4,883 matches
-
mai ales în cadrul negocierilor tratatelor care era o procedură complicată din cauza reminiscențelor feudale și principiilor supremației papale. Un suveran putea declara un stat vasal, deci nu putea să aibă reprezentanță diplomatică, dar odată tratatele semnate ratificarea lor era obligatorie, un suveran putea refuza ratificarea unui tratat doar în cazul când exista dovada unei flagrante abateri de la instrucțiunile primite de ambasador. Școala diplomatică franceză avea să obțină succese evidente, argumentate de prezența ambasadorilor francezi în foarte multe state europene: la Roma, Veneția
Ambasador () [Corola-website/Science/330560_a_331889]
-
în cele din urmă a ajuns până la cetatea Oceac pe malul Mării Negre, la hotar cu Turcia otomană. Aici Carol al XII-lea a fost întâmpinat de "Iussuf Pașa" care l-a informat despre faptul că sultanul Ahmed al III-lea, suveranul Imperiului Otoman, dorea să-l vadă pe Regele Suediei în calitate de invitat de onoare, musafir. Turcii au avut mai multe motive pentru a-i propune Regelui și escortei sale să avanseze pe teritoriul Imperiului, mai exact spre orașul-cetate Bender, situată în
Încăierarea de la Bender () [Corola-website/Science/330674_a_332003]
-
Habsburg și a soției acestuia, Elisabeta de Boemia. Rudele sale îndepărtate, Frederick de Habsburg a devenit Sfântul Împărat Roman și a domnit ca Frederick al III-lea până după moartea lui Cazimir. Căsătoria a consolidat legăturile între casa Iagello și suveranii Ungariei și Boemiei, și l-a pus pe Cazimir în contradicție cu Sfântul Împărat Roman prin rivalitatea internă a Habsburgilor. În acelasi an, Cazimir a fost abordat de către Confederația Prusacă pentru a-i ajuta împotriva Ordinului Teutonic, care a promis
Cazimir al IV-lea al Poloniei () [Corola-website/Science/330683_a_332012]
-
cu excepția orașelor Lviv și Danzig. Comunitatea s-a adunat pentru a recupera cele mai multe dintre pierderi luate de suedezi. În schimbul unei ruperi a alianței cu Suedia, Frederick William, conducătorul Ducatului Prusia, a fost eliberat de vasalul său și a devenit un suveran independent de facto, în timp ce o mare parte a nobilimii poloneze protestante a trecut de partea suedezilor. Sub Ștefan Czarniecki, polonezii și lituanienii i-au alungat pe sudezi de pe teritoriul Comunității în 1657. Armatele lui Frederick William au intervenit și au
Istoria Poloniei în epoca modernă timpurie (1569–1795) () [Corola-website/Science/330739_a_332068]
-
În secolul al XVIII-lea, puterile monarhiei și administrația centrală au devenit cea mai mare parte formală. Regilor li s-a interzis posibilitatea de a prevede cerințe elementare de apărare și finanțe, iar clanurile aristocratice au făcut tratate directe cu suveranii străini. Tentativele de reforme au fost cauzate de existența șleahtei care voiau să păstreze "libertatea de aur", mai ales dreptul de veto liberum. Din cauza haosului semanat prin furnizarea de veto, sub August al III-lea (1733-1763), numai unul din cele
Istoria Poloniei în epoca modernă timpurie (1569–1795) () [Corola-website/Science/330739_a_332068]
-
negocieze cu el și îl anunță pe generalul Enrico Cialdini, locotenent al regelui din Napoli, de tratativele cu jefuitorul. Cialdini îi transmite că "vor fi recompensați cei care vor oferi servicii, însă nu grațiază pe nimeni: aceasta e datoria unui suveran". Crocco s-a răzgândit când guvernul bourbonic exilat părea că trimite în sfârșit ajutoare. În 22 octombrie 1861, din ordinul generalului bourbonic Tommaso Clary, a fost trimis generalul catalan Josè Borjes, veteran al războaielor carliste. Borjes află de victoriile lui
Carmine Crocco () [Corola-website/Science/330338_a_331667]
-
erau martori ai unor injustiții, acesta intervenea direct și putea modifica orice decizie judecătorească. Baza juridică a statului otoman s-a sprijinit pe doi stâlpi: dreptul musulman "(șerî’a)" și cutumele juridice ale populațiilor anexate de otomani cu ocazia cuceririlor. Suveranii otomani au folosit în reglementările lor dreptul cutumiar sau dreptul vechi al popoarelor balcanice și, pentru Egipt, legile promulgate de mameluci. Guvernarea otomană s-a confruntat de multe ori în Balcani cu problemele privind exploatarea minelor, imposibil de rezolvat doar
Organizarea statală a Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/329071_a_330400]
-
și al locuitorilor anumitor regiuni balcanice. Spre deosebire de dreptul bizantin, dreptul cutumiar otoman adopta orice lege, orice dispoziție juridică care lipsea din "șerî’a", chiar dacă era vorba de administrația unei țări anexate. Codurile cutumiare otomane au cuprins și legi emise de către suverani creștini sau musulmani. Sufletul imperiului era reprezentat de palatul imperial. Serviciul era asigurat de mai multe persoane: spahii, "kapıcı" (gardieni ai porților Palatului), ceauși "(çeavuș-i)"-emisari ai suveranului sau chiar ambasadori, responsabilii cu aprovizionarea Curții, funcționari ai Trezoreriei etc. Serviciul
Organizarea statală a Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/329071_a_330400]
-
unei țări anexate. Codurile cutumiare otomane au cuprins și legi emise de către suverani creștini sau musulmani. Sufletul imperiului era reprezentat de palatul imperial. Serviciul era asigurat de mai multe persoane: spahii, "kapıcı" (gardieni ai porților Palatului), ceauși "(çeavuș-i)"-emisari ai suveranului sau chiar ambasadori, responsabilii cu aprovizionarea Curții, funcționari ai Trezoreriei etc. Serviciul Palatului era îndeplinit în mare parte de un personal de origine creștină, însă islamizat, al cărui număr a crescut în secolul al XV-lea. Statul era împărțit în
Organizarea statală a Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/329071_a_330400]
-
ai Trezoreriei etc. Serviciul Palatului era îndeplinit în mare parte de un personal de origine creștină, însă islamizat, al cărui număr a crescut în secolul al XV-lea. Statul era împărțit în provincii "(sangeac)", fiecare fiind încredințată unui guvernator "(sangeacbei)". Suveranul otoman își administra statele cu ajutorul mai multor persoane care își desfășurau activitatea în funcție de domeniul fiecăruia, astfel: În decursul secolelor al XIV-lea și al XV-lea, patru orașe au dominat în Imperiul Otoman: Istanbul, Adrianopole și Salonic în Rumelia, Bursa
Organizarea statală a Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/329071_a_330400]
-
măsură disperată pentru a încerca să aducă opoziția la masa negocierilor. În context, regele a anunțat într-un discurs televizat instituirea stării de urgență pentru o perioadă de 3 luni - aspect ce evidenția falia din interiorul familiei regale. De asemenea, suveranul a anunțat intervenția unor trupe Peninsula Shield, din cadrul Consiliului de Cooperare al Golfului, pentru a asigura securitatea. Cu acest prilej, forțele de securitate au evacuat Piața Pearl, pătrunzând în principalul spital de stat, sub pretextul că acesta a devenit un
Primăvara arabă în Bahrain () [Corola-website/Science/329081_a_330410]
-
Shield Force. Prințul moștenitor - perceput, atât în plan intern, cât și în plan extern, ca relativ lipsit de autoritate - a anunțat că oferta de dialog va fi reînnoită, în timp ce opoziția, având majoritatea liderilor încarcerați, părea indecisă în privința acceptării acesteia. Inițiativa suveranului Hamad bin Isa Al-Khalifa de a solicita o comisie care să ancheteze evimentele violente și modalitatea de răspuns a structurilor de law enforcement din februarie și martie - "Bahrain Independent Inquery Comittee" - a determinat mișcarea Al-Wefaq și alte grupări moderate să
Primăvara arabă în Bahrain () [Corola-website/Science/329081_a_330410]
-
având numai funcții administrative. Conform constituției pentru țările Cisleitaniei din 1861 (Patenta din Februarie), împăratul a determinat pentru fiecare țară al imperiului (așa ca și în vestul țârii) un conducător de stat numai administrativ (guvernator) ca reprezentant al împăratului ca suveran precum al guvernului de la Viena și un conducător de stat numit mareșal sau căpitan (Landeshauptmann), aici al Ducatului Bucovina. Acesta a fost membru al parlamentului, având funcțiile de președinte a Dietei precum al comitetului executiv (Landesausschuss). Domeniul de competență al
Listă de mareșali ai Bucovinei () [Corola-website/Science/329121_a_330450]
-
să vadă regatul din sudul Italiei (la acea vreme, unul dintre cele mai bogate din Europa) în mâinile împăraților germani, însă împăratul Frederic I Barbarossa l-a presat pe papa Celestin al III-lea să îl încoroneze pe ful său: suveranul pontif a amânat îndeplinirea acestei cerințe. Nici nobilii normanzi din sudul Italiei nu ar fi agreat impunerea unui rege din familia de Hohenstaufen. Guillaume i-a făcut pe nobili și pe oamenii importanți de la curtea sa să promită recunoașterea succesiunii
Constanța de Sicilia () [Corola-website/Science/328569_a_329898]
-
armata seleucidă și-a apropiat tabăra de cea ptolemaică, până când palisadele celor două se aflau la mai puțin de 5 stadii (aproximativ 785 m) una față de cealaltă. Chiar înainte de începerea bătăliei, Theodotus a încercat să îl asasineze pe fostul său suveran Ptolemeu, strecurându-se noaptea în tabăra sa si pătrunzând până în cortul regelui. Din nefericire pentru el însă, Ptolemeu era plecat din cortul său, astfel încât Theodotus nu a reușit să îl omoare decît pe medicul personal al acestuia înainte de a fugi
Bătălia de la Rafia () [Corola-website/Science/328602_a_329931]
-
ultimilor 20 de ani de dominație omeiadă, qadariții joacă un rol istoric prin activitățile lor revoluționare. În Siria, această mișcare este considerată politică, pe când la Basra, este concepută că o școală teologica. Motivul caracterului politic derivă de la principiul că un suveran este responsabil pentru acțiunile sale, iar în caz de abuz de autoritate, acesta trebuie să abdice; caracterul teologic este dat de ideea că „râul nu trebuie să I se atribuie lui Dumnezeu”. În urma acestei ultime interpretări, se disting două tendințe
Qadari () [Corola-website/Science/328716_a_330045]
-
ei înșiși, aveau privilegiul de a fi în postura de a putea oferi aceste bunuri unor persoane care aveau o lipsă. Sclavagismul are ca trăsătură definitorie însușirea întregului produs al muncii sclavilor de minoritatea dominatoare a societății, aristocrația, preoții și suveranul. Averea era depozitată în temple și trezorerii, primele bănci au fost folosite de suverani spre a finanța festivaluri. Considerate sacre, inviolabile, templele au reprezentat cu mult timp în urmă locuri de preferință pentru adăpostirea de resurse vitale și de avuții
Istoria activității bancare () [Corola-website/Science/328793_a_330122]
-
bunuri unor persoane care aveau o lipsă. Sclavagismul are ca trăsătură definitorie însușirea întregului produs al muncii sclavilor de minoritatea dominatoare a societății, aristocrația, preoții și suveranul. Averea era depozitată în temple și trezorerii, primele bănci au fost folosite de suverani spre a finanța festivaluri. Considerate sacre, inviolabile, templele au reprezentat cu mult timp în urmă locuri de preferință pentru adăpostirea de resurse vitale și de avuții. Tăblițe de lut găsite în Orientul Apropiat datate ca fiind din perioada 8000 î.Hr.
Istoria activității bancare () [Corola-website/Science/328793_a_330122]
-
mai multe dovezi despre activități bancare în zona Mesopotamiei. Activitatea bancară înțeleasă ca fiind într-o formă incipientă se crede că a început începând cu a doua jumătate a mileniului 4 până în mileniului 3 î.Hr. Înainte de domnia lui Sargon I suveranul Imperiului Akkadian aprox. 2350 î.Hr. - 2280 î.Hr., comerțul era limitat la granițele orașului-stat, iar templul era centrul activități economice și comerciale, comerțul în afara orașului era interzis în vremea aceea. În Babilon, la un moment dat, 2000 de persoane ce depozitau
Istoria activității bancare () [Corola-website/Science/328793_a_330122]
-
cu ordinul Ospitalierilor și cu transferul tuturor bunurilor. Această decizie este oficializată de bula papală "Cum solerti meditatione" care a a venit ca un trăsnet pe 28 martie 1489, făcând astfel să dispară ordinul Sfântului Mormânt. Ici și colo, câțiva suverani au încercat să ajute câteva așezăminte să supraviețuiască, dar reforma din țările protestante, revoluția din Franța și din regatele napoleoniene și secularizarea in celelalte regiuni au însemnat sfârșitul definitiv al ordinului Sfântului Mormânt. În 1847, Papa Pius al IX-lea
Ordinul Sfântului Mormânt () [Corola-website/Science/328848_a_330177]
-
Habsburg și a soției acestuia, Elisabeta de Boemia. Rudele sale îndepărtate, Frederick de Habsburg a devenit Sfântul Împărat Roman și a domnit ca Frederick al III-lea până după moartea lui Cazimir. Căsătoria a consolidat legăturile între casa Iagello și suveranii Ungariei și Boemiei, și l-a pus pe Cazimir în contradicție cu Sfântul Împărat Roman prin rivalitatea internă a Habsburgilor. În acelasi an, Cazimir a fost abordat de către Confederația Prusacă pentru a-i ajuta împotriva Ordinului Teutonic, care a promis
Dinastia Jagiellonilor () [Corola-website/Science/329382_a_330711]
-
locuri mai sigure. În timpul războiului Legiunile poloneze conduse de Józef Piłsudski au luptat pentru eliberarea Poloniei, în alianță cu trupele austriece și germane. Austro-Ungaria și Germania au pierdut războiul, dar termenii Tratatului de la Versailles (1919) a stabilit primul stat polonez suveran de peste un secol. Între cele două războaie mondiale Cracovia a fost, de asemenea, un important centru cultural și religios evreiesc (a se vedea: Sinagogi din Cracovia), cu mișcarea sionistă relativ puternică în rândul populației evreiești din oraș. La debutul celui
Istoria Cracoviei () [Corola-website/Science/329406_a_330735]
-
sec. al XIX-lea (inclusiv regiunea Neapole). În 1099 Bohemund de Taranto, fiul lui Guiscard, și nepotul său Tancred au participat la prima cruciadă. Regele Roger al II-lea a fost un protector al culturilor arabă și bizantină. În 1221, suveranul acestui regat normand a devenit împăratul german Friedrich al II-lea, regatul devenind astfel provincie a Sfântului Imperiu Roman de Națiune Germană. După moartea lui Friedrich, regatul a intrat în posesia regilor Franței. În sec. al IX-lea a luat
Regatele scandinave () [Corola-website/Science/330962_a_332291]
-
stăpâneau și Islanda. În sec. al VIII-lea, Suedia era un stat puternic și unitar. În sec. al XI-lea, regele Knud cel Mare stăpânea ținuturi importante din Suedia, precum și Danemarca, Norvegia și Anglia. După 1389, regii Danemarcei erau totodată suveranii Suediei. În 1521, Suedia și-a declarat independența. Gustav I Eriksson Wasa, conducătorul revoluției, a devenit regele Suediei. Statul Suedia încorpora și Finlanda. Suedezii au trecut de partea reformei lui Martin Luther. În sec. al XVII-lea, Suedia a devenit
Regatele scandinave () [Corola-website/Science/330962_a_332291]
-
-lea, Anglia era un stat micanglo-saxonă. În 1066, normanzi conduși de Wilhelm Cuceritorul (franceză: Guillaume) îi înfrâng la Hastings pe saxonii lui Harold al II-lea. Wilhelm a devenit regele Angliei și duce al Normandiei și totodată cel mai puternic suveran din vest-european. Anglia a devenit un mare stat feudal (însă Țara Galilor, Irlanda și Scoția încă nu făceau parte din acest stat). În anul 1157, Henry al II-lea Plantagenet, ducele Normandiei este stapânitorul Angliei, Normandiei, al Aquitaniei și al Anjoului
Regatele scandinave () [Corola-website/Science/330962_a_332291]