12,807 matches
-
același vis. Mă visez copil În toate anotimpurile: primăvara, când dădea colțul iebii alergam ca un mielușel pe câmpie. Simțeam acea libertate neștirbită, fără lipsuri, aveam zborul neîntrerupt. În casa noastră parcă totul sporea: pâinea creștea cât copaia, până și vaca dădea lapte mai mult și curat, oile pășteau liniștite iarbă grasă, brânza ieșea mai bună, ograda era plină de păsări, grădina noastră de legume râdea În soare, iubirea intra pe ușă, pe geam, ca un parfum. Vara, abia așteptam vacanța
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
gargară cu apă și sare și ne punea comprese cu spirt În jurul gâtului. Dacă ni se infectau amigdalele, le badijona cu albastru de metil. A doua zi nu mai aveam aproape nimic. Mâncam ușor vreo două zile; brânza de vaci, supă de găină, pâine prăjită și ceaiuri din plante medicinale. Când eram deocheați, ne Închina - nu ardea tăciuni cum mai auzisem prin alte părți - ne mângâia pe frunte și ne spunea de deochi, un descântec pe care l-a „furat
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
noastră a pus totul pe hârtie ce trebuie să facem. Întâi să consolidăm casa, s-o tencuim, să-i dăm o față arătoasă, să zugrăvim Înăuntru, apoi să mărim bucătăria, să facem o baie, să construim un grajd nou pentru vacă și oi, un beci, garaj. Bineînțeles că s-au gândit să cumpărăm și mobilă nouă. Noroc cu conducta de apă existentă pe stradă că nu a fost greu de aprobat de la primărie racordul În curte dar a trebuit să cumpărăm
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
este bucuroasă când vin cu toții În vacanțe; i se umple bătătura și sufletul de bucurie. Nu știe cum să le mai stea În față. Este o bună gospodină și toate preparatele ei sunt eco, făcute din producție proprie: crește oi, vaci, păsări, porci, ca tot omul gospodar care sfințește locul pe unde calcă. Nu duce lipsă de nimic și copiii când pleacă de la ea, pleacă Încărcați, cu de toate. Numai că, de vreo câțiva ani, de atâta speteală, o doare mijlocul
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
să Înțelegi mai bine? Este ca și când, matale, din operația asta pe care ți-o fac nu mai poți să mergi niciodată și stai la pat. Și, pentru că tata nu o să mai poată face față la atâtea treburi gospodărești, o să vindeți vacile, oile, porcii, nu o să mai puteți crește păsări sau să cultivați În grădină mai nimic. Se duce de râpă, gospodăria. - Aoleo, maică, păi, dacă este așa, nu mă mai operez! - Stai liniștită, mamă, că ești pe mâini bune. Eu te
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
în tigaie? Papa puilor duc în valea socilor. Ferice de gangur, că șede într-un vârf de soc Și se roagă rugului Și se-nchină cucului; Nici pentru mine, Nici pentru tine; Ci pentru budihacea de la groapă, Să-i dai vacă de vacă Și doi boi să tacă. Ba îl petreceam până la biserică și apoi veneam acasă cu sânul încărcat de covrigi, mere turture, nuci poleite, roșcove și smochine din pomul mortului, de se încrucea tata și mama când mă vedeau
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
Papa puilor duc în valea socilor. Ferice de gangur, că șede într-un vârf de soc Și se roagă rugului Și se-nchină cucului; Nici pentru mine, Nici pentru tine; Ci pentru budihacea de la groapă, Să-i dai vacă de vacă Și doi boi să tacă. Ba îl petreceam până la biserică și apoi veneam acasă cu sânul încărcat de covrigi, mere turture, nuci poleite, roșcove și smochine din pomul mortului, de se încrucea tata și mama când mă vedeau cu dânsele
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
Muma-pădurii", o femeie urâtă, cu dinți mari, despletită și îmbrăcată rău, o femeie naltă, uscăcioasă și urâtă etc. Uneori ea ne este prezentată ca fiind înarmată cu o coasă sau cu o seceră, unelte cu care ucide oamenii sau animalele (vaci, găini și altele). Există, de altfel, o anumită "specializare" în această privință: femeia care-i omoară pe oameni nu se ocupă și de suprimarea animalelor. Ca și cum în credințele populare s-ar fi făcut o distincție netă între epidemii și epizootii
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
căci "Holera la el sărea, / Oasele i le-ntindea/ Și pe Vîlcu-l cuprindea,/ Buze pe buze-i lipea,/ Zilele i le sorbea"... Izbucnind holera, oamenii obișnuiau, în județul Dolj, să caute doi boi negri, fătați într-o sâmbătă de aceeași vacă, pe care-i înjugau la o tânjală, cu care doi-trei gospodari dădeau, într-o zi de sâmbătă, ocol satului bântuit de molimă, "cu credința că, astfel făcând, holera fuge din sat în alte părți"484. Am insistat asupra viziunii folclorice
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
sunt foarte aproape de cele ale nostre, atât de aproape încât, dacă ar fi materiale, le-am putea atinge. O idee ce pe mulți oameni școliți i-ar putea speria ori uimi, Savetei i se pare ceva mai firesc decât dusul vacilor la apă. Un alt mare adevăr care ni se arată aici este acela că legătura de iubire dintre părinți și copii nu are bariere de timp și loc. În spațiul sacru al inimii totul se dilată, orice restricție dispare, iar
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
l-am găsit nici noi. Nu era nicăieri. Mămaia era la fel de frumoasă, înțeleaptă și dulce, doar că tăcea mai mult. Căzuse frunza de pe vie. Era răcoare afară, iar noi dădeam la vite și tocmeam gardul. În sat lătrau câinii, iar vacile noastre care erau acasă fiindcă în ziua aia nu le dădusem la cireadă, erau agitate. Stăteau să fete, trebuiau duse la apă și ne spuneau asta. Cocoșul anunța vizite, cânta pe pragul de la bucătăria de vară, iar câteva gâini fugeau
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
dus, ducă-s-ar din satul ăsta, îmi șopti de după gard Areta lu’ nea Miluță, cea despre care la o nuntă a râs tot satul când a auzit ce îi cântă Mariana. La vecina mea săraca De trei zile rage vaca Nimulsă și nemâncată Da’ vecina mea-i rujată. Stau găinile în poiată Iar ea pe pat cocoțată și-i grădina nelucrată Da’ cucoana soț își cată. A plecat în miez de noapte, ca o hoață. Di n-ar mai rămâne
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
cotul tașca petrecută pe umăr, în care Fernande îi pusese masa de prânz. Și de fiecare dată se gândea cu amărăciune la mâncarea dinăuntru: între feliile de pâine neagră, în loc de omleta pregătită cum îi plăcea lui, sau de carnea de vacă prăjită în ulei, nu avea decât o bucată de brânză. Drumul la atelier nu-i păruse niciodată atât de lung. Îmbătrânea. La patruzeci de ani, chiar când ai rămas slab cât un țâr, nu mai ai putere ca altădată. De câte ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
copac al copilăriei mele a rămas acolo, în Frența, și fiecare fulg a devenit omăt acolo, și fiecare stea străluceste magnific doar acolo, deasupra streașinii casei mele. În nopțile mele de singurăte, cobor tăcută cu mieii la păscut sau cu vacile la adăpat, acolo în Frența. Oamenii s-au stins și locurile sau schimbat mult, dar sufletul meu nu-și găsește mậngậiere decật prin tufișuri de mure, de coacăze sau alune, de măceși sălbatici, de anini plậngậnd peste izvoare numai de
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
pentru mine un adevărat Paradis. Mă îndreptam către ea cu bucuria de a-mi umple sufletul de lumină și taină și reveneam cu plenitudinea întậlnirii cu minunata mea Frență. Lecțiile mi le făceam acolo în cậmp, la iarbă verde, alături de vacile sau oile care pășteau liniștite primprejur. Înmuiam ușor condeiul în călimara cu cerneală și urmăream cu precizie matematică liniile oblice, subțiind sau îngroșậnd pậntecele slovelor, caligrafiind citeț și ordonat. Eram concomitent elev și profesor. Da, dintotdeauna mam simțit profesor și
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
noi “va ciripi” și de aceea, am hotărật ca în dimineața următoare să predăm pistoalele la Miliție și am fost evidențiați pentru fapta noastră. Situația tactică cea mai palpitantă am trăit-o odată cu invazia Cehoslovaciei. Eram, ca de obicei, cu vacile la păscut și ne îndepărtasem mult de pe imașul nostru, ajungậnd aproape de hotarele vecine. Un camion militar s-a apropiat de noi, soldați înarmați cu mitraliere au coborật grăbiți, cercetậnd locul. Aveam vreo doisprezece ani, dar politică se făcea cu prisosință
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
în cauză fiind perfectă. Întocmisem nu numai planul de bătaie, ci și meniul pentru primele două săptămậni, avậnd grijă ca nici o masă să nu se repete; totul, absolut totul era procurat din imediata vecinătate: mazăre, porumb, lapte proaspăt muls de la vacile noastre, apă limpede de izvor, fructe de pădure, bureți din toate speciile, miere de albine, caș de la stậna din vale, biscuiți de la magazinul de sub poalele pădurii și, bineînțeles, ce mai puteam fura noi de peacasă! Comandantul plutonului a privit hậrtia
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
Mă tem că indicatoarele istoriei vor marca în curând speranța zero. Fascismul și comunismul - două uriașe convulsii ale istoriei contemporane. E bine ca surprizele istoriei să le aștepți cu geamantanul pregătit. Dialog româno-rus în Basarabia : „Eu rusește nu știu, dar vaca nu ți-o dau.” Încercăm să ne legitimăm cu ruinele altor vremuri. Creativitatea oamenilor e uneori stimulată de provocările istoriei. Poți înfiera indivizi, nu popoare. Istoria mai pune accentele și la întâmplare. Sârma ghimpată continuă să regleze cotele libertății umane
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
ai neantului. Bărbaților nu le poate distruge apetitul pentru adulter decât vârsta. Întotdeauna trecutul ajunge la mâna prezentului. Uităm prea des că suntem unici, deci irepetabili. Tinerețea are încastrată în ea tezaurul speranței. Cândva, de rușine, românul nu urina în fața vacii. Acum o face pe stradă, sau chiar în direct la televizor. Procesul cu timpul îl pierdem toți. Irevocabil și iremediabil. Conflictul dintre generații mi se pare firesc. Nici vârstele aceluiași om nu pot trăi în armonie. Pe bătrâni timpul nu
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
administrează cu pipeta, nu cu hârdăul. În artă e mai greu decât la spital. Suferi și pentru alții. Scrisul adânc duce spre sensul înalt. Opera mă interesează, nu autorul. Când mănânc brânză, nu țin neapărat să - mi fie prezentată și vaca. Marea creație ține de revelații divine ori de alte conjuncturi cosmice. Arta autentică își găsește întotdeauna piața de desfacere. Dar nu neapărat în același secol. Longevitatea operei de artă este hotărâtă de cromozomii talentului. Dar și de cei ai trudei
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
24 1. Pentru ce nu păzește Cel Atotputernic vremurile de judecată, și de ce nu văd cei ce-L cunosc, zilele Lui de pedeapsă? 2. Sunt unii care mută hotarele, fură turmele, și le pasc; 3. iau măgarul orfanului, iau zălog vaca văduvei; 4. îmbrîncesc din drum pe cei lipsiți, silesc pe toți nenorocitii din țară să se ascundă. 5. Și aceștia, ca măgarii sălbatici din pustie ies dimineața la lucru să caute hrană și în pustie trebuie să caute pîinea pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
5 fălci de vii lucrate la Copou”. Să tragem cu coada ochiului prin inventarul mănăstirii Sfântul Spiridon și vom afla că pe lângă odăjdii, cărți și obiecte bisericești mănăstirea nu-i săracă deloc. Are numai vreo douăsprezece sate, sălașe de țigani, vaci, oi, vii în rândul cărora intră și “patru pogoane și trei hirte la Copou” precum și “2 poloboace vin ot Copou în pivniță la mănăstire”. Întreabă-mă cine nu avea vii în Copou, dragă ieșene. Nu te întreb, fiindcă multă lume
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
ca vai de dânsul. Ocări, și sudălmi, de audze cu urechile. Ș-agiungându la Suceavă, la un sat... au poftit puțintel lapte să mănânci. Iar femeia gazda i-au răspuns că <n-avem lapte să-ți dăm, c-au mâncat Duca-Vodă vacile din țară de-l va mânca viermii iadului cei neadormiți>. Că nu știe femeia acia că este singur Duca-Vodă. Iar Duca-Vodă dacă au audzit că este așe, îndat-au început a suspina și a plânge cu amar”. E drept ce ai
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
fiecare rang al nostru al boierilor, am miluit această sfîntă și nou zidită mănăstire”... Urmează o înșiruire de averi nemăsurate: moșii, sate, mori, pive, “200 de oi, douăzeci de iepe cu armăsari, și un cal pentru călărie, și douăzeci de vaci, și doisprezece boi și douăzeci de vieri, și nouăzeci de mătci cu prisacă...” La acestea se adaugă și o casă cu pivniță din Iași, precum și vii: cinci fălci de vie la Cotnari și două fălci de vie la Iași, la
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
de întâmplări din viața ei de copilă. Și niciodată nu uită s-o vorbească pe maică-sa de rău - că 4 fete a avut și le-a dat la școli mai înalte iar pe dânsa a ținut-o la coada vacii, ca să-i întoarcă cu sapa pământurile de la bietul tata, care a murit îndată după războiul din 1916-1918! Să-i îngrijească de păsări, de animale într-o singură rochițică din stambă pe vară!- Într-un an fusese secetă mare. Nu se
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93050]