6,757 matches
-
care noi, iluzioniștii, vă distragem atenția de la modre prin mișcare, lumină, culoare, neprevăzut, zgomot. Inducerea în eroare este mai mult decât o tehnică de magie; este deopotrivă un aspect al vieții. Suntem cu toții atât de atrași de tot ce înseamnă strălucire și de tot ce nu înseamnă plictiseală, rutină, familii certărețe, ore fierbinți în mijlocul deșertului sau adolescenți batjocoritori care nu te lasă în pace doar pentru că ești slăbănog și retras și ai căror pumni sunt la fel de tari precum carapacele scorpionilor... „Strip
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
părea și el tulburat. - Asistentul lui Weir, Loesser... Nu a evadat, nu? - Nu. E încă închis. Se auzi soneria. Thom dispăru și după o clipă Kara intră pe ușă în cameră. Privi în jur, ciufulindu-și părul, care își pierduse strălucirea purpurie și era acum la fel de roșcovan ca un pistrui. - Bună, spuse ea către grup, clipind surprinsă la vederea lui Kadesky. - Pot să aduc ceva cuiva? întrebă Thom. - Poate ne poți lăsa singuri un minut, Thom. Te rog. Asistentul îl privi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
crede. Mă tem că azi nu aveți încotro decât să rămâneți deocamdată aici, nu-i așa? În mod normal, Adriana ar fi nevoită să apeleze la toată voința de care dispune ca să n-o repeadă pe vânzătoare, dar ceva din strălucirea din jur părea să-i taie această pornire. În loc de asta, zâmbi: De fapt, nu prea știu de ce mă aflu aici... Femeia avea probabil peste patruzeci de ani și chiar și Adriana trebuia să recunoască faptul că arăta foarte bine pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
cu ajutorul unei pensule groase, a aplicat niște pudră bronzantă pe obraji și pe frunte. Și-a conturat cu grijă buzele cu un creion de culoare deschisă, apoi a aplicat un ruj mat ușor mai închis și deasupra puțin gloss pentru strălucire. S-a tamponat ușor cu un șervețel ca să îndepărteze surplusul și era gata. Ținuta era o adevărată problemă. Ce-ar trebui să poarte la o cină de afaceri? Oh, ce ura chestiile astea! Era o seară de sâmbătă neobișnuit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
și nisipul curgea printre grilajele ruginite. Un claxon răsună În Avenue Foch și Jim fu convins că toate forțele japoneze de ocupație din Shanghai Îl căutau pe el. Răsună un zăvor și ușa se deschise spre salonul Întunecat. În scurta strălucire a luminii, Jim văzu camera ca o pivniță, plină de bărbați badajați, unii Întinși pe podea, Între paturi, iar călugărițele erau Împinse la o parte de soldați japonezi cu puști și tărgi de pînză. CÎnd fețele palide ale tinerilor marinari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
mîinile grele ale lui Frank, scormonindu-și creierii după cuvinte care să-i facă plăcere lui Basie să le audă și Îl Încînta pe băiatul de serviciu cu povești despre mărețele case de pe Amherst Avenue. Jim inventa vieți de o strălucire uimitoare, pretinzînd că așa trăiseră părinții săi. Basie nu Înceta să fie fascinat de aceste relatări despre high life-ul din Shanghai. — Povestește-mi despre petrecerile la piscină, Îi ceru Basie În timp ce așteptau ca Frank să pornească motorul Înaintea ultimei lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
era copil, adăpostit În dormitorul lui de pe Amherst Avenue, Jim urmărise fulgerele bruște care scoteau la iveală șobolanii prinși În centrul terenului de tenis și la marginile piscinei. Vera era de părere că Dumnezeu face fotografii cu păcatele Shanghai-ului. Strălucirea fără zgomot a raidurilor de noapte, undeva printre bazele navale japoneze de la gurile rîului Yangtze, arunca o sclipire umedă pe brațele și picioarele lui Jim, ca o amintire a acelui praf fin pe care Îl văzuse cînd ajutase la construirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
gradenele din colțul de sud-vest al terenului de fotbal, de parcă o uriașă bombă americană ar fi explodat pe undeva În nord-estul orașului Shanghai. Santinela ezită, uitîndu-se peste umăr, În timp ce lumina din spatele lui crescu În intensitate. În cîteva secunde slăbi, dar strălucirea ei pală acoperea Întreg stadionul, mobilele furate din tribune, mașinile din spatele porții de fotbal, prizonierii Întinși pe iarbă. Parcă stăteau pe podeaua unui furnal Încălzit de un al doilea soare. Jim se uită la mîinile și genunchii săi albi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
fără să aibă vreo idee Încotro mergeau, de parcă supraviețuiseră tot războiul ca să moară În această Îngrămădeală de vechituri. În afara stadionului, lumina soarelui de august devenea și mai intensă, din cauza tăcerii depline care se Întindea deasupra orezăriilor și a canalelor. O strălucire albă acoperea pămîntul abandonat. Oare cîmpurile fuseseră arse de strălucirea bombei atomice descrise de către eurasiatic? Jim Își aminti de trupul arzînd al pilotului de pe Mustang și de lumina fără sunet care umpluse stadionul și care păruse că Îmbracă morții și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
războiul ca să moară În această Îngrămădeală de vechituri. În afara stadionului, lumina soarelui de august devenea și mai intensă, din cauza tăcerii depline care se Întindea deasupra orezăriilor și a canalelor. O strălucire albă acoperea pămîntul abandonat. Oare cîmpurile fuseseră arse de strălucirea bombei atomice descrise de către eurasiatic? Jim Își aminti de trupul arzînd al pilotului de pe Mustang și de lumina fără sunet care umpluse stadionul și care păruse că Îmbracă morții și viii În giulgiurile lor. 33 Pilotul kamikaze Simțindu-se În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Nantao. Traversă orezăriile inundate, urmînd malul de pămînt al unui șanț de irigații. Chiar și aici, la peste un kilometru și jumătate la vest de rîu, combustibilul cargourilor eșuate se strecura prin golfulețe și canale, acoperind orezăriile inundate cu o strălucire sinistră. Jim se odihni pe drumul ce Înconjura aeroportul, apoi trecu prin gardul de sîrmă și merse pînă la cel mai apropiat avion abandonat. Departe peste aeroport, sub turnul masiv de antiaeriană al pagodei Lunghua, erau hangarele și atelierele bombardate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
lat ca să tragă spre gurile lui toți morții Chinei. Bucurîndu-se de reviste, Jim moțăia printre muște și vomă. Încercînd să nu se lase copleșit de Reader’s Digest, Își aminti de lumina albă a bombei atomice de la Nagasaki, a cărei strălucire o văzuse reflectată În Marea Chinei. Aureola ei pală Încă mai plutea peste cîmpurile tăcute, dar părea că nu egalează Ziua Debarcării și Bastogne. Spre deosebire de războiul din China, fiecare om din Europa știa clar de care parte era, o problemă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
atît de mult, Jim se simți vinovat și Își aminti că și-ar fi putut vinde pantofii. Cu toate barurile de cocktail furate pe care le cuprindea, stadionul olimpic părea sumbru și amenințător, un loc prevestitor de rele. Aici văzuse strălucirea după explozia atomică de la Nagasaki. Lumina aceea albă Încă mai atîrna peste șoseaua marșului lor de moarte de la Lunghua, aceeași lumină pală pe care o putea vedea pe fațada de cretă a stadionului și pe pielea de groapă de var
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
și vilișoare puteam în sfârșit să deschid ochii. Acolo ea radia de fericire, era alta. Împreună ne aruncam pe patul din camera ei de fată și râdeam. Se încărca de energie și însăși ființa ei se umplea de o nouă strălucire. Apoi își îmbrăca paltonul și privirea dintotdeauna. Ne întorceam când era deja întuneric, când afară nu se vedea nimic. De la stație până acasă fugea, terorizată de abisul care o înconjura. Chipul mamei mi-a trecut prin fața ochilor, multe chipuri de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
ei care despica apa, tot mai departe. Eram nemișcat, țineam ochii închiși, picioarele puțin desfăcute, mă lăsam legănat de curent. Poate dedesubt era vreun peștișor care scruta chila trupului meu. M-am întors și am coborât cu ochii deschiși în strălucirea care străpungea albastrul, am coborât până la răcoare, și am rămas pe fundul apei, unde nisipul se agita ușor. Am mișcat buzele în surzenia apei. Am violat o femeie, am strigat. Și m-am întors sus, împreună cu bulele de aer, spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
fiu fericit? Cum aș putea? Încep să plâng pe neașteptate. Lacrimi mari, dure, care coboară încet pe obrajii aspri. Nu pot trăi fără tine, gem, nu pot... Ea zâmbește, clatină din cap: — Ba poți. Și în privirea ei apare o strălucire, ca o sfidare tăcută, iarăși mila aceea perenă pentru ea însăși și pentru oricine îi este alături. — Trebuie să plec, pierd trenul. Las stânsoarea, mă ridic brusc în picioare, îmi șterg ochii cu un gest repezit. — Te conduc. — De ce? S-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
del Arco. Personal.“ Și apoi, în fața filei albe, își rezemă capul în ambele mâini, cu coatele pe masa de scris, și închise ochii. „Să ne gândim mai întâi la ea“, își spuse el. Și se strădui să surprindă în întuneric strălucirea ochilor ce-l târâseră după ei la noroc. Încercă un timp să-și reprezinte figura Eugeniei, dar cum abia o zărise, fu nevoit să și-o imagineze. Mulțumită efortului evocator, în închipuire i se ivi o figură imprecisă împresurată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
e o binecuvântare a lui Dumnezeu. A dat un scop, un reper final vagabondajelor mele pe străzi. Am acum o casă de pândit, am confidentă o portăreasă...“ În timp ce vorbea astfel cu sine trecu pe lângă Eugenia fără a-i observa nici măcar strălucirea ochilor. Ceața spirituală era prea deasă. Eugenia însă, în ce-o privește, își aținti privirea asupra lui, zicându-și: „Cine-o fi tânărul ăsta? Nu arată rău și pare înstărit!“ Și, fără a-și da seama, ghici întocmai cine o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
ești tu! Eu nu sunt eu! Și sărmanii ăștia copaci sunt oare ei înșiși? Le cade frunza mult, mult mai devreme decât fraților lor de la munte, și rămân oase goale, iar scheletele acestea își proiectează umbra scurtată pe pavaje sub strălucirea felinarelor electrice. Un copac luminat de lumina electrică! Ce ciudată, ce fantastică vedenie cea a coroanei lor când arcul voltaic le conferă aparența metalică! Și aici, unde brizele nu-i leagănă...! Bieți copaci cărora nu le e dat să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
îi erau atât de mari, încât își amâna ora prezentării sale până în momentul când, suficient de pregătit, avea să-și simtă sigur pământul de sub picioare. Foarte departe de-a căuta prin tot felul de noutăți arlechinești un renume efemer de strălucire aparentă întemeiată pe ignoranța celorlalți, el aspira, în toate lucrările literare pe care le proiecta, la întreaga perfecțiune omenește posibilă, urmărind mai cu seamă să nu încalce hotarele măsurii și ale bunului gust. Nu voia să șocheze pentru a se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
Dar nu puteai să îți dai seama de asta doar uitându-te la el. Tot ce vedeai era un tânăr costeliv, cu ochi flămânzi, nu foarte diferit de gloata de tineri care se împingeau unii pe alții după război prin strălucirea amăgitoare a reclamelor cu neon și a vitrinelor care-ți făceau cu ochiul. Îți puteai da seama că nu e din oraș după felul cum se holba la rotocoalele de fum ce se ridicau deasupra capului său dintr-o reclamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
Despre mine. Despre tine. Se întoarse dinspre chiuvetă și mă privi. Își spălase fața și își pieptănase părul, dar nu se fardase deloc. Pielea îi era maronie de la după-amiezile petrecute în curte cu copiii. Ochii ei mari, căprui deschis cu străluciri verzui și mult prea încrezători se îngustară. Ce anume despre mine? — Nu trebuie să vorbești în șoaptă, i-am spus. Tu nu ți-ai pierdut vocea. Se întoarse la mașina de spălat vase. Nu voiam să par supărat, dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
de ei. Deschid ochii. Picături de apă stropesc chipul lui Anne de pe coperta prăfuită. A început să plouă. Mă întind să ridic geamul. E deja ridicat. Mă uit în sus. Soarele atârnă pe cer, deasupra supermarketului, ca o monedă fără strălucire. Iau o batistă din buzunar, îmi șterg nasul și mă uit în jur. Femeile trec în grabă, trupurile lor înclinate în față împingând coșurile supraîncărcate, mă privesc în treacăt și apoi merg mai departe. Un băiat se oprește să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
se pregătește să primească o palmă peste obraz de la tatăl său și se trezește că acesta Îi Înfige În ochi un vătrai Încins. Oare există vreo fracțiune de secundă, vreun atom de timp În care, cine știe, apare totuși iluminarea? Strălucirea celor șapte ceruri? Când tot ceea ce a fost ascuns și neclar o viață Întreagă devine pentru o clipă limpede Înainte să se aștearnă Întunericul? De parcă În toți acești ani ai fi căutat o soluție complicată pentru o problemă complicată și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
nu știe de unde a venit și Încotro trebuie să se Îndrepte. Ridică privirea spre etajele de sus, Însă văzu doar jaluzele trase și ferestre acoperite de perdele. Ici-colo pe terase se zăreau ghivece cu mușcate cărora ploaia le dăduse o strălucire senzuală, ce Îi amintea de buzele rujate ale unei femei vulgare. La intrarea În clinică era o firmă de o simplitate elegantă, din sticlă neagră, pe care scria cu litere argintii DR. WAHRHAFTIG - DR. EITAN, SPECIALIȘTI ÎN GINECOLOGIE 1. Pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]