6,333 matches
-
de timp implicat de fiecare tip de principiu al intelectului pur determină specia de certitudine care însoțește principiul. Acest fapt este cu totul semnificativ pentru aplicarea acestor principii, ceea ce înseamnă: pentru constituirea cunoștinței, a tipurilor de cunoștințe veritabile, mai bine spus (toate cunoștințele veritabile fiind, desigur, judecăți sintetice a priori). Totuși, dintre aceste patru categorii de principii, analogiile experienței au cea mai clară legătură cu timpul, ele fiind, de fapt, raporturi de timp în funcție de ceea ce Kant înțelege prin cele trei moduri
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
elemente ale filosofiei lui Martin Heidegger. 3.2.1.7. Schița dictaturii judicativului la Kant Dacă admitem că problema principală a lui Kant în proiectul critic este așa cum filosoful însuși susține, comentând și utilitatea formulării clare a problemei, mai bine spus, a scopului unui demers aceea a constituirii cunoștinței veritabile, atunci, pentru a sesiza eventuale sensuri judicative trebuie luate în seamă, înainte de toate, înseși condițiile de posibilitate ale acesteia și, desigur, identitatea sa "logică". Din acest ultim punct de vedere, lucrurile
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
preeminent; judecata este condiția "logică" necesară a cunoștinței, ca și pentru logica organon, dar, mai mult, ea condiționează forma concept și forma raționament. Pentru a pune în evidență aceste condiționări către categorii, Kant operează deducția transcendentală a acestora, oferind, altfel spus, "explicația modului în care concepte se pot raporta a priori la obiecte."132 Pentru a evidenția condiționările judecății către raționamente, Kant concepe însăși dialectica transcendentală; 2) adevărul-corespondență ipostaza adevărului proprie dictaturii judicativului este funcțional în proiectul critic, chiar dacă este instituită
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
el nu cumva le topește pe acestea în propria sa structură "existențială", fiind, tocmai de aceea, preeminent față de acestea; 2) dacă nu cumva "o vedere pură antepredicativă a ființării-la-îndemână este în ea însăși deja înțelegător-explicitativă"177, dacă nu cumva, altfel spus, antepredicativul are un sens existențial și poate opera autonom față de enunț, adică față de explicitarea unei înțelegeri a ființării-simplu-prezente după existențialul "concepere prealabilă" (dincolo de "ontologia" enunțului). Aceste două probleme sunt legate necesar de cele cinci structuri intenționale dezvăluite de enunț și
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
cum sensuri existențial-ontologice ale constituirii fenomenale (ale Dasein-ului) sunt și sensuri judicativ-constitutive. Fără îndoială, ideea din urmă nu are nici o susținere fără ceea ce am stabilit deja în privința timpului și a statutului (poziției) său (sale) în orizontul dictaturii judicativului. Mai trebuie spus, de asemenea, că anumite aspecte ale constituirii fenomenale în regim judicativ și non-judicativ vor fi puse în discuție în partea a doua a acestei interpretări. O aparentă revenire la legătura non-judicativă a timpului și ființei ceea ce ar putea însemna, în
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
nu" și ale lui "nici", ca un fel de unitate sintetică, din care acestea se desprind, fiindcă preeminența îi aparține unității. De asemenea, non-existența îi îngăduie Dasein-ului însuși să se exprime ca eveniment, ca revelare a propriului său; mai bine spus, ca act de venire din sine și de deschidere. Dar toate acestea nu au un sens "substanțial" sau "ontic", ci mai degrabă unul "operațional". Desigur, Dasein-ul nu-și pierde sensul său ontologic, acela care îl exprimă ca ființare căreia îi
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
Heidegger spune: "Da-sein înseamnă: stare-de-menținere (Hineingehaltenheit) în Nimic."181 Sunt, cum bine se înțelege, doi "termeni" și o relație între ei: pe de o parte, Dasein-ul, pe de alta, Nimicul. În context, Nimicul este, înainte de toate, non-ființare; mai bine spus, opusul ființării ca totalitate, nu al unei ființări anume; totuși, este și opusul unei ființări anume, al Dasein-ului, dar numai întrucât acesta este deschis, venind din sine, numai în măsura în care este însăși deschiderea (ca ființa însăși), Nimicul fiind el însuși, de
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
constitui cele două modele normative, analitica și dialectica. Dar este gândirea-care-se-gândește-pe-sine logos-ul însuși? Pe de o parte, este, desigur; este însă numai logos-ul formal, survenit, cum știm, prin "interpretarea" strict formală a însuși logos-ului; ea este, altfel spus, timpul; și este, totodată, și non-judicativul, adică ne-timpul, dar într-un sens care nu ne poate fi încă suficient de limpede. Pe de altă parte, nu este fiind, totuși, așa cum s-a dovedit mai sus! -, în măsura în care gândirea-care-se-gândește-pe-sine este luată
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
De la ele însele luat fiecare în parte sau luate împreună ori de la altceva din afara lor, care le ordonează și le așează potrivit evenimentului constituirii dictaturii judicativului? Ceea ce putem deja ști este faptul că toate aceste fapte sunt constituite judicativ, altfel spus, că judecata este actul constitutiv al fiecăreia și că "obiectualitatea" fiecăruia este timp. Încercând să scoatem pe rând din spațiul discursului aceste elemente de ordin structural și istoric, putem observa că ceea ce am numit "dictatura judicativului" (sau "judicativ constitutiv") încă
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
ca preexistență, nu "vorbește" însă direct în S și P; și, de altfel, el nu va vorbi deloc, deși semnificația funcțională originară a pozițiilor logice este faptul de a rosti (legat de logos); de a rosti în judecată, mai bine spus, ceea ce implică cel puțin o "convenție" în plus pe lângă pozițiile logice; această convenție în plus, care trebuie luată în seamă în chiar unitatea judecății, alături de pozițiile logice, este aspectul alethic al acesteia, anume unitatea dată de verb și timp, unitate
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
poziții și funcții, datorată timporizării, care trebuie considerată de pe acum și care va reprezenta însăși "realitatea" dictaturii judicativului. Subiectul, odată ființând și investit fiind cu funcția proprie în judecată, nu mai are un raport semnificativ cu timpul; sau, mai bine spus, timpul nu-l mai afectează. Acesta a fost esențial, prin intervenția sa, pentru instituirea "poziției" subiectului, însă acum, după instituire, timpul a părăsit orizontul subiectului. Părăsirea aceasta nu este abandon, ci mai degrabă operație de integrare a sa într-un
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
anterior, aparținând trecutului, adus în prezentul judecății). Ceva anterior și judecata se regăsesc în operația actualizării, despre care a fost vorba mai devreme; timpul, încă o dată, este ființarea însăși; el nu se ivește ca atare, ci ca ființare, mai bine spus, ca "formă" în care intră o anumită ființare, pentru a dura; "formă" în absența căreia ființarea însăși nu ar mai fi ceva, chiar dacă am putea presupune că ființa îi dă, unei ființări, dezlegare către în-ființare; de altminteri, este rostul ființei
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
sale). Așadar, o asemenea ființare, care este timpul, este. Fiind, timpul este, obiectual, tot una cu ființa (și operațional, tot una cu judecata); este tot una cu ființa, în-ființând și chiar trecând în condiția determinată a unei ființări, mai bine spus, pe temeiul celor de mai sus, în ființarea ființării conștiente (este tot una cu judecata, în-ființând prin timporizare, adică prin acte constitutive ele însele posibile prin structura operațională a judecății, obiectuală în esența sa, constând în cele două aspecte ale
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
judecata. Iar aceasta, ca ființare, deși este act constitutiv prin excelență, trebuie să fie, la rându-i, timpul, timpul său; și este, desigur: este judicativul. Pentru judecata care ființează constituind, judicativul cu tot ceea ce implică el este timpul (mai bine spus, ipostaza temporală proprie judecății). Dar, tocmai fiindcă subiectul logic este ceva în unitatea judecății, timpul acesteia identificat ființării înseși este judicativul. În ultimă instanță, judicativul este timpul judecății și al tuturor elementelor din unitatea acesteia: subiect logic, predicat logic, "este
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
ține de logos-ul însuși, nefiind un fenomen marginal sau o "întâmplare" în viața lumii omului. De altfel, chiar dacă ar fi astfel, tot n-am ieși din "logica" aceasta a timpului tot una cu ființarea (cu ființarea cutare), mai bine spus, cu ființarea conștientă și, totodată, cu logos-ul, cu ființa. Desigur, aceste identități trebuie lămurite în mișcarea reducției judicative. Însă judecata are printre elementele sale formale și predicatul logic. Acesta, până la un punct, are același regim "temporal" ca și subiectul
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
timporizând obiectele judicative. Pe de o parte, așadar, "este" reprezintă însuși adevărul; aceasta ar fi condiția pentru ca judecata să reprezinte, la rându-i, adevărul. Modalizat temporal, însă, "este" capătă natură judicativă, ceea ce limitează semnificația sa alethică, o determină, mai bine spus, fiindcă o condiționează judicativ: numai în spațiul judecății și numai în condițiile intervenției timpului, "este" reprezintă adevărul pe care îl reprezintă și judecata. Pe de altă parte, întrucât este clar că natura judicativă nu-l epuizează pe "este", acesta trebuie
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
semnificativă proprietate a verbului, din perspectiva timpului, este, însă, ființarea, însuși faptul că verbul este constituit ca verb. Într-un fel, exprimându-se pentru verb, timpul în-ființează verbul, în așa fel încât "este" capătă sens de a fi; mai bine spus, sensuri: ființare pur și simplu, a fi ființare (ființa ființării), a fi pur și simplu (ființa). Dar "este" nu are, prin el însuși, aceste sensuri? Nu exprimă "este" tocmai faptul de a fi? Dacă facem abstracție de timp, el nu
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
raporturi cu sine de felul transcendenței: al ființei, al ființării, al fințării conștiente etc.). Transcendența, așadar, nu este exterioritate; este, totuși, diferență; și tocmai pentru aceasta, este identitate; nu însă o identitate de tip hegelian oarecum sugerată în cele tocmai spuse -, ci una care este de la bun început "în carne și oase": aceea a timpului și tocmai din acest motiv, a tuturor celorlalte. În aceste raporturi originare nu este deja implicat, totodată cu sensul de transcendență, și sensul de ierarhie, sugerat
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
carne și oase": aceea a timpului și tocmai din acest motiv, a tuturor celorlalte. În aceste raporturi originare nu este deja implicat, totodată cu sensul de transcendență, și sensul de ierarhie, sugerat prin preeminența raportului temporal de transcendență. Deocamdată, altfel spus, ființa nu îi este "superioară ontologic" ființării, nici ființei acesteia. Dar numai la început; apoi, ierarhia va funcționa, pentru că ea corespunde esenței dictaturii judicativului, esență aflată sub semnul unui fenomen despre care încă nu am luat cunoștință, fenomenul celei de-
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
Zenon eleatul și Platon, trecând prin Aristotel, Plotin, Augustin, Leibniz, Newton, Kant, până la Husserl, Einstein, Bergson, Heidegger, Blaga, Rădulescu-Motru, Noica? Dacă orice altă ființare este timp, atunci timpul-ființare-timp este el însuși ființare, se-nțelege, și este și altceva; mai bine spus, el este alt-ceva decât ființare, ceea ce înseamnă că el are o anumită condiție de ființare, dar că natura de ființare nu-l epuizează, nu-i acoperă întreaga "ființă"; sau, în termenii reducției, înseamnă că el mai are un sens, dincolo de
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
timpul este și această ființare conștientă; și, desigur, oricare altă ființare conștientă sau ființare ne-conștientă. Despre o întâietate propriu-zis temporală a acestor ființări nu poate fi vorba; dar despre o întâietate structurală, funcțională etc., despre o preeminență constitutivă, altfel spus, poate fi vorba: oricum, toate aceste raporturi au sens în orizont judicativ. Dar dacă urmăm direcțiile acestuia, atunci ajungem la ceea ce am semnalat deja: la aporii. Cum acestea sunt fenomene firești în orizont judicativ, întâlnirea cu ele nu poate decât
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
către studiul lui Frege, On sense and reference / Despre sens și referință, fiindcă acolo se află contexte semnificative privind corespondența dintre elementele clasice ale judecății și elementele simbolice ale judicativului constitutiv, unele dintre ele doar indicate mai sus. Din cele spuse putem formula un răspuns la întrebarea privind actele constitutive subordonate reformalizării logos-ului: sunt aceleași acte de constituire prin care a fost croit spațiul judicativului și a fost structurată judecata drept act constitutiv fundamental, cărora li se adaugă, la fiecare
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
auto-constituire, sens deosebit de important, fiindcă legitimează judicativ însăși reflexivitatea. De asemenea, sensul timporizării poate fi acela de survenire a viitorului, pornind de la putința de a fi a unei ființări, iar sensul dăruit către aceasta este acela de alteritate, mai bine spus, de Celălalt, care, prin propria sa reflexivitate, așadar timporizare în sensul chemării trecutului (propriu), ajunge să se deschidă el însuși către ființarea în cauză, căpătând și ea sensul deschiderii către Celălaltul său; sensul judicativ-constitutiv este aici acela al Celuilalt radical
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
filosofic, ea apărând în reprezentările noastre ca disciplină filosofică fundamentală. Judicativ, lucrurile chiar așa stau. Dar este de reținut și apropierea, până la identitate funcțională, a ontologiei față de logică; de altminteri, ontologia a fost socotită uneori drept "logică materială"; mai bine spus, ontologia a fost reprezentată drept disciplină complexă, care cuprinde o "logică" (un fel de sintaxă, socotită ontologie formală) și o interpretare a acestei logici, variabilele ei primind anumite valori (un fel de semantică, socotită ontologie materială); așa stau lucrurile, de
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
exemplu, nu mai are nici un sens, cum își pierd sensul și toate "factele", prioritățile, ierarhiile din ființare (ființare privilegiată, alte ființări: viii, neviii etc.) -, cele metodologice ("ontologia fundamentală" apoi "ontologiile de ramură", "ontologia formală" apoi "ontologia materială" etc.). Mai bine spus, toate acestea își pierd sensul (căpătat prin constituire judicativă) și pot căpăta un rost în acord cu propriul lor eveniment. Iată iarăși o încurcătură de sensuri judicativ-constitutive și non-judicative. Dar de aici trebuie să vedem nu ceea ce pretinde prima vedere
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]