KorAP: Find »[drukola/base=sintactic & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...189 190 191 ...204 >

5,099 matches

Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785

acest fel, pentru limba japoneză − Jacobsen (1992)24 − care prezintă un inventar al verbelor cu alternanță cauzativă din această limbă, identificând 341 de astfel de unități verbale. 3.3.1. Principii de stabilire a inventarului Pentru limba română, singurul test sintactic pe care l-am putut folosi pentru stabilirea inventarului este adjectivarea participiului, celelalte teste sintactice invocate pentru alte limbi nefiind concludente pentru limba română sau fiind concludente numai pentru anumite subclase semantice (vezi Capitolul 4). Esențial pentru definirea clasei am

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
alternanță cauzativă din această limbă, identificând 341 de astfel de unități verbale. 3.3.1. Principii de stabilire a inventarului Pentru limba română, singurul test sintactic pe care l-am putut folosi pentru stabilirea inventarului este adjectivarea participiului, celelalte teste sintactice invocate pentru alte limbi nefiind concludente pentru limba română sau fiind concludente numai pentru anumite subclase semantice (vezi Capitolul 4). Esențial pentru definirea clasei am considerat că este criteriul semantic: argumentul unic este Pacient sau Temă (vezi infra, 4.2

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
Subiectul Emoției (engl. Subject Matter of Emotion)26. Pesetsky (1995: 59) arată că atribuirea rolului Experimentator urmează ierarhia: Cauzator > Experimentator > Ținta/Subiectul Emoției. Rolul cel mai sus în ierarhie este atribuit argumentului aflat în poziția cea mai înaltă din ierarhia sintactică (în D-Structură), iar Tema nu este relevantă (Pesetsky 1995: 63). Pesetsky (1995: 63) susține că predicatele de tipul annoy 'a (se) enerva' sunt complexe morfologic, fiind alcătuite dintr-un morfem cauzativ cu realizare zero și o rădăcină. Levin și

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
însă în sensul obișnuit. Prin urmare, mulți autori susțin că verbele psihologice reprezintă o clasă care nu poate fi subsumată celei a inacuzativelor. Includerea acestor verbe în clasa inacuzativelor s-a făcut, așa cum am arătat, mai ales pe baza testelor sintactice (pentru limbi ca italiana, neerlandeza, engleza). În română, unde nu există teste sintactice sigure de delimitare a clasei inacuzativelor, soluția nu poate fi verificată prin această metodă. Este adevărat însă că verbele psihologice care au variantă cauzativă trec testul adjectivării

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
o clasă care nu poate fi subsumată celei a inacuzativelor. Includerea acestor verbe în clasa inacuzativelor s-a făcut, așa cum am arătat, mai ales pe baza testelor sintactice (pentru limbi ca italiana, neerlandeza, engleza). În română, unde nu există teste sintactice sigure de delimitare a clasei inacuzativelor, soluția nu poate fi verificată prin această metodă. Este adevărat însă că verbele psihologice care au variantă cauzativă trec testul adjectivării participiului − om supărat/ amuzat/preocupat etc., − dar acesta nu poate fi folosit ca

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
acuzativul, poate fi atribuit nu numai unui argument nominal (DP), ci și altui tip de argument realizat prin grupul de măsură. 3.3.2. Inventarul și clasificarea semantico-sintactică a verbelor inacuzative din limba română În această secțiune voi aplica principiile sintactice și semantice prezentate mai sus (formulate pentru limba engleză) la inventarul de verbe inacuzative/ergative din limba română, stabilit după cum am arătat supra, 3.2.1. Inventarul propus, deși este neașteptat de bogat, comparativ cu cele câteva verbe care serveau

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
om cocoșat ca să intre în peșteră (e) Ion se îngrașă de la mâncarea semipreparată; copil îngrășat de la mâncarea semipreparată Ion se îngrașă ca să arate mai bine; *tânăr îngrășat ca să arate mai bine. Există și posibilitatea trecerii între subclasele semantice, în funcție de contextul sintactic în care apare verbul: (f) Nava a naufragiat Nava a naufragiat pe Coasta Africii (g) Picăturile de ploaie se contopesc cu pămânul Brațul Chilia se contopește cu marea (în Delta Dunării). În primele exemple de sub (f) și (g), verbul denotă

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
a clasificării semantice propuse pentru engleză sugerează că nucleul semantic al inacuzativității este universal. Ceea ce diferă de la o limbă la alta, așa cum reiese din comparația pe care am făcut-o cu situația din limba engleză pentru fiecare subclasă, sunt proprietățile sintactice ale verbelor: participarea la alternanța cauzativă, acceptarea obiectului intern. Încadrarea unei unități verbale într-o anumită clasă semantică nu este o operație mecanică. În prezentarea claselor semantice, am urmărit să demonstrez că nu numai sensul verbului este important pentru ca un

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
studiul inacuzativelor le-a scos la iveală în beneficiul evoluției teoriei lingvistice. Froud (2006: 1631) inventariază și ilustrează cu studii reprezentative abordările teoretice ale inacuzativității: inacuzativele sunt rezultatul unor operații lexicale (Reinhart 1996), procese morfologice (Pesetsky 1995), determinate în principal sintactic (Burzio 1986, Borer 2004) și/sau legitimate semantic (Levin și Rappaport Hovav 1995). Levin și Rappaport Hovav (1995: 5), care aleg o cale de mijloc, prudentă și fără atitudini radicale pentru studiul inacuzativelor, observă că există două tipuri de nepotriviri

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
1986, Borer 2004) și/sau legitimate semantic (Levin și Rappaport Hovav 1995). Levin și Rappaport Hovav (1995: 5), care aleg o cale de mijloc, prudentă și fără atitudini radicale pentru studiul inacuzativelor, observă că există două tipuri de nepotriviri: abordarea sintactică a inacuzativelor neagă faptul că inacuzativitatea este predictibilă semantic, iar abordarea semantică neagă faptul că inacuzativitatea este codificată sintactic. De aceea, autoarele se întorc la ideea lui Perlmutter − inacuzativitatea este codată sintactic și predictibilă semantic − și formulează următoarea generalizare (Levin

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
aleg o cale de mijloc, prudentă și fără atitudini radicale pentru studiul inacuzativelor, observă că există două tipuri de nepotriviri: abordarea sintactică a inacuzativelor neagă faptul că inacuzativitatea este predictibilă semantic, iar abordarea semantică neagă faptul că inacuzativitatea este codificată sintactic. De aceea, autoarele se întorc la ideea lui Perlmutter − inacuzativitatea este codată sintactic și predictibilă semantic − și formulează următoarea generalizare (Levin și Rappaport Hovav 1995: 4): argumentul Agent este subiect în D-Structură, iar argumentul Pacient/Temă este obiect direct

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
observă că există două tipuri de nepotriviri: abordarea sintactică a inacuzativelor neagă faptul că inacuzativitatea este predictibilă semantic, iar abordarea semantică neagă faptul că inacuzativitatea este codificată sintactic. De aceea, autoarele se întorc la ideea lui Perlmutter − inacuzativitatea este codată sintactic și predictibilă semantic − și formulează următoarea generalizare (Levin și Rappaport Hovav 1995: 4): argumentul Agent este subiect în D-Structură, iar argumentul Pacient/Temă este obiect direct în D-Structură. Autoarele atrag atenția asupra faptului că realitatea lingvistică este mult

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
aceeași sintaxă, au în comun absența argumentului extern, dar sunt semantic diferite (Embick 2004a: 145), prin urmare, o tratare de tip structural a acestor fenomene n-ar fi profitabilă. Propunerile teoretice prezentate în această secțiune, grupate în mod convențional în sintactice, semantice, "proiecționiste", "(neo)construcționiste" și cognitive, se întrepătrund adesea și, în multe situații, ideile circulă de la o teorie la alta. Secțiunea se încheie cu o exemplificare a posibilității de a studia clasa inacuzativelor din perspectiva achiziției limbajului și a deficiențelor

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
cognitive, se întrepătrund adesea și, în multe situații, ideile circulă de la o teorie la alta. Secțiunea se încheie cu o exemplificare a posibilității de a studia clasa inacuzativelor din perspectiva achiziției limbajului și a deficiențelor de limbaj. 4.1. Abordări sintactice Perspectiva (exclusiv) sintactică apare la Rosen (1984, apud Levin și Rappaport Hovav 1995: 5−7), care arată că verbele inacuzative au în comun o anumită configurație sintactică, dar nu există o proprietate semantică pe care aceste verbe să o aibă

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
adesea și, în multe situații, ideile circulă de la o teorie la alta. Secțiunea se încheie cu o exemplificare a posibilității de a studia clasa inacuzativelor din perspectiva achiziției limbajului și a deficiențelor de limbaj. 4.1. Abordări sintactice Perspectiva (exclusiv) sintactică apare la Rosen (1984, apud Levin și Rappaport Hovav 1995: 5−7), care arată că verbele inacuzative au în comun o anumită configurație sintactică, dar nu există o proprietate semantică pe care aceste verbe să o aibă în comun. Ideea

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
inacuzativelor din perspectiva achiziției limbajului și a deficiențelor de limbaj. 4.1. Abordări sintactice Perspectiva (exclusiv) sintactică apare la Rosen (1984, apud Levin și Rappaport Hovav 1995: 5−7), care arată că verbele inacuzative au în comun o anumită configurație sintactică, dar nu există o proprietate semantică pe care aceste verbe să o aibă în comun. Ideea că această clasă nu este unitară semantic este argumentată de Rosen prin faptul că verbe cu sensuri similare în diverse limbi pot fi clasificate

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
această clasă nu este unitară semantic este argumentată de Rosen prin faptul că verbe cu sensuri similare în diverse limbi pot fi clasificate diferit în privința inacuzativității (vezi supra, 3.2.2.1.). Burzio (1986) este cel care a consacrat analiza sintactică a clasei predicatelor inacuzative. În abordarea sintactică, verbele inacuzative și pasivul au proprietăți comune și aceeași configurație sintactică. Burzio (1986, apud Levin și Rappaport Hovav 1995: 11) subliniază că este greu de găsit o proprietate semantică comună pentru inacuzative și

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
argumentată de Rosen prin faptul că verbe cu sensuri similare în diverse limbi pot fi clasificate diferit în privința inacuzativității (vezi supra, 3.2.2.1.). Burzio (1986) este cel care a consacrat analiza sintactică a clasei predicatelor inacuzative. În abordarea sintactică, verbele inacuzative și pasivul au proprietăți comune și aceeași configurație sintactică. Burzio (1986, apud Levin și Rappaport Hovav 1995: 11) subliniază că este greu de găsit o proprietate semantică comună pentru inacuzative și pasiv. Levin și Rappaport Hovav (1995: 14

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
diverse limbi pot fi clasificate diferit în privința inacuzativității (vezi supra, 3.2.2.1.). Burzio (1986) este cel care a consacrat analiza sintactică a clasei predicatelor inacuzative. În abordarea sintactică, verbele inacuzative și pasivul au proprietăți comune și aceeași configurație sintactică. Burzio (1986, apud Levin și Rappaport Hovav 1995: 11) subliniază că este greu de găsit o proprietate semantică comună pentru inacuzative și pasiv. Levin și Rappaport Hovav (1995: 14−16) arată că posibilitatea unui verb de a apărea în configurații

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
Burzio (1986, apud Levin și Rappaport Hovav 1995: 11) subliniază că este greu de găsit o proprietate semantică comună pentru inacuzative și pasiv. Levin și Rappaport Hovav (1995: 14−16) arată că posibilitatea unui verb de a apărea în configurații sintactice inacuzative poate fi o condiție necesară, dar nu suficientă pentru ca un verb să aibă anumite proprietăți. Autoarele atrag atenția asupra faptului că în abordarea sintactică se consideră că inacuzativitatea este un fenomen unic: toate verbele inacuzative, indiferent de clasa semantică

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
Rappaport Hovav (1995: 14−16) arată că posibilitatea unui verb de a apărea în configurații sintactice inacuzative poate fi o condiție necesară, dar nu suficientă pentru ca un verb să aibă anumite proprietăți. Autoarele atrag atenția asupra faptului că în abordarea sintactică se consideră că inacuzativitatea este un fenomen unic: toate verbele inacuzative, indiferent de clasa semantică, au anumite proprietăți sintactice comune: selecția unui argument intern, lipsa argumentului extern, incapacitatea de a atribui Cazul acuzativ. 4.1.1. Pornind de la Generalizarea lui

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
o condiție necesară, dar nu suficientă pentru ca un verb să aibă anumite proprietăți. Autoarele atrag atenția asupra faptului că în abordarea sintactică se consideră că inacuzativitatea este un fenomen unic: toate verbele inacuzative, indiferent de clasa semantică, au anumite proprietăți sintactice comune: selecția unui argument intern, lipsa argumentului extern, incapacitatea de a atribui Cazul acuzativ. 4.1.1. Pornind de la Generalizarea lui Burzio Generalizarea lui Burzio (1986: 178) − Un verb care nu atribuie un rol tematic subiectului nu atribuie Caz (acuzativ

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
Blocării Cazului acuzativ; inacuzativele funcționează ca pasivele asimetrice. Regula este o alegere parametrică. Analizând raportul dintre relațiile tematice și Caz, Reinhart (1996: 47) ajunge la concluzia că acuzativul este o marcă de valență care arată că verbul ia două argumente sintactice. Operația de saturare (vezi infra, 5.3.3.2.) care se aplică în cazul pasivului nu poate afecta Cazul acuzativ în Lexicon: saturarea nu elimină un rol, verbul rămânând cu două locuri. Rolul tematic extern a devenit o variabilă legată

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
de saturare (vezi infra, 5.3.3.2.) care se aplică în cazul pasivului nu poate afecta Cazul acuzativ în Lexicon: saturarea nu elimină un rol, verbul rămânând cu două locuri. Rolul tematic extern a devenit o variabilă legată (nerealizată sintactic). Reinhart (1996: 48), urmându-l pe Chomsky (1981), susține că pasivul absoarbe Cazul acuzativ, și nu absoarbe rolul tematic extern, așa cum au susținut Baker, Johnson și Roberts (1989)37. Toate limbile trebuie să marcheze cumva morfologia pasivă. Reinhart (1996: 49

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
în Spec,vP. Deplasarea obiectului este similară celei a subiectului, care se deplasează pentru a verifica trăsăturile φ și Cazul nominativ. Cazul acuzativ nu este atribuit, pentru că trăsătura de Caz este deja prezentă în nume atunci când acesta intră în derivarea sintactică. Van de Visser (2006: 33, 36) observă că, dacă la Chomsky (1995 [1993]) cazul verificat de I finit (nominativul) este diferit de cel verificat de I nonfinit (cazul nul, care apare numai la elementul PRO), Chomsky (2000, 2001) tratează diferit

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]