11,293 matches
-
ajuns. Nu au nici un pic de simț al colaborării. Eu am făcut legământ să nu se întâmple așa ceva. Azi e joi și m-am întors în scaunul meu oribil. E unu fără un sfert noaptea și stau aici de la zece, străduindu-mă, acum cât am pe pagină aspectul fizic al lui Seymour, să găsesc o cale de a-l înfățișa ca atlet și sportiv, fără a-i irita prea mult pe cei ce detestă sporturile și jocurile fizice. Sunt disperat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
cred, în care toți fumătorii masculi sunt maeștri numai când nu se sinchisesc nici cât negru sub unghie dacă chiștocul aterizează în coș sau nu, sau când în cameră nu se găsește nici un martor ocular în afară de aruncătorul mucului. O să mă străduiesc din răsputeri să nu disec acest exemplu, oricât de încântător l-aș găsi, dar socotesc necesar să adaug - întorcându-mă momentan la jocul cu bile de pe trotuar - că, după ce Seymour însuși lansa o bilă, era numai zâmbet când auzea clinchetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
chiar în spatele meu. Primul meu gând, tipic newyorkez, a fost că poliția e pe urma mea -pentru culpa de a fi bătut recordurile de viteză pe o stradă care nu făcea parte din zona școlii de sport. M-am încordat, străduindu-mă să obțin ceva mai multă viteză din resursele corpului meu, dar fără nici un rezultat. Apoi am simțit o mână înșfăcându-mi maioul chiar în locul unde ar fi trebuit să se găsească numărul echipei câștigătoare și, speriat, mi-am frânat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
veni sorocul și sânii Îi dădură-n clocot, părinții Începură să-i caute pereche potrivită. Tatăl său, de care Mașa se atașase trup și suflet, muri și el neașteptat, fără să-și vadă odrasla măritată. Iar mama ei, oricât se strădui, nu reuși cu nici un chip să-i găsească un logodnic mai acătării, deși colindase În fiecare iarnă, Înainte de postul mare, când se făceau dezlegările pentru nunți, mai toate satele din jur. În cele din urmă, și bătrâna Închise ochii, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
se lăsau mai jos și mai jos, În timp ce testiculele de bronz răsunau ciocnindu-se de genunchi și ciocnindu-se unele de altele, rotindu-se amenințător deasupra coapselor sale Întredeschise Într-o neobișnuit de tandră și melancolică așteptare. În timp ce Extraterestrul se străduia să curețe de pieliță o feliuță de salam rămasă În farfurie, pe Mașa o apucă din nou transpirația. Fusta ei foșni pe lângă scaun, cu intenția aproape vădită de-a fi luată de mijloc și trasă pe genunchi. De data asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
și pe la ceilalți. Nu ocoleau nici casa preotului, situată la marginea satului, care le ieșea În Întâmpinare, Înălțându-și barba albă, despicat În două, și privindu-i cu ochi severi. Știau că nu trebuie să greșească nici o notă, așa că se străduiau din răsputeri să rotunjească frumos fiecare silabă, fiecare cuvânt. Banii strânși pe colind Îi Împărțeau În pridvorul bisericii. Fiecare dintre copii se alegea cu mai mulți Tudori și cu câte un Bălcescu, ca să nu mai vorbim de mărunțișul pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
ei, astfel că, privind-o Încă o dată, Mașa adăugă: „Adică luna, am vrut să spun...“, după care bodogăni din nou: „Parcă văd că, mâine-poimâine, omul o să arunce pe lună tot felul de hoituri și alte murdării. Că nu degeaba se străduiesc să ajungă toți acolo. Mai Întâi vor scoate tot aurul din ea, apoi vor umple galeriile cu hoituri...“. Satul abia se deștepta din somn, Învăluit În liniște ca-n ceață. Ici-colo se auzea lătrând câte un câine, dincolo, pe cealaltă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
prea știa multe și, atunci când se enerva, Îl făcea În toate felurile, aruncând În el tot ce-i cădea la Îndemână. Petrecerea ajunsese, poate și din cauza discuției despre „consoartă“, la un punct mort. Ippolit era vesel și nu prea. Se străduia totuși să mai Încălzească atmosfera. Discuțiile Însă lâncezeau. Glumele sale nu-și mai găseau ecou În inima ortacilor. Cei doisprezece hăhăiau, dar hăhăiala avea un gust la fel de fad ca berea răsuflată, pe care se străduiau s-o bea amestecând-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
vesel și nu prea. Se străduia totuși să mai Încălzească atmosfera. Discuțiile Însă lâncezeau. Glumele sale nu-și mai găseau ecou În inima ortacilor. Cei doisprezece hăhăiau, dar hăhăiala avea un gust la fel de fad ca berea răsuflată, pe care se străduiau s-o bea amestecând-o cu alcoolul. Un timp șezură așa, sporovăind În dorul lelii. Dar stinghereala ce-i cuprinse era atât de mare, Încât Încetul cu Încetul tovarășii de beție ai lui Ippolit, sub un pretext sau altul, părăsiră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
iar nevastă-sa, neașteptat de bine dispusă, Îi Îndopa pe toți cu blinele și scrumbii. Lacomi din fire, musafirii, ca de altfel și stăpânul casei, mâncaseră atâta, Încât li se făcuse rău, iar acum, cu degetele băgate În beregată, se străduiau să verse În chiuveta devenită dintr-odată foarte largă. Nevasta, În continuare amabilă, Îl ajuta pe fiecare musafir să-și ducă treaba până la capăt, oferindu-le pene de gâscă sau chiar Își băga ea singură degetele În gâtlejul oaspeților, ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
dispărut?” Suficient de timorată, femeia Își făcu apariția, privindu-l drept În fundul ochilor. „Pregăteam o mică gustare... De ce trebuie să ridici vocea?” Dominat de frumusețea femeiei, acesta Încercă oarecum stânjenit să-și ceară scuze. „ Îmi pare rău...Promit. Mă voi strădui să fac puțină educație, nervilor mei...! Te rog, pregătește o coală de hârtie și ceva de scris cu cerneală, vindem casa...!!” În câteva secunde, Gironda aduce cele de trebuință iar Gică picior de lemn Întocmi și semnă chitanța. O mai
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Nu rezistă tentației și-l chestionă. „Nu ți-e somn Doctore...?” „Din contră! Dacă ar fi necesar, pot rămâne treaz Încă două nopți...!! Atunci Însă, când apuc să mă culc, ei bine...dorm patruzeci de ore Încheiate...!!” Tony Pavone, se strădui să nu adoarmă, trăgându-l de limbă pe tovarășul lui de drum. „La ce sumă se ridică câștigul din seara asta...?” „O nimica toată... După apreierea mea, nu am depășit „una sută milioane!!” „Incredibil...! Această sumă reprezintă salariul meu pe
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
afla W.C.-ul și un dulăpior cu articole cosmetice, atunci când Carla protestase ca mai târziu să constate utilitatea lor. Tony Pavone se privi În oglindă. Pe moment avu neplăcuta impresie a unei iluzii optice! Se apropie cu teamă și curiozitate, străduindu-se să elimine - imaginea diformă a chipului său ce efectiv nu mai era de recunoscut! Obrajii puternic tumefiați aveau o culoare portocaliu aprinsă, În timp ce părul capului se lungise haotic fiind așezat În formă de cerc asemănător cu cel al ariciului
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
câteva Înjurături În timp ce bolnavul resemnat, Încercă sa-și calmeze prietenul. „S’o lăsăm baltă, dragul meu...! Am alergat o Întreagă zi, timp În care puteam muri de câteva ori!! Dacă totuși, nu am reușit să mor ei bine - mă voi strădui să trăiesc! Moartea...? - o sfidez. În acest caz sunt sigur, nu mă va căuta dumneaei prea curând...!!” „Uneori e recomandabil să nu-i stai În cale...! - opinie filozofic Nando. Dumnezeu ori altcineva a creeat lumea noastră, pentru a ne respecta
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Mai avea de pregătit cadourile de Crăciun oferite copiilor muncitorilor iar În final, serbarea pomului! Nu se bărbierise de trei zile În timp ce părul capului Îi crescuse În mod rebel. Cu toate acestea, bârfelile colegilor de birou Îl lăsară indiferent, el străduindu-se să rezolve cât mai judicios toate problemele curente, ca după aceea să se poată bucura În voie de vacanța care se apropia. Stabilise cu Nando să meargă Împreună la o fermă din apropierea orașului pentru a cumpăra câteva păsări, ceva
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Carla să-l creadă. Oare Îl putea crede? Totuși, va trebui să’l creadă...! Chiar dacă toată suflarea omenească serba ajunul Crăciunului...! Nando Îl ajută să ducă damigeana cu vin pe balcon iar curcanii Îi așezară pe masa din bucătărie. Apoi străduindu-se, Își schimbă fizionomia feței, afișând o mutră cât mai nenorocită. Strigă la Nando: „Așteaptă-mă vin imediat...!” Acesta se fâstâci retrăgându-se spre ușa care o deschise În așteptare. „E destul de târziu...” Auzind schimbul de cuvinte, Carla se Întristă
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
detestabil...!” „Haina? - nu contează. E atât de amăgitoare uneori...!” „Sunt nevoit să te las singură se scuză el ridicându-se dela masă - maximum cinsprezece, doăzeci de minute. Mai preciză.Să nu te alarmezi totuși dacă depășesc timpul propus, mă voi strădui să mă Întorc cât pot de repede...!” „Să nu mă lași prea mult singură, nu de altceva, dar ...să nu mă găsești logodită!!” - glumi fata privindu-l drăgăstos. Fără alte comentarii, Tony Pavone alergă În stradă. Câteva momente studie Împrejurimile
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Tony Pavone auzi cuvântul „Pește”, se cutremură de groază. Amintirea suferințelor, a „Dansului Morții”, În care timp de douăzeci și patru de ore aproape părăsise această lume, Îi produse o sudoare rece pe șira spinării, și o vizibilă paloare a feții. Se strădui totuși să fie atent. Anteprenorul interveni. „Aici, În această parte a lacului au fost proectate spre a fi montate șase barăci metalice de mare capacitate. În acest scop, am venit la acest grup de șantiere sperând cu concursul Dv. și
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
devreme acasă? Te rog să mă crezi, ai Început să mă obosești! Faci cum crezi, Însă eu...!” Discuția avea tendința să se prelungească interminabil, deci Tony Pavone Îi reteză cuvintele. „Tu cunoști munca mea...Ce pot face? Oricât ma-și strădui, alternativă nu există...! Să-ți dau un exemplu. După atâta muncă și alergătură sunt extrem de obosit și nu am chef de nimic, dar, va trebui totuși și astăzi să plec...! Dacă n-ai Încredere, vino cu mine...Va merge și
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Pavone strânse mâna lui Nando care-l privea duios, apoi trecu În revistă persoanele care-l așteptau. Șefi de echipă, muncitori cu mărunte probleme, beneficiari, În timp ce Întregul colectiv de muncă al șantierului Îl asaltau cu Întrebările la care el se străduia să pară cât mai optimist. Desigur, se străduia e puțin zis. Trăsăturile feței evidend congestionate, vocea răgușită, cavitatea bucală Încă destul de uscată cu un puternic fenomen de sodă caustică, ochii roșii periculos de bulbucați, În timp ce vibrațiile electrice acționau asupra mâinilor
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
duios, apoi trecu În revistă persoanele care-l așteptau. Șefi de echipă, muncitori cu mărunte probleme, beneficiari, În timp ce Întregul colectiv de muncă al șantierului Îl asaltau cu Întrebările la care el se străduia să pară cât mai optimist. Desigur, se străduia e puțin zis. Trăsăturile feței evidend congestionate, vocea răgușită, cavitatea bucală Încă destul de uscată cu un puternic fenomen de sodă caustică, ochii roșii periculos de bulbucați, În timp ce vibrațiile electrice acționau asupra mâinilor făcându-le să tremure vizibil, era o dovadă
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
nostru, bunul nostru șef, inginerul Tony Pavone ne va părăsi definitiv. Mi-e teamă București-ul, orașul său natal - va avea o influență decisivă de-a rămâne acolo. Dacă are această intenție, s’o spună direct, prietenește...!” Tony Pavone se strădui să nu lăcrimeze, rostind. „Bunul meu prieten, ca de obicei se gândește la toate. Nu pot afirma cu certitudine dacă voi rămâne ori nu. Dar indiferent de hotărârea pe care o voi lua, mulțumesc tuturor pentru concursul dat, de-a
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
oferindu-le pe amândouă șoferului. „Să fi-i sănătos...!” Tony Pavone grăbi pașii către Atena care-l aștepta, aflând’o destul de Îngrijorată din cauza apsenței prea Îndelungate. O liniști ascuzându-i adevărul, Începând să care bagajul la ușa accensorului. Fiind nervos se străduia să pară cât mai vesel, totuși, inima sa distribuia sângele În sens contrariu, prevestind parcă, imensa greșeală făcută părăsind o lume, la care nu avea să se mai Întoarcă! II PĂCĂLEALĂ DE ZILE MARI Uneori, Tony Pavone simțea nevoie să
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Pentru a nu crea de la bun Început fetei o proastă impresie, se hotărî să păstreze tăcere. Se consolă, În definitiv nu poți judeca o societate după manierele nu prea elegante ale primului om Întâlnit. Gustul amar al precedentei zile se strădui să-l dea uitării, contribuind alături de Atena la aerisirea camerelor precum și la despachetatul valizelor. Aproape de ora prânzului, simți o foame, teribilă. Se adresă fetei. „Noi nu mai mâncăm nimic astăzi...?” „Chiar ți-e foame...?” „Evident. După cât Îmi aduc aminte, nu
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Cine a avut onoarea să-l vadă odată pe domn’inginer, nu-l mai uită curând. A-ți fost plecat din țară...?” Tony Pavone oftă prelung. „Revin În Bucureștiul meu drag, după mulți ani de absență de aceea, mă voi strădui să nu-l mai parăsec niciodată. Bine a zis cine a zis: fie pâinea cât de rea, tot mai bună-i În țara ta”. Ospătarul repetă plecăciunea. „Pentru Început domn’inginer, ce doriți să beți? Avem mai multe categorii de
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]