5,630 matches
-
-i nevoie să-mi spui mai mult. A întins mâna către întrerupătorul de lângă tocul ușii și s-a aprins o lumină slabă. Întunericul s-a retras din mijlocul încăperii. De-a lungul pereților se înălțau etajere de lemn, pe care zăceau în umbră suluri de stofă de culori diferite, dar toate închise. Ia spune, ce vrei să vezi aici? a continuat doamna cea prietenoasă. Stofele? Ai mai văzut vreodată atât de multe la un loc? Am văzut la tata în magazin
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
vârful Everest. Ceea tot în Jurnalul științelor și călătoriilor am găsit scris. De fapt, ceea ce fac nu-i propriu-zis o reparație. Primusul nostru nici nu-i cu adevărat stricat. Doar abandonat. Și mi-era prea drag ca să-l las să zacă în părăsire. Plăcerea cea mare pentru mine a fost să-i redau rezervorului de alamă luciul galben de odinioară, așa cum mi-l aminteam de pe vremea când mama îl folosea zilnic pentru gătit. Cu asta am început cu luciul. Rezervorul a
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
de bună seamă eroul filmului, schimbând câteva cuvinte cu camaradul întins alături. Doar două clipe și-a lăsat Ducu privirea în jos către legăturica cu pești, iar când și-a ridicat-o din nou, camaradul de alături al eroului principal zăcea în aceeași poziție, dar mort, cu casca străpunsă de un glonț. Doar capul îi căzuse și fața i se înclinase inexpresivă într-o parte; poate numai cu o ușoară expresie de îngrijorare sau de uimire, încremenită pe figură... Mitraliera aceea
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
pătrunseseră în trup. Sângele nevăzut i se prelingea de bună seamă pe sub postavul uniformei, îmbibându-i cămașa. Ceea ce el nu mai putea să simtă... Ce ieșea oare s-a întrebat Ducu cu sufletul la gură din legăturica cu pești ce zăcea în subterana scaunelor? Ceea ce s-a ivit acolo n-a fost un pește. A fost un rac. Un rac pipernicit pe care l-a văzut târându-se cu cleștii îndreptați către piciorul său desculț. A dat să-și ridice piciorul
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
cu vagoane-cisternă. Roțile scrâșneau prelung-resemnat la trecerea de pe o linie pe alta. Tampoanele se ciocneau între ele cu o forță ascunsă. Garnitura întreagă se cutremura, cisternă după cisternă, până la ultima, departe, către intrarea terenului de fotbal Ileana... Cioburile de geam zăceau împrăștiate în iarbă... Mascat și cu pătratul de metal în creștetul capului, Datcu sărea de pe trambulină, cu mâinile încleștate pe coarnele ghidonului și pentru o clipă rămânea încremenit în aer în timp ce trecea în zbor prin rama înaltă cu geam, izbind
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
vrute și nevrute. N-ai fost niciodată desemnat pentru premiul întâi! Nici vorbă de-așa ceva! Înaintea ei, pe masă, rămăsese deschis un catalog. Mâna doamnei Mușat căuta pe dibuite colțul unei file. Tocmai urma să întoarcă foaia. Sub ochii lui Rareș catalogul zăcea întins cu cele două aripi de carton încremenite în umbra cancelariei... Era oare cel din anul care se încheiase? Sau te pomenești că deja scriseseră catalogul din anul viitor, când nimeni încă nu știa ce avea să se întâmple... Rareș
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
de curând!... Dar pe lângă asta, ele sunt un exemplu negativ, cum spuneam. Și acest lucru noi nu-l putem tolera". Instructorul Cerchez n-avea nicio hârtie pe catedră. Doar o servietă veche, pe jumătate goală, pe care o lăsase să zacă jos pe podium, rezemată de piciorul catedrei. Chiar goală, așa arăta servieta aia. Fleșcăită. "Am să vă dau cuvântul pe rând, iar voi să vă exprimați punctul de vedere." De la catedră, s-a uitat mai întâi într-o parte a
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
proprietatea lor. A fost închiriată. N-a mai rămas aproape nimic din lucrurile lor. Doar etajera, cărțile, inclusiv volumul Șahul miraculos. Partide celebre pe care n-a mai avut cine să-l deschidă, și cutia de șah, în care piesele zac de mult tăcute. Acestea au ajuns acasă la Lucian, iar mobila părinților a aruncat-o fiindcă era veche și uzată, în cea mai mare parte cumpărată la mâna a doua... Lucian nu știe de ce n-a mai trecut s-o
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
interes. Interes, da, dar nu prea mare. Neti... Vrei să ne dăm chiloții jos? Ea se apleca iute și trăgea de chiloți în jos, lăsându-i să cadă în iarbă și, pleoștiți, parcă nu mai erau decât o cârpă albă zăcând la picioarele ei goale. N-avea între picioare decât o cută mică a pielii și nimic mai mult. Dragoș se uită pe fugă în jos la propriul lui trup dezgolit în fața ei. Neti doar surâdea ceva mai larg. Coborâse și
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
poligonul de tir sportiv, în timp ce fetele rămăseseră ceva mai în urmă pe drumul de țară. Dar erau semne că nu numai elevii din clasele superioare făceau trageri acolo, ci și armata. Cuzino văzuse într-o margine de taluz, lăsate să zacă în iarbă, vreo două panouri dreptunghiulare, de carton gros, destinate a servi drept ținte pentru trageri, vopsite în verde închis, militar, cu contururi pictate de siluete umane, ciuruite de gloanțe. Muniție de război! spunea el c-un soi de oroare
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
poligon. Pe cine știe ce câmp nenorocit, plin de smârcuri împuțite. Treceau pe lângă movile vechi de zgură, maronii, aproape conice, brăzdate dinspre vârf către bază de albii miniaturale săpate mărunt, șerpuit prin zgrunțuri de apa ploilor din ultimii ani. Ici și colo zăceau colaci ruginiți de sârmă ghimpată. Și casele din margine tot nu se iviseră. În schimb se auzea deslușit clopotul de la biserica Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril. O mizerie, toată armata asta! trăgea concluzia Cipri, scârbit. Eu unul, dacă pic la
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
edicart.ro www.libhumanitas.ro www.librariaeminescu.ro 1 Ca un amuzament amar, te poți chiar întreba ce s-a ales, peste ani, de acele mici piese de metal numite chei; admițând că metalul lor este indestructibil, ele trebuie că zac și în ziua de astăzi pe undeva (de nu cumva au fost date la topit), în legături de chei, între timp ruginite, agățate în cui, pe tocuri de ușă, undeva prin pivnițe sau prin poduri; astfel că și cheile de la
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
privea, pierdută în durere și în gânduri, un afiș „artistic“. Fusese primul ei orgasm provocat de un bărbat. Mai târziu, într-o stare de leșin abțiguit, se chircise și urinase pe un vraf de cărți de-ale lui Dan, care zăceau într-un colț al încăperii. Când s-a întors pe salteaua țeapănă, s-a ghemuit în poziție fetală, simțind cum moțul lui Dan i se freacă de omoplați și gura lui bine conturată îi mozolește carnea. I-a răspuns cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
numi Gary, Barry, Gerry, Derry și Dave 1 (asta pentru că Dave 2 apare mai târziu). În majoritatea serilor, Carol îi vedea plecând din apartament și, după cinci sau șase ore, când reveneau, făcea din nou prezența. Iar dimineața, pe când Barry zăcea pe canapea, cu brațele grăsulii și pistruiate atârnând de sub pilota de rezervă cu motive florale și cu picioarele gălbui, pline de bătături, ieșind peste marginea divanului, Carol îi aducea o cană cu ceai și îi dădea veselă bună dimineața. Apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
o mulțime de țevi, dintre care unele deversau zăpadă carbonică, iar altele clipeau intermitent din becurile de avertizare protejate de o rețea din fire metalice. Capul îi era izolat undeva departe, pe niște reziduuri de țiței, iar fesierii ampli îi zăceau pe pasarela de beton. Omuleți cu căști galbene, conducând mici camioane galbene, se agitau în jurul anusului și vaginului ei. Carol se trezise țipând. Prin urmare, Beverley o convinsese să se alăture unui grup de femei de bine, grup care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
de ignorant și de naiv încât crezuse că lipsa alcoolului nu poate determina simptome fiziologice. Transpiratul, starea de neliniște și cea de vomă, halucinațiile permanente, toate acestea îl luaseră complet prin surprindere. Carol reacționase trimițându-l să doarmă pe canapea. Zăcuse acolo ca o epavă, cu adevărate uragane dezlănțuindu-se în spatele frunții sale înguste. Pe când trupul i se zvârcolea, mintea producea fantasme bizare - femei cu testicule în loc de ochi și bărbați cu urechi în formă de vagin, discutând netulburați într-un bar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
de marcat și se făcu țăndări. Ai putea crede că, în urma unui astfel de incident exploziv și lipicios, Carol își va lua tălpășița din prăvălie înainte chiar ca Wiggins, încă năucit de lovitură, să se ridice de pe linoleumul pe care zăcea. Dar n-a fost cazul. Cu un sânge rece de invidiat, Carol își menținu poziția. Zgomotul de sticlă spartă, care se auzise până afară, îi dăduse vagabondului ocazia să-și vâre scula în pantaloni și să se îndepărteze, împleticindu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
desfăcu șireturile de la bocancii lui Dan, îi scoase blugii largi și boxerii cât ai zice pește. Nu că Dan ar fi putut articula ceva în momentele acelea. Ochii îi jucau feste, se uita oare la Carol sau la mama lui? Zăcea cu capul dat pe spate, cu firicele de salivă și bere Lamot scurgându-se pe la colțurile gurii. În seara aceasta, cineva parcă îi căptușise gura cu o foaie de cauciuc. Abia dacă simțise că fusese întors. Dar a simțit foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
trecuse de Whittington apoi spre Highway Village. Avusese intenția clară de a merge să dreneze chistul domnului Gaston. Acesta, un profesor de franceză pensionat, locuia într-o casă cât o cutie de pantofi din Village. Zi după zi, ziua întreagă, zăcea în suc propriu pe canapea, cu trupul plin de fiere și înfășurat în tweed înconjurat de copertele galbene și îngălbenite ale volumelor de la Gallimard. Gaston avea un chist imens chiar în scobitura spatelui, cu propriul său ciclu de viață - ciclu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
de nervoasă că nici măcar nu se deranjase să contextualizeze afirmația. — Habar n-am unde e. Alan și Bull ajunseră în dormitor. Bull aprinse plafoniera. Lumina cădea peste ei asemenea privirii unei proprietărese dezaprobatoare. Pe patul „de ocazie“ al lui Bull zăceau haine împrăștiate. O minge de rugby era aruncată pe podea, alături de alte accesorii sportive. Sub fereastra îngustă se afla o bibliotecă micuță, ticsită cu numere vechi din Wisden și reviste de sport. Alan îi spuse: — Ai face bine să-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
neobișnuite din apartamentul lui Bull, descopereau, de fapt, caracterul misterios și special al noii lor relații. Cadența isteriei lui Bull, care se estompa acum încet-încet, anticipa o nouă pierdere a sinelui, o nouă petit mort. Prima atingere venise când Bull zăcea pe jos, lângă plintă, în holul care lega baia de bucătărie și de ușa de la intrare. Era întruchiparea neputinței. Cămașa lui sobră, în dungi, se adunase la spate, iar chiloții albi de bumbac îi atârnau peste fund. Mâna fină și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
lui Bull de Allan, rotunjindu-i fiecare mișcare! Alan n-o mai făcuse cu o virgină până atunci, cel puțin nu cu una intacta. Se temea că pe Bull îl va durea, că sângele le va păta hainele abandonate, care zăceau acum mototolite sub cele două corpuri ce se împreunau. Alan își dorea ca această primă dată să fie extraordinar de plăcută pentru Bull. Își dădea seama că fie îi va uni, fie îi va despărți. Dat fiind că devenise un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
făcea să conștientizeze mai acut disfuncțiile corpului și cauzele care le determinau. Tatăl stătea cu ele, dar nu participa la discuție. Trupul de instalator îi era înveșmântat în denim uzat. Geanta asemănătoare acelora în care se păstrează măștile de gaze zăcea pe podea, lângă bocanci. Din când în când, ducea capătul unei țigări rulate chiar de el la buzele maronii, ascunse în barbă și elibera un fuior de fum. Citea secțiunea „Societate“ din Guardian, observase Naomi, ca și cum o asemenea noțiune i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
se afla geanta diplomat neagră a lui Alan. Pe covorașul de cauciuc negru era trusa medicală. Telefonul mobil se afla în suportul de pe bordul mașinii, alături de mulțimea de butonașe verzi. Dosarul cu informații despre Competiția Educațională a Autorității pentru Sănătate zăcea deschis pe genunchii acoperiți de pantalonii negri ai lui Alan. Hârtiile dinăuntru fuseseră dispuse astfel încât să incite. Numai că Alan nu le citea, ci se concentra asupra semaforului. Evalua greutatea și viteza potențială a mașinilor din jur. Mintea lui incisivă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
fusese intensă, penetrantă și non-penetrantă. Degetele i se arcuiau, se afundau și plonjau, avea sprâncenele ridicate, iar ochii îi străluceau. De data aceasta ejaculase într-un vârtej de senzații. Era o chestie total diferită de ceea ce trăise în noaptea precedentă. Zăcea epuizat pe covorașul oval, croșetat, când avu parte de o nouă epifanie. Masturbarea îi sporea conștiința de sine. Într-un fel, Bull simțea o conexiune mai subtilă, dar mai sigură, cu lumea în care trăia, o legătură mai strânsă decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]