5,010 matches
-
spune deja totul. Ea lasă bucuroasă în voia băiatului "susul sacului", adică mângâierea sânilor. În Vendée, "mozolelile"* consumate îndărătul unor umbrele mari de culoare violet sunt cât se poate de firești. "Închipuiți-vă, scrie doctorul Marcel Baudoin care analiza cu uimire, la sfârșitul secolului, aceste practici amoroase un călător care se întoarce, către ceasurile șapte seara, în luna lui gustar, de la cursele de la Challans [...]. În cale întâlnește vorba cântecului pe toate cărările, pe marginea taluzurilor, imense umbrele violet", cu mânerul înfipt
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
petrecându-și ore întregi alături de ei pe veranda casei, făcând planuri de viitor"23. Când întunecimea prielnică a nopții le ferește de privirile părinților, ele primesc "sărutări și îmbrățișări pe care le întorc însutit"24. Aceste obiceiuri îl umpleau de uimire pe călătorul francez al perioadei respective. Chiar și noi putem fi surprinși astăzi, având în vedere că ele sunt contrare unora dintre concepțiile noastre apriorice: noi, latinii, îi percepem adesea pe anglo-saxoni ca fiind pudici, dacă nu chiar pudibonzi. Nu
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
Molcolm X, care se pare că și constituie subiectul filmului lui Lee. Într-adevăr, viziunea lui DRT abundă de preceptele naționaliste ale lui Molcolm X afirmînd astfel anumite poziții politice moderne. Unul dintre filosofii de la colț de stradă își exprimă uimirea și mîhnirea că băcanul corean poate transforma o clădire din scîndură într-o afacere prosperă, în timp ce negrii nu sînt în stare să facă acest lucru. Aceasta este, cu siguranță, o trimitere la opiniile lui Malcolm X cu privire la autosuficiența negrilor și
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
în National Catholic Reporter: "Un consilier stagiar ce stătea în unul din dormitoarele colegului nostru mi-a spus că studenții au urmărit războiul în direct difuzat de CNN și au pus pariuri ca și cum ar fi urmărit un meci de fotbal. Uimire nu prea mare. Asocierile făcute cu războiul au început să fie tot mai dese. Cu cîteva săptămîni în urmă, imaginea cea mai deconcertantă de la televiziune a fost cea a secretarului Apărării, Dick Cheney, care își încuraja trupele insuflîndu-le o frenezie
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
elefant, urmată de amintirea câinelui călcat de o mașină, a umilințelor de la școală, bătaia încasată de la profesori odioși și vendetele dezgustătoare ale colegilor mai mari. Conștiința sexuală conturează dorințe și asociază spontan frumusețea funcției erotice însă, în același cod al uimirii, secretului și vinovăției, copilul se simte izolat în intuițiile sale. O întâlnire interesantă, în acest sens, este cea cu verișoara sa Agnes - deși puțin exploatată narativ, prezența acesteia împrumută aerul primei iubiri. Mutarea în Cape Town implică schimbări semnificative, o școală
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
în vedere bizara plăcere implicată. Fotografii de secol XIX, înfățișând copii și tineri palizi, cu priviri fixe, având în spatele picioarelor, abia vizibil, suportul ce-i susține drepți și nemișcați, sunt supuse interogației "este sau nu este post-mortem". Comentariile aferente, de la uimire la oroare, sunt relevante pentru modul în care acest obicei este perceput astăzi de publicul larg. Ultimele mențiuni legate de acestă practică apar în revistele de specialitate în anii 1890, în timp ce reclamele din presă dispar complet. Cu siguranță, serviciul era
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
bună; peste tot masele laice se prezintă entuziaste în jurul conducătorilor pentru a le aduce omagii. Mass-media a făcut din noi participanții și contemporanii tuturor nebuniilor de pe această planetă, ai tuturor admirațiilor și îngenuncherilor extaziate. Nu mai există exotismul idolatriei, nici uimire în fața succesiunii evenimentelor. Un popor trece cu viteză supersonică de la eliberare entuziastă la supunere necondiționată. Structura sa diluată se schimbă în structură concentrată în jurul unui ins. Rari sînt cei care rezistă sau măcar își dau seama de ce se întîmplă. Ca și cum
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
energia pe care i-o mai lăsase boala. O mărturisește într-o scrisoare adresată lui Zweig, datînd din 1930: "Știu prea puțin despre voința de putere a oamenilor pentru că în mare măsură am trăit ca teoretician. Mă încearcă o permanentă uimire în fața vîltorilor acestor ultimi ani, care m-au antrenat atît de departe în actual, în contemporaneitate". Eu însumi, m-aș mai fi legat de această scriere? M-aș mai fi întrebat de ce Freud și-a consacrat ultimii ani ai psihologiei
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
unui vocabular având conotații științifice sau tehnice, ele evocă teme și noțiuni în relație cu eventualele prelungiri politice, ba chiar teologice, ale realității cunoscute. 1.2. Scopurile Unul dintre scopurile SF-ului este de a crea o senzație amestecată, de uimire și teamă în fața vremurilor viitoare sau a universurilor posibile și străine: sense of wonder 4. Acesta din urmă se naște, urmând exemplul științei și al filosofiei după Aristotel, din mirarea care subjugă imaginația împingând-o spre admirație. Celălalt scop al
by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
autori, sfârșește prin crearea unui domeniu cvasi-autonom32 proprie dezvoltării unui imaginar original. Aceste reviste vizează și un nou public mai puțin cultivat, ale cărui așteptări înclină mai puțin spre calitatea literară decât spre dorința de a trăi acea senzație de uimire, prezentă în ideile științifice uneori bizare, dar care îi fac să viseze, și în magia cuvintelor împrumutate dintr-o știință aflată în metamorfoză rapidă, care servește drept garanție imaginarului. Sunt înfățișate cuceriri galactice, realizate grație armelor terifiante, întâlniri cu diferite
by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
sau așa-zisele științe exacte, "dure". Cu toate acestea, textele recente revin asupra acestor presupoziții și încearcă să integreze literar diferitele tipuri de speculație, prezentându-le la modul cel mai poetic cu putință și fără să piardă necesara senzație de uimire. 7.2. Către o nouă ficțiune speculativă pe bază de hard science Hard science este percepută, în zilele noastre, ca o noțiune critică desemnând romanele în care intrigile mizează pe o puternică plauzibilitate științifică și sunt deci destul de apropiate de
by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
precum electronica, genetica și informatica de intrigi extrem de imaginative. S-ar părea chiar că, în aceste cazuri, proximitatea cunoștințelor închipuite și a celor reale, departe de a fi un obstacol, se dovedește un mijloc eficace de provocare a senzației de uimire. Să luăm drept exemple două texte de autori anglo-saxoni: trilogia lui Kim Stanley Robinson despre Marte și Darwin's Radio ⁄ Scara lui Darwin de Greg Bear. • Kim Stanley Robinson și Marte roșu Din numărul mare de romane "marțiene" ale ultimilor
by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
le permite punctelor de vedere și tonalităților să varieze, trecând, de pildă, de la ironie la descrieri lirice. Personajele nu mai sunt simple instrumente narative, inspirate dintr-un stoc de clișee, asemenea eroului ale cărui încercări glorifică valorile ideologice și provoacă uimirea cititorului. De data aceasta personajele sunt cele care posedă o psihologie proprie și a căror inserție în povestire permite dezvoltarea unei subiectivități. Ceea ce autorizează explorarea stărilor de conștiință, a reacțiilor la schimbările mediului sau a interacțiunii cu "ceilalți". Și oferă
by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
și simplu că folosește știința, îi reproșa lui H. G. Wells că "inventează știința" pe care acesta din urmă o utiliza în romanele sale. De fapt, pe Wells îl interesau consecințele posibile ale teoriilor epocii sale asupra viitorului omenirii, și nu uimirea în fața reușitelor tehnologiei. Inventând mașina de călătorit în timp, trebuie spus că ea seamănă cu o simplă bicicletă, de care însă el se slujește pentru a prelungi în imaginarul social ipotezele darwiniene, așa cum le interpreta Spencer, sub forma "darwinismului social
by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
oaze portabile. De unde provin minele de carne? Ce caută nomazii? Ce călătorii sunt evitate? Ce se întâmplă când animalele-munți se pun în mișcare? Iată câteva elemente pornind de la care se construiește narațiunea, permițându-i cititorului să ezite între siderare și uimire. Legătura cu Lewis Carroll este și mai vizibilă în Portrait du diable en chapeau melon / Moartea cu melon (1982)152. Niște copii au fost abandonați într-o creșă, în grija doicilor cibernetice, care nu-și dau seama că aceștia au
by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
SF-ul este un material privilegiat, prins în mrejele unei fantasmagorii personale. Textele lui Brussolo cer un flux torențial. Îl pot transporta pe cititor numai într-o acumulare nebunească de imagini, aproape de la un inconștient la altul, în abisuri de uimire sau de perplexitate. Din lectura celor patru universuri, cele ale lui Philip K. Dick, Ursula K. Le Guin, Elisabeth Vonarburg și Serge Brussolo, am putut observa că SF-ul este departe de a fi monolitic, iar domeniul lui acoperă multiple
by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
texte, cititorul e în postura spectatorului de "docuficțiuni". Nu este antrenat departe de iluzia referențială, dar savurează opera imaginarului. Cele două aspecte se nutresc reciproc din diferențele lor, totul conducând la crearea sensului și, dacă narațiunea este bine condusă, la uimirea admirativă. Pe măsură ce obiectele și proiectele SF-ului, născute din primele două revoluții industriale, se banalizau devenind obiecte obișnuite este cazul roboților, al grefelor, al biocipurilor, al web-ului; și pe măsură ce se punea sub semnul întrebării însăși ideologia progresului și se
by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
Continuă să urle: Nu se mai bea nici la biroooouri... nici la cabiiiine... nici pe scenăăăă... (apoi încet, dar încet de tot, dădu un ordin scurt și neclar)... Bagă mîna în coșul de hîrtii!... (președintele sindicatului execută porunca și, cu uimire, scoase de-acolo o sticlă de votcă "Stolicinaia")... așa, tovarășe, musai să executăm dispoziția partidului și-a guvernului!... (iarăși, încet)... desfă dopu'! (liderul sindical se execută, cu oarecare voioșie, chiar)... cum ziceam (tare) s-au dus vremurile de chefuri continue
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
Palestinei, care, fiind investit de un înalt grad militar și ilustru, datorită originilor sale nobile și bogățiilor sale, a fost decapitat pentru că l-a mărturisit pe Cristos. Cazul este cu atât mai surprinzător cu cât însuși K. Baus constată cu uimire cum istoricul cezareean vorbește despre o perioadă în care toate Bisericile petreceau în pace și, în același timp, un creștin (nu este singurul caz!) este judecat pentru un simplu denunț și, mai mult chiar, trimis la moarte datorită fidelității sale
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
arătat în Gallia când i-a fost conferit numele de Augustus. De data aceasta, însă, trist și având capul și cornul abundenței acoperite cu un văl, i-a trecut prin cort și a dispărut. Pentru moment a rămas încremenit de uimire, dar îndată învingând orice teamă, a încredințat cele viitoare hotărârilor cerești (...). Și când a ieșit din cort, a văzut o dâră de lumină care, asemenea unei făclii aprinse, a căzut din cer brăzdând văzduhul și dispărând în beznă. Această lumină
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
cuvânt, ca și când acuma ar fi trebuit să mărturisească taina pereților ăstora: - Domnule general, zice, vreți să știți cum se face că eu cunosc fiecare carte? Asta sigur că pot să v-o spun: pentru că eu nu citesc nici una!. De unde și uimirea generalului, pus În fața acestui bibliotecar special, care veghează cu grijă să nu citească nimic, nu din incultură, ci dimpotrivă, pentru a-și cunoaște mai bine cărțile: Știi, asta aproape m-a dat gata! Dar când a văzut cât eram de
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
schimburi pe care circulația ei le suscită. Să fii atent la aceste schimburi Înseamnă așadar să ai acces la ea, dacă nu să o și citești. Baskerville a reușit să cunoască conținutul cărții tocmai datorită schimburilor de acest fel. În fața uimirii admirative a lui Jorge („Cam așa”), care Îl Întreabă cum a putut să reconstituie un text care nu a avut cum să-i treacă vreodată prin mâini, Baskerville Îi explică că s-a inspirat din cercetările Întreprinse de Venanzio, călugărul
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
despre o carte fără să o cunoști, cea asupra căreia o să revenim, și cea care Îți permite să vorbești despre o carte luându-te după ce zic ceilalți. Un pic surprins totuși de metoda critică a prietenului său, Lucien Îi Împărtășește uimirea: „- Dar, Dumnezeule! Și critica, sfânta critică! Ea unde rămâne? Întrebă Lucien Îndopat cu Învățătura cenaclului. - Dragul meu, răspunse Lousteau, uite ce e: critica e o perie prea aspră pentru stofele ușoare. Dar să lăsăm acum meseria. Vezi semnul ăsta? Îl
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
41, autoarea deschide porțile interiorului, comunicând cu lumea, prin prisma sufletului: "Am început, prin a încerca să mă exprim și am sfârșit, prin a mă lăsa, de mine însămi, exprimată. Ați văzut, vreodată, ochii unui copil bolnav? Gravitatea, tristețea, nemărginita uimire, în fața durerii, care se citește acolo? Asta este ceea ce am vrut, întotdeauna, să exprim în poezie"42. Noua realitate redevine o realitate interioară, învelită, conceptual, în idee, dar conținând, în profunzime, suflet. Paralizia aproape completă a sensibilității, pe care o
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
fără excese, rareori poeta punând preț pe imaginea izolată"117. Pe măsura apropierii de cea de-a doua perioadă a operei sale, se resimt teme precum moartea, sfârșitul, singurătatea, degradarea relației cu ceilalți devenind tot mai acută, autoarea trăind sentimental uimirii, într-o neînțeleasă trecere a timpului. Exuberanța și extazul primelor volume sunt înlocuite de un romantism diafan, uneori aproape blestemat: În concepția Anei Blandiana, talentul este înnăscut și stigmatizat să moștenească și să poarte ca lauri "vina" creației ce zăcea
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]