8,428 matches
-
principalul utilizator al e-mailului era guvernul. Totuși, astfel de schimbări pălesc În fața evenimentelor cu care s-a confruntat lumea afacerilor În ultimii ani. Acte de terorism greu de imaginat au schimbat modul În care gândim și ceea ce prețuim. Lăcomia care tulbură mințile a sporit cinismul investitorilor și neîncrederea angajaților. PDA-urile și laptopurile Înarmate cu tehnologia Bluetooth au redefinit comunicarea. Numai În 2005 s-au trimis 7 mii de miliarde de e-mailuri În toată lumea. Pentru a dobândi instrumentele necesare managementului
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
Îndemna poporul britanic să nu se predea niciodată, să lupte până la capăt. Apoi, În cuvinte pe care n-am să le uit niciodată, Churchill a spus: „Nu putem garanta victoria. Putem garanta doar că merităm să fim victorioși”. Ceea ce mă tulburase atâta vreme În legătură cu acel concurs nu a fost faptul că am pierdut. Ci că, după cum mi-am dat seama În cele din urmă, nu meritam să câștig. Nu reușisem să mă ridic la Înălțimea așteptărilor. „Îmi pare rău, nu ați
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
Rupt de categoria transcendentală a „binelui” sau „adevărului”, esteticul postmodern devine ambasadorul iluziei. Sublimul este promisiunea unui „dincolo” al diferenței pure sau - în cuvintele lui David Bentley Hart - „o limită mișcătoare, care nu doar descrie limitele «comprehensiunii», ci continuă să tulbure gândirea și limbajul la rădăcină; sublimul devine nu doar un alt sentiment decât percepția frumosului, ci chiar o abolire a frumuseții, o revelație a contradicției și futilității intrinseci frumosului”1. Bucuria vederiitc " Bucuria vederii" Pentru Ortodoxie însă, nu sublimul unei
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
este lipsa de subtilitate, ci faptul că informațiile concrete pe care le conține sunt inferioare celor care pot fi obținute pe altă cale. Acest lucru ne este evident nouă, care suntem binecuvântați cu o cunoaștere superioară. Nu trebuie să-i tulbure pe cei care nu cunosc altceva decât tradiția, dar face totuși întreaga structură extrem de vulnerabilă influențelor externe. Un sistem de gândire concurent poate distruge poziția monopolistă a convingerilor existente, impunând examinarea critică a acestora. Aceasta ar însemna sfârșitul modului tradițional
Epoca failibilității. Consecințele luptei împotriva terorii by George Soros [Corola-publishinghouse/Science/1960_a_3285]
-
altceva» cînd faci același lucru: adică literatură, adică: pictură. [...] Să rămînem la uneltele noastre. Suntem literați, suntem pictori”. Cu toate că nu era nouă În ce-l privește (cum s-a văzut din cele citate mai sus), poziția sa avea de ce să tulbure spiritele, căci marca răspicat un Început de „disidență”. Obrazul de cretă a și fost retras din numărul 40 (noiembrie 1931) al revistei unu, unde trebuia să apară, iar sub locul rămas alb, Gheorghe Dinu (Stephan Roll) a și publicat un
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
de iod acest amurg cu rădăcini și amnar”, iar „miresmele se Împart ca afiș electoral”, „orice pasăre [e] un afiș ceresc”, Înțelegem că poeticul Își anexează noi teritorii, avansînd spectaculos În universul comun, al vieții imediate. La urma urmelor, ceea ce tulbură canalele de receptare obișnuite este, În asemenea cazuri (și scrierile ulterioare ale lui Voronca le vor oferi cu nu mai puțină insistență), gradul de arbitrar al asocierilor, foarte relativă, adeseori, echivalare a obiectului cu replica sa metaforică, acoperire doar parțială
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
notează-ți prima impresie și cea globală privind materialul narativ. Notează, de asemenea, ideile care fac excepție de la impresia generală, ca și trăsăturile neobișnuite ale poveștii, cum ar fi contradicțiile sau descrierile rămase neterminate. Episoadele sau aspectele care par să tulbure povestitorul ori să producă discordanțe în narațiunea sa ar putea fi mai instructive decât lucrurile exprimate clar; 3. decide care sunt punctele esențiale ale conținutului sau temele pe care dorești să le urmărești de-a lungul poveștii pe măsură ce se derulează
Cercetarea narativă. Citire, analiza și interpretare by Amia Lieblich, Rivka Tuval-Mashiach, Tamar Zilber () [Corola-publishinghouse/Science/1883_a_3208]
-
că ea nu face decât să-și umple timpul până la momentul când își va întemeia o familie. Căsătoria și copiii provoacă o ascensiune în grafic (vezi figura 5.9). Nivelul înalt, uniform, la care ajunge viața ei ulterior este puternic tulburat de două schimbări majore: o tendință către un stil de viață mai religios șideliberările legate de o schimbare în carieră. Sara pretinde că s-a adaptat treptat la un stil de viață religios și că acest lucru nu constituie o
Cercetarea narativă. Citire, analiza și interpretare by Amia Lieblich, Rivka Tuval-Mashiach, Tamar Zilber () [Corola-publishinghouse/Science/1883_a_3208]
-
Pasti,Vladimir", aflate la începuturile teoretizării lor. 5. Concluziitc "5. Concluzii" După cum reiese din practica tranziției, „bărbații statului” consimt bucuroși să își ia povara macropoliticii și să o lase femeilor pe cea a micropoliticilor. În acest mod, femeile nu vor tulbura establishmentul în sensul altor categorii de decizii decât cele referitoare la femei ca femei. Revin la ideea Anettei Brochorst: „Politici de însemnătate vitală pentru femei nu sunt recunoscute formal drept politici de genxe "„politicidegen" de către sistem” (Borchorstxe "„Borchorst,Anette", 1995
Drumul către autonomie: teorii politice feministe by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Science/1944_a_3269]
-
numite de Merton self fulfilling prophecy, ceea ce în românește ar putea fi tradus prin „predicție creatoare” (similar expresiei folosite în franceză) sau, și mai bine, prin „profeție care se autorealizează”. Practic, nu există predicție în viața socială care să nu tulbure mersul „natural” (dacă există așa ceva) al procesului. O instituție financiară care face o predicție pe câteva luni a ratei de schimb leu/euro va influența această rată, într-un sens sau altul. Tot așa, alegătorul care este chemat la urne
Ancheta sociologică și sondajul de opinie. Teorie și practică by Traian Rotariu, Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/1855_a_3180]
-
lui, indiferent de natura temei, este mitul creației (paternității), cu o sferă largă de cuprindere: de la geneză la eros. O caracteristică a poeziei de Început este complexitatea, ambiguitatea discursului ei. Un „sfînt nesațiu” domină, de regulă, spiritul creator și nesațiul tulbură confesiunea lirică. Discursul cuprinde, În fapt, mai multe discursuri. După 1840, cînd psihologia romantică pătrunde mai adînc, poetul Începe să sufere de ceea ce s-a numit sentimentul incompletitudinii, dar, În aceeași măsură, suferă de teama de dezordine În lumea fizică
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
de a depăși „fruntea prea măreață” care Înconjuară acest loc de petrecere și de jale. GÎndul nu merge mai departe decît privirea, iar privirea, ușor Înfiorată, străbate drumul invers. Există, e drept, și cerul, ca element cosmic, Însă cerul nu tulbură În nici un fel acest peisaj. Singura lui Însușire În Înserare este aceea că „s-arată acum mai cu răcori”. Nici un gînd de evaziune, nici o dorință de a depăși ordinea normală a lucrurilor. Ceea ce s-a putut remarca la alți romantici
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
zdrobită a poetului (imagine cît se poate de banală), dar: „E scrisă Într-o limbă aici necunoscută Pe inima-mi ce geme și care-n veci e mută, Și singur numai mie mi-e dat a o citi”, aplicație care tulbură, iarăși, alegoria, Întunecă retorismul propozițiilor anterioare. O „limbă necunoscută”, citită numai de poet, ascuzînd o taină pe care poetul acesta vorbăreț, pedagog, nu vrea s-o comunice?! Asta ne pune pe gînduri. Heliade Încearcă să explice o inexplicație, să justifice
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
de neliniște voluptuoasă, de nelămurită seducție. Imaginile citate sînt, totodată, imagini purificatoare. Energia lor este ascensională, aeriană, prefigurînd trecerea În alt regim psihic. Dezlegat de alte obligații, discursul erotic este aici mai pur și, prin aceasta, mai profund. Discursul se tulbură din nou În poemele ulterioare. La o mireasă (1844) preamărește, Încă o dată, „virtutea matronală”, noțiune ce va reveni și În alte poeme. În Mihaida pacea conjugală este figurată de o tînără mamă ce Întinde sînul cu ardoare lacomului său prunc
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
formă de simboluri), dar aceea rămîne o abstracțiune. Obiectele servesc ca termeni de comparație și, din această cauză, sînt preferate obiectele reputate ca poetice: piramida, leul, luna, cerbul, turnul măreț etc. Acestea sînt obiecte-simboluri luate din literatură. Grigore Alexandrescu nu tulbură În nici un chip reputația lor poetică. Piramida este măreață, leul e crud și măreț, „mărețul turn” reprezintă loc de veghe și „trist martur de-al nostru trist apus” etc. Adevăratele obiecte lirice asupra cărora se concentrează fantezia poetului sînt: fatala
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
la dificultățile poeziei. Nici la dificultățile, nici la esența ei. „Poezia - scrie el Într-un loc - este poezie. Iată tot ce se poate zice, precum Dumnezeu este Dumnezeu.” Nu-și pune, În consecință, problema de a defini arta, nu este tulburat de originile ei sacre, nu vrea să scrie o gramatică a limbii române, nu pune niciodată În cauză limbajul. Are o singură exigență: poezia să fie „naturală, simplă, adevărată”, ceea ce vrea să spună că poezia trebuie să fie din inimă
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
pe cineva să calce, veșnic, pe un trup În putrefacție arată o subtilitate a cruzimii. În scena cavalcadei, și ea vestită, imaginația merge mai departe. Deschide larg porțile universului infernal și prin ele se scurg legioanele de demoni. Cosmosul este tulburat, materia intră Într-un vîrtej nebun: „Mihnea Încalecă, calul său tropotă, Fuge ca vîntul; Sună pădurile, fîșÎie frunzele, Geme pămîntul; Fug legioanele, zbor cu cavalele, Luna dispare; Cerul se-ntunecă, munții se cleatină — Mihnea tresare. Fulgerul scînteie, tunetul bubuie, Calul
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
de mijloc. Care va fi rezultatul acestei lupte? Victorie sau Înfrîngere?” Victorie, desigur. Ovidiu se lasă ușor prins de mijloc. Alecsandri nu insistă, dealtfel, În această direcție. Îngrijorarea, exprimată mai departe („se zice că și-au făcut planul să-mi tulbure liniștea și să-mi dezorganizeze lucrările făcînd să fiu ales senator de către capitală”), nu pare sinceră. Este, mai degrabă, o intervenție pe lîngă influentul prieten pentru a nu fi lăsat deoparte În viitoarele combinații politice. Liniștea scrisului este o slabă
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
spiritul ce Îl observă. Poezia este, În modul cel mai exact al termenului, o comunicare: o privire care nu modifică ordinea existentă pentru că privirea nu pătrunde dincolo de suprafețele ei. Nu pătrunde și nu modifică nimic din ceea ce este constituit. A tulbura ordinea existentă nu intră În prevederile poetului. Obiectul (natura) precede actul creației și, trecut prin operă, obiectul iese neschimbat ca floarea din care albina a extras nectarul. Rolul privirii este să producă doar o „stare plăcută”, liniștea de neprețuit a
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
produce Între cele două planuri. Obiectele intonează, atunci, un mare imn: „Și-atunci păduri și lacuri și mări și flori și stele Intoană pentru mine un imn nemărginit.” Această pace a universului este Însă provizorie. Timpul este variabil și el tulbură Într-o oarecare măsură liniștea, solidaritatea lumii interioare. Efortul de a pacifica, de a Îmblînzi universul reîncepe. Fiecare poezie necesită o energie spirituală, un demers special. Trecînd la altă poezie, lucrurile sînt reluate de la capăt. Conștiința artizanală, pe care Alecsandri
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
gîndirea mea furată se tot duce-ncet la vale Cu cel rîu care-n veci curge, făr-a se opri din cale Lunca-n giuru-mi clocotește; o șopîrlă de smarald Caută țintă, lung la mine, părăsind năsipul cald.” Contemplația, promenada nu tulbură În nici un fel dialectica armoniei naturale. Omul nu strică simetriile naturii Îmblînzite. Ea este un adăpost sigur, un spațiu (cum se sugerează Într-un poem erotic) de desfătări sublime. Natura, În totalitate, a devenit un imens cuib În care se
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
nepăsare”, dulcea (iarăși dulcea) amorțire, freamătul stins al vieții, căderea văpăilor reci ale lunii (În Legenda rîndunicăi): „Visează luna-n ceruri!... sub visul cel de lună Flori, ape, cuiburi, inimi visează Împreună. Nici o mișcare-n frunze, și nici o adiere Nu tulbură În treacăt a nopței dulci mistere. Albina doarme-ascunsă În macul adormit, Bâtlanul printre nuferi stă-n labă neclintit, Și raza argintie din stele deslipită Căzînd, săgeată lungă, prin umbra tăinuită, Se duce de aprinde văpăi tremurătoare În albele șiraguri de
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
răzbate nici o simțire bună... Ca racla ce-i deșartă, lăuntrul ei răsună!” Alecsandri are, În fond, disponibilitate pentru toate situațiile. Talentul său e pregătit să Îmbrățișeze mai multe cauze. Nu crede, În fond, că iubirea determină existența individului și că tulbură În vreun fel oarecare viața universului. Numai Eminescu face din dragoste o forță capabilă să miște astrele. Alecsandri o privește ca un fenomen natural, capabil să producă durere sau beție drăgăstoasă. Cel mai sincer, el este În idile. Rodica este
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
zeu, pentru moderni erosul este o problemă. Pentru Văcărești, Conachi și ceilalți poeți din prima jumătate a secolului al XIX-lea, erosul este, indiscutabil, un zeu, dar un zeu chinuitor. El face parte din categoria fatalităților. Vine nechemat, se insinuează, tulbură mințile oamenilor serioși, lovește și smintește inima indivizilor de toate vîrstele. În stil preromantic, Asachi Îl numește „izvor dulce de-ntristăciune”, iar Conachi, mai filozof și cu o imaginație mai războinică, Îi zice „ostașul viteaz al firii”. A defini amorul este
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
nălucire, ademenire, privirea lui e otrăvită, plăcerea ce o provoacă este pentru ticălosul om o suferință lungă și grea. Conachi dezvoltă ideea, desigur comună În poezia Renașterii și În mica poezie pastorală, că legea iubirii este tiranică. Ea zdruncină așezările, tulbură treburile oamenilor mari, nimeni nu i se poate Împotrivi: „MÎndrii Împărați a lumii cu a stemelor odoară A statornici putut-au pre amori vrodinioară?” Remarcăm faptul că Amoriul a devenit amoriu: zeul a fost identificat cu simțirea lui, mitul cu
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]