29,368 matches
-
noastre, se-ntorcea cu spatele și mișca din șolduri ca o cadână, cu brațele deasupra capului. Dar eu auzeam zgomotul greu al mingii bufnite de asfalt, strigătele jucătorilor și duelul galeriilor ca de undeva din fundul pământului, de sub miliarde de tone de pământ transparent. Ei erau pielea lumii, făcută să ardă în incendii catastrofale, erau floarea ierbii menită cuptorului, îi priveam cum aș fi privit un 80 dagherotip din secolul trecut (fetițe cu cercuri, urâte și botoase, un băiat ghebos cântând
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
mine ca o diafragmă dincolo de care se aflau, poate, niște plămâni și o inimă, o gură și doi ochi senini, iar deasupra un creier atotputernic, dar eu n-aveam să ajung niciodată în zona de deasupra, de dincolo. Aici, sub tone de mațe, în nesfârșită obscenitate, aveam să-mi trăiesc agonia. Sub soarele ca o pungă de fiere, sub stelele ca ganglionii intestinali... După mai bine de o oră de mers cu capul în pământ am luat-o peste câmp până la
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
Da, da-ul meu răstit către aerul imperceptibil care n-a reușit încă în mintea mea s-o cuprindă, încă nu mi-am primit pantalonii și tot în halatul de baie, întoarsă acum spre mine, și-n ochi parcă am tone de nisip, întinde blugii spre mâinile mele infirme, lipsite de controlul atotputernic al ochilor și e nevoie ca ea să preia inițiativa îmbrăcării, știu că sunt la doi pași de pat, dar las să-mi alunece halatul de baie pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
aibă companie și să comunice cu lumea, pentru a putea digera prima ei zi de muncă, provocatoare și oarecum ciudată. Dar, spre dezamăgirea ei, nu avea decât un mesaj de la un anume Cormac, care urma să aducă luni dimineață o tonă de bălegar. Greșeală. Tolănită pe canapea, a apucat telefonul și a sunat-o pe Clodagh. Dar imediat ce a răspuns, Clodagh izbucni. Am avut o zi de rahat! Ignorând țipetele din jur, și-a ridicat glasul și a spus: —Craig are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
Așa că, în schimb, spuse liniștită: —Tristețe de duminică seara. Discutase deseori cu cei din jurul ei care aveau o slujbă - Ted, Joy, Dylan - despre sentimentul de neliniște care îi apucă duminică seara, pe la ora cinci. Momentul când te lovește ca o tonă de cărămizi gândul că luni dimineața trebuie să mergi la muncă. Deși mai sunt câteva ore bune din weekend, săptămâna practic se încheie când te apucă acea disperare. Ted se uită la ceas și păru mulțumit de explicație. —Cinci și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
unde umblă acum! Fii cuminte, Hacksaw! Am aruncat o privire spre adevăratul superior, care acum se-mpleticea într-un dans cu un câine de nouăzeci de kilograme. — Doamnă, soțul dumneavoastră e un cunoscut tăinuitor de marfă furată și are o tonă de amenzi de circulație neplătite. Am în mașină o listă cu bunuri furate și dacă nu-mi spuneți unde îl găsesc, vă întorc casa cu fundu-n sus până dau de ceva dubios. Și atunci o să vă arestez pe dumneavoastră pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Am sărutat-o pe fata mea sălbatică. Am făcut dragoste din nou și mi-am imaginat-o cuplată cu Betty Short - amândouă libere și dezlănțuite. CAPITOLUL DOISPREZECE Russ Millard îmi scrută hainele mototolite și mă întrebă: — Un camion de zece tone sau o femeie? Am cuprins cu privirea secția University, care începea să se umple cu polițiști din tura de zi. — Betty Short. Fără telefoane azi. OK, șefu’? — Ai chef de niște aer proaspăt? — Sunt numai urechi. — Linda Martin a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
m-am așezat cu speteaza în față, în caz că aveam nevoie să pun mâna pe ceva. — Vorbește, fir-ai tu să fii! Dolphine se conformă: — Acu’ vreo lună a intrat în biroul meu din Dago o mexicancă. Durdulie, boită cu zece tone de fard, dar înțolită la marele fix. Mi-a oferit cinci sute de parai ca să dau de urma lui Blanchard și mi-a zis că are o bănuială c-ar fi pe undeva prin sud, pe la TJ sau Ensenada. Mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
ploiaia torențială. De cealaltă parte a gardului, alte case se uitau la ei, cenușii și umede. Torry nu era cea mai urâtă zona a orașului, dar se afla În primele zece. Aici erau fabricile de procesare a peștelui din Aberdeen. Tone de pește alb aterizau aici În fiecare săptămână pentru a fi golite de măruntaie și transformate În fileuri. Puteai câștiga bani frumoși dacă suportai frigul și mirosul. Containere uriașe din plastic albastru, pline cu măruntaie și oase de pește, erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
lui Logan o cafea. Știi ce-i În ele? Logan dădu din cap. — Grăsime, făină și sare. — Nu, nu grăsime: osânză. Numai un nenorocit din Aberdeen putea să inventeze o chiflă care arată ca o balegă. Are o jumate de tonă de grăsime animală saturată și o jumate de tonă de sare! Nici nu mă mir că toți faceți atac de cord și crăpați. Trase spre el punga și se servi cu un croasant, din care rupse o bucată, o unse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Logan dădu din cap. — Grăsime, făină și sare. — Nu, nu grăsime: osânză. Numai un nenorocit din Aberdeen putea să inventeze o chiflă care arată ca o balegă. Are o jumate de tonă de grăsime animală saturată și o jumate de tonă de sare! Nici nu mă mir că toți faceți atac de cord și crăpați. Trase spre el punga și se servi cu un croasant, din care rupse o bucată, o unse cu unt și gem și o Înmuie În cafea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Câțiva părinți erau acum acuzați. Dar ăsta nu era singurul lucru pentru care Logan trebuia să se Îngrijoreze. Să o ajute pe inspectorul Steel În ancheta despre Geordie Stephenson Însemna ca el să facă toată treaba, În timp ce ea fuma o tonă de țigări. O nouă hartă a Aberdeenului fusese prinsă de perete, acoperită cu piuneze verzi și albastre ce marcau fiecare agenție de pariuri din oraș. Cele albastre erau „sigure“ - nu genul În care să te alegi cu rotulele hăcuite dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
acesta - Hoitarul? Un alt lot avea să se uite prin dosare după orice legat de Bernard Duncan Philips. Și, În cele din urmă, de departe cea mai mare echipă, avea cea mai neplăcută misiune dintre toate: să caute printr-o tonă de cadavre de animale În putrefacție un penis secționat. Deja nu mai era o misiune pentru departamentul sanitar al primăriei. Era vorba despre o anchetă de crimă. Nimeni nu Întrebă unde era inspectorul Insch și nu spuse nici un cuvânt despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
un băiat de-al lui Malk Cuțitul. Am auzit că Malkie nu suportă bine genul ăsta de chestii. — Mda, riscant. Dacă-l aranjezi pe unul din băieții lui Malkie fără să-ți dea voie el, ți se Întoarce ca o tonă de rahat. Lui Logan Îi stătu inima: ultima chestie de care avea nevoie Aberdeenul era un șir de crime din categoria „ochi pentru ochi, dinte pentru dinte“. Un război al bandelor În Orașul de Granit. Ce mai distracție-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
să amâne momentul În care va trebui să iasă pe nenorocita aia de vreme. Apoi sună telefonul: inimitabilul Colin Miller, căutând exclusivitatea. Logan boscorodi tot drumul pe scările comune ce duceau la ușa din față a clădirii. O jumătate de tonă de gheață zburătoare Încercă să pătrundă Înăuntru când se luptă să răzbească afară, În dimineața Înghețată. Zăpada Îl izbi asemenea unor lame reci, repezite asupra feței și mâinilor expuse, șfichiuindu-i obrajii și urechile. Ziua era la fel de Întunecată ca sufletul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
În tava lui de corespondență, adresat „DETECTIVULUI SERGENT LAZĂR MCRAE“, — Adunătură de ticăloși. Se scufundă Într-un scaun și rupse plicul. Conținea un raport legist, din care fuseseră scoase toate cuvintele ușor de Înțeles și Înlocuite cu o jumătate de tonă de elemente indescifrabile de jargon. Celălalt lucru era o dantură prinsă În rășină. Logan scoase dinții din suport și se Încruntă. Cineva probabil o dăduse În bară. Trebuia să fie un mulaj după urmele de dinți de pe trupul lui Geordie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Împingea un cărucior acoperit cu flacoane de medicamente. Se Întoarese să-i ceară scuze și se trezi privind o figură cunoscută. Numai că, de data aceasta, mama Lornei Henderson afișa un imens ochi vânăt. Încercase să-l acopere cu o tonă de farduri dar vânătaia tot se vedea. — Sunteți bine? o Întrebă el. O mână agitată flutură În dreptul ochiului umflat și se forță să-și pună un zâmbet pe față. — Sunt bine, spuse, cu vocea ușor iritată. N-am fost nicicând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
pe o bancă din Grădinile de Iarnă, În timp ce o femeie aparent confuză și cu un copil mic În cărucior făcea tot ce putea ca s-o liniștească. Grădinile de Iarnă - o amplă structură victoriană din oțel vopsit În alb, susținând tone de sticlă, protejând cactușii și palmierii de zăpada și de gerul de afară - fierbeau, pline de agenți În uniforme. Logan Îl găsi pe inspectorul Insch așezat pe o punte arcuită de lemn, care traversa un bazin albastru pătat, plin de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
să respir... De fapt, totul este o cădere În gol...Spune-mi, cine te-a-nvățat să cânți cu glasul Împlinirii? Și cum de te pot iubi, când Între noi sunt atâtea contradicții? 30 septembrie 1964 (miercuri) Poetului I. C. O tonă de orgoliu... Și, dacă nimicul ar avea greutate, ai fi și o tonă de nimic. De unde vii? Și unde mergem? Oare nu ne-am rătăcit? Vii de departe, mergem spre departe. Acum suntem doi În infinit. Nu m-ai văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
te-a-nvățat să cânți cu glasul Împlinirii? Și cum de te pot iubi, când Între noi sunt atâtea contradicții? 30 septembrie 1964 (miercuri) Poetului I. C. O tonă de orgoliu... Și, dacă nimicul ar avea greutate, ai fi și o tonă de nimic. De unde vii? Și unde mergem? Oare nu ne-am rătăcit? Vii de departe, mergem spre departe. Acum suntem doi În infinit. Nu m-ai văzut, era prea multă lume, vorbeai, și te-ascultau cei mulți, tăcuți, eu Îți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
mai tare de foc. Pe măsură ce parcurgea distanța care despărțea casa lui Rhyme de cortul Cirque Fantastique, se gândea că, datorită noilor reglementări și a materialelor folosite, chiar și cele mai aprige incendii înaintau destul de încet. Nu, pericolul real era panica, tonele de mușchi uman, învălmășeala care strivește, sfâșie, zdrobește și sufocă. Oase rupte, plămâni distruși, asfixiere... Să salvezi oamenii dintr-un astfel de dezastru presupune să îi evacuezi din incinta cortului fără să se panicheze. În mod tradițional, primii anunțați trebuiau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
invizibil. Este Omul Dispărut, prezent, dar nevăzut. Nimeni nu aruncă vreo privire vehiculului, care nici măcar nu era o ambulanță obișnuită, ci una falsă. În loc de echipament medical, conținea o duzină de butoaie de plastic, în care se aflau în total două tone și jumătate de benzină, toate conectate la un dispozitiv de detonare simplu, care avea să aprindă în curând lichidul, un șuvoi mortal care va năvăli peste arenă, peste pânza de cort, peste publicul compus din peste două mii de oameni. Printre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
era ceva în ea care desconsidera cosmeticele și superficialitatea. Pentru Amelia Sachs, esența mașinilor se afla în inima acestora și în sufletele lor fierbinți: sunetul furios al barelor și al pistoanelor, scâncetul curelelor, sărutul perfect la angrenajelor care făceau din tona de metal, piele și plastic viteză pură. Decisă să își ducă mașina la un atelier din Astoria, Queens, unul la care mai apelase și înainte, unde mecanicii erau talentați, cinstiți, mai mult sau mai puțin, și aveau un anumit respect
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
mi-au zis. Mi-amintesc cum m-au dus cu scaunu’ cu rotile-napoi la mine-n cameră și l-am văzut acolo pe Charlie, așa că i-am făcut semnu’ cu degetu’ mare-n sus. Nu simțeam nimica - îmi dăduseră tone de morfină. M-au obligat să merg în aceeași seară, ceea ce-a fost nasol, da’ mai eram un pic amorțită de la toate medicamentele-alea, așa că m-am supus, da’ n-am putut să mă piș pentru nimic în lume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
uriașe, cu pumnul. Reuși să zâmbească. Nu, nu, nu. Desigur! Înțeleg foarte bine. Ar fi aiurea și lipsit de delicatețe să apari cu altcineva. În plus, și eu încep să simt diferența de fus orar — Iisuse, parcă mă apasă o tonă de cărămizi. Am și o întâlnire foarte devreme mâine dimineață și n-aș putea să mă mai duc, oricum. “Nu mai vorbi! își zise ea. Mai ai puțin și-o să începi să-i spui și de firele de păr crescute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]