5,450 matches
-
și diferanței au avut motive să fie tentați a înlocui cosmosul cu haosul, determinând reacția decisivă a Părintelui Stăniloae care vede posibilă unitatea ontologică răsfrângându-se dialogic (Treimic) numai în lumea ca lumen, fiindcă în omul modern există totuși o tainică unitate cu natura și cu Dumnezeu (în el stăruie, arheal, unitatea spirituală în Duhul Sfânt, al Treimii"). Mai mult, în antropocentrismul creștin al Părintelui Stăniloae, spre deosebire de cel postmodern, omul nu este un "microcosm", ci un "macrocosm", pentru că "le poate cuprinde
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
fruntea peste-abis?... Cine, Doamne?... Cine? ... / Cine-știe-cine / Își tălăzu[i]ește-oceanele de lavă-n mine!...” (Constantin Rotariu, Psalm, IV, 1, 1 februarie 1929, p. 7); „Sat ascuns pe culmi și văi / cu oameni buni, cu oameni răi, / mai scos în lume tainic foc / să-mi cat durere și noroc. Cu miorițe m-ai hrănit / și basme dulci din răsărit, / iar gândul harnic mi l-ai pus / la Dumnezeu și la Iisus”; „Oraș sărac, cu voevozi, / cu profesori și cu aprozi, / cu frunți
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Vasile I. Schipor () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93275]
-
veste: Am văzut mulți catolici cu ocazia căsătoriei unei fiice a acestui domnitor cu polonezul calvin Radzowil, catolici care în ziua Purificării veniseră să ia lumânarea și s-a făcut o procesiune frumoasă spre mângâierea acelor catolici. Datorită caracterului său tainic, Pr. Garavini nu s-a bucurat de ospitalitatea domnitorului și a rămas la Iași până pe 8 septembrie 1644 când, sub ascultarea Pr. Prefect, s-a întors în Italia pe drumul Poloniei. Prefectul a informat îndată Sf. Congregație, notificând că l-
Misiunea Fraţilor Minori Conventuali în Moldova şi Valahia din prima perioadă, 1623-1650 by Bonaventura Morariu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100996_a_102288]
-
acest misterior "stil", de care suntem pătrunși până în măduva ființei noastre culturale, dar a cărui robie nu o simțim? - "Cine simte greutatea atmosferei sau mișcarea pământului?" (p. 4). Stilul este "factorul imponderabil", "mănunchi de stigme și motive" care, imprimându-se tainic spiritualității unei culturi, dă personalitate distinctă și unitate expresivă culturii pe care o străbate de la un capăt la altul. Stilul e deci o "forță, care ne depășește, care ne ține legați, care ne pătrunde și ne subjugă" (p. 4). Unitatea
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
creația culturală. Există în inconștient o magmă rămasă încă neghicită, o magmă de atitudini și de moduri de a reacționa după o logică, alta dar nu mai puțin tare decât a conștiinței, un ritm interior, consolidat într-un fel de tainic simțământ al destinului, un apetit primar de forme, o efervescență a închipuirii dătăroare de sens, adică un mănunchi de inițiative de o putere spărgătoare de stavili ca a semințelor și de o exuberanță năvalnică, precum a larvelor sau a vieții
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
mult, se poate spune că este vorba de o afirmație mârșavă, întrucât cei ce au lansat-o nu puteau să ignore adevărul când au transformat în mod premeditat neadevărul în lozincă zgomotoasă. Numai ura odioasa împotriva evreilor poate explica dedesubturile tainice ale acestei politici naționale nevrednice promovate de P.C.R. P.M.R. Când UNESCO a răspuns cu ovații la discursul rostit de Yitzhak Rabin Datorită unui concurs neprevăzut de împrejurări, Plenara Conferinței Generale a Organizației Națiunilor Unite pentru Educație, Cultură, Știință și Comunicații
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
și, spre finalul mormanului de inimi, tot mai mulți părăseau coada spunînd cu voce tare cîte o necuviință sau nespunînd nimic. Am rămas totuși și priveam omulețul meu, omul care, sînt sigur, diseară va deschide o carte, va face socoteli tainice, poate va scrie și un strălucit articol și care acum plutea în incertitudine. Cînd a ajuns, în sfîrșit, erau încă trei bucăți și nimic mai mult. Rămăsesem doar eu, el și vînzătoarea și îl aud cu o voce scăzută și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
pînă o pocni Soarele. De la mine pomană nu mai capeți! Te asigur că o să crăpi de lipsa băuturii, nu de pîrjoleală! După o săptămînă, Vasile Pantalon sorbea tacticos din țuica mea și arunca fumul de țigară în sus. Vorbea încet, tainic: Electronii se vor prăbuși pe nucleu și se va forma o stea pitică albă. Parcă spuneai o gaură neagră... Da, o gaură neagră, nici fotonii nu o vor putea părăsi. O vom detecta prin legile mecanicii clasice, adaug savant. Pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
ne închipuim). Dar iubirile nefericite ar trebui șterse din registrul iubirii: admit că ele sunt curente, aproape inevitabile și că își au nimbul lor de tragism și de respectabilitate. Nu sunt însă iubiri adevărate: sunt doar teribile probe existențiale, provocări tainice ale sorții, materie primă pentru o eventuală soluție de înțelepciune. Iubirea adevărată e fericire pe termen lung, sau nu e deloc. Așa ceva nu există? Bine. Atunci nu există iubire adevărată. Un gând despre iubire la Pascal Într-un „Discurs despre
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
trăirea autentic creștină, care, în final, i-a adus la înțelegerea Tainei și la comuniunea cu Hristos, după cum povestește și Ioan Ianolide: „Tot ce e frumos și bun inunda sufletul meu. Mă copleșeau bucuriile lăuntrice. Trăiam aevea, real, treptat și tainic nașterea din nou”. Pe aceleași coordonate aflăm despre o altă figură marcantă, Valeriu Gafencu, cum a parcurs etapele transformării lăuntrice: „Primii ani fuseseră de căutare, următorii de lacrimi și pocăință, iar acum erau ani de vorbire cu Dumnezeu, de trăire
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
viața pe încetul Ca lumii întregi viață cu Tine să pot da. Maica Teodosia ne arată exemplul omului ajuns la nepătimire, care dacă manifestă sentimentul de dragoste, acesta e în primul rând închinat lui Dumnezeu. Ți-am trimis spre ceruri, tainică solie, Dragostea curată, dor nepătimaș, Să-mi gătești de nuntă, haină argintie Și-n sclipiri de soare să-mi gătești sălaș. Dragoste curată, dorul din solii, Cu miros de smirnă-n rugă să se-mbine. Ca să urce fumu-n valuri viorii
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
prea Cinstite, Cei ce în clipa morții au avut în gând, Numele Treimei prea blagoslovite. Pe toți mucenicii neamului, eroi, Luptători cu spade sau cu rugi sfințite, Toți cei ce se roagă astăzi pentru noi, Și ne scot în grabă, tainic din ispite, Și pe toți aceia, care pentru neam, Au trăit în temniți ca-n niște morminte. Pe tot neamul nostru evlavios și sfânt, Voievozi și Doamne, boieri, jupânese, Toți câți dorm cu trupul în acest pământ, În hotarul Țării
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
BOTEZATU În amintirea tatălui nostru, Toma I. Coteț, care a ars pe altarul muncii și dăruirii totale, întru realizarea copiilor săi, Mariana și Adrian. Argument Vine o vreme în existența fiecăruia dintre noi, când poate mai mult ca oricând, ceva tainic și sublim din seva noastră lăuntrică ne cere să redevenim ceea ce-am fost. Ca s-o putem face, trebuie să ne întoarcem în timp, să ne redescoperim fiecare etapă a parcursului nostru existențial, să căutăm acele unghere magice unde
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
din Facultate; pe atunci era „interna noastră de cămin” în Pușkin 6, iar eu un „boboc” ce abia începea să-și deschidă petalele interesului universitar. Ne-am reîntâlnit la Pașcani și pe această alchimie a sufletelor noastre, uneori nebănuit de tainică, am legat o relație puternică pecetluită de „Sfintele Taine” ale cununiei și botezului. Așa a devenit doamna doctor „nana noastră dragă.” Dincolo de acel numitor comun care capacitează statutul de medic, a existat și există în viziunea mea personală, o componentă
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
sub vrajă. Satul are farmecul lui în orice anotimp, iar primăvara și toamna devine de-a dreptul mirific. La numai opt kilometri de Botoșani, deși dau impresia că de sus, din Dealul Crucii, se dezvăluie cu totul, Ipoteștii păstrează ceva tainic înlăuntru. Un soi de mister îndeamnă la a-i descoperi pas cu pas. Dintr-o dată, frământat și împădurit, contrastând cu drumul care vine dinspre oraș, se găsește acolo ondula molcumă a spațiului mioritic. În dreapta locul stânii de altădată, în față
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
urcând celălalt deal dinspre vâlcioara scăldată în cristalul pârâului de-argint22, îți deplasau privirea către orizontul apropiat al pădurii Ursachi, înspre Cucorăni. Era și la marginea ei un lac, unde Mihai va fi ajuns, desigur, dar care nu era atât de tainic încât să-l fi impresionat, cu atât mai mult cu cât se afla pe loc întins. Pe celălalt drum, însă, la patru kilometri distanță, înconjurat din toate părțile de pădurea Baisei, tresărind scânteie lacul/ Și se leagănă sub soare 23
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
mitici. Iar mitul se naște din adevăr și adevărul originar îi dă substanță, investind cu înțeles povestea unei vieți. Născut pe o matrice străveche, comună la toate ramurile poporului român 41, spațiul Ipoteștilor îmbină geografia și spiritualitatea specifice cu o tainică geografie cosmică pe care poetul aici a resimțit-o mai întâi; decisiv, căci în substanța poetică el îmbină, la rându-i, elementele emblematice ale toposului comunitar cu imaginarul de intermundii. Creația eminesciană ilustrează, avant la lettre, teoria lui Blaga: pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
În Fiind băiet păduri cutreeram 158 se revarsă nu puține dintre acestea: Un freamăt lin trecea din ram în ram, miresmelee veneau adormitor./ [...] Pe câmpi un văl de argintie ceață,/ Sclipiri pe cer, văpae preste ape, buciumul (nelipsitul bucium!) cântă tainic cu dulceață, prin naltul ierbii/ Părea c-aud[e] venind în cete cerbii, crăiasa ieșită din teiul vechi ce se deschide vine Ca-n somn încet-încet pe frunze, ca un înger blând cu fața radioasă 159. În proză, codrul apare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
laboratorul poetic al geniului, tocmai pentru că poetul noi spune El (adică noi, geniile) l-avem din cer133. Datul acesta, transpus în poezie (N-auzim noaptea armonia din pleiade?/ Oceanele-nfinirei o cântare-mi par c-ascult134), îl face să confunde murmurul universului tainic, perceput în toată măreția sa, cu versul său muzical și armonic. El n-are nimic comun cu atonalitatea: Și blânde, triste glasuri din vuiet se desfac,/ Acușa la ureche-i un cântec vechi străbate/ Ca murmur de izvoare prin frunzele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
și a legilor ce îl guvernează 152. Muzica sferelor se iscă în auzul fin al poetului odată cu debutul; o atestă cunoscutul poem, La mormântul lui Aron Pumnul, unde se află versurile: Colò unde te-așteaptă toți îngerii în cor,/ Ce-ntoană tainic, dulce a sferelor cântare 153. Pe tot parcursul creației, apa sună-ncetișor, un freamăt lin trece din ram în ram, totul este Blând îngânat de-al valurilor glas.// Un bucium cântă tainic cu dulceață,/ Sunând din ce în ce tot mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
Colò unde te-așteaptă toți îngerii în cor,/ Ce-ntoană tainic, dulce a sferelor cântare 153. Pe tot parcursul creației, apa sună-ncetișor, un freamăt lin trece din ram în ram, totul este Blând îngânat de-al valurilor glas.// Un bucium cântă tainic cu dulceață,/ Sunând din ce în ce tot mai aproape 154... De altfel, în noianul intuițiilor poetice, totul prinde glas: uraganul, tunetul, valul, buciumul, cornul, izvorul, râul, clopotul, vântul, albinele, undele, Orfeu însuși: Vântul c-o suflare plânsă codrii negri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
epoca de aur", când măcelăriile erau goale și doar pușca ne ajuta să așezăm câte ceva în tigaie, ci pentru a avea acces la farmecul inefabil pe care numai evadarea în lumea fagilor eterni și-a brazilor solemni, însuflețită și luminată, tainic, de misterul trecerii viețuitoarelor, îl poate revela într-un veac de-sensibilizat și asprit de legile economiei de piață. Autorul își poartă pușca de pe la Ostra până-n... Irak, bătând mai ales pădurile Sucevei. Întâlnesc, în aceste pagini, și prieteni comuni, evocați
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
ascunse comori de înțelepciune, experiență de viață, modele pilduitoare, ca mama-mare, tata-mare, cum nu mai găsim, uneori, până la sfârșitul vieții (Bunica)? Dacă încercăm și cutezăm ca în clipele noastre de răgaz să scriem, ne întrebăm, de câte ori ne aflăm într-un tainic dialog cu noi înșine: care poate fi "criticul" care să ne spună drept că cel puțin nu mâzgălim hârtia fără rost? Întrebarea întrebărilor este aceasta: găsim un răspuns corect, exact, sincer? Unde? (Întâlnire cu Sadoveanu). Cât de mare este, adesea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
în culmea fericirii că am casă în Iași și soacră la pensie, care ne-așteaptă zilnic cu mâncarea gata, pe masă... însă... -3 ... Dar, mai cu una, mai cu alta, profesorul și-a depănat oful, timpul și-a urmat galopul tainic și după încă alți doi colegi, care-au scăpat cu câte-un 5 și 6, mi-a venit și mie rândul să răspund la primul bilet. Mi-am schițat un plănuleț, mi-am grupat ideile principale, mi-am adăugat și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
din metehnele, sau mai bine zis, plăcerile mele minore. Între a merge cu mașina sau cu tramvaiul, dacă timpul îmi îngăduie, aleg întotdeauna mersul pe jos. Mai ales că e anotimpul meu preferat. Toamna. Cu roi de frunze moarte. Cu tainică invitație la meditație. Acum, în aceste zile, îmi place să trec pe lângă tarabele încărcate cu struguri, mere, pere, prune, legume de tot felul. Și-mi place să ascult și să simt pulsul orașului, fie și numai în această parte, de la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]