5,544 matches
-
care face aluzie, dar am reținut spusele sale în legătură cu dialogul. Fiecare dintre noi a fost dezamăgit, uneori, de incapacitatea unor semeni de a susține o discuție civilizată. Cea mai importantă regulă a unui dialog este de a asculta cu atenție spusele interlocutorului, fără a-l întrerupe și de a-ți expune punctul de vedere cât mai coerent, în termeni adecvați și clar. Divagațiile, trecerea bruscă de la o idee la alta, modificarea nejustificată a planurilor și persoanelor în discuție, crează dificultăți în
Parfum de spini by VASILE FETESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91814_a_92973]
-
ca între prieteni sau buni colegi. Se îndreptau spre un binecunoscut liceu, ținânduse de mână, ca niște copii care merg la grădiniță sau la școală. Când eram pe punctul de a-i depăși, atenția mi-a fost atrasă, involuntar, de spusele băiatului, care se confesa drăgălașei codane. Încerc să redau, cât mai fidel, ceea ce povestea băiatul cu alură de elev de clasa a X- a sau a XI-a. ... Am fost sâmbătă la un bairam (iar ceea ce povestesc se întâmpla marți
Parfum de spini by VASILE FETESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91814_a_92973]
-
nu știi sau nu-ți aduci aminte, dar într-o zi unul dintre ei a găsit un motiv să te urască. Și poate că de ani de zile te urăște și surâde. Copilul îl privea ținându-și răsuflarea. Tatăl lui spuse: Apoi știi ce se întâmplă? Un dușman aflat departe, care vrea să te lovească, dar n-are cum să ajungă la tine, descoperă că unul dintre cei care-ți sunt aproape și te urăsc are, poate, nevoie de bani... Iată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
ani în șir fusese vizuina lui inaccesibilă. Dacă aruncă o privire, o făcu de după perdelele groase ale lecticii, fiindcă pe mare sufla un vânt schimbător de început de martie, un vânt dinspre răsărit care venea din munți și care, după spusele marinarilor, prevestea ploaie. Ascuns în spatele perdelelor, împăratul debarcă în formidabila bază navală de la Misenum, centrul de apărare a întregii Mediterane occidentale. Mii de marinari îi aduseră onoruri, însă cel căruia îi erau adresate nu văzu nimic și nu se arătă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
baza mărturiei lui Macro - „mărturie armată“, sublinie - demonstra că periculoasele cohorte pretoriene, stăpânele Romei, îl sprijineau pe Gajus. Era clipa potrivită ca să se șoptească de la un scaun la altul că “în timp ce noi îl credeam pe Tiberius viu, luându-ne după spusele lui Sertorius Macro, omul ăsta atât de grosolan, dar și de temut, tânărul Gajus, tăcut, oprit la Misenum, avea deja în mână armata Mediteranei occidentale, puternica Classis Praetoria Misenatis“. Alții adăugară că, dată fiind istoria familiei sale, „tânărul acela“ avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
de lavă devastatoare se întărise până la porțile Romei. Acum, în vârf strălucea templul lui Jupiter Latiaris. Noaptea, focul altarului său se vedea de pe muntele Tarracina, unde se afla sanctuarul megalitic al lui Anxur, și din Lavinium, de pe malul unde, după spusele lui Vergilius, debarcase Aeneas și se ridicase sanctuarul ezoteric al Celor Douăsprezece Temple. Preoții și poeții susțineau că triunghiul format de acele temple avea puteri magice, deoarece sub ele, în adâncuri, zăcea un imens bazin de lavă, ape sulfuroase și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
atunci când i se poruncise să ucidă. Îi ceru ofițerului însărcinat cu execuția - acel exactor supplicii care evalua cât era de dificil să se ridice trupul lui greu cu încheieturile bătute în cuie pe patibulum - să se grăbească. N-am remușcări, spuse, mă dezgustă să trăiesc sub stăpânii cei noi. Ofițerul încercă să-i facă pe plac, atât cât se putea în condițiile unei asemenea execuții. Chereas muri fără să scoată un sunet. Printr-o tresărire de demnitate, Claudius interzise ca sângeroasa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
H. Bremond, se grăbește să vorbească despre „poezia pură” a lui Arghezi), gazetarul H. St. Streitmann, Jacques G. Costin și, nu în ultimul rînd, Perpessicius. Ultimul nu se ferește să vadă în Arghezi „cel mai mare poet de la Eminescu”, reluînd spusele lui F. Aderca din 1926 („Un nou Eminescu“, în Viața literară, I, nr. 28, 20 noiembrie) și completîndu-le pe cele ale lui Ion Călugăru despre „pamfletarul” Arghezi („Între anticlericalism și ortodoxie“, în Integral, nr. 3, 1 mai 1925). Este pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
să stea,îndelung, de vorbă, spre a se edifica, asupra a ce căuta ăsta, și a-l lămuri, cât se va putea. După ce le-a spus, el, ce și cum, bătrâneii aceia s-au așezat pe povestit. A înțeles, din spusele lor, că, pe timpul când armatele române au fost tuflite,în valurile Prutului, la Țiganca, exista, pe undeva, pe aici, o localitate cu denumirea de Vraiștea. De atunci,însă, multe s-au modificat, și în partea asta a globului pământesc. Așa
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
de dincolo va scăpa până la urmă de această soartă câinească... O urare pentru maghiari Ce mai trebuie atâta școală pe capul românului, când toate problemele lumii au fost deja rezolvate de alții, când România are nevoie doar de tinichigii, după spusele celui mai mare specialist în produse distilate, ajuns președinte de țară, iar de savanți nu mai avem nevoie, deoarece avem unul, care acum nu numai că are pretenția că ține locul la toți cei din învățământ, dar le și taie
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
toți aveau note mari. Acolo îi plăcea era întrecere pe față! Diriginta a știut să își atragă clasa cu materia sa, jumătate din clasă, dacă nu mai mulți, au dat examene la chimie, petrochimie, farmacie, medicină, chimie industrială etc. După spusele colegelor era profesorul care nu punea niciodată 10 dar lui Stani îi era indiferent ce note obținea, însă ele se necăjeau de fiecare dată, mai ales că țineau la materia aceasta erau ambițioase și toceau! Fusese numit profesor emerit și
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
mai e copilul ăsta al vostru, Virgile și Mițo! zise maica Agripina, cu fața roșie și transpirată de efort, și veni să se așeze înapoi la masă. Mi-a scos sufletul!... Ocupat cu portofelul lui, copilul nu dădu nici o atenție spuselor bunicii sale. Făcură haz cu toții, apoi maica Agripina se apucă să le istorisească rudelor sale din fir a păr, așa cum îi era obiceiul, întâmplările prin care trecuse în ultima vreme.Virgil și Mariana aflară astfel că de data aceasta maica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
frumoasa fată din vecini era aceea că se va căsători. La nuntă, Neagra i-a spus Albei: Mă bucur foarte mult pentru prietena ta! Mulțumesc!Sper ca într-o zi să-ți găsești și tu inima pereche! După toate cele spuse, Neagra a devenit și mai invidioasă și avea să născocească altceva, mai diabolic, pentru a o distruge pe Alba. Al doilea și ultimul plan a fost acela cu un cuțit înfipt în inima frumoasei fete. Noroc că Albă-ca-Zăpada a prins
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
o vedeți și să vă luați rămas bun de ea și să o îngropați creștinești, după obiceiul de la noi din sat. Cu inima sfâșiată de durere, cei trei, naivi și trecuți prin viață ca rața prin apă, au ascultat de spusele nenorocitului de lup și l-au crezut pe cuvânt. Ba mai mult s-au dus cu el. Văzând că în sfârșit planul lui dă roade și ceea ce și-a propus e ca și a lui, îi sticleau ochii de fericire
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
până nu ajunge din nou în mâinile cui nu trebuie! Așa voi face mamă! Asta a fost mărturia iertării lui Mex, alesul inimii lui Izabel. Iar ea putea acum să stea liniștită. Ea și-a pus pe cap coroana după spusele mamei sale, s-a împăcat cu Mex și, vă dați seama, că a urmat o nuntă mare ca-n povești, exact așa cum se cuvine, care a durat trei zile și trei nopți pline de petrecere, voie bună și veselie. Pentru
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
en, era atît de excitant! Ryan, foarte În formă, seducător și sociabil, răspundea cu dragă inimă la Întrebările lor, evocînd legenda vasului Mary Morgan și menhirii Înroșiți de sîngele victimelor. Își făcu o răutăcioasă plăcere din a aminti că, potrivit spuselor dintr-o veche terfeloagă pe care o consultase, un Kersaint făcuse parte dintre jefuitorii de corăbii și ar fi murit, pare-se, În mod tragic, răstignit pe unul dintre menhiri... - Dacă ați avea cumva documente care să trateze despre legendă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
erau subiectele prioritare. - Ocuparea localurilor de la Renault Flins, de la Peugeot Sochaux, Înfruntările cu CRS, moartea tînărului licean Paul Tautin, enumeră automat Lucas. - Ei, da... anul 1968 atrăgea atenția tuturor. Necunoscuta mea nu interesa pe nimeni, oftă arhivistul, În afară de poliție. După spusele legistului, stătuse două săptămîni În apă și de n-ar fi fost pescarii, n-ar mai fi fost găsită niciodată. - Care au fost concluziile anchetei? Întrebă Marie. - Tot ce știu e că nu a murit Înecată. Făcu o pauză spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
de valoarea și de modestia ta. Te-am urmărit îndeaproape; m-am bucurat la fiecare izbîndă a ta; și, da, nu mă reține nimic să recunosc: te iubesc ca pe copilul meu, fiule! Cei doi se priveau adînc în ochi. Spusele lor se împrăștiaseră în văzduh și cădeau acum înapoi la rădăcina copacilor, ca o ninsoare fierbinte, sfărîmînd frigul zilei de primăvară abia mijită și dezghețînd zăpada iernii trecute. Mare Arus, de la voi am învățat tot ceea ce trebuie să știe un
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
viață. Nimic nu-l îndreptățea să elimine această amară posibilitate. Trase aer în piept și se strădui să-și golească mintea. Se scutură, ca și cum ar fi aruncat de pe spate o greutate, apoi reluă înaintarea. "Va fi bine!", gîndi, amintindu-și spusele lui Arus și încurajările Hanei. Dacă i-ar fi fost alături, Hana i-ar fi risipit, fără îndoială, gîndurile negre. Așa era ea: bună și blîndă, înțeleaptă și sfătoasă, minunat prieten care nu-l dezamăgise niciodată. Prin fața ochilor minții i
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
ignoră Ek-staza, dacă ea se esențializează ca o interioritate radicală în care, ajungând la toate punctele ființei sale, ea se simte și se încearcă pe sine fără distanță, fără medierea nici unei depărtări, nici unui În față și nici unei lumi, atunci, după spusele științei care nu cunoaște decât obiectivități, această interioritate absolută, adică viața însăși, nu există. Fără îndoială, știința nu formulează ea însăși această negare explicită a esenței interioare a vieții, și asta deoarece ea nici măcar nu are habar de asta, deoarece
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
voastre. Asupra cuvintelor sale se lăsă o tăcere subită. Până și zgomotele tavernei se domoliseră. Cu coada ochiului, Dante văzu cum și Baldo, cârciumarul, se apropiase de locul lor. De la acea distanță, părea cu neputință să le fi putut asculta spusele, și totuși nu exista nici o Îndoială că Îi urmărea cu luare aminte. — În biserica În care Își va avea sediul viitorul Studium, a fost asasinat un om, cu o cruzime nemaipomenită. Meșterul Ambrogio, mozaicarul. Nici o reacție nu urmă vorbelor sale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
când soneria încetă. Se apucară iar de lucru. Dar nu după multă vreme ușa se trânti de perete și-l văzură pe Ballester cum alerga către vestiar. Ieși de acolo încălțat cu sandale și, trăgându-și haina pe el, ii spuse lui Yvars în goană: - Fetița se prăpădește, mă duc să-l aduc pe Germain, și alergă spre poartă. Doctorul Germain era medicul atelierului; locuia în același cartier. Yvars le spuse și celorlalți vestea fără să mai adauge nimic. Se adunaseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
-și organizeze lucrul. Umblând și bând pe unde nimerea, mai făcu și alte cunoștințe. Femeile îl ajutară. Putea să le vorbească, înainte sau după dragoste, putea mai ales să se laude puțin, ele îl înțelegeau, chiar dacă nu erau convinse de spusele lui. Uneori i se părea că simte în el vechea dorință de lucru. Într-o zi, încurajat de una din prietenele lui, se hotărî. Se întoarse acasă, încercă să lucreze din nou în dormitor, mai cu seamă că lipsea croitoreasa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
dreptate. Nu eram la Grant decât de o lună, dar lista mea de proiecte creștea într-un ritm alarmant. Numai în ultima săptămână, mi se ceruse să mai preiau încă cinci titluri noi, toate moștenite de la un editor care, conform spuselor lui Vivian, era „un nebun care nu era în stare să facă față postului“. Nu eram sigură de acuratețea diagnosticului lui Vivian, dar, în orice caz, noile titluri mi-au pus capacul. și totuși, trebuia să mă achit de partea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
gheață pe față. A fluturat din degete în dreptul bodyguardului, de parcă n-ar fi fost cea mai mare nenorocită de pe fața pământului. Din fericire, nu exista nici cea mai mică șansă ca Lulu să se îndrepte tot spre Burger Heaven. Conform spuselor lui Phil, Lulu nu comanda decât salate de la restaurantul cu produse organice și sănătoase de pe aceeași stradă cu biroul. Salate „Iadul Tofu“, cum le denumise Phil. Ei, din partea mea, Lulu putea să ardă în iadul ei tofu. * * * Eu și Bea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]