5,059 matches
-
de Medici îl expune peste tot în regat pe tînărul Carol al IX-lea, sau cînd catalanii revoltați s-au văzut obligați să contemple ciudatul spectacol al "chipului regelui" în 1575. În orice caz, această comuniune funcționa mai degrabă între suveran și supuși, decît între un supus și altul. Natura prea puțin populară a acestui echilibru politic îl determină pe Ernest Gellner să nege posibilitatea oricărui sentiment de apartenență colectivă în sensul național, în societatea Vechiului Regim. Pentru Gellner 108 istoria
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
ce nega liberul arbitru al fiecărui credincios a creat o dispoziție flagrantă în privința modalităților de care deținătorii autorității puteau dispune, pentru a-și asigura asentimentul populațiilor lor. În virtutea principiului "cum este prințul așa este și religia" (Cujus regio, ejus religio), suveranii, atît protestanții cît și catolicii, se bucurau și unii și alții de puterea de a asigura pe baza unei confesiuni obligatorii, omogenitatea spirituală a celor pe care îi guvernau. Cu toate aces-tea, prinții rămași sub girul catolicismului, depindeau prin acesta
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
proprii. Mai mult decît atît, clerul protestant prezent pe teritoriul acestora se pune de bună voie sub protecția lor și, pentru a rezista mai bine presiunii Romei, aspirau să se transpună în personalul docil al unei biserici de stat, supuse suveranului: adică o biserică menită a se constitui în suportul unei religii nu doar oficiale, ci și naționale. Dintr-o singură lovitură, Reforma a permis celor ce erau pe cale de a-și constitui statele moderne, să-și concretizeze un vis multă
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
este starea a treia? Aici se află noua definiție politică a Națiunii.Aceasta se confundă cu poporul, adică, cea de-a treia stare, dar exclude nobilimea "această clasă [...] cu siguranță străină de națiune prin trîndăvia sa". Națiunea este de asemenea suveranul care poate deposeda pe rege, este deținătoarea unei le-gitimități ce se referă nu numai la locuitorii adevărați ai țării, ci și la cei ce se recunosc în ea. Refractarii, fie ei chiar francezi, nu aparțin Națiunii. Deputații stării a treia
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
cu Statul. Aceasta, comparativ cu secolul al XVIII-lea cînd războiul se potolise iar aparatul militar de stat reprezenta pentru marea majoritate o chestiune îndepărtată. "În sistemul actual al Europei, scria Edward Gibbon în anii 1782, cinci sau șase mari suverani se bucură de puterea spadei. O categorie de bărbați care se devotează teoretic și practic artei militare execută pe o frontieră îndepărtată operațiuni puse la cale în secret de marile curți: în aceste condiții, restul țării se bucură în plin
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
numiți de aici încolo dialectali nu înțeleg, și încă și mai puțini practică această limbă care simbolizează puterea, legitimitatea politică modernă a burgheziei triumfătoare. Important este că aceasta îi impresionează, li se impune ca expresie a noii majestăți, cea a suveranului național; că totodată se transformă în semnul deplinei integrări într-un corp politic și devine simbolul reușitei sociale atunci cînd vreun fiu de agricultor accede la mărețul statut de vorbitor francofon curent. L.R. Higonnet denumește această strategie drept "politică a
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
a le spori devotamentul față de Statul-Națiune, iar în mediile catolice, în încercarea de a le îndepărta de Biserică. Astfel se arată și perspectiva pe care o imaginase Napoleon: "Vreau să formez o corporație, nu de iezuiți care să-și aibă suveranul la Roma, ci de iezuiți care zicea el să nu aibă altă avuție decît aceea de a fi utili, și nici alt interes decît cel public"200. Totodată politica conducătorilor urmărea să ofere claselor educate distracții și motive de mîn-drie
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
Veneției proaspăt achiziționat. În plus, ca și cum această compartimentare ar fi fost prea simplă, unele provincii germane au fost integrate în Confederația germanică în vreme ce altele nu se bucură de această onoare. Aceste edificii baroce sînt atît de fragile și vulnerabile încît suveranii trebuie să le susțină invocînd rațiunea divină devenită deja anacronică, nu atît pentru a sacraliza autoritatea monarhică cît pentru a mai potoli cel puțin, febra naționalistă. Ar fi greu de găsit un alt liant mai bun, capabil să concilieze popoare
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
creștine, cei trei prinți aliați se consideră delegați ai Providenței pentru a guverna cele trei ramuri ale aceleiași familii: Austria, Prusia și Rusia; ei recunosc astfel că națiunea creștină din care ei și supușii lor fac parte nu are alt suveran decît pe Unicul căruia îi aparține cu adevărat puterea, [...] Divinul nostru Salvator, Iisus Christos, Verbul Suprem, dătătorul de viață!".255 Expunerea unor astfel de motive a provocat confuzie, chiar și în epocă, fiindcă acest proiect pios și incredibil de ecumenic
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
care ar fi dorit să potolească rebeliunea prin forță; în cele din urmă, Franța liberală și catolică a lui Louis-Philippe își va trimite trupele pentru a constrînge imperialismul olandez să respecte doleanțele diplomaților. Culmea ironiei: belgienii își vor alege un suveran protestant în persoana lui Leopold de Saxa-Cobourg. În ciuda consecințelor sale dezastruoase, episodul polonez este mai sublim. În 1915 devenind regat autonom supus ța-rului, Polonia va intra în insurecție în toamna lui 1830, înainte ca Dieta de la Varșovia să proclame independența
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
deja amputată de către Romania. Afacerea este consumată. Din 1859 cînd avea 5 milioane de locuitori, statul piemontez va avansa la 22 de milioane în anul următor. În 1861, un parlament național improvizat la Turin 265 va ratifica afacerea întronînd ca suveran pe Victor-Emanuel II, rege al Italiei "prin grația lui Dumnezeu și voința Naținunii". Nu-i mai lipsește decît orașul Roma protejat de francezi: însă războiul franco-prusian va surveni la momentul oportun pentru a-i permite să ocupe orașul sacru în
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
va urma, anume, agajarea sa în favoarea căpitanului Dreyfus, socialismul său individualist ce-l anunța pe cel al lui Mourier, în sfîrșit, transformarea sa patriotică și războinică simultan cu ambiguitatea crescîndă a adeziunii sale republicane, atunci cînd spune: "Poporul meu este suveranul rațiunii."288. Tocmai această ambiguitate care se va îndrepta spre credință în 1908, îl va determina să participe la exaltarea Jeanne-ei d'Arc ca figură emblematică a destinului providențial al Franței și să declare: Fericiți sînt cei care au murit
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
pe baza liberei determinări a locuitorilor săi și pe cheltuiala Germaniei. În sens mai larg, etica wilsoniană justifică dinainte o decolonizare avant la lettre care începe în zona posesiunilor periferice ale Rusiei. Pe scurt, ea ascunde o bombă de care suveranul britanic nu se poate feri, cu atît mai mult cu cît birocrația îl servește prost, iar Franța îl incomodează prin suprasolicitare. Propaganda militară engleză întreține dorința de independență a regimentelor minoritare ale armatei austro-ungare prin broșurile pe care le difuzează
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
nenumăratelor lor consultări electorale, limbajul oamenilor politici ca și al presei atestă acest fapt. Vocabula cea mai plină de semnificație, din lexicul politic nu exaltă Republica sau Parlamentul, adică Statul sau casta profesioniștilor ce dețin puterea, ci se referă la Suveran, adică la poporul căruia, onorat astfel, i se împrumută maiestatea atribuită cîndva monarhilor absoluți. În plus, această desemnare nu se potrivește cu prejudecata care postulează sinonimia cuvintelor popor și guvernanți și care atribuie națiunii un destin sublim în ordinea universală
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
Maspero, 1978, p.9-10. 81 Moujiki, oameni neînsemnați, în opoziție cu muji, războinici. 82 J. Rupnik, L'Autre Europe, Paris, Odile Jacob, 1990, p.29. 83 M. Kundera, "Un Occident kidnappé", Le Débat (27), no-iembrie 1983, p.3-22. 84 Ultimul suveran croat a murit pe cîmpul de luptă în 1097. Regatul Boemiei s-a supus Habsburgilor în 1516. Marea Polonie a dinastiei Jagellonilor a dispărut în 1572. Și, în 1687, dieta de Presburg a încredințat coroana Ungariei Habsburgilor, cu titlu ereditar
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
C25 persoanele nevăzătoare) atunci când sunt importate de către anumite instituții sau organizații Mărfuri importate pentru ajutorarea victimelor unor 79 C26 catastrofe Decorații sau recompense acordate cu titlu onorific 86 C27 Cadouri primite în cadrul relațiilor internaționale 87 C28 Mărfuri destinate folosirii de către suverani și șefi de state 90 C29 Eșantioane de mărfuri importate pentru promoții 91 C30 comerciale Broșuri și articole cu caracter publicitar importate pentru 92 C31 promoții comerciale Produse folosite sau consumate cu ocazia unei expoziții 95 C32 sau a unor
EUR-Lex () [Corola-website/Law/214219_a_215548]
-
C25 persoanele nevăzătoare) atunci când sunt importate de către anumite instituții sau organizații Mărfuri importate pentru ajutorarea victimelor unor 79 C26 catastrofe Decorații sau recompense acordate cu titlu onorific 86 C27 Cadouri primite în cadrul relațiilor internaționale 87 C28 Mărfuri destinate folosirii de către suverani și șefi de state 90 C29 Eșantioane de mărfuri importate pentru promoții 91 C30 comerciale Broșuri și articole cu caracter publicitar importate pentru 92 C31 promoții comerciale Produse folosite sau consumate cu ocazia unei expoziții 95 C32 sau a unor
EUR-Lex () [Corola-website/Law/214220_a_215549]
-
el însuși și cu instituțiile statului! Nu ești obligat să accepți sau să investești tot ceea ce vehiculează intelocrația, Curtea și media în raporturile tale de putere! Ești liber să alegi cum anume să practici sexul și politica! Autoritățile noastre (legea, suveranul) sunt ineficiente în fața preocupărilor cotidiene legate de sex și de politică și, mai ales, în fața unor relații multiple între oameni cu privire la cele două domenii. Legea și suveranitatea statului au ambiția de a controla puterile și relațiile de putere dintre civili
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
nu se poate constitui decât pe cele două fundamente: morala și cunoașterea! Concepția lui Kant despre putere se întemeiază pe vizibilul său personal. Kant vedea că monarhi neoabsolutiști precum Frederic al II-lea sau cei ai Luminilor "dețin puterea". Deși suveranul prusac se intitula reprezentant și primul servitor al cetățenilor săi, Kant vede, prin particularismul gândirii sale, că "posesiunea puterii corupe inevitabil libera judecată a rațiunii"93. În concepția sa, puterea distruge judecata echilibrată și imparțială asupra lucrurilor și asupra oamenilor
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
într-adevăr, fără precedent pentru omenire. Credința, ideologia și tehnologia formează scheletul puterii politice moderne. Credința poate fi psihanalizată. Ideologia destructurată, iar tehnologia (politico-mediatică) scurtcircuitată... Iluzia că Politikul conduce lumea este inoculată de media modernă. Legea (ai dreptul să...) și suveranul (este interzis să...) nu mai pot fi formule discursive funcționale într-o societate globalizată ca a noastră. Problema puterii, a manifestării ei intrinseci este cea formulată de Foucault: orice tip de putere implică rezistența 99. Rezistența ar fi coextensivă puterii
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
politică a statului. Dacă statul național este expresia unei puteri politice și a unor necesități colective, societatea civilă se află în luptele cărturarilor și ale gânditorilor pentru o altfel de societate; o societate în curs de liberalizare; dez-absolutizată de puterea suveranului ("regele domnește, dar nu guvernează", spune Revoluția engleză); o societate unde noile idei și contractul vor reglementa raporturile civili-politicieni. Există o echivalență profundă între domnia (suveranilor politici) și prostia (pe post de guvernare și de cunoaștere îndoctrinată) exersată de Curte
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
pentru o altfel de societate; o societate în curs de liberalizare; dez-absolutizată de puterea suveranului ("regele domnește, dar nu guvernează", spune Revoluția engleză); o societate unde noile idei și contractul vor reglementa raporturile civili-politicieni. Există o echivalență profundă între domnia (suveranilor politici) și prostia (pe post de guvernare și de cunoaștere îndoctrinată) exersată de Curte. Astfel, "regele" poate domni, dacă știe că are o elită care să se ocupe de problemele societății. La fel, și prostia elitelor este restructurată în cazul
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
și prostia (pe post de guvernare și de cunoaștere îndoctrinată) exersată de Curte. Astfel, "regele" poate domni, dacă știe că are o elită care să se ocupe de problemele societății. La fel, și prostia elitelor este restructurată în cazul unor suverani ale căror gândiri sunt bine articulate pe rezolvarea problemelor de fond ale societății. Parteneriatul putere-cunoaștere devine echivalent cu prosperitatea societății în Occidentul industrializat. Nu și pentru Europa Centrală și Sud-Estică... Michel Foucault are o concepție "etatistă", sau cel puțin greșită
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
falsitățile intelectuale, aroganțele, neadevărurile sunt la ele acasă, mai ales în spațiul românesc. Lucrurile se complică atunci când avem de a face cu o cunoaștere academică sau de cercetare. Orice opinie eronată sau falsă este repede decelată de un ochi atent, suveranul lucrurilor și stăpânul adevărurilor. De exemplu, nu putem vorbi de cele trei aspecte într-o cunoaștere de tip matematic sau în fizică. Ele sunt valabile doar în cunoașterea umană, doar într-o cunoaștere de tip istoric, o cunoaștere a celor
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
de apreciere, de combatere, de valorizare, ceea ce deschide posibilitatea unor noi discursuri. De altfel, aceasta a fost marea intenție a scrierilor lui Foucault: noi posibilități de discurs. Istoric, analist, teoretician al cunoașterii, Foucault a creat un discurs istoriografic și filosofic suveran și aflat în suveranitatea intențiilor și a semnificațiilor ce decurg din el. Discursul său, disparat și discontinuu, a rămas un abis pentru lumea intelectuală în ciuda efervescenței pe care a stârnit-o în universități. Scrierile abstracționist-universitare foucauldiene și gândirea lui Foucault
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]