KorAP: Find »[drukola/base=turcesc & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...189 190 191 ...213 >

5,306 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628

că atacul cavaleriei Împinsese spahii Înapoi, la pod, și zdrobise două din cele cinci regimente de ieniceri. Lupta se echilibrase. Pedestrimea lupta bine. Răzeșii țineau În piept un front de peste zece mii de ieniceri. Dar, deodată, ceva se Întâmplă. Din spatele liniilor turcești se auzi un vuiet care se transformă Într-o serie de bubuituri. - Artileria... spuse Ștefan. Au reușit să stabilizeze tunurile. Dar nu știu unde să tragă. - Răspundem cu artileria? Întrebă comisul Groza care se afla, cu ultimele rezerve de două mii de călăreți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
noroiul Vasluiului. Venise amiaza. Iar puterea lui Soliman creștea. Poate speraseră prea mult. Poate crezuseră cu prea multă disperare În Mântuitor și În voința lor de a opri fiara. Dar fiara nu putea fi oprită. Uriașul animal care era urdia turcească se târa, tot mai aproape, prin mocirle. Cețuri străvezii mai pluteau doar deasupra văilor din stânga Bârladului. - Declanșați atacul fals din stânga! porunci voievodul. Retragere pe dreapta cu călărimile care ne-au rămas! Căpitanii să vină În fața mea! Pârcălabul Vlaicu să scoată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
Retragerea era imposibilă. Și atunci, Într-un moment În care nimeni nu se mai aștepta, izbucni artileria. Tunurile moldovene de pe dealuri, ascunse până atunci În păduri, bubuiră unul după altul. Ghiulelele căzură asupra regimentelor de ieniceri și spahii. În avangarda turcească se iscă panica. Ienicerii Își căutau ieșirea din noroaie. Dar nu mai exista nici o ieșire. Ienicerii fugari fură Întâmpinați de săbiile răzeșilor și spintecați. În spatele fugarilor, artileria continua să mențină grosul armatei otomane sub asediu. În zona centrală, garda lui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
de oameni galopând spre garda de aproape cinci mii de luptători a lui Soliman, și nu Înțelegea logica. Nici un manual de strategie nu indica o asemenea manevră, În toiul unei bătălii imense. În stânga lui, În mocirlele de la Trei Ape, rândurile turcești se rupeau În panică. Frontul Semilunei ceda. Trâmbițe sunau regruparea, dar nici un oștean turc prins Între aripile atacului moldovean nu mai respecta ordinul. Mișcarea, acolo, devenea haotică. Era vorba doar de supraviețuire. În fața lui Alexandru, Însă, se desfășura unul din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
episoadele cele mai spectaculoase ale confruntării. Flancul drept al Apărătorilor formase o linie de arcași, iar centrul fu ocupat de lăncieri. La două sute de pași de garda lui Soliman, oștenii mantiilor albe declanșară atacul cu săgeți, după care primele rânduri turcești fură zdrobite de aruncătorii de lănci. La un semnal al cornului de zimbru, pe ambele aripi intrară În acțiune măciucașii de Dorohoi, care Împinseră garda Înapoi. Prima șarjă la sabie fu una falsă, care prinse În capcană peste cinci sute

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
prinse În capcană peste cinci sute de războinici turci. Între Gâlcă și Pietro se afla o sârmă subțire de oțel, invizibilă de la distanță, care tăie picioarele cailor. Adevărata șarjă porni pe trei direcții. Voievodul, cu Oană În dreapta, izbiră centrul gărzii turcești. Pietro și Gâlcă se năpustiră pe flancuri. În același timp, cornul transmise semnalul Pedestrimea e chemată În spatele voievodului! O parte din răzeșii care blocau retragerea grosului oștirii din mlaștini se regrupară pe linia deschisă de atacul Apărătorilor. Atunci, Alexandru Înțelese

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
urmele spahiilor fugari. Călăreții de Vrancea Începură o Învăluire largă, care tăia drumul unui grup masiv, de peste cinci mii de fugari călări. Răzeșimile se Întoarseră și ele, fugind printre miile de trupuri fără viață din jurul podului, ca să oprească gloatele pedestrimii turcești, care Își arunca armele, cerând Îndurare. - Poruncă pentru Întreaga oștire a Moldovei! spuse Ștefan, făcând curierilor semn de apropiere și privind debandada de pe câmpul de luptă. Cu ultima sforțare, corpurile de cavalerie și de pedestrime, atac concentrat asupra lui Soliman

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
o clipă de glorie, așa cum simțiți cu toții acum! Dar numai o clipă! Nori negri se adună deja deasupra Moldovei și, dacă nu În acest an, atunci În următorul, vor Încerca să ne acopere! În iarna În care noi opream urdia turcească, lovituri crunte erau date aliaților noștri. Principatul de Mangop, din sud-vestul Crimeii, a fost atacat și cucerit de un corp de ieniceri conduși de Ahmed Pașa. Această lovitură a fost Îndreptată asupra noastră, fiindcă Doamna țării reprezintă acest principat. N-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
Înalta Poartă. - Bine, vitejilor. Mi-ați adus vești pe care le vom analiza cât mai repede. - Ar mai fi ceva, măria ta... spuse Neculai. - Ascult. - Cred că e o trădare În apropierea măriei tale... Cei de la masă tresăriră, Încordați. - Spionajul turcesc află pe dată hotărârile luate În Sfatul domnesc. Acu aflarăm că aveau și planurile bătăliei de la Vaslui. Dacă nu schimba căpitanul Oană totul În ultima clipă, lupta ar fi fost a lor. - Planurile bătăliei? exclamă voievodul. Există o scurgere de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
Nici o grupare de războinici mongoli nu mai putea amenința marele imperiu. Dar alianțele lui Mahomed al II-lea cu anumite forțe ale Asiei puteau deveni oricând o problemă. Hanatul Crimeii, chiar și Îndepărtat, putea deveni o problemă dacă aduna armatele turcești și cele ale Hoardei de Aur. Iar Oan-san avea să traverseze toate aceste teritorii frământate. Maestrul Shan Bao Îi mai amintise că nu doar teritoriile, ci chiar Drumul Mătăsii era o primejdie perpetuă. În multe regiuni, el nu mai era

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
Își reluaseră existența de secole, În respectul Yassei, legea lui Gingis han. Erau venerați, cu toții, pentru faptele lor de vitejie. Trecuse iarna și apoi trecuse primăvara, iar zările stepei rămâneau pustii. Amir Începea să Înțeleagă că departe, În palatele capitalei turcești, cineva Încercase și reușise Îndepărtarea lui. Putea fi o măsură definitivă sau temporară, acest lucru era mai puțin important. Dar devenea tot mai limpede că, dacă nici un lucru misterios nu intervenea, șederea lui și a războinicilor În iurtele de pe valea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
de oșteni. La Începutul lui iunie pornise peste Marea Neagră, dar se Îndreptase spre cetatea genoveză Caffa. În timpul asediului avusese noi crize de podagră și se Întorsese la Istanbul, lăsând conducerea armatei lui Ahmed Pașa. Caffa căzuse. Marea Neagră devenise un lac turcesc. Dar sultanul anulase campania Împotriva Moldovei. Voia s-o conducă el Însuși și să zdrobească definitiv acest obstacol care Îi oprise prea multă vreme intrarea În Europa. În toate aceste evenimente Amir nu reușise să găsească motivul pentru care era

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
aproape de catedrala Sfânta Sofia. Dar nu veți rămâne la bord, ci veți Închiria camere la cinci hanuri diferite. Veți pierde legătura Între voi, dar fiecare va avea misiunea lui și omul lui de legătură. Chiar dacă ați fi prinși de serviciile turcești de informații, n-ați putea spune nimic despre ceilalți. Toate detaliile misiunii vă vor fi explicate pe drum. În caz de urgență, aveți procedura de Întâlnire rapidă cu două variante de evadare: pe mare și pe uscat. Procedura e simplă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
bordul lor un grup de opt ieniceri. Căpitanul Morovan Îi primi și le arătă hârtiile conform cărora corabia transporta mărfuri din Europa spre țărmul Trebizondei. Transportul nu avea nimic ieșit din comun, fiindcă Genova Întreținea relații comerciale cu toate cetățile turcești de la Marea Neagră și adeseori navele ei ancorau la Istanbul. Cei opt inspectară puntea, coborâră În cală, verificară cabinele și apoi reveniră. Morovan vorbea perfect limba turcă, și deprinsese obiceiul de a-i flata pe reprezentanții Imperiului Otoman, ceea ce conta mult

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
a ucide pe oricine vă amenință. Au sosit aici cu două luni Înaintea voastră și până acum n-au făcut nimic altceva decât să vă aștepte. Supravegherea lor de către forțele dușmane a Încetat. Imediat ce ați făcut primul pas pe cheiul turcesc, intrați sub protecția lor. Alexandru zâmbi. Umbra tatălui său Îl urmărea pretutindeni. Avusese Îngeri păzitori la Veneția. Iată că-i avea și la Istanbul. Cu toate astea, Îi chinuise luni Întregi cu antrenamentele. Voise ca totul să fie perfect. Și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
spre moșia Brăneștilor. Căpitanul Oană socotise că, dacă e vreo primejdie, aceea stă asupra voievodului. Cetatea Albă i se părea mult prea aproape de puterea otomană, căci țărmul dobrogean al Dunării se afla sub controlul Istanbulului. Știa, Însă, că nici o armată turcească sau tătară nu se afla pe malul celălalt. Era iarnă, iar trupele sultanului se aflau În garnizoana de la Adrianopole și În cea de la Nicopole, ambele suficient de Îndepărtate de țărmul moldovean. Ștefan socotise că deplasarea tuturor Apărătorilor era o măsură

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
aproape două săptămâni, trei dintre cei doisprezece fuseseră retrași. Unul fusese suprins În palatul Topkapî, imobilizat de gărzile sultanului, dar salvat de Îngerul păzitor, Îmbrăcat În ienicer. Ceilalți doi fuseseră arestați, independent unul de celălalt, În cartiere diferite ale capitalei turcești. Unul putuse fi salvat de Înger, căci nu era escortat decât de patru spahii. Celălalt fusese dus la Închisoarea Edikule, pentru interogatoriu. Oană ordonase, prin mesaje pe calea săgeții, eliberarea lui, În timpul nopții, de către un grup de șase Îngeri. Altminteri

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
o simțise din prima clipă. Omul intră În palat, iar desenul dispăru, făcut sul, În mâneca bufantă a costumului genovez. Cerșetorul rămânea nemișcat, fără a privi pe nimeni. Nu, Își spuse Alexandru, era imposibil să fie un agent al serviciilor turcești. Nimeni nu și-ar putea juca rolul atât de bine. Ar trebui, cel puțin, să privească ce se Întâmplă În jur. Ori, cerșetorul nu privea nimic. Poate era chiar orb. Umerii Îi erau lăsați În față, pieptul scobit. Fără Îndoială

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
ucis pe toți. Sau, dacă vreunul ar fi scăpat, ar fi fost strivit de sutele de ieniceri care Îi Încercuiseră. Vornicul Isaia se retrase În pridvorul casei. Deasupra lui, pe scări, apărură doi oameni necunoscuți. Unul din ei avea trăsături turcești, era Îmbrăcat În uniformă de spahiu și părea a fi comandantul trupelor. Celălalt era tătar și purta o mantie roșie. Lui Oană i se păru că Îl văzuse cândva, dar nu-și putea aminti unde și când. - Căpitane Oană! spuse

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
ca să se asigure că nu e văzut de spahii care țineau sub Încercuire conacul. Apărătorii conduși de Lacrămă se ascunseră În spatele unei ridicături de pământ și culcară caii. Ceilalți porniră mai departe, spre voievod. Tropotele lor fură auzite de iscoadele turcești, care făcură semn comandantului că Apărătorii au părăsit moșia Brăneștilor. - Și acum, căpitane, spuse spahiul, coborând treptele pridvorului, ne vei Însoți Într-un loc În care vom avea multe de discutat... Avem drum lung de făcut. - Ai promis că mi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
posibil ca voievodul să fi alertat trupele aflate la nord și cele de la hotare. Încă din acea noapte, sudul Moldovei avea să fie un loc din care putea fi lansat un atac devastator asupra malului dobrogean și chiar asupra cetăților turcești Nicopole și Vidin. Așa făcuse, cu aproape cincisprezece ani mai devreme, Vlad Dracula. Așa ar putea face, acum, Ștefan. De aceea, nu mai era nici o clipă de pierdut. Cei trei sute de spahii care Însoțeau muribundul se aflau deja la mijlocul fluviului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
Aflaseră deja ce se Întâmplase, dar totul se vedea altfel din perspectiva domnitorului. Observaseră prezența Erinei, iar asta Îi tulbura și mai mult. - Ieri, În jurul prânzului, căpitanul Oană a căzut răpus de săgeți. A fost o ambuscadă a forțelor aliate turcești și tătare. Nu știm dacă se mai află În viață sau nu. Arcașul Simion l-a văzut căzând, cu săgeți În umeri, brațe și picioare și tăiat de un iatagan Într-un moment În care nu se mai putea apăra

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
că trebuie să plecăm și ne acordă o escortă italiană. Aceasta e procedura de evadare În condițiile de azi. Pe scară se auziră pași grăbiți, iar În mijlocul Apărătorilor apăru căpitanul Morovan. - Ridicăm ancora. Dar, atenție, nu avem permisiunea autorităților vamale turcești. Obținerea ei poate dura cîteva ore sau o zi, două. Nu avem acest timp. În cazul În care suntem urmăriți și se ajunge la abordaj, am nevoie de ajutorul vostru. - Ce trebuie să facem? Întrebă Gabriel. - Să eliberați puntea prin

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
cei doi, urcând pe punte. - Am nevoie de o distanță de cel mult o mie de pași! spuse arcașul de elită Însărcinat cu trimiterea mesajelor. Nava se Înclină ușor spre stânga, ieșind din linia de blocaj a celor două galere turcești și se apropie de țărm. Triremele Cuceritorilor făcură aceeași manevră. - Trireme la patru sute de pași! strigă marinarul de cart. - Tunuri? Întrebă Gabriel. - Nu se vede nimic! răspunse marinarul. Doar războinici pe punte! - Câți? - Douăzeci În fiecare navă! Cu arcuri și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
În spatele navei, la pupa, privind spre țărm, se afla Pictorul. Chipul lui nu se deslușea bine din cauza distanței și a Înserării care cobora repede, dar luneta rămase fixată asupra lui. „Cine ești?... ” se gândi, fără să vrea, șeful Cuceritorilor. * - Galerele turcești intră În viraj la tribord și Încarcă tunurile! anunță marinarul de cart. - Douăzeci de grade vest, velele superioare pe vânt, viteză maximă! ordonă Morovan. Cu toate cele trei catarge ridicate și toate pânzele umflate de vânt, fregata moldoveană despica valurile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]