, pe când Faulques punea Întrebările adecvate și asculta răspunsurile În tăcere, ca un student interesat de expunerea profesorului. Pe atunci nu știa, dar toate acelea Îi schimbau - completau, era vorba Într-un
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
scene difereau prin motiv și compoziție, și Faulques șovăise mult până să ia hotărârea de a le pune față În față, Împerecheate În album, dar se convinsese că aveau mai mult sens Împreună. Cea din Liban era o fotografie alb-negru, senină, cu linii echilibrate, În pofida subiectului, cu planuri bine definite, un punct de fugă perfect - muntele cu zăpadă pe creastă, abia vizibil În defocalizarea ceței - și diagonalele care veneau de foarte departe și convergeau aici, cu plutonul de execuție și druzii
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
o gazelă imperturbabilă - și ar fi fost la fel chiar dacă s-ar fi Întâlnit cu un client ori cu un salariat din hotel. În fine, ajunseseră pe palier, și ea se oprise, Întorcându-se să-l privească. Te iubesc, spusese senină, fiindcă ochii nu te Înșală. Nu permiți niciodată așa ceva. Și asta dă o greutate tăcută bagajului tău. A intrat În turn, a căutat pe pipăite o cutie cu chibrituri și a aprins felinarul cu gaz. Ca efect al penumbrei, imaginile
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
Încercat fără succes să le descifrezi cu ajutorul fotografiilor dumitale. În realitate, ura și Îndârjirea ar trebui să fie nelalocul lor În lume. Sunt nepotrivite. Oamenii se distrug Între ei fiindcă așa o cere legea naturii lor, o lege obiectivă și senină. Nu-i așa? După părerea dumitale, oamenii inteligenți ar trebui să se omoare când trebuie, ca și călăul care execută o sentință de care puțin Îi pasă. Așa-i? - Mai mult sau mai puțin. Ochii lui Markovic păreau o apă
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]