7,161 matches
-
comunei și a plasei în cătunul Pungești-târg. În lucrarea „Tezaurul toponimic al României”, Moldova, vol.I, editat de Academia Română în anul 1991 se face referire și la Cursești de la anul 1775 pentru că așezarea în cauză aparținea unor locuitori care, prin strămoșii lor, vin din străfundurile istoriei. Pe la anul 1875 aici se vorbea despre moșia Scorțeasca, iar apoi, pe la 1896, de Cursești-Sofronie. Boierul acesta Sofronie și-a adus forță de muncă în Cursești-Deal, unde le-a dat noilor veniți și ceva pământ
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
fi avut Crâste Balș36. Marele stolnic Vasile Balș, pomenit în unele din documentele timpului ce au ajuns până la noi37, primise drept moștenire de la părintele său, Ion Balș, moșia Ruși, ținutul Suceava 38. Satul Rus fusese primit în anul 1627 de strămoșul său, sulgerul Lupu Balș, pentru două sate din ținutul Neamț date la schimb voievodului Miron Barnovschi-Movilă39. De la acesta a fost moștenit apoi de fiul său, Bejan 40. Ulterior, o jumătate din acest sat a ajuns ca zestre în posesia Catrinei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
puțină considerație din partea sa. Chiar dacă, pe moment, nu se putea institui un regim militar de graniță și nici nu se putea face o conscripție, datorită perspectivei unei emigrări masive a populației, "deoarece începând cu nenorocitul secol al XV-lea, când strămoșii noștri au cedat Moldova ca pe o feudă Porții Otomane, o astfel de măsură nu a mai fost luată niciodată, iar locuitorii s-au dezvățat de arme", acest lucru se putea face în viitor, în mod treptat, într-un sistem
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
puterea dominantă, referitor la statutul românilor din Bucovina în cadrul Imperiului habsburgic, Balș face apel, în justificarea revendicărilor referitoare la păstrarea autonomiei și individualității acestui teritoriu, și la teoria capitulațiilor de inspirație cantemiriană, susținând că: "în nefericitul secol al XV-lea, strămoșii noștri au cedat Moldova ca pe o feudă Porții otomane"45. Acest lucru mai era cerut de dreptul istoric, dat de o evoluție istorică aparte, ca și de exemplul pe care îl putea oferi Moldovei, soarta Bucovinei: "Bucovina, scria el
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
galben, bani ce urmau a-i fi plătiți la Iași sau la Cernăuți, prin intermediul negustorului Iosif Schnirch 286. În condițiile în care în Moldova nu existau registrele de stare civilă necesare spre a-i oferi datele privitoare la curgerea neamului strămoșilor săi în secolele trecute, Vasile Balș a solicitat mărturia celor mai înalte foruri politico-administrative ale principatului, obținând pe 10 octombrie 1811 o primă dovadă din partea Divanului moldovean, prin care se atesta că provine dintr-una din cele mai vechi și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
diferite jurisdicții sau ar fi încorporată Galiției sau Lodomeriei, într-o anumită măsură ar putea deveni mai reținuți. D. Pe cât de ușor s-ar putea da naștere unei emigrații prin ordonarea unei conscripțiuni, deoarece începând cu nenorocitul secol XV, când strămoșii noștri au cedat Moldova ca o feudă Porții otomane, o astfel de măsură n-a fost luată niciodată, iar locuitorii s-au dezvățat de arme, și numai simpla pronunțare a denumirii ei i-ar îngrozi, pe atât introducerea acesteia treptat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
cele pe care le examinăm în acest moment. Cum, de exemplu, să nu fii frapat de analogia care există între Moș Crăciun și așa-numitele katchina ale indienilor din sud-vestul Statelor Unite ? Aceste personaje costu mate și mascate întruchipează zei și strămoși ; ei revin periodic și își vizitează satul ca să danseze și ca să-i pedepsească sau să-i răsplătească pe copii, căci se face în așa fel încît aceștia să nu-și recunoască părinții sau cunoscuții sub deghizarea tradițională. Moș Crăciun aparține
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
acest mit, katchina sînt sufletele primilor copii indigeni, înecați în mod dramatic într-un rîu în epoca migrațiilor ancestrale. Katchina sînt așadar, în același timp, dovadă a morții și mărturie a vieții de după moarte. Dar mai e ceva : atunci cînd strămoșii indienilor actuali s-au stabilit în sfîrșit în satul lor, katchina veneau, potrivit mitului, în fiecare an să-i viziteze, iar cînd plecau luau cu ele copiii. Indigenii, disperați că își pierdeau urmașii, au obținut de la katchina ca ele să
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
o concede eului nu poate oferi acest centru spre care se tinde și la care se aspiră. În interiorul unui sistem social și moral conceput astfel nu există un centru absolut așa cum puteau să asigure în China un cult organizat al strămoșilor și exercitarea pietății filiale. În Japonia, bătrînii își pierd orice autoritate și nu mai contează atunci cînd încetează să fie capi ai familiei. Și în acest domeniu, relativul triumfă asupra absolutului : familia și societatea operează o permanentă recentrare. Acestei tendințe
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
toate societățile au în spate o istorie la fel de lungă. Însă noi ne credem autorizați să le numim astfel pe cele care încă dăinuiau nu demult pentru că aveau idealul declarat de a rămîne în starea în care le creaseră zeii sau strămoșii, cu un efectiv demografic restrîns, pe care știau de altfel să-l mențină, și un nivel de trai neschimbat pe care regulile lor sociale și credințele lor metafizice le aju tau să-l protejeze. Desigur, aceste societăți nu erau la
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
că, în cursul acestei perioade, tehnicile nu au evoluat în mod regulat. Evoluția a fost discontinuă ; salturi înainte au alternat cu lungi stagnări. S-au produs revoluții tehnice, localizate în spațiu și timp. Timp de sute de mii de ani, strămoșii omului s-au mărginit să aleagă pietre rotunjite pe care le făceau să devină maniabile și tăioase desprinzînd așchii din ele. Odată cu ceea ce s-a numit „revoluția levalloisiană”, acum circa două sute de mii de ani, tehnica se complică. Devin necesare
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
de gunoi, zonele defrișate, apele stătătoare etc. Pentru marile noastre societăți moderne, să se lipsească de agricultură ar fi un lux pe care nu și-l mai pot permite : au zeci sau sute de milioane de guri de hrănit. Dacă strămoșii noștri s-ar fi dispensat de ea - cum puteau încă să o facă -, evoluția umanității ar fi fost diferită. Comparat cu efectivele noastre demografice, cel al vînătorilor-culegători pare derizoriu. Putem cu toate acestea să afirmăm că creșterea fantastică a populației
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
mult timp nebănuite șochează bunul-simț asemenea celor mai extravagante construcții mitice. Pentru nespecialist, și cu atît mai mult pentru omul de pe stradă, lumea pe care încearcă să o descrie fizicienii pentru ei înșiși reconstituie un fel de echivalent a ceea ce strămoșii noștri îndepărtați concepeau ca fiind o lume supranaturală, unde totul se petrece altfel - cel mai adesea invers - decît în lumea obișnuită. Pentru a încerca să-și reprezinte această lume supranaturală, anticii și, mai aproape de noi în timp, popoarele fără scriere
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
mortală). Carnea va figura în meniu în condiții excepționale. Va fi consumată cu același amestec de reverență pioasă și anxietate care, potrivit călătorilor din vechime, impregna ospețele canibale ale anumitor popoare. În ambele cazuri, este vorba de o comuniune cu strămoșii și totodată de încorporarea, cu asumarea tuturor riscurilor, a substanței primejdioase a unor ființe vii care au fost sau au devenit niște inamici. În condițiile în care creșterea animalelor, nerentabilă, va fi dispărut complet, această carne, cumpărată din magazine de
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
policromiei în miturile sud-americane conduseseră deja pînă în Mexic (Lévi-Strauss, 1964, p. 329 ; 1967, p. 26). Se cunosc mai multe versiuni ale acestui mit. Potrivit celei mai recente, păsările, care se ciorovăiau întruna, au fost chemate la adunare de către Marele Strămoș ca să-și aleagă un rege. Curcanul-sălbatic și-a depus candidatura, scoțîndu-și în evidență talia bine proporționată și glasul melodios ; numai că penele lui nu erau îndeajuns de frumoase. Le-a împrumutat pe cele ale Rîndunicii-de-noapte și a fost ales. Cu
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
pămîntesc. Rigoarea și precizia tehnică a demonstrației sale sînt impresionante. Incompetența mea nu-mi îngăduie să ofer decît o versiune simplificată a acesteia. La începutul cuaternarului, explică el, în Africa, niște celule-sușă provenite dintr-un ansamblu de vertebrate terestre cu strămoș comun, mai precis de primate, au dat naștere unor țesuturi umanoide. Nepericuloase atîta timp cît au rămas pe loc, au căpătat în Orientul Apropiat un caracter malign prin contact dermic cu substanțe alimentare mai bogate și diversificate, apoi unul net
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
-se întotdeauna de reușită, lucru pentru care toți îi mulțumim. La Gospodăria Comunala a orașului Rădăuți au lucrat Prelipcean Ciprian și Zabolotnic Ciprian. Dickman Gabriel după ce a tămăduit bolnavi în România s-a dus să-și continue activitatea în patria strămoșilor săi. Tot în Israel au plecat Welt Eric și Cusniriuc Arthur. Proiectarea stâlpilor metalici pentru marile rețele energetice ăla României a fost coordonată de Ciotau Mihai de la ISPE București, filiala Timișoara. Valceanu Dumitru a fost arheologul, care alături de alți cercetători
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93291]
-
mișcă-n țara asta, râul, ramul / Mi-e prieten numai mie”), se manifestă pe filiera divinității, care binecuvântează această comuniune a întregii sale creații. Consecvența credinței ortodoxe o regăsim în „Familiară”: De ce să ne-ngrozim de cimitir Când ne iubim strămoșii? În plus, regăsim cultul strămoșilor în „Moarteanțeleaptă”: Cea mai frumoasă moarte de pe lume E să trăiești de-a pururi în urmași. Ca și la Radu Gyr, și la Crainic întâlnim manifestările neajunsurilor fizice cauzate de teroare, umilință, frig, foame, singurătate
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
ramul / Mi-e prieten numai mie”), se manifestă pe filiera divinității, care binecuvântează această comuniune a întregii sale creații. Consecvența credinței ortodoxe o regăsim în „Familiară”: De ce să ne-ngrozim de cimitir Când ne iubim strămoșii? În plus, regăsim cultul strămoșilor în „Moarteanțeleaptă”: Cea mai frumoasă moarte de pe lume E să trăiești de-a pururi în urmași. Ca și la Radu Gyr, și la Crainic întâlnim manifestările neajunsurilor fizice cauzate de teroare, umilință, frig, foame, singurătate. Dintre toate, Crainic a îndurat
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
precise, ca ale unui matematician, o lecție de Dogmatică: Omul nou, făcându-și cruce, Scrie-n gest Teologie Tatăl la esență duce Tot ce-n Cosmos vrea să fie. Tot o mică lecție de dogmatică avem și în „Tristețe mistică”: „Strămoșul morților, Adam / În grav non-sens ne-a circumcis / Când, virtual, în el eram / Potențe vii de Paradis.”, pentru ca să ne dea și soluția în „Canon mistic”: „Dar, Dumnezeu se face om / ca să-L cunoaștem bine... și / Mâncându-L din al Vieții
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
Iar cum tot atâtea gânduri, de când lumea, trebuiau scrise, tot monocotiledonatele au oferit cel mai vechi suport, papirusul; și pe cel de astăzi, hârtia, din paie ori stuf, iar În Orient, cea mai bună, din paie de orez. Și unealta, strămoșul faraonic al stiloului, din trestie. Tot ele ne satisfac nevoia de exotic, ca hrană ori frumos: banana, ananasul, curmala, nuca de cocos, respectiv orhideele, care exemplifică și o prietenie inseparabilă: anume, exercitând o acțiune reductivă deosebit de intensă asupra mediului, caracteristică
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
se pune acum În față, dar ea Își are obârșia În perceperea diferită - de către omul de știință, respectiv ziarist - a unui termen: clonarea. Care este acțiunea de a crea o clonă, un grup de indivizi care descind dintr’un unic strămoș, excluzând sexualitatea, deci prin partenogeneză. Ca Athena-Parthenos, apărută din unicul Zeus, Întrupând un vechi vis - poate coșmar - al omenirii, dar pentru a-i da esența: Înțelepciunea. Să procedăm ca atare. Clona presupune deci o ascendență unică a indivizilor ce-o
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
căci cere multă muncă doar pentru un deliciu În plus - acea amăreală suavă. Deh! Vechiul și universalul „dulce-amar“. À propos: amarul - e drept datorat altei substanțe - altei compozee, pelinul, din bitter ori mai bine vinul de armindeni, preparat Încă de strămoșii traci și după care se dădeau În vânt chiar grecii posesori de vinuri bune... Se vede treaba că vechii traci erau deja niște cunoscători. Și dacă la autohtonul pelin al trecerii primei treimi a anului adăugăm obligatoriile „ierburi amare“ ce
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
bucurii dar mai mult necazuri. Căci nici lupul n’are o viață atât de ușoară. Dar, pentru ca Însuși Petru, primul apostol, să-i fie patron, lupul nu-i un oarecine. Ținut la mare cinste de daci, ba chiar Încă de strămoșii lor cucutenieni, ridicat la rangul de totem și simbol național, lupul a mai avut de dat și altora: tot simbol național a rămas, până În ziua de astăzi, pentru ceceni, iar pentru romani semnul sub care s’au născut. Întinsul său
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
lupul a mai avut de dat și altora: tot simbol național a rămas, până În ziua de astăzi, pentru ceceni, iar pentru romani semnul sub care s’au născut. Întinsul său areal l’a făcut prezent și’n alte părți: ca strămoș mitic al lui Ginghis-han ori ca Întruchipare a lui Zeus și atribut al lui Apollo. La urma-urmei e vorba de popoare mai mult sau mai puțin e păstori. Și, unde e oaie, va fi și lup, care le va inspira
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]