5,222 matches
-
mulțime de oameni [subiect plural, exprimând mai multe entități; grup nominal cuantificat] (GALR II: 87). Uneori, se ezită între aceste două tipuri de acord. Astfel, acordul se realizează, greșit, cu termenul cuantificator, deși semnificația verbului sau a adjectivului sugerează raportarea sintactică (directă/indirectă), mai degrabă, la substantivul cuantificat: zeci de milioane de euro care ar fi trebuit cheltuite [corect euro... cheltuiți] (Rlib, 2008, nr. 5572: 1, col. 2). Alteori, în locul acordului gramatical, cu termenul cantitativ (utilizat, în context, ca expresie referențială
[Corola-publishinghouse/Science/85010_a_85796]
-
semicolonie (FC I: 139), semiîntunecos (O. Paler, Autoportret: 22) etc. 4. CUANTIFICAREA GRUPURILOR VERBAL, ADJECTIVAL, ADVERBIAL Construcțiile cuantificate ale grupului verbal, ale grupului adjectival și ale celui adverbial sunt supuse, în perioada actuală, mai ales unor modificări de distribuție, tiparele sintactice fiind, în general, mai stabile și mai puțin diversificate decât cele ale grupului nominal. 4.1. Anumite formule de cuantificare a structurilor verbale și/sau adjectivale (extinse și în construcțiile nominalizate corespunzătoare acestora) sunt preluate, din limbajul statistic, din cel
[Corola-publishinghouse/Science/85010_a_85796]
-
și în compuse substitute ale numeralului adverbial - cardinal: de n ori sau ordinal: (pentru) a n-a oară. Pronumeralele apar cu rol de cuantificatori ai grupului verbal: citește de n ori. 4.3. În limba actuală, se extinde utilizarea tiparului sintactic în care adverbul cuantificator se atașează grupului adjectival sau adverbial, în antepunere, prin prepoziția de: cât (atât, destul, suficient, egal, consternant, descumpănitor etc.) de bun (vezi descrierea sintactico-semantică a tiparului, la Pană Dindelegan, 1992: 85-93, 103-111). În tipar sunt atrase
[Corola-publishinghouse/Science/85010_a_85796]
-
semantic de cuantificatori) și diversitatea tendințelor care se manifestă în aceste structuri, în perioada actuală, comparativ cu structurile verbale, adjectivale sau adverbiale, mai puțin diversificate și mai stabile. 5.2. Unele tendințe mai vechi, referitoare la structura internă a grupurilor sintactice cuantificate, continuă să se manifeste în uz: − omiterea prepoziției de între numeralul cardinal (mai mare de 20) și substantivul cuantificat sau în interiorul numeralelor compuse (în fața constituenților substantivali de tipul mie, milion, miliard), dar și utilizarea hipercorectă a prepoziției între numeral
[Corola-publishinghouse/Science/85010_a_85796]
-
compuse (în fața constituenților substantivali de tipul mie, milion, miliard), dar și utilizarea hipercorectă a prepoziției între numeral și substantiv (2.1.1); − utilizarea superfluă a articolului nehotărât de singular nominativ-acuzativ și tendința opusă, de eliminare a articolului în unele poziții sintactice argumentale (2.3.1.1.a-b); − extinderea articolului nehotărât de singular în fața pronumelui și a adjectivului nehotărât alt(ul), în fața numeralului ordinal sau a adjectivului de identitate același (2.3.1.3); − utilizarea nejustificată a determinantului nedefinit niște (2
[Corola-publishinghouse/Science/85010_a_85796]
-
6.1, 2.7.2). 5.4. Un fenomen contemporan, anterior perioadei strict actuale, dar semnalat și descris doar recent, este adverbializarea articolului nehotărât un, în fața anumitor numerale. Construcția se extinde astăzi, în uz, și se diversifică sub aspectul organizării sintactice interne (2.3.3). 5.5. Unele construcții sunt utilizate în variație liberă, având în alcătuire constituenți cvasiechivalenți semantic: numerale multiplicative sau numerale adverbiale (2.1.2), cuantificatori sau modificatori adjectivali cvasisinonimi cu termenii cuantificatori (2.4), adjective cantitative sau
[Corola-publishinghouse/Science/85010_a_85796]
-
întregului grup nominal din care fac parte, fiind selectați și în contextele specifice altor cuantificatori sau în contextele în care (la nominativ-acuzativ) ar fi fost posibilă absența determinării. Criteriul morfologic - rolul de marcă flexionară a cazului - prevalează, astfel, în raport cu criteriul sintactic și/sau semantic, în selecția cuantificatorilor/determinanților (2.2.1-2.2.2, 2.3.1.2). Cuantificatorii pronominali cu formă de genitiv-dativ (fiecărui, oricărui, tuturor etc.) par a fi utilizați mai frecvent în registrul cult decât în celelalte varietăți ale
[Corola-publishinghouse/Science/85010_a_85796]
-
prepozițiilor peste, sub, sunt utilizate semnele matematice [>], [<], accidental, în unele enunțuri științifice nonformalizate: adulții de vârstă de > 20 de ani (M. Hîrșu, M. Benguș, Colesterolul: 11). 7 Cf. Să dăm, io știu, treizeci la sută avans? (IV: 320) [structură diferită sintactic, în care expresia fracționară este substantivată]. 8 Cf. Ciompec (1985: 265-266), despre combinarea adverbului de mod cu adjectivul regent. --------------- ------------------------------------------------------------ --------------- 1
[Corola-publishinghouse/Science/85010_a_85796]
-
I. Substantivul și adjectivul (forme, tipare flexionare, substantivizări speciale) II. Pronumele și numeralul (flexiune, forme și uz discursiv) III. Verbul (forme, tipare flexionare) IV. Adverbe și semiadverbe V. Conectori intra și interpropoziționali (prepoziții, conjuncții, corelative conjuncționale) VI. Construcții, grupuri sintactice, structuri clișeizate, tipare discursive VII. Concluzii ale monitorizării unor posturi de radio și de televiziune
[Corola-publishinghouse/Science/85030_a_85816]
-
Extinderea formei de masculin a acestui numeral, în detrimentul celei de feminin, nu poate fi tolerată în asemenea contexte, pentru că numeralul, care are aici comportament de adjectiv, trebuie să se acorde cu substantivul care îi urmează și de care este dependent sintactic. La fel, nici în structura unor numerale compuse cu mii, milioane sau miliarde (de ex. are peste doisprezece mii de membri, există peste doisprezece mii de oameni, doisprezece milioane de lei etc.), unde primul element al numeralului compus trebuie să
[Corola-publishinghouse/Science/85025_a_85811]
-
de împrumuturi și al acomodării "românești" a acestora, pot da indicii importante pentru direcțiile de evoluție flexionară. Nenumăratele schimbări din domeniul discursului au și ele diverse reflexe la nivel gramatical (precum frecvența neobișnuit de mare a unor forme și tipare sintactice, clișeizarea unor sintagme și a unor enunțuri; alunecări de sens și valori speciale ale unor forme și clase gramaticale; preferința pentru una/unul dintre formele și tiparele de construcție sinonime/cvasisinonime etc.). 2. DOMENII INVESTIGATE; ORGANIZAREA MATERIALULUI 2.1. Deși
[Corola-publishinghouse/Science/85015_a_85801]
-
și pentru sine, ci pentru reflexele lor gramaticale. Pe de o parte, sunt prezentate fenomenele gramaticale în dinamica lor actuală (productivitatea actuală a diverselor tipare flexionare ale substantivului și ale verbului; frecvența deosebită a anumitor forme gramaticale, proliferarea anumitor tipare sintactice, concurența diverselor clase și forme, stadiul actual al variației literare libere, raportul dintre normă și uz etc.). Pe de altă parte, interesul se orientează spre fenomene discursive semnificative pentru exprimarea orală, dar care se extind și în alte realizări ale
[Corola-publishinghouse/Science/85015_a_85801]
-
din șapte capitole. Exceptând capitolul final, dedicat utilității practice a cercetărilor de dinamică a limbii (concluziile rezultate din monitorizarea principalelor posturi de radio și de televiziune), restul capitolelor urmează organizarea din GALR, pe clase lexico-gramaticale și pe tipuri de construcții sintactice. Sub fiecare capitol sunt incluse mai multe titluri, a căror așezare respectă criteriul relațiilor de conținut. În funcție de obiectivele fiecărui articol, volumul examinează fie fenomene de ansamblu (de exemplu, capitolul Trăsăturile flexionare ale substantivului în româna actuală sau capitolele despre dinamica
[Corola-publishinghouse/Science/85015_a_85801]
-
scurte de timp și a asigurat verificarea acesteia. ● De ordin teoretic. A permis examinarea conceptului funcțional de sincronie dinamică și a modului diferit de manifestare a acestuia în diversele compartimente ale limbii (altfel funcționează pentru nivelul morfologic, altfel, pentru cel sintactic, altfel, pentru cel discursiv-pragmatic). A oferit posibilitatea aplicării unei perspective integratoare gramatică - pragmatică, absolut necesară pentru surprinderea faptelor "în mișcare". Mișcarea/Schimbarea rezultă atât din fenomenele de diacronie în sincronie, cât și din manifestările discursiv-textuale și stilistico-pragmatice diverse. ● De ordin
[Corola-publishinghouse/Science/85015_a_85801]
-
complace și 5 ar folosi ambele forme; ● crede!/crezi! − DOOM1 nu precizează forma de imperativ, iar DOOM2 acceptă variația liberă, fără precizări suplimentare: 32 subiecți au optat pentru crezi!, 18, pentru crede!, 5 − dintre care numai unul a indicat contexte (sintactice) diferite: "Crezi ce vrei și ce îți place!", dar "Crede-mă!", " Crede-l!"− ar folosi ambele variante; unul dintre subiecți a notat că nu folosește niciuna dintre aceste forme, preferând conjunctivul cu să; ● i-ar displace/i-ar displăcea 4
[Corola-publishinghouse/Science/85000_a_85786]
-
frecvente mai ales în uzul celor care nu sunt influențați în mod direct de norma lingvistică, forme care reflectă o tendință veche în flexiunea verbală românească, de trecere de la conjugarea a II-a la conjugarea a III-a; ● oferirea contextelor sintactice în care se folosesc formele de imperativ crede! și crezi!; ● acceptarea ca variantă liberă, alături de gâtuie, a formei gâtuiește; ● revenirea la norma anterioară în cazul perechii inventează/inventă, adică eliminarea lui inventă, al cărui uz este accidental; ● acceptarea ca variantă
[Corola-publishinghouse/Science/85000_a_85786]
-
patologie literară și artistică” care pleacă de la premisa că procesul literar „bolnav” este indus de un profund dezechilibru în structura psihofiziologică a scriitorilor moderni și că procesul acesta, animat de impulsuri erotice, determină mentalitatea publicului. Autorul articolului, indignat de anarhia sintactică, determinată în opinia sa de libertatea excesivă a celor care zdruncină normele, trece literatura și arta de avangardă în categoria artei bolnave și pornografice, iar în final cere ca această stare de lucruri să fie privită ca o problemă de
THESIS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290166_a_291495]
-
satisfacția scrisului din dibacele izbutiri filologice. E la d-sa o anumită prețiozitate, totdeauna trează, adică trecută prin filtrul reflecției, dar oricum, o căutare, când de cuvinte cu circulație restrânsă, când de folosire a lor foarte personală, când din întorsătura sintactică neobișnuită. De altă parte, poetul abătut de la chemarea sa, mai poruncitoare decât i se păruse, violentat, dar neucis, iese la iveală în compensarea metaforică pe care o aduce scrisului său, mai adesea abstract și teoretizator. ȘERBAN CIOCULESCU Credem că poziția
STREINU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289977_a_291306]
-
diferențele de mentalitate: toți aceia care gândesc într-o anumită limbă își modelează gândirea în conformitate cu structurile limbii respective, contactul lor cu lumea fiind mediat de o primă interpretare a realității prin limbă. Cazul elinei este elocvent: fraza greacă, cu valori sintactice exprimate prin desinențe, are drept nucleu subiectul flancat de atribute, ceea ce a putut determina gândirea greacă să caute substanța unică din care emană însușirile lucrurilor. Se supralicitează uneori factorul limbă, de pildă atunci când sunt diferențiate tipul european și cel oriental
FRENKIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287088_a_288417]
-
spune, așadar, În conștiința deplinei proprietăți a cuvintelor Întrebuințate, că literatura ar avea, ca obiect estetic, niște limite trasate cu rigla (literaritatea, sau defamiliarizarea), nici că referința extratextuală este o iluzie, nici că autorul e o iluzie a unei origini sintactice, nici că cititorului Îi poate fi creat un portret robot universal valid, nici că stilul a murit, nici că literatura se manifestă numai istoric sau numai computațional, nici că valorea literaturii este funcție de normă imuabilă sau individuală. Dar se poate
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
mai aventurăm În bărcile revoluției sexuale a cărei ștafetă ar fi preluat-o directoarea revistei de artă contemporană Art Press, Împreună cu partenerul ei. Cartea aceasta este interesantă probabil În primul rînd pentru că În prezența ei orice glosă filozofantă cu coregrafie sintactică minuțioasă și retorică sofistă Îndelung exersată devine ridicolă. Cartea lui Catherine Millet intervine În literatura franceză pentru a separa - acum, dacă nu e deja prea tîrziu, și tind să cred că e - apele: ne lăsăm legănați de cîntecul de sirenă
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
ale limbii basmului și revenind apoi la concretețea verbului în transpunerea operei lui Mihail Sebastian. Textele humuleșteanului Creangă își păstrează, în limba engleză, plasticitatea și savoarea, căci traducătoarea rezolvă dificultatea redării termenilor regionali, a numelor personajelor, a structurilor lexicale și sintactice idiomatice, recompunând, prin fantezie și inventivitate, culoarea și atmosfera, nostalgia și umorul ce definesc spiritul operei originare. SCRIERI: Aspects of Nineteenth Century English Literature. Prose and Poetry (în colaborare cu Virgil Ștefănescu-Drăgănești), București, 1947; A Course in Modern Romanian (în
CARTIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286131_a_287460]
-
C. pune în evidență concepția originală a acestuia, întemeiată pe „studiul fenomenelor limbajului, al literaturii populare și al celei culte, cu instrumentele performante ale lingvisticii”. Asociindu-se altor opinii, el susține că studiile literare ale lui D. Caracostea (analize fonetice, sintactice și lexicale) atestă o viziune modernă și îl recomandă pe autorul lor ca precursor al cercetării semiotice, al cercetării stilistice și poetice românești, al filosofiei limbajului. SCRIERI: Năluca (în colaborare cu Fănuș Neagu și Dan Micu), București, 1996; Mihu Dragomir
CHISU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286214_a_287543]
-
cât prin posibilitatea combinărilor lor) de asemenea instrumente. Sensurile sunt bine determinate, ele pot fi însă realizate cu ajutorul unor figuri diverse. În același context, mielul, cerbul, leul sau unicornul trimit tot la Hristos, alegerea unui anumit animal depinde de articulații sintactice ale simbolului și de raporturile pe care acesta le stabilește cu alte simboluri. Aceste lucruri fiind schițate, să vedem acum care sunt funcțiile animalului în gândirea simbolică specifică Evului Mediu, într-o măsură mai intensă la începuturile sale. Cea mai
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
cu zi21. De aici provine și ideea că literatura emanată de geniul limbii franceze e inevitabil o "proză". Dacă diferența ultimă dintre discursul poetic și cel prozaic e dată de felul în care e tăiat enunțul, în funcție de constrângerile prozodice, respectiv sintactice, atunci insistența geniului limbii franceze asupra dispunerii cuvintelor în frază demonstrează inapetența sa pentru poezie 22. Țin să subliniez această caracteristică pentru că mitul unui geniu "prozaic"23, care la mijlocul secolului al XVIII-lea devenise un loc comun, a jucat un
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]