5,438 matches
-
gelos, totuși mă simt în stare să recunosc absolutul atunci când îl văd, și față de Titus mi-aș fi păstrat credința. Dar prin vârtejul ăsta de gânduri răzlețe se reconstituia mereu aceeași vedenie a lui Titus, în lumina radioasă a mării, zăcând mort, inert, impregnat de apă, cu ochii întredeschiși și cicatricea de pe buză. Trăiam absența lui definitivă ca pe o experiență cu neputință de conceput. Fuseserăm un scurt timp împreună; și venise la mine ca la moarte, ca la călăul lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
neîncrezătoare. Mi-am luat cina în fața focului și am stat un timp, încercând să citesc Aripile porumbiței, dar minunatul, magistralul său început nu a reușit să-mi capteze atenția. Lumina zilei zăbovea încă și puteam citi fără ajutorul lămpii. Am zăcut un timp, cu ochii înghețați, ascultând bubuitul mării și bătăile inimii mele. Începuse să mă cuprindă acea somnolență vecină cu coma. În mod cert, înotul schimbase ceva în mine. M-am gândit la Titus. Pe urmă am început să mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
ca la un înecat și mi-am adus aminte că, în noaptea reînvierii din cazanul lui Minn, dormisem pe podeaua din camera aceasta, în fața unui foc duduitor, întrebându-mă, cu gratitudine, cum de eram încă viu. Și parcă mă vedeam zăcând acolo, mișcându-mi ușor mădularele în căldura focului, pentru a mă asigura că sunt întreg. Pleoapele mi s-au lăsat ușor peste ochi și atunci am văzut foarte clar ceva important, despre care mai târziu nu mi-am putut da
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
lumină și am descoperit că-mi pot aminti întreaga scenă. Această amintire avea altă calitate decât cea legată de monstru marin. Semăna cu amintirea pe care mi-o lăsase cântecul lui Lizzie din seara aceea, sau cu amintirea lui Titus zăcând mort, cu singura deosebire că era vorba de amintirea unei imposibilități. Acum revedeam cu claritate ce încercasem să exprim când scrisesem că James stătuse lipit de stânca povârnită, ca un liliac, și că eu m-am înălțat „ca într-un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
ce-mi dăduse brânci în mare, plecase mai departe. Fusese foarte beat și e posibil, într-adevăr, să nu aibă habar de ce s-a întâmplat după aceea. În momentul când s-a stârnit alarma generală, eu fusesem deja salvat și zăceam pe creștetul stâncii, cu James aplecat asupră-mi, încercând să mă reînvie. Pe James nu-l interogasem cum trebuie, pentru că se îmbolnăvise imediat după aceea, avusese un soi de colaps și căzuse la pat. De ce fusese oare atât de extenuat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
misterioasă care-l învățase pe Titus toate acele melodii și gesturi grațioase și care-i dăruise exemplarul din poemele de iubire ale lui Dante? Dar lucrul acesta era de neconceput, o asemenea perfectă înșelătorie nu putea fi imaginată. Și în timp ce zăceam acolo, uitându-mă la cerul ce se boltea peste mare, am văzut un satelit de aur începându-și călătoria lentă, precaută, pe arcul firmamentului, asemenea unui suflet pașnic, rătăcitor. James îmi spusese că urmează să plece într-o călătorie. Moartea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
mea, creația minții lui? Dacă așa era să fie, mă rugam ca atunci când o să-și dobândească eliberarea, să nu ajungă să mă uite, ci, prin milă și îndurare, să se apropie, în sfârșit, de adevăr. Oricare ar fi acesta. În timp ce zăceam acolo, ascultând lipăitul molatic al apei, începură să se adune tot mai multe și mai multe și mai multe stele, împlinind golul care le separat de Calea Lactee și umplând tot cerul de stele. Și departe, departe, în acest ocean de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
-o. Majoritatea lucrurilor mele le-am depozitat în vestiarul lui James. Așa încât, acum, în templul lui James, există un mic sanctuar „Charles“. Uneori mă duc și șed acolo. Cărțile mele continuă sa stea împachetate în lăzi, în hol. Majoritatea hainelor zac încă în geamantane, pentru că nu mă îndur să ating costumele lui James, ordonat rânduite pe umerașe și foarte îngrijite. Garderobul mare din dormitorul lui pare intrarea către o altă lume. N-aș putea spune că mă simt ca la mine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
la mine. Niciodată nu ne-am pierdut unul pe celălalt, iar la sfârșit, când era pe moarte, i-am izgonit pe toți ceilalți. Clement a murit foarte încet. Ziarele au păstrat săptămâni de zile titlurile capitale care îi anunțau moartea. Zăceam pe pat, alături de ea, și-i mângâiam fața, pe care abia foarte târziu au brăzdat-o suferința și teama. Degetele mele își amintesc încă de șanțurile acelea moi și de lacrimile care le umpleau în tăcere. Spunea că avea să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
medic și nici de data asta nu a reușit să-mi descopere nimic în neregulă. Încep să mă întreb dacă tot acest acces de “înțelepciune“ n-o fi cumva preambulul unei prăbușiri fizice. Azi a plouat toată ziua și am zăcut în casă. Cu proviziile mele de orez, linte și mere Cox’s Orange ar putea rezista întreaga iarnă. Continuu să-mi păstrez telefonul amuțit. Să fi reușit, până la urmă, să-mi dobândesc solitudinea, așa cum am intenționat de la bun început, și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
împrejurimile luminate clar. Elisabeta și cu mine ne-am sculat. Toate camerele noastre luminate. Înainte de amiază Jooris la Elisabeta și la mine. Orele 11½-1 pe gheață, multă lume și colectă pentru circ, unde mă duc după aceea cu Pherekyde. Caii zac în jur, carbonizați. Proprietarul complet fără grai. Ora 2 Văcărescu la mine, e din nou bine. Dezgheț. Prefectul poliției la mine, raportează despre incendiu, care a pus în pericol și menajeria învecinată, unde animalele sălbatice urlau. Ora 6½ cinat cu
Jurnal. Volumul I: 1881-1887 by Carol I al României () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2033_a_3358]
-
sacrificate imediat. Dacă aceasta nu este posibil, animalele trebuie separate și sacrificate cât mai repede posibil, cel târziu în următoarele două ore. Animalele care nu se pot deplasa nu trebuie tarate la locul de sacrificare, acestea trebuind ucise acolo unde zac, iar atunci când este posibil și nu se provoacă o suferință inutilă animalului, acesta va fi transportat pe un cărucior sau o platformă mobilă către spațiul de sacrificare de urgență (sală sanitară). ÎI. Cerințe pentru animalele care nu sunt livrate în
NORMA SANITARA VETERINARA din 19 septembrie 2002 -(*actualizata*) privind protectia animalelor în timpul sacrificarii sau uciderii. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/146412_a_147741]
-
de aur a toamnei cot nărene, spre a-i slobozi tăria și a o îngemăna cu misterul frumuseții feminine . Coroanele domnitorilor desfătați pe aici, logofeți și postelnici, stolnici și vistiernici, armași, spătari ori negustori, doamne și domnițe, stele ale timpurilor, zac acum în file de istorie. Podgoriile Cotnarilor însă au supraviețuit și au înflorit, nimbând cu faima lor generație după generație și înnobilând literatura până în zilele noastre. Vinul bun de aici, fără seamăn, a îmbogățit sufletul și a întinerit gândul, nesfârșită
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
care nu ne convine din mai multe motive: arată că în totalitarism am avut cu toții suferințe comune. Dar nu chiar toate. Bărbaților nu le-a fost violată la scară mare intimitatea fizică, nu au făcut septicemii din avorturi, nu au zăcut anemiați de hemoragii și nu au făcut pușcărie fiindcă au „scăpat” de o sarcină nedorită. Mai mult, unii dintre ei, rămași văduvi și-au abandonat copiii la orfelinate și și-au refăcut viața cu altă potențială victimă a politicii pronataliste
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
nu mai funcționează nici măcar cât sindicatul unei fabrici de mături. Liderul nostru național (și internațional), ajuns în situația de a decide, nu se mai ocupă decât de tipărirea cărților sale în sute de mii de exemplare (care, în mare parte, zac în depozitul Cărții Românești și pe tarabe, în vreme ce revistele și-au redus sub orice limită tirajele din lipsă de hârtie), de editura sa particulară, de tipografia sa (în care am investit atâția bani și atâtea speranțe), de mașinile sale personale
Crimă și moralitate. Eseuri și publicistică by Ileana Mălăncioiu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1914_a_3239]
-
trecerea timpului lucru de atâtea ori verificat miturile se dezumflă, orgoliile se topesc ca spuma mării, iar ceea ce rămâne (dacă și cât rămâne) este valoarea netrucată, pagina adevărată, opera autentică. Literatura din toate timpurile e plină de cimitire în care zac, într-un celebru anonimat, atâtea și atâtea ilustre personaje ale vieții literare... V.P.: Catalanul Jordi Savall, contemporanul nostru, un mare muzician și un desăvârșit interpret de muzică veche, spune: "muzica face ca spiritul să se dezvolte, muzica vorbește cu puritate
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
Se spune în Evanghelia după Matei: Iar îngerul, răspunzând, a zis femeilor: Nu vă temeți, că știu că pe Iisus cel răstignit Îl căutați. Nu este aici, căci S-a sculat precum a zis; veniți de vedeți locul unde a zăcut. Și degrabă mergând, spuneți ucenicilor Lui că S-a sculat din morți și iată va merge înaintea voastră în Galileea; acolo Îl veți vedea. Iată, v-am spus vouă". Iar plecând ele în grabă de la mormânt, cu frică și cu
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
de furt al argintăriei, spunând că i-a făcut-o cadou. Javert era mereu la pândă și bănuiala că domnul primar ar fi evadatul Jean Valjean i s-a aprins când vigurosul primar a intervenit pentru salvarea unui vizitiu care zăcea sub căruța răsturnată; știa că numai el poate avea o asemenea forță. În viața lui de primar apare a tânără care făcea trotuarul. Pentru că a ripostat după ce a fost agrasată și umilită de un bărbat, a fost arestată de devotatul
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
jubila că, în sfârșit, dorința obsesivă de a-l recupera pe fostul ocnaș s-a împlinit, că și-a făcut datoria până la capăt, datorie ce-l chinuia de mulți ani. Întors de la proces, s-a dus în camera în care zăcea Fantine, prelungindu-i suferința de a aștepta venirea fetiței până ce este în stare să-și stăpânească emoția pentru a o strânge în brațe. Javert a apărut, Fantine a făcut un șoc la vederea lui și a murit. Jean Valjean a
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
urmăreau, Thaïs îi apărea, uneori, ispititoare, sub forma Elenei din Troia. Îndârjit, ar fi vrut să-i ucidă pe toți cei care au iubit-o pe Thaïs. Presimțind că Thais este bolnavă, a plecat la mânăstire în Libia. Întradevăr, Thaïs zăcea de trei luni de friguri, dar tot frumoasă era. În prezența lui a închis ochii. Disperat, a implorat-o să se ridice. Schimbând registrul gândurilor, și-a strigat iubirea pământească pătimașă: Te-am amăgit, n-am fost decât un biet
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
meargă cu el. Rivalii s-au încăierat. Bozoncea a scos-o pe Didina în curte și a bătut-o cu bestialitate, cu sadism, în cântecele lăutarilor care-i acopereau țipetele, de-i plângeau toți de milă. Paraschiv, și el cotonogit, zăcea cu fierbințeli în trup. Când și-a revenit, i-a apărut bănuiala că Didina îl trădase și era otrăvit de ură. Didina nu a avut curajul să fugă cu Paraschiv, deși ar fi vrut, că-i era drag. Frica față de
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
Dacă "bătălia Kaizerului" din martie 1918501 dăduse noi speranțe Puterilor Centrale și pe frontul de Vest, contraofensiva franceză condusă de mareșalul Foch, sprijinit de generalii Pétain, Haig și Pershing, a rupt frontul german până la linia Siegfried, răsturnând decisiv situația: Germania zăcea la picioarele învingătorilor, iar Austro-Ungaria, Bulgaria și Turcia își acceptau soarta cu umilință. Din vara anului 1918 se prefigura prăbușirea: în 18 iulie 1918, la o zi după ce ultima ofensivă germană a eșuat, a început o nouă ofensivă a Antantei
Germania. O istorie de la antici la moderni by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
multe dintre femeile care-și permiteau acest tip de haine erau mai în vârstă, ceea ce înseamnă că purtau mărimi mai mari. Dar managerii magazinului, sin considerente estetice, au expus mărimile 4 și 6 pe umerașe, în timp ce mărimile 14 și 16 zăceau într-o cameră pe undeva și singura soluție pentru cumpărătoarea supraponderală umilită era să-i ceară unei vânzătoare să-i aducă ceva mai... încăpător. Peste tot în industria textilă te confrunți cu această situație: suporturile și rafturile cu lenjerie și
Arta de a cumpăra. De ce ne place shopping-ul by Paco Underhill [Corola-publishinghouse/Journalistic/1868_a_3193]
-
ai spus: "E imposibil să locuim în așa ceva și să ne numim Potard". Eu ți-am răspuns : "Așa e, asta scârțâie...". Așa că ne-am pus pe căutat un nume, și, tot căutând, l-am găsit pe cel de Fourchevif, care zăcea așa, acolo aiurea. Baroana: Și cui îi face asta rău, de vreme ce nu sunt moștenitori ai acestui nume ? (Eugène Labiche, Le baron de Fourchevif, scena III) 1. 2. Ce idee ciudată am avut în seara aceea s-o aleg regină pe
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
nu poate fi un locutor, ci doar suportul unui punct de vedere, după cum se întâmplă și în următorul fragment din Gervaise: În anul acela, decembrie și ianuarie fură deosebit de aspre. Era un ger de crăpau pietrele. După Anul nou, zăpada zăcu trei săptămâni pe stradă fără să se topească. Ceea ce nu împiedica însă ca treburile să meargă mai departe, ci dimpotrivă, căci iarna este cel mai mănos anotimp al călcătoreselor. În prăvălie era strașnic de bine! Acolo nu vedeai niciodată geamurile
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]