8,805 matches
-
secretelor s-a năruit cu zgomot. A început cu o vizită neanunțată a fiicei lui Harry. Tom era la parter când femeia a intrat în anticariat - udă leoarcă, cu apa scurgându-i-se din haine și din păr, o ființă stranie, dezordonată, cu ochii fugindu-i în toate părțile și un miros oribil, acru, învăluindu-i trupul. Tom îl recunoștea ca fiind mirosul omului veșnic nespălat, mirosul omului nebun. — Vreau să-l văd pe tata, a spus ea, încrucișându-și brațele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
cercetez chipul larg și fălcos, ochii neobișnuit de rotunzi, puțin bulbucați, și configurația curioasă a dinților de sus, care se desfăceau în evantai, ca ai căpățânilor scobite din bostani, cu mici spații între ei. Am decis că era un omuleț straniu cu capul ca un dovleac, un filfizon cu mâini fără păr, și numai vocea baritonală, caldă și rezonantă, contrabalansa scliviseala generală pe care o afișa. În timp ce eu ascultam vocea aceea vorbind la telefon, Harry îi făcu un semn de salut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
să mă ajute. Ce faci aici, Nathan? m-a întrebat el. — Car un vas de toaletă, i-am răspuns. Vrem să-l ducem afară și să-l lăsăm în curte. De-acum sosiseră toți invitații, care urmăreau cu gura căscată straniul spectacol al celor doi bărbați cu cămăși albe și cravate, care cărau un closet muzical dintr-o cameră în alta a unei case din suburbii, de Ziua Recunoștinței. Pretutindeni mirosea a curcan. Edith servea băuturile. În fundal se auzea un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
inima pentru totdeauna. Nu-mi aduc aminte o vorbă din ce ne-am spus, dar probabil că pe chip mi s-a întipărit un surâs cam tălâmb pentru că, după ce ea s-a îndreptat spre bucătărie, Tom a constatat că arătam straniu și m-a întrebat dacă s-a întâmplat ceva. L-am asigurat că eram în formă după care, în aceeași respirație, m-am auzit mărturisindu-i pasiunea nebunească și neîmpărtășită. — Sunt în stare să întorc lumea pe dos pentru fata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
eu. A oftat tare în receptor. — Acum sunt ocupată. Dă-i drumul repede, da? — Ești ocupată cu musafirii, presupun. — N-ai decât să presupui ce vrei. Nu sunt obligată să-ți spun nimic, nu? A scos un hohot de râs straniu, ascuțit - un râs atât de înăcrit, de trimfător, atât de plin de imbolduri mocnite, contradictorii, încât aproape că n-am știut cum să îl interpretez. Râsul fostei soții eliberate, poate. Hohotul de pe urmă. Nu, sigur că nu. Ești liberă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
era mai dispusă să vorbească decât cu el. Sperasem să o păcălesc să spună câteva cuvinte, dar nu m-am ales decât cu aceleași înclinări și clătinări din cap la care fusese supus și Tom ceva mai devreme. Un omuleț straniu, tulburător. Nu eram specialist în psihologie infantilă, dar îmi era clar că nu avea nimic în plan fizic sau mental. Nu era retardată, nu avea semne de autism, nimic organic care să o împiedice să interacționeze cu cei din jur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
îl aud pe Brightman însuși, ciripind vesel la capătul celălalt. Îi povestesc aventura cu mașina, despre Chowder Inn, despre dorința lui Stanley de a cădea la învoială cu noi. — E locul căutat, continui. Ideea lui Tom poate a sunat cam straniu într-un restaurant din oraș, dar, când ajungi aici, totul pare absolut rezonabil. De-aia te-a sunat. Ca să afle dacă te mai interesează. Dacă mă mai interesează? tună Harry, precum un actor pe jumătate nebun din secolul al XIX
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
zi. — Știu, îi răspunde Tom. — Dar a cam trecut ceva timp. — Și la mine. Un timp foarte îndelungat. O aud strecurându-se în pat lângă el și aud tot ce se petrece după aceea. Sexul e o treabă atât de stranie și de neglijentă, ce rost are să încerc să-mi amintesc fiecare sorbitură și fiecare geamăt care urmează? Tom și Honey merită să se bucure de intimitate și, de aceea, am să îmi închei aici prezentarea activităților nocturne. Și dacă sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
chip nu i se citea decât tandrețea și iubirea. Ochii îi erau uzi de lacrimi și am rămas cu toții locului, încremeniți, neștiind dacă să plângem împreună cu ea sau să râdem. În ce mă privește, a fost unul dintre cele mai stranii, mai transcendente momente din viața mea. Peștii trebuie să înoate, păsările să zboare Eu îl iubesc pe el deși mă doare... În seara aceea, Rufus s-a suit în avion și s-a întors acasă, în Jamaica. Din câte știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
care mi s‑a lipit de creier: „Oamenii care vor să facă un milion, împrumută mai întâi un milion“. Sincer, cred că am o minte tipică de întreprinzător, pentru că, în clipa în care a zis asta, am simțit în mod straniu că știu exact despre ce vorbește. M‑am trezit chiar repetând‑o cu voce tare. Câtă dreptate are! Cum să faci bani dacă nu îi cheltuiești mai întâi? Așa că am investit în mai multe rânduri de haine pentru televiziune - plus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
du‑te și uită‑te. Haide, te conduc eu... În clipa în care părăsim capela, călugărița închide ușa și scoate afișul cu Reculegere spirituală. — Nu vă mai întoarceți azi? o întreb. Nu, azi nu, zice, aruncându‑mi o uitătură cam stranie. Îmi ajunge pentru azi. Chiar așa e, cum se spune - virtutea își e propria răsplată. Când ajung, mai târziu, înapoi la hotel, radiez de fericire la gândul binelui pe care l‑am făcut. Cred c‑am donat cel puțin 50
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
agățate baloane, carosabilul e plin de mașini și în grădina casei vecine se zărește un cort uriaș. Cobor din mașină, îmi iau geanta cu hainele de schimb, apoi rămân nemișcată câteva clipe, uitându‑mă la casa familiei Webster. Doamne, ce straniu. Tom Webster se însoară. Nu‑mi vine să cred. Sinceră să fiu - și poate sună cam răutăcios - nu prea‑mi vine să cred că există cineva care să dorească întru‑adevăr să se mărite cu Tom Webster. Recunosc, s‑a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
agenta de turism n‑ar fi trebuit oare să știe cât costă camera? Nu asta‑i meseria ei? Mă așez și iau o gură de ceai, așteptând să înceapă filmul. Dacă stau să mă gândesc, a fost un telefon destul de straniu. De ce ar suna cineva să pună niște întrebări atât de banale? O fi nouă. Sau poate verifică ceva sau... Însă toate aceste gânduri sunt rapid spulberate în clipa în care Rhapsody in Blue a lui Gershwin se dezlănțuie și ecranul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
nimic care să mă ajute. Nu știu nici în ce cartier mă aflu. Brusc, mă simt dezumflată și penibilă. Azi trebuia să fac un tur drăguț și organizat și, în loc de asta, ce‑am făcut? M‑am năpustit spre un colț straniu din oraș, unde probabil că o să fiu jefuită în orice clipă. De fapt, cred că toată chestia a fost probabil o mare păcăleală. Mă gândesc posomorâtă, serios, zău acuma. Haine de designer cu reducere de 70 la sută? Trebuia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
pare puțin mai întinsă și ochii îi sunt nenatural de mari. De fapt, arată de parcă i‑ar fi destul de greu să‑i închidă. — Bună ziua! spun, ridicându‑mă jenată în picioare și întinzându‑i mâna. — Elinor Sherman, zice cu un accent straniu, jumătate britanic, jumătate american. Mâna îi e rece și uscățivă și are două inele cu diamante uriașe, care îmi intră în carne. Încântată de cunoștință. — Luke regretă foarte tare că n‑a putut veni, zic și îi dau cadoul pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
intrând de destule ori ca să‑mi facă și acum semn să intru, așa că nu sunt nevoită să‑mi anunț sosirea cu surle și trâmbițe. Ies din liftul de la etajul cinci și, spre surpriza mea, la recepție nu e nimeni. Ce straniu. Aștept câteva secunde, apoi trec de birou și pornesc pe holul principal. Pașii mi se încetinesc și mă încrunt. Ceva nu e în regulă aici. Se întâmplă ceva. E prea liniște. Locul e practic mort. Când mă uit la imensa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
o voce cu puternic accent american începe să vorbească, ceea ce mă face să înțepenesc și să întorc capul. — Alo, Becky? Michael Ellis sunt. Tocmai am ajuns la Londra și mă gândeam: ne putem întâlni cumva să vorbim? E așa de straniu să‑l văd pe Michael aici. În mintea mea, el aparține categoric New Yorkului, și hotelului Four Seasons. Dar iată‑l aici, în carne și oase, în River Room din hotelul Savoy, privindu‑mă radios. În timp ce mă așez, face semn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
slăvi. Lan Ping-Nora se sprijină de pieptul lui Dan, de bărbatul pe care, peste douăzeci de ani, îl va arunca la închisoare pentru că a respins-o. Însă acum îi simte bătăile inimii, căldura trupului. Se simte îndrăgostită într-o manieră stranie, emoționată de propria-i pasiune. Personajele își rostesc replicile. Ea se desprinde cu putere de Dan. El o ține. Ea se zbate, îl împinge, dându-i ocazia de a o îmblânzi. El vine înapoi, îi imobilizează brațele la spate, înclinând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
spun mie însemi. Dând cu capul, căci sunt amorțită, surdă, oarbă și moartă pe dinăuntru. Încerc să-i explic sentimentele mele contradictorii. Cât de greu îmi e să mă rup din această relație. Iubirea noastră acționează într-un mod foarte straniu. Întunericul care nu se mai sfârșea, până atunci când l-am întâlnit. Îi explic ce înseamnă pentru mine plecarea. Momentele în timpul cărora mervii mei aproape că cedează. Momentele în care îmi este limpede că viața nu merită trăită. Știi cât am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
ai fi în stare, nu ai mai face ceea ce faci! N-ai fura bărbații altora! Mânioasă, femeia mușcă ața la capăt cu dinții. Tovarășul președintele și Zi-zhen sunt doar temporar despărțiți. Temporar, auzi, Lan Ping? Da, aud. Cu o lumină stranie în privire, glasul croitoresei se îmblânzește pe neașteptate. Ea se va... Sunt sigură că Zi-zhen se va face bine și cuplul se va reuni. Nimeni nu-și pierde nădejdea în privința lui Zi-zhen. Tovarășul președinte Mao e un om care face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
trebuit să fac un dezastru din... Nu o să mă părăsești, Lan Ping. Dar Zi-zhen trăiește! El o privește și zâmbește aproape răzbunător. Nu-i pot face așa ceva lui Zi-zhen, continuă ea. Nu mi-a făcut niciodată nici un rău. În mod straniu, ea își dă seama că replica e dintr-o piesă uitată, numai că a înlocuit numele personajului cu cel al lui Zi-zhen. Începe să se îmbrace și se dă jos din pat. Lui îi e greu să privească pielea ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
Sheng. Un sunet dezgustător. Își flatează șeful. Nu stau cu adevărat la taifas, dar există ceva intimitate. Un cod secret între Kang Sheng și Mao. Cumva, ea simte că nu va fi capabilă niciodată să spargă acest cod. O pereche stranie de prieteni, se gândește. Cândva, Mao l-a descris în glumă pe Kang Sheng drept un templu mic care produce vânt vrăjitoresc. Kang Sheng știe exact ce anume vrea Mao și îi oferă. Poate fi distrugerea unui rival politic sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
se înnoadă limba și se îndepărtează de ea. Ea îi strigă numele cu blândețe și-l face să se uite înapoi spre ea. Nu-mi place de mine, zice brusc Micul Dragon Ea simte cum între ei crește o tensiune stranie. Se trezește că rămâne fără cuvinte. Micul Dragon își înghite saliva. După un timp, ea întreabă: Ai vrea să-l rog pe tovarășul președinte să te transfere? Nu, Doamnă, vă rog. Aș vrea să-l slujesc pe tovarășul președinte tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
numele. O voce care o imită pe cea a unei ghicitoare de noroc, îmi zice: Doamnă, ai în gură un cârlig de aur. * Trenul străpunge ninsoarea deasă. Frumusețea copacilor de gheață din nord și albul total o mișcă în mod straniu. E în drum spre un doctor. Un doctor rus. Și-a făcut un control pentru durerea crescândă. I s-a descoperit un chist pe colul uterin. Nu știe de ce vrea să meargă în Rusia. Ca să scape de ce? De chist sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
de a fi făcută. Mâna lui dreaptă vine să-i acopere gura. Trupul lui o lovește ritmic. Brusc, el se răsucește în jos, ca o bicicletă stricată. Se simțea trăind în interiorul unui ceas, privindu-și propriul corp într-o mișcare stranie. Încercă să-și blocheze gândurile să țâșnească spre viitor. Lumina după-amiezii târzii tăie în continuare peretele Camerei Bujorului în patrulatere și triunghiuri. Covorul vișiniu mirosea a fum. Anticele picturi cu bujori semănau cu niște chipuri înfricoșătoare care se ițeau din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]