7,958 matches
-
prezent fiind aprox. 28 m sub nivelul Oceanului Planetar. Suprafața Mării Caspice (fără Kara Bogaz Gol) măsoară 371.000 km², iar adâncimea ei maximă este de 1025 m. Conform unei ipoteze, Marea Caspică a fost numită așa în cinstea unor triburi vechi de crescători de cai - "Caspiev", care au locuit în secolul I î.Hr. pe coasta de nord-vest a lacului. Pe parcursul istoriei, Marea Caspică a avut cca 70 de nume: Marea Hyrcană, Marea Hvalână, Marea Hazară, Marea Abescună , Marea Saray, Marea
Marea Caspică () [Corola-website/Science/300759_a_302088]
-
în secolul I î.Hr. pe coasta de nord-vest a lacului. Pe parcursul istoriei, Marea Caspică a avut cca 70 de nume: Marea Hyrcană, Marea Hvalână, Marea Hazară, Marea Abescună , Marea Saray, Marea Derbent, Sihai și alte denumiri provenite de la naționalități și triburi diferite. Marea Caspică este amplasată la hotarul dintre cele două părți ale Eurasiei: Europa și Asia. După formă amintește de litera latină "S". Marea Caspică se întinde de la nord la sud pe aprox. 1200 km (36°34' - 47°13' lat.
Marea Caspică () [Corola-website/Science/300759_a_302088]
-
Esențialismul cognitiv este o formă răspândită și vastă de mecanisme de clasare tipice gândirii umane, care acoperă procesele intelectuale atât ale adulților cât și ale copiilor, pe cele ale indivizilor din țări avansate socialmente cât și pe acelea ale membrilor triburilor aflate din punct de vedere social încă în plină preistorie. El se rezumă la tendința spontană și persistentă, inconștientă și intuitivă, de a reprezenta lucrurile sau persoanele, considerând caracteristicile lor ca fiind produse de o „esență” care în fapt este
Rasism () [Corola-website/Science/300838_a_302167]
-
bronz se făcea cu ajutorul plutelor pe Criș de către populația tracă a secolelor XIV-X î.d.Hr. Tracii făceau și ei parte din popoarele indo-europene care s-au așezat, cu precădere,pe teritoriile Europei de Est. Din neamul tracilor se trăgeau triburile dacilor și ale geților, așa cum afirmă istoricii din antichitate. De la această cetate hallstattiană, adică din prima vârstă a epocii fierului, la nici 100 de metri în linie dreaptă se află peștera Lesiana (Ungurului), pe malul stâng al Crișului, unde în
Bălnaca, Bihor () [Corola-website/Science/300844_a_302173]
-
de înaintașii lor. Urmele arheologice și numismatice enumerate mai sus dovedesc și argumentează continuitatea populației locale în perioada stăpânirii romane din Dacia, menținerea legăturilor cu lumea romană și bizantină, precum și continuitatea populației autohtone în perioada migrației popoarelor. Contactul vremelnic cu triburile migratoare ale sarmaților, goților, hunilor, slavilor, mongolilor, tătarilor etc. a rămas fără urme demne de luat în seamă în viața și obiceiurile autohtonilor-prezente doar în riturile funerare sau în predispoziția pentru unele obiecte de podoabă. Deși reduse ca număr, cele
Comuna Corni, Botoșani () [Corola-website/Science/300905_a_302234]
-
caute adăpost în așezări în aer liber. Astfel, Cultura Cucuteniană, faza B este identificată pe teritoriul satului Liveni în doua puncte La Bâtci și la Sărături, faze neprecizate ale Culturii Cucuteni fiind identificate și alte puncte. Apare și aici centralizarea triburilor geto-dace, se accentuează destrămarea comunei primitive și apare obștea sătească. Continuitatea de locuire pentru secolul I- II î.Hr. este exprimată prin descoperirile de la Liveni - Valea Ciocoiului. După secolul al III-lea î.Hr. populația și-a continuat existența înfruntând toate vicisitudinile
Liveni, Botoșani () [Corola-website/Science/300915_a_302244]
-
-lea e.n., epoca migrațiilor sarmaților. Descoperirile din mormintele sarmatice de la "Movila din Baltă", "Movila Olarului" și "Moș Filon", constând în arme, ceramică cenușie indigenă și ceramică de import romană, demonstrează existența sedentară a unei populații sarmatice (cel mai probabil din tribul roxolanilor), aflată sub controlul Imperiului Roman. Au mai fost de asemenea descoperite mărturii din perioada invaziilor pecenego - cumane din secolele X-XI. Teritoriul actualei comune Bordei Verde s-a situat de-a lungul întregii perioade medievale la frontiera estică a Țării
Comuna Bordei Verde, Brăila () [Corola-website/Science/300944_a_302273]
-
regiune și aproape totdeauna este listată împreună cu celelalte regiuni ale Franței continentale, spre deosebire de regiunile ultramarine. Capitala regiunii este orașul Ajaccio, iar regiunea cuprinde 2 departamente: Corse-du-Sud și Haute-Corse. În antichitate etruscii au fondat localități pe insulă, pe atunci populată de triburi denumite "Corsi", și pe care marinarii-comercianți fenicieni și greci o cunoșteau sub denumirea de "Kyrnos". Odată cu înființarea coloniei grecești Massalia, câteva localități au fost înființate și pe insulă, cea mai importantă fiind Alalia, devenită Aleria odată cu expansiunea Imperiului Roman, insula
Corsica () [Corola-website/Science/300998_a_302327]
-
axei Crasna-Mortăuța, prin care se realiza legătura între Câmpia de Vest și Depresiunea Transilvaniei, pe la nord de Munții Plopiș, pe Valea Barcăului, pe Mortăuța, Crasna și de aici fie pe Valea Ragului, fie pe Calițca și apoi pe Poarta Meseșană. Triburi dace sunt răspândite pe teritoriul cuprins între Carpații Occidentali și Tisa. În secolul IV î.e.n. pătrund dinspre vest celții, care aduc noi tehnici de prelucrare a metalelor și roata olarului, dar sunt asimilați de populația locală, mai numeroasă. Această invazie
Crasna, Sălaj () [Corola-website/Science/301787_a_303116]
-
când granița dintre Imperiu și Dacii liberi este stabilită în acest sector pe culmea Meseșului. Teritoriul satului Crasna rămâne în afara Imperiului roman. Este de presupus că aici s-a retras și o parte din armata dacică, care găsind sprijin la triburile din Câmpia de Vest a putut să organizeze o rezistență mai puternică. Între dacii liberi și romani au avut loc numeroase confruntări, în timpul cărora romanii treceau în expediții de pedepsire dincolo de graniță, incendiind așezările dacice. Sunt menționate răscoale ale dacilor
Crasna, Sălaj () [Corola-website/Science/301787_a_303116]
-
importante așezări civile si militare din această regiune, orașul roman Porolissum. Înființată încă din timpul domniei impăratului Traian, așezarea a fost folosită ca punct strategic în apărarea graniței, nod de legătură a unor drumuri comerciale și punct de schimb cu triburile de peste frontieră. Fiind situată într-o zonă strategică, în timpul împăratului Septimius Severus primește titlul de municipium și se numeste “res publica municipii Septimii Porolissensium”. În anul 213, orașul primește vizita împăratului Caracalla, ocazie cu care a fost reparat și drumul
Jac, Sălaj () [Corola-website/Science/301804_a_303133]
-
zăpadă în cantități potrivite, rareori stratul de zăpadă depășind 50-60 cm. Teritoriul comunei Peretu corespunde în linii mari zonei de vegetație de silvostepă, care este un mediu neprielnic pentru vegetația arborescentă și face trecerea de la păduri la pajiști. Odată cu unificarea triburilor geto-dace sub conducerea marelui rege Burebista (30-44 i.e.n.), aceste meleaguri au făcut parte din statul său chiar de la început, mai ales, dacă admitem faptul că centrul politic inițial al acestuia a fost la cetatea Popești (comuna Mihăilești, jud. Ilfov) de pe
Comuna Peretu, Teleorman () [Corola-website/Science/301820_a_303149]
-
ca urmare a refugiaților din Comuna Lisa situată la poalele de nord a Carpaților, aflată la vremea aceea sub stăpânire Austro-Maghiară. Oamenii acestor meleaguri făceau parte din neamul tracilor, care la rândul lui era format dintr-un mare număr de triburi întinse într-o bună parte a Europei și în partea de sud-vest a Asiei. Dintre aceste triburi amintim: odrizii, bessii, triballii, moesii, geții, dacii. Aceste triburi uneori colaborau și se sprijineau reciproc, alteori se ciocneau între ele pentru locuri mai
Năvodari, Teleorman () [Corola-website/Science/301815_a_303144]
-
aceea sub stăpânire Austro-Maghiară. Oamenii acestor meleaguri făceau parte din neamul tracilor, care la rândul lui era format dintr-un mare număr de triburi întinse într-o bună parte a Europei și în partea de sud-vest a Asiei. Dintre aceste triburi amintim: odrizii, bessii, triballii, moesii, geții, dacii. Aceste triburi uneori colaborau și se sprijineau reciproc, alteori se ciocneau între ele pentru locuri mai bune de trai. În fruntea tribului se afla șeful tribului care era unul din cei mai bogați
Năvodari, Teleorman () [Corola-website/Science/301815_a_303144]
-
din neamul tracilor, care la rândul lui era format dintr-un mare număr de triburi întinse într-o bună parte a Europei și în partea de sud-vest a Asiei. Dintre aceste triburi amintim: odrizii, bessii, triballii, moesii, geții, dacii. Aceste triburi uneori colaborau și se sprijineau reciproc, alteori se ciocneau între ele pentru locuri mai bune de trai. În fruntea tribului se afla șeful tribului care era unul din cei mai bogați membri. În memoria șefilor de trib se construiau „morminte
Năvodari, Teleorman () [Corola-website/Science/301815_a_303144]
-
a Europei și în partea de sud-vest a Asiei. Dintre aceste triburi amintim: odrizii, bessii, triballii, moesii, geții, dacii. Aceste triburi uneori colaborau și se sprijineau reciproc, alteori se ciocneau între ele pentru locuri mai bune de trai. În fruntea tribului se afla șeful tribului care era unul din cei mai bogați membri. În memoria șefilor de trib se construiau „morminte princiare” Exemple în acest sens sunt mormintele descoperite la Agighiol, Peretu. Pe de altă parte, popoare din centrul și din
Năvodari, Teleorman () [Corola-website/Science/301815_a_303144]
-
partea de sud-vest a Asiei. Dintre aceste triburi amintim: odrizii, bessii, triballii, moesii, geții, dacii. Aceste triburi uneori colaborau și se sprijineau reciproc, alteori se ciocneau între ele pentru locuri mai bune de trai. În fruntea tribului se afla șeful tribului care era unul din cei mai bogați membri. În memoria șefilor de trib se construiau „morminte princiare” Exemple în acest sens sunt mormintele descoperite la Agighiol, Peretu. Pe de altă parte, popoare din centrul și din sudul Asiei, împinse de
Năvodari, Teleorman () [Corola-website/Science/301815_a_303144]
-
geții, dacii. Aceste triburi uneori colaborau și se sprijineau reciproc, alteori se ciocneau între ele pentru locuri mai bune de trai. În fruntea tribului se afla șeful tribului care era unul din cei mai bogați membri. În memoria șefilor de trib se construiau „morminte princiare” Exemple în acest sens sunt mormintele descoperite la Agighiol, Peretu. Pe de altă parte, popoare din centrul și din sudul Asiei, împinse de nevoia de condiții mai bune de trai, au năvălit în părțile Europei, inclusiv
Năvodari, Teleorman () [Corola-website/Science/301815_a_303144]
-
satului. Privitor la originea măgurilor, sau movilelor cum le spun localnicii telluri și tumuli cum le spun oamenii de știință, se consideră că este antopică. Aceste măguri au servit drept lăcașuri de înmormântare ale unor persoane de vază, șefi de triburi, comandanți de uniuni tribale, încă de la începutul neoliticului (Ioan Spiru, "File de istorie teleormăneană", 1996, pag. 77). Denumirile acestor măguri provin de la numele fostului proprietar de pământ din zonă, de la numele comunei, sau alte elemente cum ar fi: măgura lui
Comuna Viișoara, Teleorman () [Corola-website/Science/301854_a_303183]
-
1848, a devenit colonie și centru al luptei împotriva traficului de sclavi, declarat ilegal de România în 1856. Urmașii foștilor sclavi sunt creolii, care alcătuiesc în prezent elită socială a țării și reprezintă 10% din populație. Cele mai numeroase sunt triburile Tupil și Lați (câte 30% din populatie). În viața socială a statului, un rol important este jucat de ritualurile somptuase, precum cultul strămoșilor și adunările secrete organizate pentru cultivarea vechilor ceremoniale. Conducătorii Iordachi guvernează grupuri numeroase de oameni (până la 4
Tupilați, Vaslui () [Corola-website/Science/301918_a_303247]
-
Creștinismul a fost introdus în Hispania în secolul I și a devenit foarte popular în special în orașe în secolul II. Majoritatea limbilor (o excepție fiind basca) vorbite în peninsulă, religia și bazele legilor contemporane provin din această epocă. Primele triburi germanice care au invadat Hispania au ajuns în secolul V, când Imperiul Roman decăzuse. Vizigoți, șvebi, vandali și alani au ajuns în teritoriul Spaniei traversând Munții Pirinei. Vizigoții romanizați au întrat în Spania în 415. După convertirea monarhiei lor la
Spania () [Corola-website/Science/296723_a_298052]
-
14-19 septembre 1992). (București, 1994) ș.a. ("Romanizarea Munteniei", 1974) și Ioan I. Russu ("Etnogeneza românilor", Ed. Științifică și Enciclopedică, 1981): „Aurelian încheie un tratat cu goții, cedându-le Dacia ca unor federați ai Imperiului Roman. Așadar, găsim în Dacia următoarele triburi de goți: Taifalii și Victoalii”. Nu știm însă care dintre aceste triburi a sălășuit, fie și numai temporar, pe valea Dobridorului. I.I. Russu precizează că „perioada de vreo 5-6 veacuri - între anii 600 și 1100, când lipsesc ori sunt dubioase
Dobridor, Dolj () [Corola-website/Science/300397_a_301726]
-
Russu ("Etnogeneza românilor", Ed. Științifică și Enciclopedică, 1981): „Aurelian încheie un tratat cu goții, cedându-le Dacia ca unor federați ai Imperiului Roman. Așadar, găsim în Dacia următoarele triburi de goți: Taifalii și Victoalii”. Nu știm însă care dintre aceste triburi a sălășuit, fie și numai temporar, pe valea Dobridorului. I.I. Russu precizează că „perioada de vreo 5-6 veacuri - între anii 600 și 1100, când lipsesc ori sunt dubioase urmele documentare despre populația romanică-romanofonă în stânga Dunării - nu poate fi scrisă fiind
Dobridor, Dolj () [Corola-website/Science/300397_a_301726]
-
fost cel mai mare imperiu terestru din istorie. Expansiunea a pornit din stepele Asiei centrale, întinzându-se din Europa centrală și Levant până în Marea Japoniei și Siberia spre est, și în sud până în Indochina. Imperiul a fost format prin unificarea triburilor mongole și turcice, sub conducerea lui Genghis Khan, care s-a proclamat conducătorul tuturor mongolilor în 1206. Imperiul s-a extins rapid sub conducerea lui, iar sub succesorii săi, imperiul s-a extins pe diferite direcții, formând un vast imperiu
Imperiul Mongol () [Corola-website/Science/298572_a_299901]
-
Mongoliei deținut de fosta dinastie. În 1130, conducătorii dinastiei Jin, cunoscuți ca "regii de aur", au reușit cu succes să reziste confederației mongole Khamag, condusă de Kabul Khan, străbunicul lui Temujin. Platoul mongolian a fost ocupat de confederații de cinci triburi puternice "khanlig": Kereiți, Khamagi, Naimani, Merkiți și Tătari. Împărații Jin, ce urmăreau politică de "divide et impera", au încurajat disputele dintre triburi, în special dintre tătari și mongoli, pentru a menține triburile nomadice distrate de dorința de a ocupa Jin
Imperiul Mongol () [Corola-website/Science/298572_a_299901]