6,856 matches
-
Îți mulțumesc, Lil, am șoptit eu, știind că Lily nu avea cum să mă audă. — Ce ai spus, scumpo? a Întrebat mama din spatele meu. — Nu, nimic. Doar că Lily s‑a descurcat foarte, foarte bine. N‑aveam nici cea mai vagă idee la ce să mă aștept, dar arată grozav, nu crezi? A părut a fi o clipă În căutarea celui mai elegant mod de exprimare. — Da, pentru New York, e un apartament grozav. Doar că e greu de imaginat că plătești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Încântătoarea voastră centralistă mi‑a făcut legătura cu tine pentru că lucrezi În departamentul de arhivă. Așa că s‑ar zice că, de fapt, chiar este treaba ta să ții minte fiecare cuvințel. — Ascultă, dacă aș Încerca să găsesc toate articolele după vagile descrieri care mi se fac zilnic, n‑aș mai avea timp de nimic altceva. Zău că trebuie să cauți pe Internet. A mai suspinat de două ori, iar eu am Început să fiu Îngrijorată că o să hiperventileze. Nu, nu, tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
știusem că până la urmă o să coopereze cu mine. — OK, o să transmit asta celorlalți de aici. Mulțumesc foarte mult. Emily a ridicat privirea dintr‑un deviz de cheltuieli și m‑a Întrebat: Nimic nici acolo? — Nimic. N‑am nici cea mai vagă idee despre ce tot vorbește și, se pare, nimeni altcineva În orașul ăsta nu are nici atât. Am vorbit cu câte cineva de la toate ziarele din Manhattan pe care le citește, am căutat pe Internet, am vorbit cu arhivari, cu autori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
terminam de sortat și pus totul În sacoșă, trebuia să mă spăl pe mâini: mirosul persistent al Mirandei Îmi pătrundea prin pori și, măcar că acesta consta dintr‑un amestec de parfum Bulgari și de cremă de față și, uneori, un vag miros de țigară de‑a lui B‑DAD și nu era deloc neplăcut, Îmi producea greață fizică. Accente britanice, parfum Bulgari, eșarfe albe de mătase - toate acestea erau doar câteva din plăcerile simple ale vieții distruse pe veci pentru mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
se hotărâseră să o iubească necondiționat pe femeia care realiza revista asta lună de lună - orchestratoarea unui asemenea mit seducător -, deși ea nu merita o singură secundă de adorație din partea lor? Câte fete ca ea nu aveau nici cea mai vagă idee că obiectul adorației lor era o femeie Însingurată, profund nefericită și adesea plină de cruzime care nu merita nici cea mai infimă frântură din afecțiunea și atenția pe care i‑o acordau? Mi‑a venit să plâng pentru Anita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
dezgustător. Ea a clătinat Încet din cap și părea că se concentrează foarte profund În Încercarea de a‑și aduce aminte cum anume intrase tipul În viața ei. — Dezgustător. Ai dreptate, e absolut dezgustător și n‑am nici cea mai vagă idee ce s‑a Întâmplat. Îmi aduc aminte că tu ai plecat aseară și că eu am rămas să stau de vorbă cu un tip foarte drăguț, care purta un costum - beam Jaeger, n‑aș putea să spun de ce - și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
așa că am intrat rapid În rochie, mi‑am dat cu peria prin păr și m‑am străduit să asociez câteva nume la pozele pe care Emily mi le scosese la imprimantă În cursul zilei. Lily urmărea toate astea cu un vag aer amuzat, dar știam că Își face griji În legătură cu incidentul cu Băiatul Ciudățoi, iar eu mă simțeam teribil de prost pentru că nu mă puteam ocupa imediat de treaba asta. Alex vorbea la telefon cu fratele lui mai mic și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
un veritabil pervers de mâna‑ntâi - a fluierat admirativ În timp ce șoferul Îmi deschidea portiera. — Fă‑i praf pe toți, gagico, a strigat după mine și mi‑a făcut exagerat cu ochiul. Ne vedem diseară târziu. Nu avea nici cea mai vagă idee unde mă duceam, firește, dar era liniștitor faptul că măcar Își Închipuia că o să mă Întorc acasă. Poate n‑o să fie chiar așa de rău, am gândit eu și m‑am lăsat pe spate pe bancheta moale a mașinii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
mare apropiere Între noi. Mi se părea egoist din partea lui să facă asta tocmai acum, când mă apropiam de sfârșitul sentinței mele de un an de la Runway și cu puține zile Înaintea celui mai dificil pas din cariera mea. Orice vagă tendință spre tristețe sau Îngrrijorare care mă Împunsese câteva minute mai devreme a fost brusc Înlocuită de iritare. — Foarte bine, atunci. Hai să „facem o pauză“, am zis eu sarcastic, cu răutate. Un scurt răgaz. Pare o idee strașnică. M
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
asemănătoare, dar mai frumoase. Erau cu toții experți În domeniul lor de activitate, dar Miranda le era superioară de departe. Ea era pe post de consumatoare rezervată, care trece indiferentă de la un obiect la altul fără a manifesta nici cel mai vag interes. Când s‑a hotărât, În sfârșit, ce să aleagă, a arătat În direcția respectivelor obiecte și a comandat (cam ca un arbitru la un concurs de frumusețe canin: „Bob, ea a ales cățelul border collie...“ă, iar redactorii au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
mai mult decât acest singur cuvânt. Pleci la Paris tocmai acum? — Cum adică „tocmai acum“? — Păi, vreau să spun doar că acum nu e cel mai potrivit moment de a o șterge tocmai la Paris, a zis ea În chip vag, și mi‑am dat seama că o adevărată avalanșă de sentiment de vinovăție din partea unei mame evreice e pe punctul de a Începe să alunece binișor spre mine. — De ce anume? Și când anume ar fi momentul potrivit? — Nu te supăra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Polo Sport. Șoldurile i se mișcau firesc În ritmul muzicii, fără a fi nevoit să gândească, așa că am dansat Împreună pe ringul improvizat, iar el mi‑a fredonat ușurel În ureche. Restul Încăperii a devenit nedeslușit - realizam, la modul foarte vag, că mai dansau și alții și pe undeva, că cineva toasta pentru ceva, dar În momentul acela singurul lucru clar și deslușit era Christian. Undeva, În adâncul minții, ceva Îmi reamintea că trupul ăsta lipit de al meu nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
o expresie Încrezută și satisfăcută pe față. — Ei, micuță Andy, te‑am distrat bine astă seară? s‑a blbâit el ușurel din cauza băuturii, și În momentul acela mi s‑a părut absolut adorabil. — A fost bine, desigur. — Doar bine? Am vaga impresie că ai fi dorit să te duc În dormitor la etaj, nu‑i așa, Andy? Toate la timpul lor, dragă prietenă, toate la timpul lor. L‑am plesnit În glumă peste braț. — Nu te flata singur, Christian. Mulțumește părinților
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
bună ziua. — Mamă, vin cu primul avion. Te sun când ajung la aeroportul JFK. Vin acasă. Am Închis telefonul Înainte ca ea să apuce să răspundă și am ridicat privirea spre Miranda, care părea sincer uluită. Am simțit cum un zâmbet vag străbate spre fața mea prin valurile de durere și greață atunci când mi‑am dat seama că o lăsasem, pentru moment, fără grai. Din nefericire, și‑a revenit rapid. Exista posibilitatea foarte vagă să nu mă dea afară dacă mă milogeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
părea sincer uluită. Am simțit cum un zâmbet vag străbate spre fața mea prin valurile de durere și greață atunci când mi‑am dat seama că o lăsasem, pentru moment, fără grai. Din nefericire, și‑a revenit rapid. Exista posibilitatea foarte vagă să nu mă dea afară dacă mă milogeam imediat de ea și Îi explicam și renunțam la atitudinea sfidătoare, dar nu păream În stare să găsesc Înlăuntrul meu cea mai infimă cantitate de autocontrol. — Ahn‑dre‑ah, Îți dai seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
era aproape goală - rămase o clipă pe treapta scării acomodîndu-se cu spațiul și schimbarea de temperatură. În Sala Lumînărilor era mereu frig de la toată ceara de acolo, dar seara era călduroasă. Soarele cobora pe cer, iar el avea un sentiment vag, neplăcut că timpul trecuse - timpul real, adevăratul timp, nu timpul petrecut În fabrică -, iar el Îl pierduse. Tocmai Își lăsase capul În jos și Încerca să-și croiască drum prin curte cînd auzi pe cineva strigîndu-l: „Pearce! Hei, Pearce!“ Ridică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
a avioanelor, șuierul ocazional și vîjÎitul bombelor și rachetelor. Sunetele semănau cu acelea dintr-o seară obișnuită de Guy Fawkes de dinainte de război; mirosurile, totuși, erau altele: nu mirosul acela simplu - se gîndi Kay - de praf de pușcă obișnuit, ci vaga putoare de cauciuc ars de la tunuri și duhoarea șarpnelelor explodate. Străzile erau goale și puțin cețoase. În raiduri ca acestea, Pimlico Îți dădea senzația ciudată de loc bîntuit - senzația că pînă de curînd vibrase de viață care fusese lichidată cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
n-ar fi auzit-o. — E mai la vest de Coram’s Fields și mai la sud, se uită Kay din nou și arătă cu degetul. Acolo-i Portland Place, cred. E prin apropiere. Da, zise Helen, pe un ton vag. — Vezi? Nu te uiți În direcția bună. — Da. Kay o luă de Încheietura mîinii. — Iubito, dar tu nu... — Dumnezeule! exclamă Helen, smulgîndu-și brusc brațul. Chiar trebuie să-mi spui așa? Vorbise aproape șuierător, uitîndu-se prin jur, așa cum o făcuse și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
pe drum. Ultimul lucru pe care și-l dorește este să audă prostiile tale. Ar trebui să-i fii recunoscător că vine să te vadă! Multe surori nu și-ar bate capul, asta-i sigur. N-au nici cea mai vagă idee, zise nevasta lui Leddy, băgîndu-se În discuție. Auzise totul, bineînțeles. Stau aici. Li se aduce masa. Nici nu se gîndesc cum e pentru noi, cei de-afară. Viv făcu un gest, dar nu dori să se angajeze În discuție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
să o stricăm, nu-i așa? Își dădu seama că o ferea de sîngele care ar putea să curgă, și i se făcu din nou frică. Nu Își dădea seama cît sînge va curge - de fapt, avea o idee extrem de vagă despre ce urma să-i facă. Nu-i explicase nimic, și se părea că e prea tîrziu să-l Întrebe acum. Nu dorea să vorbească așa, cu partea de jos a corpului dezvelită și expusă privirii lui, era prea jenată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
om care așteaptă declanșarea unei puști. CÎnd Îi Întîlni privirea, se Îndreptă și ieși pe de-a-ntregul. — Îmi cer scuze. — Nu-i nimic, spuse Viv, Încă jenată puțin. Sper că Încuietoarea nu-i stricată. — Încuietoarea? Întrebă el cu-un aer vag. Privea În dreapta și-n stînga, și Începuse să-și roadă una dintre unghii. Pe degete, observă ea, avea fire de păr scurte, țepoase și brune ca de maimuță. Obrajii Îi erau albaștri - ar fi trebuit să se bărbierească - iar colțurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
aiurea, dar sunetele astea se auzeau aproape neîncetat de șase luni; le distingeai, Își dădu seama Kay, așa cum distingeai uruitul sîngelui În ureche. Omul cu cărămida spuse ceva prea Încet, iar Kay nu Înțelese. Mai bătu o dată În țevi... Apoi, vag și slab, de sub moloz, se auzi un strigăt, ca un mieunat de pisică. Kay mai auzise asemenea sunete Înainte: stăteai cu sufletul la gură și te sleiau mai mult decît imaginea unor membre smulse sau trupuri făcute ciur. O făceau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
mână și Încep să fredonez cântecul nostru preferat. „Lavender’s blue dilly dilly, lavender’s green, When I am King dilly dilly, You shall be Queen.“1 Mamele Îl cântă de secole, și totuși nimeni nu are nici cea mai vagă idee ce Înseamnă. Mamele cântă cântece de leagăn cam cum Își Îndeplinesc Îndatoririle de mame, În general: ceva care se face În mod instinctiv pe bâjbâite, deși scopul acestui ceva pare magic de clar. Simt cum fiecare părticică din Ben
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
Kate Reddy Î: De ce e așa de greu să găsești bărbați sensibili, iubitori și frumoși? R: Pentru că toți au deja iubiți. Ce mai faci? De la: Kate Reddy Către: Debra Richardson Complet nebună. La propriu. Viața trupească e doar o amintire vagă. Acum sunt doar un creier pe băț. Am de susținut o ofertă pentru un client $$$$$$ cu o stagiară paralizată de frică și care crede că Geoffrey Chaucer este un rapper. Plus Emily e bolnavă și Ben aproape a fost decapitat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
că nu-mi stă deloc În fire să mă comport cum m-am comportat aseară și sper că această deviație temporară nu va schimba În vreun fel relația noastră profesională, pe care o prețuiesc foarte mult. Am o amintire destul de vagă a evenimentelor, dar sper că nu am fost o povară prea mare pentru tine când m-ai dus Înapoi În camera de hotel. Desigur, sper că acest lucru nu va afecta În vreun fel relațiile tale cu EMF, pentru care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]