6,548 matches
-
Într-o tiranie precum cea comunistă prietenia În literatură era nu numai o Întovărășire spontană de idei și afecte, dar și o „armă”, un fel de „instrument” de rezistență și de luptă Într-o mare tulbure și sălbatecă de interese, trădări, denunțuri și false idealuri. Mi-am oferit prietenia celor doi - Gabriel și Andrei - Într-un moment când lor „le mergea foarte rău”, Într-un fel, ca filosofi, situația lor era chiar mai disperată decât a noastră, literați având un nume
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
fi consacrat, imobilismul fizic și apoi alcoolul, dacă nu chiar forme ale prostituției. Deoarece orice activitate care te depărtează de propria-ți vocație, odată confirmată și recunoscută ca atare, este o formă a prostituției, chiar dacă formele ei sunt Înșelătoare. O trădare nu numai față de tine, de tinerețea ta curată și Îndrăzneață, dar și față de cei, puțini sau mulți, care ți-au acordat Încrederea lor, jurând pe viitorul tău. Nu vreau să par bombastic sau excesiv romantic, dar, printr-o ratare de
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
o facem aplicând principiile unui darwinism social, prin ambient sau condiții istorice sau climaterice! -, aceeași comunitate face totul pentru a le opri dezvoltarea, iar după ce s-au afirmat, Îi seduce și Îi distruge prin rafinate și extrem de inventive forme ale „trădării”, ale prostituției profesionale sau morale. La noi, talentele sunt iute recunoscute, dar... numai „talentele medii”, plastice și imediat spectaculoase, care nu pun, ca să zic așa, În pericol formele acceptate ale normelor și echilibrului social sau specific. Talentele exorbitante, Însă, geniile
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
gloata supusă și cuminte”, va trebui să ne și asumăm această stare de „nebunie”, de „reacție ciudată, atipică”. Și să nu ne plângem prea tare de singurătate - acea singurătate dură, impusă, ce seamănă cu declasarea! - și nici de indiferența sau trădarea „jenată” a prietenilor, de sărăcie sau de ridicolul pe care-l stârnește demnitatea noastră, regăsită și afirmată cu cât chin și eroism intern. Naiv fiind și plângându-mă odată amicului meu Marin Sorescu de neajunsurile prin care treceam, de asprimea
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
reflexe asemănătoare și distincte, „nobile”. Acel orgoliu sau „respect de sine”, real, organic, fără de care noi nu vom ieși din capcana atâtor vicii și apucături pe care le-am moștenit de la huni, tătari, greci, fanarioți, slavi etc. - minciuna, hoția, lașitatea, trădarea iute sau chiar trădarea de frate, lenea și altele, „soluții” uneori, În vremuri disperate, dar În fapt „falși prieteni”, care te ajută pentru a te ruina mai bine, mai adânc! E P I L O G La sfîrșitul acestui poate
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
nobile”. Acel orgoliu sau „respect de sine”, real, organic, fără de care noi nu vom ieși din capcana atâtor vicii și apucături pe care le-am moștenit de la huni, tătari, greci, fanarioți, slavi etc. - minciuna, hoția, lașitatea, trădarea iute sau chiar trădarea de frate, lenea și altele, „soluții” uneori, În vremuri disperate, dar În fapt „falși prieteni”, care te ajută pentru a te ruina mai bine, mai adânc! E P I L O G La sfîrșitul acestui poate prea voluminos eseu despre
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
acum și nu mai era travaliul său să mă transforme într-unul. Bineînțeles, gândeam eu, ne iubisem dintotdeauna. De ce-ai simțit așa în acea după-amiază din noiembrie? mă va întreba scriitorul într-un târziu. Pentru că nu exista pic de trădare în zâmbetul care inundase fața fiului meu. Dar nu îți erau ochii încețoșați de lacrimi? Aveai certitudinea că surprinzi situația obiectiv? Sau nu era decât ceva ce doreai cu orice preț să crezi că așa este? Nu ți-ai dat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
întrebat. - Nichita Stănescu, Ștefan Bănulescu, Nicolae Manolescu, Marin Sorescu și... Adrian mi l-a spus și pe al cincilea, dar numele îmi scapă acum; dar poate fi întrebat D. Țepeneag, care a făcut și el aluzie în câteva rânduri la „trădarea generoșilor”. Fapt interesant, în aceeași zi de sâmbătă eu luasem masa cu Nichita, la invitația mea, la restaurantul Berlin. Am ieșit din local pe la orele trei și, cum aveam mașina parcată în față, i-am propus prietenului meu să-l
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
iar Ion Alexandru, exploatând dacă nu „filonul”, oricum una dintre direcțiile și tonalitățile liricii blagiene. Ambii ne-au cucerit nu numai pe noi, dar și grupul, elitist și el și extrem de exigent, al lui Doinaș și Negoițescu! Ruptura, dezamăgirea de „trădarea lui Adrian”, dar și, probabil, tinerel și sangvin, ușor inflamabil cum eram în acei ani, sau, mai știi, poate și „ideea răzbunării”, dezamăgit de amicii mei până mai ieri, Geo și noul său „scutier” (ce a devenit apoi, destul de repede
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
idei sau imagini foarte variate. Materialismul prea exclusiv, în artă, poate să fie un semn de neputință; dar un idealism prea vag și prea convențional este mai rău decât o neputință: este o oprire la jumătate de drum, o adevărată trădare a artei. Adevăratul artist nu trebue să simtă și să vadă lucrurile ca artist, ci ca om, ca om sociabil și binevoitor, căci altfel meșteșugul ucigând în el sentimentul, ia operei viața, care este fondul solid al oricărei frumuseți. Cel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Amin. Scrisă în Târgoviște, luna lui Ianuarie. Ionuț are misiune la Brăila pentru boierii care au trimis scrisoare insultătoare lui Vodă Ștefan. Și prinde pe unii și-i aduce la Vodă. Cum operează pribegii malorusieni aici cu Mihu și Ionuț (trădarea) Ce ispravă face Ionuț, că aduce plocon Jupânesei Ilisafta o fată furată și i-o depune pe cuptor. Mai mare poznă nu se poate, mai ales când dumneaei are gând să-l însoare cu alta. La urmă se împacă și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
ierte schimbările economice și politice și ridicarea situației lor internaționale după victoria populară? Planul aservirii imperialiste a făcut fiasco, dintr-odată a devenit ridicol și fără noimă. Se încearcă o aventură militară acolo unde n-au izbutit corupția, viclenia și trădarea. "Atacul contra Coreei e dirijat de fapt contra Chinei", afirmă Yves Farges, analizând faptele și referindu-se la istorie. Războiul pe care îl făceau în China americanii, secundați de Ciang-Kai-Șek, nu le-a adus rezultatele dorite. Surghiunind pe omul lor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
cronicarului bizantin și celor două scrisori italienești, a socotit că este însă necesară o explicație, care să-l disculpe pe Ștefan: „purtarea lui Ștefan apare mai curată, mai îndreptățită, nu numai din punctul de vedere românesc, creștin. N-a fost trădarea prietenului în primejdie, ci continuarea unei lupte anterioare, alături de dușmanii celui care era încă de dinainte dușman.” Numai că cronicarul bizantin și cel turc au imaginat un Țepeș romantic, care și-a împărțit armata în două, ca să facă față lui
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
ca această cetate să aparțină Moldovei, ea fiind un centru comercial foarte important pentru negustorii poloni. Potrivit descrierii lui Dlugosz, cei din cetate au deschis o poartă în mijlocul nopții, în așa fel încât să nu pară că a fost o trădare. După ce a rămas în Chilia timp de trei zile, Ștefan a pus ca pârcălabi ai cetății pe cumnatul său, Isaia, și pe Buhtea. Cucerirea Chiliei i-a nemulțumit atât pe regele Ungariei, cât și pe sultan. Pentru a potoli nemulțumirea
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Se poate să se fi temut că unii îl vor trăda, dar faptul că i-a încredințat, în timpul luptei de la Baia, vornicului Crasnăș, comanda unui corp de oaste, e o dovadă că domnul nu l-a bănuit pe Crasnăș de trădare. Comparând textul scrisorii lui Ștefan cel Mare și Cronica lui Dlugosz, nu se poate afirma că acesta s-ar fi inspirat numai din scrisoarea domnului. Mai degrabă, descrierea sa se apropie de aceea făcută de Bonfinius. Grigore Ureche considera că
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
de careu, în termeni moderni) pentru a face față atacului venit din orice latură. Înaintarea nu a fost un iureș orbește, ci o înaintare metodică. Cea de a treia coloană, de sub comanda lui Crasnăș, nu a participat la bătălie, din cauza trădării vornicului și a boierilor din jurul său. S-a înaintat cu măsură, ne relatează Bonfinius și, după o încleștare crâncenă, se ajunge în piața târgului. După lupta de la porți, aceasta este cea de a doua fază a bătăliei. Cea de a
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
în Moldova. Era nevoie ca regele ungur să rămână trei-patru zile și ar fi putut ocupa fără greș toată Moldova, deoarece boierii îl trădaseră pe Ștefan și se refugiaseră în Țara de Jos a Moldovei, la hotarul cu Ungaria. Cauza trădării o constituia faptul că Ștefan, după lupta de la Baia, sosind la Suceava, a pus să fie tăiați 20 de boieri mari, iar pe 40 de boieri mai mici i-a tras în țeapă. De aceea, dacă o putere militară ar
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
retragerea ungurilor, printr-o adevărată răscoală a boierimii din sudul Moldovei”. Abia în 1470, domnul a putut să lichideze gruparea boierească ostilă puterii sale. Nu există nici o dovadă că au avut loc mai multe „defecțiuni pe câmpul de luptă” afară de trădarea lui Crasnăș din noaptea de 14 / 15 decembrie 1467. Din scrisoarea lui Pannonius și din raportul lui Choranczycz ar reieși că Matei a rămas în Moldova trei zile după lupta de la Baia, devastând o parte a țării și comportându-se
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
de la numărul mare de morți și de răniți din tabăra sa. Matei Corvin n-a fost victorios și, rănit, a dat ordin de retragere în Transilvania pe drumul cel mai scurt și, mai ales, pe calea care rămăsese liberă prin trădarea vornicului Crasnăș, adică spre vest, pe cărările de munte. Dacă Matei câștiga bătălia, firesc era să se întoarcă pe unde venise, pe valea Siretului și prin pasul Oituzului. Fiind el însuși rănit și transportat pe o targă, este evident că
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
permițându-i regelui să angajeze o armată de mercenari foarte numeroasă. Campania din 1467 reprezintă ultima încercare pe care regatul Ungariei a făcut-o pentru a cuceri Moldova. Victoria de la Baia a fost extraordinară, dacă ne gândim că Ștefan, din cauza trădării lui Crasnăș, a atacat doar cu 8.000 de oameni. Șocul a fost atât de puternic și psihic, și fizic, încât regele a dat ordin să se retragă în Transilvania. La mijlocul secolului al XVI-lea, Sebastian Münster scria: „Regele Matei
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
să câștige bătăliile decisive. Dar cum disproporția ca rang, și disproporția ca mărime, dintre părțile beligerante, făceau ca înfrângerile suferite de poloni, de unguri sau de turci să pară rușinoase și compromițătoare în fața Europei medievale, așa s-a născut legenda trădării, atunci când a fost vorba de Posada (1330), de Rovine (1395), de Ghindăoani (1395) și de Baia (1467). Până la urmă chiar și cronicarii străini au trebuit să recunoască faptul că nu a existat nici o trădare, domnii români folosindu-se, cel mult
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
medievale, așa s-a născut legenda trădării, atunci când a fost vorba de Posada (1330), de Rovine (1395), de Ghindăoani (1395) și de Baia (1467). Până la urmă chiar și cronicarii străini au trebuit să recunoască faptul că nu a existat nici o trădare, domnii români folosindu-se, cel mult, de o stratagemă pe care anticii și modernii au acceptat-o ca pe o componentă a artei militare, pe care ungurii și polonii au numit-o în secolul al XIV-lea și al XV
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
noastră din cronicile turcești, avem acum posibilitatea să cunoaștem mai multe date în legătură cu bătălia din 10 ianuarie 1475. O importanță excepțională o are descrierea făcută de Samședin Bin Suleiman Kemal-Pașa-Zade. Dacă înainte de lupta de la Baia, Ștefan s-a temut de trădarea unor boieri, cum scrie Dlugosz, de data aceasta, văzându-l îngrijorat, boierii au îngenuncheat și i-au spus: Doamne, nu te turbura, căci îți vom sta astăzi credincios alături și Dumnezeu Sfântul ne va ajuta. Referindu-se la marșul oastei
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
-l să se ducă la oștire și să moară pentru țară. Îndemnul era imposibil din moment ce mama domnului murise mai înainte. Tot o legendă ni-l arată pe domn bătând la ușa chiliei lui Daniel Sihastru. S-a vorbit și despre trădarea domnului de către supușii săi. Dlugosz scria că după Valea Albă „Credința alor săi în Ștefan voievod, începu să se clatine și se părea că toți moldovenii l-au părăsit”. Într-o scrisoare din 21 august, scrisă de un polon, se
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
domn, ci ca un chinuitor și călău. Ceia ce simțind dușmanul, a răspândit pretutindeni că n-a venit cu atâta tărie contra poporului, ci contra unui așa de strașnic chinuitor al neamului moldovenesc”. Nu poate fi însă vorba de o trădare a țării (boierii și țăranii). Niciodată n-a fost o situație mai favorabilă pentru a-l trăda pe Ștefan. Crasnăș a făcut imprudența să trădeze înainte de a ști în favoarea cui se va încheia lupta de la Baia. Atunci, Ștefan era învins
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]