5,177 matches
-
l-a confirmat pe Hermes ca episcop "titular", care își păstra atribuțiile de mitropolit. Celelalte decizii ale sale au fost exprimate în enciclica, ce avea scopul de a crește disciplina în biserică: Episcopul din Arles putea convoca anual un conciliu ("sinod"), dar toate chestiunile importante trebuiau prezentate Scaunului Papal. Nici un episcop nu putea pleca din dieceza (eparhia) sa, fără permisiunea scrisă din partea mitropolitului său, având însă dreptul de apel la episcopul din Arles. După o investigație episcopii galici, au decis să
Papa Ilarie () [Corola-website/Science/305402_a_306731]
-
ca episcop de Die, deși această biserică, după un decret al Papei Leon I, aparținea diecezei mitropolitane de Arles. Când a ajuns la urechea papei Ilarie acest lucru, l-a însărcinat pe epicopul de Arles, "Leontius", să convoace un mare sinod al episcopilor din câteva provincii, pentru a investiga problema creată.
Papa Ilarie () [Corola-website/Science/305402_a_306731]
-
automat și aprobarea Constantinopolului. Alegerea episcopilor urma să primească binecuvântarea patriarhului ecumenic, urmând să se plătească Patriarhiei anumite dârî la instalare. Mitropolitul de Belgrad era obligat să-l pomenească pe patriarhul ecumenic în cadrul Sfintei Liturghii. Tomosul sinodal emis de Sf. Sinod al Constantinopolului a fost semnat de Antim de Cizic, Panaret de Nicomidia, Nichifor de Dercos, Metodie de Rhodos și Dionisie de Versia. Biserică din Karloviț pierde în 1864 episcopiile din Mitropolia Ardealului și la 1873 pe cea a Bucovinei, unită
Biserica Ortodoxă Sârbă () [Corola-website/Science/305377_a_306706]
-
viața mânăstireasca. Încheierea primului război mondial, în 1918, aducea statelor balcanice întregirea teritoriului lor național. La 1 decembrie, la Belgrad, a fost proclamat regatul sîrbo-croato-sloven, punându-se astfel bazele Iugoslaviei actuale. După ce teritorile bisericești ale Șerbiei s-au unit, Sfanțul Sinod de la Constantinopole a aprobat faptul că Biserică Ortodoxă Sîrbă să devină patriarhie, în 1920 luna martie, iar în luna septembrie, în catedrală din Carloviț, a fost proclamata că Biserică Ortodoxă Sîrbă unificată. În cadrul Patriarhiei au intrat : Mitropolia de Karlovitz, care
Biserica Ortodoxă Sârbă () [Corola-website/Science/305377_a_306706]
-
În Vestul Europei, procedura a fost considerată nejustificată și periculoasă, pentru că ea putea să detracte importanța Conciliului de la Calcedon. Papa Vigiliu a refuzat să recunoască edictul imperial și a fost chemat la Constantinopol de Iustinian, ca să soluționeze problema în cadrul unui sinod. După "Liber Pontificalis", pe 20 noiembrie, când papa celebra sărbătoarea Sf. Cecilia în Biserica Sf. Cecilia din Tratesvere, și înainte ca celebrarea să se fi încheiat, i s-a ordonat de către oficialul imperial, Anthimus, să înceapă călătoria spre Constantinopol. Papa
Papa Vigiliu () [Corola-website/Science/305406_a_306735]
-
ottonian-salic al Bisericii Imperiale). La alegera papei și Otto a beneficiat de dreptul să-și prezinte punctul de vedere. Însă, cu ceva timp după aceea, Ioan s-a dezis de împărat așa că Otto I. a convocat în dec. 963 un sinod care l-a demis pe Ioan pentru motivul de "nedemnitate". A fost numit papa Leon al VIII-lea care s-a dovedit de a fi prea slab față de pontiful netrebnic Ioan. Papa Ioan a avut parte de o moarte violentă
Papa Ioan al XII-lea () [Corola-website/Science/305419_a_306748]
-
de la un papă în funcție. Cu toate astea trebuie recunoscut că tocmai Pierleoni era un adversar al simoniei care, prin actul lui, poate a ocrotit papalitatea de incidente și mai grave. În 1046, la dorința lui Henric al III-lea, Sinodul de la Sutri i-a declarat pe toți trei scoși din funcție, fiind ales un nou papă, Clement al II-lea. Fiindcă Clement a murit - poate din cauza unei otrăviri la ordinul lui Benedict - în 1047 acesta s-a întors din nou
Papa Benedict al IX-lea () [Corola-website/Science/305423_a_306752]
-
Damas al II-lea l-a învins, ceea ce nu l-a împiedicat însă să se considere în continuare papă de drept. Până-n 1049 i-a sabotat și pe Damas și pe succesorul acestuia, Leon al IX-lea. Abia în urma unui sinod ținut la Lateran Benedict a fost excomunicat. Și-a petrecut ultimii ani din viață la mănăstirea din Grottaferrata unde a și murit în jurul anului 1055.
Papa Benedict al IX-lea () [Corola-website/Science/305423_a_306752]
-
a rămas în schimb sortită eșecului. În 1020 l-a căutat la Bamberg pe împărat rugându-l să-l ajute împotrivă expansiunii bizantinilor în sudul Italiei (unde din 1017 și normanii s-au făcut simțiți ca o nouă forță politică). Sinodul de la Pavia (1022) ținut împreună de papă și de împărat a stabilit anumite decrete pentru reformarea bisericii, însă fără să ascuțească obligația la o viață celibatară a clerului. Tot împreună cu Henric a luptat la mai multe sinoade împotrivă simoniei și
Papa Benedict al VIII-lea () [Corola-website/Science/305422_a_306751]
-
nouă forță politică). Sinodul de la Pavia (1022) ținut împreună de papă și de împărat a stabilit anumite decrete pentru reformarea bisericii, însă fără să ascuțească obligația la o viață celibatară a clerului. Tot împreună cu Henric a luptat la mai multe sinoade împotrivă simoniei și în favoarea celibatului. Din cooperarea fructoasă cu Henric a rezultat și adăugarea definitivă a cuvântului "filioque" la Crezul Catolic. În 1017 și 1020 a dat ordin la Roma să fie decapitați sau arși mai mulți evrei sub acuzația
Papa Benedict al VIII-lea () [Corola-website/Science/305422_a_306751]
-
care a pus, pentru 57 de ani, sfârșit Imperiului bizantin, cucerind Constantinopolul, în anul 1204. Urmările au fost dezastruoase, pentru raporturile ulterioare, dintre apuseni și răsăriteni. Spre sfârșitul pontificatului, Inocențiu al III-lea a convocat cel de al IV-lea sinod de la Lateran(1215), la care au fost prezenți peste 1200 de participanți, nelipsind ambasadorii principilor creștini. Biserica Răsăritului nu a fost reprezentată, la Constantinopol fiind un patriarh venețian(Tomaso Morosini). Sinodul este socotit de catolici ca al XII-lea ecumenic
Papa Inocențiu al III-lea () [Corola-website/Science/305428_a_306757]
-
III-lea a convocat cel de al IV-lea sinod de la Lateran(1215), la care au fost prezenți peste 1200 de participanți, nelipsind ambasadorii principilor creștini. Biserica Răsăritului nu a fost reprezentată, la Constantinopol fiind un patriarh venețian(Tomaso Morosini). Sinodul este socotit de catolici ca al XII-lea ecumenic și a luat printre altele unele hotărâri importante, precum: fiecare credincios trebuia să se mărturisească cel puțin idată pe an; participarea la Sf. Litrughie era obligatorie, cel puțin la Paște sau
Papa Inocențiu al III-lea () [Corola-website/Science/305428_a_306757]
-
artele și industria, cât și literele pe care le cultiva el însuși. A lăsat un mare număr de lucrări, care au fost publicate la Bassano, în anul 1788 (15 volume "in-folio"). Principalele se referă la "Beatificare", la "Jertfa Liturgică", la "Sinoade". Benedict al XIV-lea a murit la 3 mai 1758, iar Clement al XIII-lea i-a succedat. Să nu se confunde cu cei doi antipapi "Benedict al XIV-lea" care domniră din 1425 și până, cel puțin, în 1430
Papa Benedict al XIV-lea () [Corola-website/Science/305444_a_306773]
-
Gavriil (născut Grigorie Bănulescu-Bodoni, 1746 în Bistrița - d. 30 martie 1821 în Chișinău, Republica Moldova) a fost Mitropolitul Ortodox al Moldovei, de Ekaterinoslav și Herson-Tavriceski, al Kievului și ulterior al Basarabiei. La data de 28 iulie 2016, Sinodul Bisericii Ortodoxe din Moldova a reconfirmat o decizie anterioară a Sinodului Bisericii Ortodoxe Ruse din 15 iulie 2016 privind canonizarea Mitropolitului , de rând cu o altă nevoitoare - Fericita Agafia de la Mănăstirea Cușelăuca. Canonizarea vrednicului de pomenire Mitropolit a avut loc
Gavriil Bănulescu-Bodoni () [Corola-website/Science/299986_a_301315]
-
d. 30 martie 1821 în Chișinău, Republica Moldova) a fost Mitropolitul Ortodox al Moldovei, de Ekaterinoslav și Herson-Tavriceski, al Kievului și ulterior al Basarabiei. La data de 28 iulie 2016, Sinodul Bisericii Ortodoxe din Moldova a reconfirmat o decizie anterioară a Sinodului Bisericii Ortodoxe Ruse din 15 iulie 2016 privind canonizarea Mitropolitului , de rând cu o altă nevoitoare - Fericita Agafia de la Mănăstirea Cușelăuca. Canonizarea vrednicului de pomenire Mitropolit a avut loc la 3 septembrie 2016, ziua înființări Episcopiei Chișinăului și a Hotinului
Gavriil Bănulescu-Bodoni () [Corola-website/Science/299986_a_301315]
-
episcop la Roman, dar neacceptat de domnul fanariot de atunci. Se întoarce în același an în Rusia, unde ajunge rector al din Poltava (1786 - 1791. La data de 26 decembrie 1791 Arhiepiscopul Ambrozie Serebrennikov al Poltavei (numit și "ocârmuitor" de Sinodul Bisericii Ortodoxe Ruse al Bisericii din Moldova (1788 - 1792), îl hirotonește pe Gavriil ca "episcop-vicar de Akkerman și Bender" (Cetatea Albă și Tighina). La 10 februarie 1792, Sinodul Bisericii Ortodoxe Ruse l-a numit mitropolit al Moldovei, dar în aprilie
Gavriil Bănulescu-Bodoni () [Corola-website/Science/299986_a_301315]
-
26 decembrie 1791 Arhiepiscopul Ambrozie Serebrennikov al Poltavei (numit și "ocârmuitor" de Sinodul Bisericii Ortodoxe Ruse al Bisericii din Moldova (1788 - 1792), îl hirotonește pe Gavriil ca "episcop-vicar de Akkerman și Bender" (Cetatea Albă și Tighina). La 10 februarie 1792, Sinodul Bisericii Ortodoxe Ruse l-a numit mitropolit al Moldovei, dar în aprilie noul domn, Alexandru Moruzi îl trimite, în stare de arest, la Istanbul. Fiind eliberat prin intervenția reprezentantului Rusiei la Poartă, s-a reîntors în Rusia, unde a fost
Gavriil Bănulescu-Bodoni () [Corola-website/Science/299986_a_301315]
-
Istanbul. Fiind eliberat prin intervenția reprezentantului Rusiei la Poartă, s-a reîntors în Rusia, unde a fost numit mitropolit al Poltavei (1793 - 1799), apoi al Kievului (1799 - 1803), iar în 1801 țarul Alexandru I l-a numit membru al Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Ruse. S-a pensionat în 1803, stabilindu-se la Odessa. La 27 martie 1808, printr-un ucaz al aceluiași țar, a fost numit "exarh" al Bisericii din Moldova și Țara Românească - ambele țări fiind sub ocupație militară
Gavriil Bănulescu-Bodoni () [Corola-website/Science/299986_a_301315]
-
ale Americii, unde a îndeplinit mai multe funcții în cadrul "Arhiepiscopiei Ortodoxe Române": secretar eparhial, consilier cultural, secretar general al Congresului bisericesc, director al Serviciului "Publicații". În anul 1967 a fost hirotonit ieromonah de către Arhiepiscopul Victorin, acordându-i-se din partea Sfântului Sinod rangul de arhimandrit. A ținut numeroase conferințe și a făcut parte din mai multe delegații ale Bisericii Ortodoxe Române peste hotare. Este membru fondator al Comitetului Sălii Românești din Detroit, avându-l ca invitat la dineul de promovare din 21
Bartolomeu Anania () [Corola-website/Science/299991_a_301320]
-
alegerea ca Arhiepiscop al Vadului, Feleacului și Clujului, la 21 ianuarie 1993. După cum mărturisește singur, această operă i-a solicitat peste zece ani de "muncă de ocnaș". Biblia aceasta, tipărită în anul 2001 a devenit și ediția jubiliară a Sfântului Sinod. În primăvara anului 1990 a făcut parte din "Grupul de Reflecție pentru Înnoirea Bisericii", alături de clericii Dumitru Stăniloae, Constantin Galeriu, Daniel Ciobotea, Constantin Voicescu, Iustin Marchiș, Toader Crâșmariu și de mirenii Horia Bernea, Octavian Ghibu, Teodor Baconsky, Sorin Dumitrescu. La
Bartolomeu Anania () [Corola-website/Science/299991_a_301320]
-
funcția de mitropolit al Ardealului, a inițiat ruperea episcopiilor din nordul și centrul Ardealului de sub jurisdicția scaunului mitropolitan de la Sibiu. Acest demers a stârnit nemulțumirea unor credincioși și a atras dezaprobarea unor comentatori. În data de 2 martie 2006 Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române l-a ridicat pe arhiepiscopul Bartolomeu la rangul de mitropolit al Mitropoliei Clujului, Albei, Crișanei și Maramureșului. Această nouă mitropolie, înființată canonic de către Sfântul Sinod la 4 noiembrie 2005, a fost trecută în Statut și i
Bartolomeu Anania () [Corola-website/Science/299991_a_301320]
-
atras dezaprobarea unor comentatori. În data de 2 martie 2006 Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române l-a ridicat pe arhiepiscopul Bartolomeu la rangul de mitropolit al Mitropoliei Clujului, Albei, Crișanei și Maramureșului. Această nouă mitropolie, înființată canonic de către Sfântul Sinod la 4 noiembrie 2005, a fost trecută în Statut și i s-a stabilit denumirea de către "Adunarea Națională Bisericească" pe 1 martie 2006. A fost instalat oficial ca mitropolit la 25 martie 2006 de către un sobor de ierarhi în frunte
Bartolomeu Anania () [Corola-website/Science/299991_a_301320]
-
persecuții împotriva creștinilor ortodocși, sub împăratul arian Valens (364-378), dar învățăturile lui Vasile cel Mare, Grigore de Nyssa și Grigore de Nazianz au revalidat crezul de la Niceea. Arianismul a fost învins definitiv, din punct de vedere teologic, în 381, când Sinodul al II-lea ecumenic de la Constantinopol l-a interzis în mod explicit, proclamând creștinismul ortodox drept religie oficială în Imperiul Roman. Dar curentul arianist s-a mai menținut ca practică religioasă, mai ales în sânul populațiilor germanice din imperiu. Arianismul
Arianism () [Corola-website/Science/313098_a_314427]
-
pe credincioși. Pentru realizarea acestui deziderat, el a realizat un modus vivendi cu autoritățile statului comunist. În anul 1965, ultimul an al lucrărilor Conciliului Vatican II, autoritățile comuniste române i-au permis deplasarea la Roma (Italia) pentru a participa la Sinodul Ecumenic în calitate de expert. Mons. Petru Pleșca a reușit astfel să participe la sesiunea publică din 7 decembrie 1965 și apoi la închiderea acestui Conciliu la 8 decembrie 1965, alături de el aflându-se Mons. Ladislau Hosszu, de origine maghiară. Cu ocazia
Petru Pleșca () [Corola-website/Science/313109_a_314438]
-
Mulți părinți dau numele Filofteia fiicelor lor, iar multe femei își iau acest nume la intrarea în călugărie. Viața Sfintei Filofteia a fost trecută în Mineiul pe decembrie și în Viețile Sfinților pe această lună. La 28 februarie 1950, Sfântul Sinod hotărăște generalizarea cultului Sfintei Filofteia pe întreg cuprinsul țării. Cu acest prilej, în prezența patriarhului Justinian Marina, are loc, în anul 1955 o Slujbă specială. Cadrul festiv a fost impresionant, la slujbă fiind prezenți numeroși ierarhi români și străini, precum și
Sfânta Muceniță Filofteia de la Argeș () [Corola-website/Science/313111_a_314440]