6,992 matches
-
a avut și o adâncă semnificație morală. Poporul român își 51 demonstrase sieși și Europei, tăria și curajul său, spiritul de sacrificiu și dragostea de țară, voința și hotărârea de a-și croi o viață pe măsura marilor sale calități. Spiritualitatea românească a fost adânc influențată și un proces de adevărată renaștere, de exprimare viguroasă a trăsăturilor originale, naționale, se constata după război în toate manifestările culturii românești. Războiul de independență încheiase o etapă de adânci prefaceri, în viața economică, social
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3012]
-
scriitorului, își recunoaște resorturile psihice rupte, internându-se pentru a treia oară într-un sanatoriu din străinătate. Asemeni lui Leonardo, dar, cu alte preocupări și parcă pentru a-și reabilita Supraeul, Camil Petrescu era convins că Doctrina substanței reprezintă apogeul spiritualității sale, ignorând multă vreme opera de ficțiune. Coincidențele (aparent!) bizare merg chiar până la balada populară. Ca și soția din povestirea lui Edgar Poe, Ana se stinge pe măsură ce mănăstirea câștigă în verticalitate. Un anumit aspect din biografia lui Camil Petrescu vine
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
din perioada interbelică. Personajul din Patul lui Procust este dublul arhetipal al eroului din opera lui Cervantes, operă care, în timp, a avut privilegiul unor celebre interpretări (Unamuno, José Ortega Y Gasset ș.a.), sublimând-o, astfel, în mitul central al spiritualității catolice din Spania. Concret și succint, opera ce îl are ca erou pe cavalerul din La Mancha este catalogată de către Ortega y Gasset ca "echivocă", la limita dintre parodie și gravitate. Personajul principal ar fi "un Hristos gotic, sfâșiat de
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
suferinței în viețile noastre? Într-un sens logic sau filosofic, faptul suferinței este neutru. Ceea ce importă cu adevărat este finalitatea acesteia - atât în privința modului în care o înțelegem, cât Și a modului în care îi permitem să ne afecteze. Aici Spiritualitatea ortodoxă ne ajută să percepem suferința într-o lumină pozitivă, ca mijloc de creștere spirituală, în Hristos, Și nu ca ceva golit de sens. Putem încredința suferința noastră lui Dumnezeu, cu credința și nădejdea fermă că El va fi ști
Suferința și creșterea spirituală. In: Mitropolia Olteniei by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/175_a_169]
-
suferinței în viețile noastre? Într-un sens logic sau filosofic, faptul suferinței este neutru. Ceea ce importă cu adevărat este finalitatea acesteia - atât în privința modului în care o înțelegem, cât Și a modului în care îi permitem să ne afecteze. Aici Spiritualitatea ortodoxă ne ajută să percepem suferința într-o lumină pozitivă, ca mijloc de creștere spirituală, în Hristos, Și nu ca ceva golit de sens. Putem încredința suferința noastră lui Dumnezeu, cu credința și nădejdea fermă că El va fi ști
Suferința și creșterea spirituală. In: Mitropolia Olteniei by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/175_a_170]
-
de fapte cunoscute orice resamblanță cu eroii (au fost și vor mai fi) din romanele medievale și personaje întâlnite de patafizician într-o instituție promovând doar înalte valori ale culturii, moralei, libertății de gândire, adâncirii cunoașterii sufletului și ascuțirii minților, spiritualității comuniste, naționale, creștine și laice, toleranței și diversității este fabulațională. Adică, în termeni mai pe înțelesul lumii (a celei înregistrate și a surorilor ei virtuale), o simplă suprapunere între o serie {A-B-C-D...X} (fapte, vorbe, scripturisme) din Roman de la Rose
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
și tipologii masculine (dar și feminine) polisate ca o medalie sau revelate de trecerea timpului (sfârșit de partidă, oniric, fantastic), relaționându-le într-o frescă suedeză cu vocație europeană și universală. O istorie locală a sufletului suedez ca parte a istoriei spiritualității creștine. Așadar, Stellan este interfața dintre autor și cititor, martor și senzor al acelui univers, Sunne, din cele mai prospere timpuri, autobiografic vorbind, și până la dispariția sau îmbătrânirea fostelor repere. Ceea ce nu înseamnă sfârșitul, ci, dimpotrivă, radicalizarea conștiinței critice a
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
1 iulie 1891, lăsând în urmă o vastă activitate. 13 CAPITOLUL II Mihail Kogălniceanu și independența României în istoriografia românească până la primul război mondial Lupta pentru neatârnare a fost în întreaga istorie a românilor, un freamăt și un catatlizator al spiritualității diferitelor epoci, al conștinței maselor populare. Marile momente ale istoriei noastre naționale consemnează acest adevăr, cu forța de convingere a exemplelor care, n-au încetat să strălucească și astăzi cu vgoare a semnificației lor patriotice. Un astefel de moment exemplar
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3034]
-
a avut și o adâncă semnificație morală. Poporul român își 51 demonstrase sieși și Europei, tăria și curajul său, spiritul de sacrificiu și dragostea de țară, voința și hotărârea de a-și croi o viață pe măsura marilor sale calități. Spiritualitatea românească a fost adânc influențată și un proces de adevărată renaștere, de exprimare viguroasă a trăsăturilor originale, naționale, se constata după război în toate manifestările culturii românești. Războiul de independență încheiase o etapă de adânci prefaceri, în viața economică, social
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3034]
-
cuvântul acesta atât de perfect", apare frecvent antropomorfizată: o întâlnim în ipostază de femeie cu ascendență baudelairiană, "Moartea-aceea cu râs frumos", și chiar ca un fel de Lolită, emanând în egală măsură angelic și demonic, suavitate și grotesc, senzualitate și spiritualitate: "! presimt cum va/ veni moartea (...) într-o dimineață/ ca aceasta, ducându-mă la apă am întâlnit o fetiță/ pe care ți-am arătat-o și ție,/ numind-o un pic depravată,/ căci se purta cu o rochie albastră / cu un
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
al descifrării metareferențialului, șanselor culturalului de a-și resuscita cele mai puternice, din punct de vedere atât estetic, cât și existențial, resurse. Între ele, desigur, mitologia, mai ales cea greacă și cea creștină, ambele, în viziunea autoarei, depozitare perfecte ale spiritualității lumii, pe care (mai ales) poetul postmodern este liber să le resusciteze. Fără grija de a-și pune astfel în pericol propria identitate lirică, ci cu certitudinea că prin acest recurs poate să și-o revalorizeze. În miturile vechii Elade
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
encomionului dintr-un vers ca "Benedicțiune, mască, benedicțiune"), la un nivel de adâncime a discursului se poate identifica proeminența filonului creștin al autoarei. Grila de interpretare, în cheie postmodernă, a marilor mituri grecești interferează cu cea de asimilare a religiosului, spiritualitatea de esență ortodoxă în care se repliază Carmelia Leonte contaminând inclusiv textele de sorginte livrescă. În seria de topoï recurenți în texte ca Nunta patetică, Împărtășanie, Imn luminii se înscriu împărtășania și cuminecarea, îngerul, sfințenia, lumina și mai ales nunta
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
în sacramentala Instauratio noctis din Poemul de purpură..., cel care se insinuează în textele poetice nu poate fi decât celălalt Hermes, Psychopompos, perfectul călăuzitor în lumea lui Hades, așadar însoțitorul funerar (cf. Walter F. Otto, Zeii Greciei. Imaginea divinului în spiritualitatea greacă). Să nu uităm, totuși, un atribut esențial al alchimiei: ambiguitatea, unicul atribut care, după Umberto Eco, a marcat-o "pentru secolele ce vin". Autorul Limitelor interpretării observa, pe bună dreptate, că nu se va ști vreodată cu certitudine "dacă
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
243]. Mitul eroului împrumuta întotdeauna aceeași structură, fie că e vorba de ficțiune mitologica, de povestiri biblice, de românul propriu-zis, de românul polițist sau de propagandă politică. Mitul se prezintă că "un exemplu logic de acțiune, de pasiune sau de spiritualitate, scopurile urmărite de el permițând distingerea celor trei căi de realizare metafizica, si anume acțiunea, dragostea și cunoașterea. Sub aspectul lor istoric aceste modalități pot lua chipul unui erou în căutarea bogăției, gloriei sau a sfințeniei" [Benoist, p.120, subl
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
Vocația sa nu este să creeze noi specializări înguste, să parceleze cîmpul cunoașterii, ci să creeze și să disemineze cultură, să învețe oamenii să gîndească. Obiectivul său este omul deplin, miraculos și misterul său. Aici nu se produc "materii", ci spiritualitate. Oricît de mare ar fi orgoliul specialiștilor, ei nu pot vedea dincolo de peștera în care s-au autoclaustrat, de îngustimea pro-priei specializări, devenind ceea ce Malraux numea "intelectuali lipsiți de cultură". Există un mit al "bunului specialist", care face să nu
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
americană", fapt extrem de discutabil, pentru că tocmai această supremație este violent contestată. Fiecare parte în conflict trebuie să fie conștientă că nu deține monopolul binelui, dreptății și adevărului și că, așa cum spunea Th. Baconsky, "terorismul este expresia mariajului monstruos dintre o spiritualitate castrată și o viziune mondială materialist-agnostică". Acum, marea problemă pare să devină pericolul de contaminare a Pakistanului. Vechile solidarități istorice, viscerale, între afganii pashtuni și pakistanezi, fondate pe consangvinitate și pe înrudire spirituală, supraviețuiesc deciziei guvernului Musharaff de a susține
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
hipnopedică, inculcîndu-i-se gesturi, atitudini și comportamente "potrivite". Aceasta începe încă din copilărie, cu ajutorul televizorului, calculatorului și al unei educații "adecvate" și continuă, desigur, la maturitate. În ficțiunea (?) lui Huxley, oamenii trăiesc o viață secularizată și bine "securizată". Orice urmă de spiritualitate autentică, valorile și simbolurile sunt deturnate și distorsionate pînă la grotesc, golite de sens și, pînă la urmă, înlocuite. Nu-i așa că forma de globalizare pe care o trăim seamănă mult, tot mai mult, cu cea anticipată de scriitorul britanic
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
a celor 4 mari bănci de stat, care dețin 90% din activele bancare chineze, începerea privatizării acestora și reorganizarea Băncii Centrale după modelul Sistemului Federal de Rezerve american, concomitent cu primirea Chinei în Organizația Mondială a Comerțului (fostul GATT). Potrivit spiritualității chineze, "situația ideală nu este ceva concret, ceva care poate fi măsurat. Ea constă numai din înaintarea către țel, către ideal: mergi ce mergi, idealul se află mai departe, mergi de două ori pe atît, iar el se află tot
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
multe speranțe se îndreaptă către genetică și biotehnologii, care oferă multe promisiuni pentru viitor, tinzînd câtre o prefacere radicală, o reînnoire a modului de înțelegere atît a naturii exterioare, cît și a celei interioare, a însăși naturii umane. De fapt, spiritualitatea indiană a fost tot timpul preocupată nu atît de informare, cît de transformare, de înnoire continuă, de convertire și de renaștere, de schimbarea inimii și transmutația alchimică a sufletului. Un soi de fiziologie mistică caracterizează spiritualitatea indiană, consacrînd omologia corp-macrocosmos
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
naturii umane. De fapt, spiritualitatea indiană a fost tot timpul preocupată nu atît de informare, cît de transformare, de înnoire continuă, de convertire și de renaștere, de schimbarea inimii și transmutația alchimică a sufletului. Un soi de fiziologie mistică caracterizează spiritualitatea indiană, consacrînd omologia corp-macrocosmos. În jainism, cosmosul e primul OM (AUM), printre miturile nașterii Cuvîntului fiind și cel hindus, al lui Shabda-Brahman (Sunetul lui Brahman), iar în Bhagavad-Gita trupul este numit cîmp, cunoașterea acestuia fiind considerată adevărata cunoaștere. R.A. Mashelkar
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
lume. Totodată, așa cum arată John Farndon, " Aici există o interesantă combinație între o înfloritoare economie de retail și o persistentă filosofie antimaterialistă. Este una dintre cele mai importante puteri asiatice în domeniul spațiului cosmic, dar este dominată de o străveche spiritualitate. Este în avangarda unora dintre cele mai noi tehnologii și cercetări, dar concomitent se regăsesc în India unele dintre cele mai conservative și intolerante idei religioase" (p. 12). Apoi, violențele sectare mocnesc, ca și lupta dintre facțiunile politice, iar conflictul
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
pe când la Eminescu avem de a face cu o trăire mai intensă, mai plină de patos și "suferință" existențială, a vâstelor mitice. De unde și o altă deosebire: Novalis va crede tot timpul în restabilirea unității pierdute a vârstei mitologice din spiritualitatea umană, făcând din poezie instrumentul desăvârșit al revenirii la trecutul de aur, în timp ce pentru Eminescu, cel puțin după o primă perioadă de creație, poezia pare a se subordona unei alte realități (Melancu: 1999, 102). După cum accentuează Mircea Eliade cu fiecare
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
Mircea Eliade cu fiecare prilej, fără trăire, nu se poate vorbi de mit. Teoretizarea nu înseamnă decât că ai văzut, ții minte forma și poți să imiți hieroglifa ("Ei văd icoana înțelesul nu"). Cât despre Eminescu și vârstele mitologice ale spiritualității umane, trebuie supus atenției criticului și teatrul ("Obscur, necunoscut, o literă/Ce necitită-a fost rămas de toți"). Registrul dramatic ar deschide subiectul relației intertextuale dintre Eminescu și Fr.Nietzsche, în spațiul Eternei Reîntoarceri. Ș-astfel venim din sânu-eternității, Un
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
ortodox" al acestei filosofii, conturat în Bhagavad-gită, Upanișade și Mănava-dharma-săstra (Legile lui Manu). Bhagavad-gită, deși face parte din Mahăbhărata (cartea a VI-a, capitolele 25-42), se prezintă ca un poem distinct. Este vorba despre un amplu poem filosofic, sinteză a spiritualității indiene care prilejuiește întâlnirea contrariilor, în sensul unor teze diferite (Munteanu: 1997, 21). Filosofia Bhagavad-gitei reflectă frământările mentalității indiene în etapa de trecere de la vechiul brahmănism, bazat pe ritualismul abstract al textelor vedice, la flexibilitatea noului brahmănism. 13. Precum cel
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
de théorie et d'analyse littéraire no 71 (septembre), Paris : Éditions Seuil. 1987 "Eminescu și filosofia germană. Aspecte ale receptării gândirii moderne în creația eminesciană" (art. semnat de Alexandru BOBOC) Redactor-șef Caius Traian DRAGOMIR Modelul german în dialog cu spiritualitatea românească, Caietele Viața Românească, nr.3, ed.I, București. 2002 "Trecerea misterioasă a timpului" ["A Matter of Time"] (art. semnat de Paul DAVIES) Redactor-șef ing. Mihai BĂDESCU (pentru ediția în limba română) Scientific American, versiunea în limba română, Anul
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]