5,507 matches
-
variate de stimuli (cum ar fi sunetele și luminile); și procedee de consolidare (cum ar fi distribuitorul mâncării și apei); sau o sursă de stimuli potrivnici (de exemplu, o lumină puternică sau un grătar electric care să producă șocuri). Orice stimul ridicându-se din spațiu (operandum) sau mecanisme speciale de stimulare anterioare unui răspuns este botezat abstract „SD”. Un răspuns, cum ar fi presarea pârghiei sau a discului, este R. Mâncarea dată unui organism înfometat este un întăritor pozitiv („Srein”), o
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
ales în lumina susținută. 3. Evitarea (avoidance). Un șobolan e șocat la fiecare 20 de secunde, exceptând cazul când un răspuns la pârghie amână următorul șoc pentru 20 de secunde (frecvența răspunsului crește și multe șocuri sunt evitate). 4. Discriminarea stimulului (stimulus discrimination). Un șobolan apasă pârghia și obține mâncare când lumina este aprinsă, dar mâncarea nu urmează ca răspuns când lumina este stinsă (frecvența de răspuns e mai mare în prezența luminii decât în absența ei „SD”). 5. Diferențierea răspunsului
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
la nord și sud poate fi atunci trasat - de exemplu, prin cererea unui număr de răspunsuri pentru iluminarea estului și vestului. Numărul poate fi cu mult îmbogățit. Un răspuns de potrivire amânat mult pentru est și vest este mediat de stimulii generați de răspunsul la nord și sud. 12. Programe de consolidare (schedules of reinforcement). Consolidările pot fi programate în multe feluri. Fiecare program, cu anumite valori ale parametrilor, generează o realizare caracteristică. 13. Un interval fix. Un răspuns e consolidat
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
e întărit. 15. Interval sau proporție variabilă. Intervalul sau numărul de la (a) și (b) nu trebuie să fie fixat, dar poate varia pe o scară dată între niște valori medii. 16. Programe multiple. Un program este activat în prezența unui stimul, un altul în prezența altui stimul. De exemplu, un interval fix predomină când cheia e roșie, iar unul variabil când cheia e verde (o realizare caracteristică este obținută sub acțiunea fiecărui stimul). 17. Consolidarea diferențiată a ritmului de răspuns. Un
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
variabilă. Intervalul sau numărul de la (a) și (b) nu trebuie să fie fixat, dar poate varia pe o scară dată între niște valori medii. 16. Programe multiple. Un program este activat în prezența unui stimul, un altul în prezența altui stimul. De exemplu, un interval fix predomină când cheia e roșie, iar unul variabil când cheia e verde (o realizare caracteristică este obținută sub acțiunea fiecărui stimul). 17. Consolidarea diferențiată a ritmului de răspuns. Un răspuns este întărit doar dacă urmează
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
multiple. Un program este activat în prezența unui stimul, un altul în prezența altui stimul. De exemplu, un interval fix predomină când cheia e roșie, iar unul variabil când cheia e verde (o realizare caracteristică este obținută sub acțiunea fiecărui stimul). 17. Consolidarea diferențiată a ritmului de răspuns. Un răspuns este întărit doar dacă urmează răspunsului precedent după un interval de timp specific (DRL) sau înainte de sfârșitul unui interval dat (DRH). În DRL intervalul poate fi, de exemplu, de 3 minute
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
în frecvență a comportamentului. Skinner consideră greșit acel obicei de a ne referi la orice mișcare a organismului ca un „răspuns”. După el, cuvântul „obicei” este împrumutat din domeniul acțiunilor reflexe și implică un act care răspunde unui eveniment anterior - stimul. Dar putem face probabil un eveniment în comportament chiar și fără a identifica sau a fi capabili să identificăm un stimul anterior. În experimentele sale, Skinner nu a modificat mediul ambiant al porumbelului pentru a forța (elicit) mișcarea ascensională a
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
După el, cuvântul „obicei” este împrumutat din domeniul acțiunilor reflexe și implică un act care răspunde unui eveniment anterior - stimul. Dar putem face probabil un eveniment în comportament chiar și fără a identifica sau a fi capabili să identificăm un stimul anterior. În experimentele sale, Skinner nu a modificat mediul ambiant al porumbelului pentru a forța (elicit) mișcarea ascensională a capului. După el, este imposibil să arăți că nu orice stimul precedă mișcarea aceasta. Un comportament de acest tip poate fi
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
fără a identifica sau a fi capabili să identificăm un stimul anterior. În experimentele sale, Skinner nu a modificat mediul ambiant al porumbelului pentru a forța (elicit) mișcarea ascensională a capului. După el, este imposibil să arăți că nu orice stimul precedă mișcarea aceasta. Un comportament de acest tip poate fi sub controlul stimulilor, dar relația nu e cea de smulgere (elicit = „determinare obligatorie”). Termenul „răspuns” nu ar fi deci întru totul propriu; dar, întrucât era atât de bine stabilit, Skinner
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
experimentele sale, Skinner nu a modificat mediul ambiant al porumbelului pentru a forța (elicit) mișcarea ascensională a capului. După el, este imposibil să arăți că nu orice stimul precedă mișcarea aceasta. Un comportament de acest tip poate fi sub controlul stimulilor, dar relația nu e cea de smulgere (elicit = „determinare obligatorie”). Termenul „răspuns” nu ar fi deci întru totul propriu; dar, întrucât era atât de bine stabilit, Skinner l-a folosit în continuarea discuției cu sensul de „prezis” sau „controlat”. Noi
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
de întipărire ar putea fi împrumutați din analiza lui Pavlov asupra reflexelor condiționate. Skinner observa că Pavlov însuși a numit toate evenimentele care întăresc comportamentul „consolidare” și toate schimbările rezultate, „condiționare”. În experimentul pavlovian, un consolidator era pereche cu un stimul, în timp ce în comportamentul operator era probabil ca răspuns. Skinner a subliniat în mod repetat: consolidarea operatorie este un proces separat și cere o analiză separată. În ambele cazuri, întărirea comportamentului rezultată din consolidare trebuia numită „condiționare”. În condiționarea operatorie se
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
un proces separat și cere o analiză separată. În ambele cazuri, întărirea comportamentului rezultată din consolidare trebuia numită „condiționare”. În condiționarea operatorie se „întărea” un operator, în „condiționarea” pavloviană sau cea „de răspuns”, apărea doar creșterea importanței răspunsului smuls de stimulul condiționat și scurtarea timpului care rămânea între stimul și răspuns. Aceste două tipuri epuizau, după el, toate posibilitățile. Un organism este condiționat când un consolidator: 1) însoțește un alt stimul; 2) urmează după comportamentul propriu organismului. Nici unul dintre evenimente nu
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
În ambele cazuri, întărirea comportamentului rezultată din consolidare trebuia numită „condiționare”. În condiționarea operatorie se „întărea” un operator, în „condiționarea” pavloviană sau cea „de răspuns”, apărea doar creșterea importanței răspunsului smuls de stimulul condiționat și scurtarea timpului care rămânea între stimul și răspuns. Aceste două tipuri epuizau, după el, toate posibilitățile. Un organism este condiționat când un consolidator: 1) însoțește un alt stimul; 2) urmează după comportamentul propriu organismului. Nici unul dintre evenimente nu are nici un efect în schimbarea posibilității răspunsului. În
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
cea „de răspuns”, apărea doar creșterea importanței răspunsului smuls de stimulul condiționat și scurtarea timpului care rămânea între stimul și răspuns. Aceste două tipuri epuizau, după el, toate posibilitățile. Un organism este condiționat când un consolidator: 1) însoțește un alt stimul; 2) urmează după comportamentul propriu organismului. Nici unul dintre evenimente nu are nici un efect în schimbarea posibilității răspunsului. În experimentul cu porumbelul, mâncarea e un consolidator (întăritor) și prezentarea ei când este emis un răspuns este consolidarea. Operatorul este definit de
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
să le formuleze în termeni de schimbări în puterea reflexului. Un tip de condiționare și stingerea corespunzătoare ei pot fi descrise altfel decât s-a susținut în manieră clasică. 1. Legea condiționării de tip S. Prezentarea aproape simultană a doi stimuli, dintre care unul (stimul de „întărire”) aparține unui reflex existent într-o anumită măsură la un moment dat, poate produce o creștere a intensității unui al treilea reflex reprezentat de răspunsul reflexului de întărire și al altor stimuli 1. 2
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
termeni de schimbări în puterea reflexului. Un tip de condiționare și stingerea corespunzătoare ei pot fi descrise altfel decât s-a susținut în manieră clasică. 1. Legea condiționării de tip S. Prezentarea aproape simultană a doi stimuli, dintre care unul (stimul de „întărire”) aparține unui reflex existent într-o anumită măsură la un moment dat, poate produce o creștere a intensității unui al treilea reflex reprezentat de răspunsul reflexului de întărire și al altor stimuli 1. 2. Legea extincției de tip
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
a doi stimuli, dintre care unul (stimul de „întărire”) aparține unui reflex existent într-o anumită măsură la un moment dat, poate produce o creștere a intensității unui al treilea reflex reprezentat de răspunsul reflexului de întărire și al altor stimuli 1. 2. Legea extincției de tip S. Dacă reflexul intensificat prin determinarea de tip S este necesar fără prezența stimulului de întărire, puterea sa scade 2. Aceste legi se referă la reflexul condiționat de tip pavlovian. De fapt, Skinner dorea
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
dat, poate produce o creștere a intensității unui al treilea reflex reprezentat de răspunsul reflexului de întărire și al altor stimuli 1. 2. Legea extincției de tip S. Dacă reflexul intensificat prin determinarea de tip S este necesar fără prezența stimulului de întărire, puterea sa scade 2. Aceste legi se referă la reflexul condiționat de tip pavlovian. De fapt, Skinner dorea să scoată în evidență faptul că datele observate în ceea ce privește intensitatea reflexului sunt doar o serie de schimbări. Ele nu au
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
oboselii, inhibiției sau, așa cum se va vedea mai târziu, de schimbările pulsiunilor și emoțiilor. Procesul de condiționare este deosebit prin ceea ce suportă organismul pentru a i se induce schimbarea; cu alte cuvinte, este definit de operația de prezentare concomitentă a stimulului de întărire și a altor stimuli. Acest model este numit de tip S, pentru a-l diferenția de determinarea de tip R (vezi infra), în care stimulul de întărire este contingent unui răspuns. Trei dintre operațiile deja descrise în relație
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
vedea mai târziu, de schimbările pulsiunilor și emoțiilor. Procesul de condiționare este deosebit prin ceea ce suportă organismul pentru a i se induce schimbarea; cu alte cuvinte, este definit de operația de prezentare concomitentă a stimulului de întărire și a altor stimuli. Acest model este numit de tip S, pentru a-l diferenția de determinarea de tip R (vezi infra), în care stimulul de întărire este contingent unui răspuns. Trei dintre operațiile deja descrise în relație cu comportamentul de răspuns implică necesitatea
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
induce schimbarea; cu alte cuvinte, este definit de operația de prezentare concomitentă a stimulului de întărire și a altor stimuli. Acest model este numit de tip S, pentru a-l diferenția de determinarea de tip R (vezi infra), în care stimulul de întărire este contingent unui răspuns. Trei dintre operațiile deja descrise în relație cu comportamentul de răspuns implică necesitatea reflexului; prin urmare, sunt inaplicabile operanților. Ele reprezintă „fraza refractară”, „travaliul” și condiția tipului S. „Fraza refractară” are o paralelă curioasă
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
reprezintă „fraza refractară”, „travaliul” și condiția tipului S. „Fraza refractară” are o paralelă curioasă în ea însăși: un fenomen comparabil cu oboseala și care poate apărea, de asemenea, la un operant. Condiționarea unui operant diferă prin includerea corelației dintre un stimul de întărire și un răspuns. Din acest motiv ne putem referi la acest proces ca la unul de tip R. Cele două legi cu privire la acesta se enunță astfel: 3. Legea condiționării de tip R. Dacă acționarea unui operant este urmată
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
un răspuns. Din acest motiv ne putem referi la acest proces ca la unul de tip R. Cele două legi cu privire la acesta se enunță astfel: 3. Legea condiționării de tip R. Dacă acționarea unui operant este urmată de prezența unui stimul de întărire, atunci puterea este mărită 1. 4. Legea extincției de tip R. Dacă acționarea unui operant deja întărit prin determinare nu este urmată de stimulul de întărire, puterea scade 2. Condiționarea este aici din nou o problemă de schimbare
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
Legea condiționării de tip R. Dacă acționarea unui operant este urmată de prezența unui stimul de întărire, atunci puterea este mărită 1. 4. Legea extincției de tip R. Dacă acționarea unui operant deja întărit prin determinare nu este urmată de stimulul de întărire, puterea scade 2. Condiționarea este aici din nou o problemă de schimbare a forței. Forța nu poate începe „de la zero” din moment ce măcar un răspuns necondiționat trebuie să apară pentru a permite stabilirea unei relații cu stimulul de întărire
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
urmată de stimulul de întărire, puterea scade 2. Condiționarea este aici din nou o problemă de schimbare a forței. Forța nu poate începe „de la zero” din moment ce măcar un răspuns necondiționat trebuie să apară pentru a permite stabilirea unei relații cu stimulul de întărire. Spre deosebire de determinarea de tip S, procesul are ca efect determinarea formei răspunsului, ce este prevăzut dinainte prin condițiile corelării cu stimulul de întărire sau prin felul în care răspunsul trebuie să opereze în cadrul mediului pentru a produce întărirea
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]