5,413 matches
-
cu apartamentul răvășit și cu o privire confuză. Domnul Mișu s-a apucat să pună paharele, oalele și ghivecele goale la locul lor, în felul său calm și tăcut. În timp ce se îndrepta spre ultimul pahar, acela cu care soția declanșase teribilul experiment magic, doamna Ghiborțea l-a întrebat: „Ce a fost între tine și verișoară-ta?“. „Fuse și se duse - a răspuns cu un oftat discret domnul Mișu, dar uite ce pahare frumoase de cristal ne-a trimis fata la nuntă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
prea naiv, ca să întrevăd interesantele oportunități ce se deschid în familiile profesionale, paralele, convergente ori chiar perpendiculare. Destinul gros Ca să povestesc un voiaj de numai o zi la Paris, în 1980, îmi trebuie o săptămână. A fost plin de întâmplări teribile, deoarece toți cei treizeci de membri ai grupului, trimiși în excursia de o zi, vroiau s-o trăiască intens, ca să poată să spună c-au fost într-adevăr la Paris. Vrând-nevrând, am fost martor și părtaș la strădania celorlalți de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
Închei cu imaginea glorioasă a lui Che, la sosirea În Caracas, Înfășurat În pătura de drum, privind de jur-Împrejur panorama sud-americană, „bolborosind tot felul de versuri, legănat de torsul camionului“. Vă las, acum, fără alte comentarii, fiindcă, În măreția sa teribilă, neîmpodobită, capitolul final, „Însemnare pe margine“, nici nu mai are nevoie și nici nu mai lasă loc pentru așa ceva. De fapt, nici nu sînt sigur dacă această „revelație“ negreșită trebuie așezată În deschiderea sau la finalul acestui „jurnal“; revelația pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
care au construit Palatul lui Inca Roca, a abililor sculptori În piatră unghiulară, atunci cînd s-au confruntat cu comportamentul violent al conchistadorilor și cu cunoștințele lor În ce privește cărămida și bolțile arcuite sau rotunde? Indianul aflat În suferință, așteptînd răzbunarea teribilă a zeilor săi, nu a văzut decît cum se ridică un nor mare de biserici, ștergînd pînă și posibilitatea mîndriei trecutului. Pereții Înalți de șase metri ai Palatului lui Inca Roca, considerați de conchistadori ca fiind buni doar pentru a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
Ecaterina de Siena ținea foarte mult la curățenie pe care o considera ca un simbol al purității sufletului. Dacă îl veți citi pe Sf. Ieronim, veți găsi că el vorbește, nespus de mult despre frica ce trebuie să avem de teribila judecată a lui Dumnezeu; dar citiți-l pe Sf. Augustin și nu veți găsi decât un limbaj plin de încredere și de iubire. Aspectul spiritual. Ca și caracterul, variază de la om la om, asemenea fizionomiei lor. Încetul cu încetul, grația
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
fie te plictisește, fie te primește cu indiferență mornă, după vreme -, aici marea îți deschide brațele dintr-odată, orice marivaudage preliminar e suprimat. Pasiune instantanee: învăluit din toate părțile, legănat, purtat, mângâiat pe toate fețele, răsturnat, certat, consolat, îmbunat - cu teribilă tandrețe. În timp ce mă lăsam în voia ei - mă gândesc la tine. Elementul mării ne leagă - cu aceeași complicitate la care sunt obligate, față de noi, toate lucrurile de pe lume. Din larg dănțuiesc în apă cu înclinări bizare - și ConstanțaCity (mizeră, arhi-defunctă
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
de fugă. În locul fericirii insulare, în creierul fiecăruia era înfiptă dorința să fugă cu orice preț de pe insulă. Riscul vieții era inevitabil și, de aceea, de la sine înțeles. Frontiera verde cu Ungaria și Dunărea ce despărțea de Iugoslavia exercitau o teribilă forță de atracție. Îți dizlocau inteligența, mutând-o în picioare. Oricât de numeroase și de crunte ar fi fost poveștile unor asemenea evadări, încercările mortale de a fugi nu mai sfârșeau. La vremea secerișului, la frontiera verde, leșurile zăceau printre
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
Sus! Hai, curaj! Așa! Mama, te rog frumos puțină apă. Imediat, Răduțu dragă, imediat... Crivățul necheza cu aceeași intensitate, urmându-și galopada lui bezmetică sub cerul plumburiu din care cădeau cantități uriașe de zăpadă, răsucite și spulberate cu o forță teribilă de vântul tăios. Dragii mei, avem nevoie de apă, dar lucrurile sunt puțin mai complicate; mai întâi să vedem cum putem să ieșim din casă. Da' de ce mama? De ce? Abia atunci, la lumina lămpii, am observat geamurile complet astupate de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
în straturile de grăsime, așa cum arătau acolo jos, trântiți și tolăniți unii peste alții, aduceau foarte mult cu ființele cărora Iisus le-a permis să se arunce în mare de pe o trambulină naturală și asupra cărora planează o iminentă și teribilă amenințare în ziua sfântului Ignat. S-au sculat după o vreme și manifestând evidente simptome de mahmureală cazonă, au apelat urgent la experiența acumulată de strămoși: "cui pe cui se scoate"; panaceu recunoscut ca atare de toți cei care trecuseră
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
dintre noi. Sfântul Nicolae? Poate mai degrabă "Sfântu' Așteaptă"! Dacă vă referiți la Moșul care bucură inima copiilor punând în ghetuțele lor bomboane, jucării și fel de fel de surprize, cred că sărmanul Moș ar fi fost pus într-o teribilă încurcătură. Ce i-ar fi fost dat să vadă pe holul casei noastre? O îngrămădire de vechituri degradate în ultimul hal: niște scofâlcituri, boțituri și rupturi, care de care mai turtite, mai găurite, sfârtecate și incomplete, încât bietul de el
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
50-60 de ani și istoriile atâtor oameni de valoare striviți de tăvălugul comunismului ajung să nu mai intereseze pe ( mai) nimeni. Apar mereu cărți care dezvăluie adevărul despre crimele comunismului și răul făcut pentru întreaga națiune română în aceste decenii. Teribile mărturii despre odiseea celor deportați prin fel de fel de colțuri din România anilor '50-'60 sunt și cele cuprinse de Victor Aciocîrlănoaiei în "D.O. (Domiciliu obligatoriu)" (cuvînt înainte, Un roman al destinului, de George Țâra) ce continuă damnațiunile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
Ca occidental și observator neutru, are dreptate când descrie mizeria de atunci. Sau modul în care a fost exemplar stoarsă de bani de la aeroport până în cel mai umil sat pe care l-a vizitat. Să continui seria interogațiilor mele asupra teribilei condiții de român? Despre diplomația informală practicată de noi, studenții români, în astfel de ocazii, mai eficientă decât a anumitor funcționari agramați de la MAE din București, trimiși pe pile în misiune diplomatică? Steril, nu ajung la nici un rezultat. Nu mai
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
impune renunțarea la limba natală, dorința de a face bani și carte, în același timp, amintirea mâinii lungi a Securității care pe vremuri făcea ravagii la Geneva (să nu uităm, orașul de adopție a Regelui Mihai), sau pur și simplu teribila ură de sine românească, greu de purtat și paralizantă din punct de vedere social iată doar câteva cauze ale dramei actuale. Ce tristețe! BEEONEprepaid telephone card. Puteți compune mai multe numere de apel gratuite unde sunteți întâmpinați de o voce
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
câtă convingere pun în gestul lor de a-i imita pe adulții ce aleargă și ei zilnic pe acolo, sau chiar vor să slăbească. Dar ai conștiința că vrei să slăbești la 12 ani? Dacă da, presiunea societății a devenit teribilă. În fine. La un moment dat, unul dintre ei se oprește brusc, frânt de mijloc, și se adresează celuilalt, vizibil golit de forță, ca un atlet ce tocmai a alergat maratonul: "Ficatul. Ficatul cedează întotdeauna primul". După care bea cu
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
America, trecutul nu mai există, ci doar o imensă speranță se întinde înaintea ta. Mergi înainte sau crăpi, deviza Legiunii Străine. Ceea ce mă surprinde de la început în Canada, dar chiar de la început, este lipsa de generozitate "firească" a oamenilor, osificarea teribilă a administrației (care din multe puncte de vedere pare și mai monstruoasă decât cea românească), consumul fără limite, fără măsură, egoismul teribil din societate... Banal și imposibil de crezut de către cei de acasă, dar nu mă pot abține să scriu
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
mă surprinde de la început în Canada, dar chiar de la început, este lipsa de generozitate "firească" a oamenilor, osificarea teribilă a administrației (care din multe puncte de vedere pare și mai monstruoasă decât cea românească), consumul fără limite, fără măsură, egoismul teribil din societate... Banal și imposibil de crezut de către cei de acasă, dar nu mă pot abține să scriu aceste rânduri: a trebuit să vin până aici, în Canada, pentru a-mi da seama ce țară minunată este România! O țară
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
ora 20.00. Mă gândesc că dacă eu aș bea acum un litru de cafea, aș sta de veghe în lanul de secară al bibliotecii până mâine dimineața. Canadienii nu păreau însă afectați A vedea Cehov în Canada, jucat în teribilul dialect québécois este cu adevărat o experiență care marchează spiritul celui obișnuit cu teatrul european (nu spun "bucureștean" sau "românesc"). Poate că sună a stereotip cultural, dar "sufletul canadian" este total impenetrabil la "sufletul rus" și la felului-de-a-fi-în-lume al rușilor
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
manuscrisul original data din 1687. Sunt menționate mai multe masacre săvârșite de irochezi împotriva coloniștilor francezi; precum și faptul că aceștia trebuiau să se refugieze adesea în fortăreața Québec pentru a-și salva pielea. Așa cum a fost cazul de exemplu în teribila iarnă a anului 1680, când, citez din memorie, "irochezii au avut teribila neobrăzare să vină până sub tunurile fortului pentru a flutura în văzul tuturor scalpurile a trei sate de coloniști, masacrate anterior". Ca o ironie a soartei, patru etaje
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
irochezi împotriva coloniștilor francezi; precum și faptul că aceștia trebuiau să se refugieze adesea în fortăreața Québec pentru a-și salva pielea. Așa cum a fost cazul de exemplu în teribila iarnă a anului 1680, când, citez din memorie, "irochezii au avut teribila neobrăzare să vină până sub tunurile fortului pentru a flutura în văzul tuturor scalpurile a trei sate de coloniști, masacrate anterior". Ca o ironie a soartei, patru etaje și patru secole mai sus, avea loc un colocviu internațional, organizat de
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
a corpului este în pericol. Ultimele îngheață picioarele (pulpele), dar când acest lucru se produce, procesul este ireversibil, individul este în pericol de moarte. Trebuie căutată rapid o sursă de căldură. (Observații realizate live, după o ieșire în acest frig teribil timp de 30 minute. La întoarcere, am avut surpriza să constat că mi-a înghețat sticla de lapte în sacoșa de la supermarket. Iată de ce în Canada autoturismul nu este moft, ci necesitate.) 30 ianuarie 2005 Particip la messa de prânz
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
ale contelui Wilkinson, consul britanic în Valahia; o carte aflată în acces liber un lucru de negândit în Europa. Bogăția extraordinară a cărților, sentimentul extraordinar că poți găsi la raft aproape tot ce ai nevoie pentru o temă de cercetare. Teribilul sistem de clasament al Bibliotecii Congresului American. De exemplu, NE 2052.5 P 667 T197 2000 reprezintă seria completă a gravurilor lui Piranesi, Editura Taschen, Koln. Democratizarea actului lecturii. Studenții citesc adesea așezați direct pe podeaua dată cu ceară, pierduți
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
Observația sa m-a ajutat enorm. Nu poți deveni cinefil cu forța. Altfel, ori ești snob, ori ești ipocrit... Astăzi, 15 aprilie 2005 am simțit pentru prima oară cu adevărat căldura soarelui, după aproape șase luni de iarnă neîntreruptă. Sentiment teribil de plăcut, de revenire la viață, o senzație care-mi aduce aminte de anii de școală primară, când încă mai exista primăvară și căldură "progresivă": întâi se topeau țurțurii de gheață de la streașină, apoi zăpada, apăreau timid ghioceii etc. Canadienii
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
catedralei, răspunde: Nu mai avem nimic, pivnițele sunt goale. Totul a fost cumpărat de americani în anii 80". Apoi o chestionează pe tânăra "galeristă" dacă nu o interesează chiar nimic din lucrurile adunate acolo, măcar niște cărți de rugăciune, ceva... Teribilă, tristă imagine a secularizării devastatoare din lumea catolică de peste Ocean. 20 iunie 2005 Un afiș gigantic domină librăria Zone din orașul-campus al Universității Laval (deh, campanie cu bani de la Guvernul canadian!). Este o reclamă pentru cartea intitulată Le français du
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
imaginației mele, pentru a spori aura dramatică a scenei. În orice caz, pe vremea aceea eram îngroziți de veștile legate de exterminarea evreilor de către nemți, de gazările din lagăre și așa mai departe. Și exact atunci face tata o infecție teribilă, care dă în septicemie. La spital nu putea fi internat, din cauza legilor rasiale. Medicii buni din oraș erau cu toții pe front. Acasă rămăseseră doar câțiva medici bătrâni, neputincioși. Îl vedeam pe tata cum se pierdea și eram disperați. Și într-
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
85 de ani, Allain nu înțelege (sau se preface, zic cei informați) că nu ne mai sperie nimic, că suntem pertu cu odiosul, că ne tragem de șireturi cu detestabilul, că suntem familiari cu mârșăvia, că am demitizat toate aceste teribile categorii ca pe niște ordinari hoți de cai cu care bem cot la cot. La 85 de ani, Allain vrea ca asasinii să ne mai apară odioși, groaza să fie groază, crima să-ți dea fiori și să nu mai
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]