5,174 matches
-
Închinăm azi și, oricum, trebuie să admitem că „ea” este o Biserică universală. Tiranii, potentații de oriunde trebuie să o accepte, dacă nu chiar să i se Închine, „drepturile” lor vechi se cheamă abuzuri sau chiar crime, păturile „de jos” tresar la cea mai măruntă Încălcare a principiilor „inventate” și afirmate de acei scriitori „exaltați”, „apatrizi” sau „marginalizați”, precum Elvețianul J.-J. Rousseau sau acidul Voltaire, prieten cu Frederic al II-lea; sau Diderot, „ateul”, Montesquieu, care propune „Împărțirea puterii În
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
pentru prima oară În istoria lumii și cel care va muri prima oară, norocul unui simplu individ, care astfel devine rege pentru o noapte, o zi, un an, o viață, norocul care, după opinia tânărului care am fost și care tresare nu rareori și În aceste pagini - norocul care „seamănă” cu acele ceasuri mirobolante ale unor turnuri vechi de palate, biserici sau primării, unde vedem plimbându-se În cerc cavaleri În armură, regi și regine, anunțând cu fast orele; norocul, deci
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
de vehemente pot părea faptele - de altfel firești - Într-o Încordare ca aceea pe care au trăit-o literații, artiștii români, dar și ceilalți intelectuali ce respirau doar arareori, adunați fortuit Într-o sală de spectacol, cu paltoanele pe ei, tresărind și aplaudând feroce când, Într-o replică shakesperiană sau cehoviană, actorul făcea mai apăsat o aluzie la „libertate, bunul plac, prostia puterii” etc.! Da, Sorescu, cu care nu am fost prieten intim - Între el și Nichita exista un conflict surd
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
suprasaturat în specialitatea spațiu, pînă la cilindrii Fabricii de produse zaharoase "Danubiana", becurile inutile se luminează pe ele, luminozitatea maximă ar da-o stinse, cf. Arghezi adunarea lămpilor în Țara de Kuty, dar ce orbenie, exagerați poeții! acum prin somn tresar fete mari conform legilor bacoviene, una trecînd pe culoar, nu era fată mare, gluma ritualică masculină, vii înapoi frămîntîndu-ți cu o mînă părul, de la bărbatul care te urmează în voie și de la privirea reținută dinainte, cum esteticul aparține hieraticului, este
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
botul elicei în cioară, zborul învîrtind-o în jurul mărului îngălbenit din clonț, nenea Sava e cam gata! cîți ani să aibă, are o vîrstă, 86 de ani are, dar nu cît are el, cît are ea, o fi mai în vîrstă! tresari din somn pe întrebarea Lețcani? ea se bucură, ai încurcat drumurile, te gîndești la studenție, dar nu, dezamăgită, eu țin la orientare, înverșunarea cu care negi, am spus Ițcani, îmi pare rău că am greșit și atît, doar știam că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
cumplita autoinstalare, cu Bacovia degajat de cărți, cu toate că niciodată nu este de ajuns! Ciceu trupurile feroviar trec la organisme exogene, discrepanța cu discursul adevărata călătorie, O sete care-l soarbe / E un adînc asemene /Uitării celei oarbe Mihăileni din salt tresar poalele de zăpadă, gardul din șir de mesteceni între vecini, La umbrăăă de stejărel / Da, da, da, da! doba urătorilor pe hol, din coastă albul bisericii, crucile, case treptele în adîncitură, biserica de ceață și fețele de brad brumate din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
mănîncă, slab ca un, K 1 păing! nica nu! cu niște mînuță ca pernuțăle! îi dă țîță, suge ca un purcel! Secureni 8 km, vine mașina de peste deal, l-a luat Kievul! Victoraș din Bîrnova, arab/evreu de prepuț, de ce tresari prin somn la mine în brațe? Bîrnovă la Iași și la Ocnița, Neamul Șoimăreștilor, castanul singur se usucă, șir de nuci, calea ferată la căderile spre Nistru, km 179, dunga rambleului taie nivelul cu persistența, Frunză vîrful de pantă, din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
avem o bătrînă care vă roagă s-o primiți. Nu este înscrisă la audiențe, îmi spune secretara. Să intre și bătrîna, spun cu un glas obosit. În sala de audiențe își face intrarea o bătrînică, impecabil îmbrăcată. Sînt Catinca Căpușă... Tresar ca atunci cînd te sperii în somn. Fiul meu, Ionuț, continuă aceasta, își bate joc de mine, în casa mea. Cum așa? Mă forțează să trec totul pe numele lui. Casă, grădină și tot ce mai am. Dar eu am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
de construcție pentru un adăpost mașini agricole? Daa... Unde se pun mașinile agricole? Este și un gărăjel. Așa spune legea? Dar nu-i voie? N-am știut... Ești, totuși, șef de serviciu... Pleacă ochii și capul. Vicelui cît îi dai? Tresare surprinsă. Dar tu cît ai luat? Pentru că restul pe care îl mai luai spuneai că-i pentru vice! Unde... spuneam? La telefon, aseară la orele 19. Tremură și este mai roșie decît sfecla. Plînge. Știam că nu pot dovedi nimic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
se revarsă strălucitor din scăfîrlia mea. Ochii îmi devin grei și vor să ia o pauză după atîta efort, dar eu nu mă las să-mi fie furat rodul muncii mele creatoare. Pixul stă țapăn și așteaptă comanda cînd urechile tresar brusc și timpanele încep să vibreze nebunește, receptînd un motor care zbîrnîie infernal. Motorul nu zbîrnîia chiar fără rost. Acesta învîrtea o elice care arunca zăpada la vreo 5-6 m distanță. Întregul ansamblu era împins de un vecin harnic prin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
greaca și... româna. Părinții mei erau de religie ortodoxă și eu am rămas la fel. În mai 1988 am cunoscut un preot ortodox, foarte cumsecade, îl cheamă Daniel Ciobotea. Mergea într-o vizită în Nicaragua! La auzul numelui Mitropolitului nostru, tresar. C.S Știți că acum este Mitropolitul Moldovei și al Bucovinei? G.B Da? (nu realizează extraordinara ascensiune). El mi-a trimis o schemă care să mă ajute să aflu datele cînd cade Paștele din 1986 pînă în anul 2000
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
unui amic trăirile mele din acea noapte. Nu reușesc să mă fac înțeles. Renunț și încerc din nou să adorm. A doua zi mă duc la gard. Mango verzi mușcate, erau împrăștiate peste tot. Acum ești mulțumit? mă întreabă Adrian. Tresar surprins și răspund firesc, ca și cum l-aș fi văzut pe amicul meu în carne și oase. Nu. N-am vrut asta. Mi-a fost frică să nu revină cu intenții criminale... Ei, hai, mănîncă-le... să-ți mai crească burtica... Ai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
sufletească nefirească. Are riduri cu nemiluita, este ascet și contrastează cu mine țipător. Tac și aștept, îmi creez o pauză ca să tatonez puțin individul. Poate doriți să vorbim în franceză? Mi s-a spus că spaniola cubaneză vă cam irită... Tresar. O fi spus Zulueta verzi și uscate? Nu, nu am ajuns la această performanță... încă. Totuși aș prefera franceza. Se face că nu a remarcat șfichiuiala și vorbește franțuzește. Eu provin din sclavii aduși din Nigeria unde viața religioasă este
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
serbarea aceea nu m-am dus acasă. Am urcat în deal la vie și m-am așezat cu fața în sus, într-un lan de grâu înspicat. Am stat mult așa, cu lacrimi în ochi. La un moment dat am tresărit. Am realizat că în înaltul cerului nu mai bâzâia, precum cu cinci ani în urmă, acele steluțe argintii aducătoare de moarte, iar din depărtare nu se mai auzeau înfundatele bubuituri de tun. Era cu adevărat pace. Și nu se făcea
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
chipul următor: Se desprinde o scândură din podeaua casei și sub ea se îngroapă un rând de haine de-ale copilului. Pe deasupra se pun cărbuni stinși, tămâie, usturoi și un cuțitaș. Copilul nu va mai visa urât, nu va mai tresări în somn, nu se va mai speria fără motiv. Spurcat. De spurcat, copilului mic i se face scăldătoare cu burete de «Lingura frumoaselor», flori din vrâsta miresei și un ban de argint, ca să se facă curat ca argintul. În scăldătoare
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
ajuns, desigur, dar care nu era atât de tainic încât să-l fi impresionat, cu atât mai mult cu cât se afla pe loc întins. Pe celălalt drum, însă, la patru kilometri distanță, înconjurat din toate părțile de pădurea Baisei, tresărind scânteie lacul/ Și se leagănă sub soare 23. În mijloc stăruia insula cea verde, spre care înota Mihai împreună cu fratele său, Ilie, cel bun la suflet, căruia nimeni ochii-i n-a închis/ În străinătate 24. Dar pe-atunci erau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
nas, nebăgând de samă că i se aprinsese o mânecă de la antereu. Puțea a ars, dar el gândea că miroase a tămâie. Nicodim, cu lacata de la biserică-n mână, adormise într-o strană și cânta prin somn Doamne miluiește! Când tresărea pe trezite, începea mai tare, când adormea zicea tot mai încet. În fund, lângă pridvor, erau mai mulți oameni de la curtea boierească cari vorbeau încet între ei mai una, mai alta. Popa mormăia încet în altar fără să se uite
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
rugăciunea creează lăcașul: Muri sfințiți de-a omenirii rugăciuni îndelungate 87. Alteori, ca-n Stigoii spre exemplu, biserica apare zugrăvită în imagini reci, tăioase, înspăimântătoare chiar: Biserica creștină, a ei catapeteasmă/ De-un fulger drept în două e ruptă și tresare;/ Din tainiță mormântul atuncea îi apare/ Și piatra de pe groapă crăpând în două sare;/ Încet plutind se-nalță mireasa-i, o fantasmă 88. Meditația eminesciană se declanșează și atunci când cimitirul doarme și crucile veghează 89. Senzația răcorii este asociată cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
domeniul existențialului: Și privind în luna plină/ La văpaia de pe lacuri,/ Anii tăi se par ca clipe/ Clipe dulci se par ca veacuri 166. La fel se întâmplă și-n Freamăt de codru; lacul este prezent în primele două versuri Tresărind scânteie lacul/ Și se leagănă sub soare 167 -, după care se focalizează povestea iubirii. Rolul lui de oglindă nu scapă nici versurilor de inspirație folclorică, prilej de întrebări retorice transferate codrului: Ce mi-i vremea, când de veacuri/ Stele-mi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
toate a principiului "ce ție nu-ți place, altuia nu-i face!"... În cazul acesta interveni Elvira într-o izbucnire entuziastă, năvalnică este limpede ca lumina zilei: ca intenție, ca ideal uman, maoismul mi se pare superior marxism-leninismului... Miu a tresărit, dintr-o dată, ofensat grav, la auzul acestor cuvinte. În timp ce profesorul s-a întors să-și ia batista din haina pe care o scosese și o așezase pe spătarul scaunului, Miu și-a încruntat sprâncenele și toată căutătura ochilor săi într-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
Vorbea afectat, convingător, apăsat. Care era am întrebat structura etnică și religioasă a Poloniei medievale, în 1795, când Ecaterina patrona și opera, împreună cu aceleași partenere vecine, Prusia și Austria, cea mai drastică împărțire, care echivala cu desființarea statului polonez? Profesorul tresări la această întrebare, ca și când așa ceva nu-l avantaja să-mi răspundă. Stătu puțin pe gânduri, apoi, luând cartea lui Geoffrey Hosting de pe noptieră, o răsfoi și-mi citi din ceea ce el însuși subliniase: Ei, vezi dumitale, se pare că tocmai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
dintâi personaj al lumii ce ne-a fost dat. El e cel dintâi răzvrătit al lumii, Diavolul cu di de la doi. El este permanent Numărul Doi, Adjunctul deci. — El a studiat și teologia. Ce dracu’ n-a studiat ăsta, Ortanso? Tresări și se trase puțin Înapoi din calea șoaptei mele și a privirii ochilor mei dați peste cap, evaluând niște sâni nu mai mari decât pumnii lui Viorel, ițindu-și sfârcurile prin tricou. — A studiat de toate, spuse iritată. Dar cel mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
E ca o fetișcană prostovană. Eu l-am Întrebat de bani și el se uită la mine ca și cum l-aș fi Întrebat dacă se fute, că uite-o, nu-i, pizd-am pus-o-n cui. — Ceva-ceva aș avea, vere... — Cât?! Tresări. De-acum se trezise de-a binelea. Scoase tot de prin buzunare, o sută și ceva mărunțiș, și-i puse pe Acatistierul lui Andrei de pe colțul mesei. — Bagă-ți-i la loc În buzunar, Îi spuse părințelul, și ajută-ne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
tragă la boașe. Auzi topeu la boschetar! Să și-o lingă pe mă-sa cu cincizeci de lei. E-hei, păi câți din ăștia n-am tras eu pă pula mea? Da’ Viorel, eh, era un mare domn... — Sfinte Dumnezeule, tresare Andrei, și lu’ Viorel i-ai tras-o? — Păi cum naiba? Da’ Viorel era un băiat delicat, care la banii lui mergea ca unsă. Nu mai contenea să se zbuciume tolomacul de Andrei cu sfinte Dumnezeule și sfinte tare. De
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
sete, da’ numaidecât e gata și masa. Pe cimentul podelei era risipită sfărâmătura de pământ bătătorită pe alocuri cu tălpile. Până la glezne i se cunoșteau urmele semnalelor fiului ei, contrastând cu albeața strălucitoare a gambelor și pulpelor ce păreau să tresară imperceptibil. Se Învârtea ca un animal Într-un țarc cu pământ bătătorit pe jos, pe lângă cratița cu fiertură și tigaia cu rântaș pe aragaz, și mai era loc În țarc pentru o masă mică de brad nevopsită, aidoma celei pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]