5,226 matches
-
periodizarea evenimențială, în care faliile ce separă plăcile temporale sunt evenimente considerate a fi cruciale prin aceea că semnalează turnura înspre o altă direcție a istoriei. În istoria universală, colecția privilegiată de astfel de evenimente consecinționale include anul 476 e.n. simbolizând sfârșitul Imperiului Roman, 1453 - cucerirea Constantinopolului de către turci, 1492 - an multi-referențial întrucât semnifică atât "descoperirea" Americii, cât și expulzarea evreilor din Spania concomitent cu finalizarea Reconquistei; în fine, 1789 este anul evenimentului decisiv al Revoluției Franceze, al cărei impact a
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
un puternic efect centralizator și unificator, setând premisele pentru unirea politică înfăptuită în 1859. Până atunci însă, prevederile sale conservatoare care legiferau privilegiile boierești prin menținerea clăcii și șerbiei au fost contestate cu ocazia mișcărilor revoluționare declanșate de generația pașoptistă. Simbolizând "triumful ideii de națiune" pentru intelectualii români (Hitchins, 1998, p. 285), anul 1848 constituie un moment de răscruce în cristalizarea naționalismului politic românesc. După cum punctează și K. Hitchins, în toate cele trei Țări Române, revoluționarii pașoptiști și-au justificat revendicările
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
soluționeze această problemă prin intermediul educației, a cărei misiune trasată i-a fost aceea de a înzestra statul prusac cu o națiune (Ramirez și Boli, 1987, p. 4). Deși a rămas fără prea mari efecte în realitatea concretă, legislația educațională prusacă simbolizează începutul unei noi epoci în istoria învățământului, una în care statul își asumă din ce în ce mai multe responsabilități cu privire la educarea populației, ajungând în cele din urmă să monopolizeze procesul educațional. Ecartul căscat între "realitatea legislativă" și "realitatea faptică" a fost redus o
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
sangvinice, lingvistice, juridice, culturale etc.) în teritorialitatea dacică. Reprezentat grafic, modelul identitar propus de intelectualii ardeleni este alcătuit din axa verticală a timpului reprezentată de romanitate și din axa orizontală a spațiului reprezentând teritorialitatea dacică. Punctul zero al acestui grafic simbolizează ceea ce am numit a fi "momentul cronogenetic" al poporului român, reprezentat de intersectarea romanității cu spațiul dacic (pentru Șincai acesta este anul 86 e.n., pentru Papiu-Ilarian acesta devine 106). În Istoria Romaniloru (1853, 3 vol.), A.T. Laurian, legatarul și
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
Spiru Haret (1907) pentru crearea "Școlii Naționaliste", un proiect care se va desăvârși prin elaborarea unei "Pedagogii Naționale". În laboratorul uman al instituției școlii, crearea sinelui național a dobândit prioritate în fața modelării sinelui creștin. Anul 1870 poate fi luat ca simbolizând momentul decisiv de cotitură spre etno-naționalismul herderian cu accente de exclusivism. În acest an îi apare, la Iași, volumul postum al lui Simion Bărnuțiu, Pedagogi'a, un adevărat tratat de specialitate, prin care profesorul ardelean refugiat în Moldova intenționa să
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
se referă nu la statul modern, ci la România ancestrală, care a luat ființă imediat după retragerea aureliană. În configurația spirituală a poporului român, Heliade subliniază chintesența ortodoxă a creștinismului românesc. Păgânitatea Romei este constrastată cu spiritualitatea Constantinopolului, care a simbolizat farul creștinismului în întreaga orientalitate. Concluzia care se desprinde este că " Lumina nu vine de quât dela Rĕsărit. Dela Appus nu vin de quât tempeste și întunerecul" (Heliade, 1861, p. 46). Ortodoxismul este matricea spirituală a românității, creștinismul răsăritean fiind
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
Mare în Rusia încă din debutul secolului al XVIII-lea. Țările române s-au dezbrăcat (literal și figurativ) de veșmintele levantine începând cu anii 1830, momentul crucial fiind adoptarea Regulamentelor Organice pentru principatele danubiene. Aceasta este piatra de hotar care simbolizează "prima intrare în Europa" a societății românești (Boia, 1997, p. 11). Schimbarea pendulului dinspre orient spre occident a fost pregătită, pe plan economic, de Tratatul de la Adrianopol din 1829, care a creat premisele pentru infiltrarea capitalului în economia românească, deschizând
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
stadiu al procesului, care urmează uverturii pure și actului secund al poluării, este purificarea politică și restaurarea purității. Întemeierea statalității în secolul al XIII-lea de către figura mitică a lui "Radu I. Negru", creditat a fi capul dinastic al basarabilor, simbolizează epoca istorică etichetată drept "România pură" (Heliade Rădulescu, 1861, p. 198). La lucru este puternicul dispozitiv metaforic depictând istoria ca alambic identitar. În lumina acestei metafore, timpul istoric este boilerul înlăuntrul căruia identitatea românească se distilează progresiv, filtrându-se de
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
conducătorilor de etnie maghiară, a fost trecută în umbră. Însă nu se poate trece cu vederea faptul că acest criteriu nu este aplicat riguros: epoca fanariotă continuă să fie reliefată în majoritatea periodizărilor istoriei românilor ca un interval definitoriu, chiar dacă simbolizează o perioadă negativă în evoluția spre autonomie a poporului român. Respectarea cu strictețe a criteriului etniei elitei politice ar prescrie eludarea importanței epocii fanariote în devenirea poporului român, ceea ce nu se întâmplă în discursul istoriografic gravat în manualele școlare de
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
această unire cu Papa: desbinarea Românilor în două tabere: uniți și neuniți, care avea să aducă vrajbă și neînțelegeri între dânșii" (Constantinescu, 1928, p. 235). Condamnarea unirii cu Roma, în ciuda faptului că aceasta a reprezentat declicul luptei de emancipare națională, simbolizează triumful formulei ortodoxiste a naționalismului în perioada interbelică. Spiritualitatea. Dualitatea discursivă în care se exprimă consensul naționalist interbelic se manifestă și în privința spiritualității românești. Aripa fanatismului naționalistic, după cum o arată și citatele de mai sus extrase din N.A. Constantinescu (1928
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
istorie sunt desființate pentru a se crea un institut unic în București cu filiale în teritoriu). Tot în 1948 este realizată reforma învățământului, care instituie principiul manualului unic. Toate acestea sunt ecourile răsfrânte ale procesului mai amplu al "unificării comunismului" simbolizată de adoptarea Constituției din 1948 care a legiferat unipartidismul în politica românească. Strângerea controlului exercitat de autoritățile statale asupra sistemului educațional, în special prin impunerea principiului manualului unic, a făcut ca literatura didactică ce s-a dezvoltat atât de prolific
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
Marxism- Leninismului" (Roller, 1952, p. 1: majuscule în original), singurele "cu adevărat științifice", capabile să redea istoria românească potrivit preceptului rankean, "așa cum s-a desfășurat realmente" (Roller, 1952, p. v). Publicarea în 1947 a manualului unic coordonat de Mihail Roller simbolizează expresia supremă a "istoriei prin decret" (historiae ex fiat), comandată la ordinele partidului, elaborată de membri ai partidului și ratificată de conducerea partidului. Dacă discursul interbelic conceptualizează istoria poporului român ca gravitând în jurul axei reprezentate de Imperiul Otoman, manualul lui
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
prin pecerizare internă, în urma căreia momentul cu adevărat important al epocii este refixat în 1921, anul creării Partidului Comunist din România. Planurile lui Roller includeau re-semnificarea în cheia socialistă și a datei de 24 ianuarie. În calendaristica națională, această dată simbolizează Unirea din 1859 a celor două principate române. În lucrarea Probleme de istorie. Contribuții la lupta pentru o istorie științifică în R.P.R., pe scheletul căreia s-a scris manualul de Istoria R.P.R., M. Roller pregătea proletarizarea zilei de 24 ianuarie
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
nucleul sistemului concentraționar în care comuniștii, ca deținuți politici, au suferit în numele idealurilor socialiste. Sistemul represiv burghezo-moșieresc, în care "erau închiși și schingiuți luptătorii revoluționari" mai cuprinde, pe lângă Doftana, închisorile Mislea-Dumbrăveni (destinată femeilor), Galata, Tg. Ocna, Caransebeș, Aiud. "Dar Doftana simboliza Bastilia românească" (Roller, 1952, pp. 659, 660). Cutremurul din 10 noiembrie 1940, în care închisoarea Doftana s-a prăbușit "îngropând sub zidurile ei 14 deținuți politici antifasciști, în frunte cu unul din conducătorii PCR, luptătorul ceferist membru al C.C. Ilie
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
fermă a României în proiectul de integrare în Uniunea Europeană (UE). La 15 februarie 2000 s-au deschis oficial negocierile dintre România și Comisia Europeană în vederea aderării statului român la UE. Dezastrul guvernamental repurtat de CDR la cârma țării a fost simbolizat și de "lovitura de teatru" care l-a avut ca actor principal pe Emil Constantinescu, care a anunțat public că nu va candida pentru un al doilea mandat. În condițiile destrămării CDR pe fondul degradării nivelului general de trai, vidul
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
românească. Surescitată temporar de Partidul Noua Generație, extrema dreaptă românească pare a fi pierdut orice atractivitate în ochii electoratului, iar partidele exponente ale ideologiei de extremă drepta au ajuns niște organizații reziduale ale politicii românești. Eclipsa contemporană a ultranaționalismului românesc simbolizează închierea tranziției către condiția postnaționalistă a societății românești, în care identitatea națională și mândria etnică, deși continuă să structureze simțul identitar românesc, și-au pierdut proeminența și tonalitățile belice. 3.6.4. Memoria (post)națională: de la inerție, prin anticomunism, spre
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
regim și de a-i deferi justiției penale; crearea unui manual de istorie a comunismului [Dobrincu et al., 2009]; planurile pentru construirea unui muzeu al comunismului și de instituire a unei zile comemorative a victimelor regimului comunist etc.), asumarea Raportului simbolizează de fapt o mișcare tectonică în ordinea mnemonică românească: răsturnarea "regimului de adevăr" conservator și a întregii ordini discursive articulată în cadrul acesteia și instalarea "regimului de adevăr" anticomunist în care meta-narativa comunismului ca ilegitim și criminal exercită hegemonie interpretativă asupra
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
expresiv în formula parcimonioasă "rezistențele structurale și prefaceri substanțiale" în gestionarea politică a trecutului românesc. Palimpsestul, ca manuscris de pe care s-au șters inscripțiile inițiale pentru a face loc unor noi înscrieri, dar care mai păstrează vizibile urmele vechiului text, simbolizează prefacerile incomplete ale memoriei, plasticitatea limitată a trecutului amintit, dar și caracterul recalcitrant al trecutului care, deși efasabil, se îndârjește să persiste chiar și în condiții politice ostile. Nu în ultimul rând, metafora palimpsestului transmite ideea multivocalității trecutului, a polyglossiei
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
decât să fie împreună, uniți definitiv doar dincolo de moarte, reprezintă un fel de Romeo și Julieta avant la lettre. Povestea lor de dragoste este impresionantă, cutremurătoare. Moartea îndrăgostiților, ce nu au fost tolerați de cei din jur din considerente sociale, simbolizează pătrunderea într-o lume mai bună, iubirea înălțătoare, devine „un imn închinat sincerității”111. Personajul masculin apare așadar într-o dublă ipostază: de opozant, obiect al distrugerii și anihilării, de cele mai multe ori, a tot ceea ce înseamnă aspirație feminină spre dragoste
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
vreme, lăsând deoparte rugile pe care le înălțau la ceruri, începură să vorbească între ele multe și mărunte despre vitregia acelor vremuri.”150 Așezarea în cerc presupune un adevărat ritual, o inițiere pentru care se pregătesc cele șapte participante, numărul simbolizând perfecțiunea. Rugăciunile abandonate sugerează o rupere de elementul sacru și o orientare spre profan; în fața morții, personajele boccaccești nu-și descoperă evlavia sau pietismul Evului Mediu, ci omenescul și instinctualul, nevoia de a trăi cu intensitate viața. Ceea ce le leagă
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
unei exegeze originale unui public interesat. Personajul feminin chaucerian are o structură duală, este ambivalentă în tot ceea ce întreprinde, ea divide, diferențiază, scoate în evidență conflictele atunci când este posibil.359 Destinul ei este pus sub semnul a două astre: Mercur, simbolizând înțelepciunea, știința, rațiunea, acțiunea, tot ceea ce ține oarecum de aspectul viril, și Venus, conotând carnalul, atitudinea pasivă, feminitatea inefabilă, enigmatică. Viciile feminine erau frecvent incriminate în literatura medievală: dorința necontrolată, voluptatea, luxuria, vanitatea, locvacitatea, nesupunerea. „Diferența consta în faptul că
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
domină bărbatul pe care îl iubesc, pot fi încadrate în tipologia maleficului, deși bătrâna insistă mai mult pe ideea moralității, a nobleții, „nobilitas sola est atque unica virtus” fiind o temă frecventă în romanele medievale. 419 „Femeia mică și bătrână simbolizează tot ce se opune luminii: întuneric, noapte, vrăjitorie, e totodată imaginea rebeliunii, a dezordinii, a impurității.”420 Lumea magică a zânelor, pe care o surprinde târgoveața în istorisirea sa, era una a permisivității totale, în care dragostea nu era un
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
a redat, dar într-o formă denaturată de bătrânețe, ca un fel de pedeapsă pentru păcatul săvârșit, atunci când fata de lângă râu a fost înlocuită cu bătrâna din pădure. Faptul că, în final, cedează autoritatea femeii transformate într-o creatură minunată simbolizează reintegrarea cavalerului în societatea de care s-a distanțat. Povestea târgoveței din Bath nu problematizează despre moarte sau indulgență, ci despre reabilitare.428 Cavalerul va descoperi că ceea ce le displace reprezentantelor sexului slab este tocmai tendința de a fi conduse
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
și reprezintă puncte de referință pentru tot ceea ce se desfășoară între ei. Cele două lumi sunt fluide și nu rigid delimitate.”563 Așa cum Ciappelletto în prima povestire este chintesența răului, un fel de reductio ad absurdum, tot astfel și Griselda simbolizează virtutea. Dacă îl găsim pe Ciappelletto mai credibil și mai realist decât Griselda aceasta se întâmplă și datorită faptului că 560 Ibidem, p. 40. 561 R. T. Lenaghan, Chaucer's General Prologue as History and Literature, în „Comparative Studies in
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
conduse de Diana, ale cărei nimfe reprezintă, de fapt, nume ilustre feminine ale societății napolitane, cunoscute de către autor în tinerețea sa, și care sunt enumerate într-un adevărat catalog 592, ce ocupă o mare parte din cuprinsul poemului. Vânătoarea femeilor simbolizează o dorință de depășire a inactivității, a spiritului pasiv, reliefând nevoia de acțiune, de dinamism. La sfârșitul activității cinegetice, femeile se adună în jurul zeiței care le cere o închinare și o supunere demne de figura sa castă. Dar, pe neașteptate
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]