5,010 matches
-
bun pe cât crezuse. În ciuda unei răceli zdravene, călătorise până la Regensburg unde decapitarea era efectuată violent cu securea; se așteptase să fie un spectacol grandios, dar, spre profunda lui dezamăgire, subiectul părea să fi fost drogat și nu reacționase aproape deloc, zbătându-se doar un pic pe podea, În timp ce călăul mascat și neîndemânaticul lui asistent au căzut peste el. Dietrich (acesta era prenumele cunștinței mele) spera să ajungă Într-o bună zi În Statele Unite ca să asiste la vreo două electrocutări; În inocența
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
verde (În fr. În orig.). . Plângea În hohote, așezat pe o stâncă (În fr. În orig.). . Se sorb din priviri... A murit În februarie sărmana Colinette... Soarele mai strălucea, eu am vrut să revăd codrii măreți (În fr. În orig.). . Zbătându-se (În fr. În orig.). . Ca un rug de frunze În tonuri care ard (În fr. În orig.). . Aerul pur se Înalță din câmpie (În fr. În orig.). . Un stol de turturele brăzdează cerul blând / Crizantemele se-mpodobesc pentru Sărbătoarea
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
împiedică, în cădere îl trage și pe Ștefan... Lasă-mă!! Ștefan se luptă să scape din brațele lui, îl lovește: ...Ai înnebunit Mihaile?!?! Lasă-mă!! Ștefan în patru labe se târăște prin mocirlă, prin bălți de sânge, peste cadavre, se zbate, strigă, răcnește: Lăsați-mă!! Sunt domnul Moldovei!! Sunt domnul Moldovei!! Nu pot să fug!!... E înnămolit până-n albul ochilor. Se repede la ei, îi apucă de piept, îi zgâlțâie, strigă, poruncește: Tu, Luco!! Și tu, Șendreo!! Și tu, Mihaile!! Nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
mă satur de somn... O mie de ani... până la Judecata de Apoi, o să mă tot odihnesc. Și cel mai zbuciumat râu ce coboară de la munte, învolburat, își află odihna cufundându-se în mare"... Daniil stăruie, cu blândețe: Te chinui... Te zbați ca marea de maluri... Nu vezi? Ești frânt... Ești bolnav ... Ai trebuință de hodină... De pace... De... Ștefan izbucnește cu patimă agitându-se de colo-colo, șchiopătând, târșindu-și piciorul, dă ocol chiliei, răstoarnă un scăunel, calcă peste sfărmături de piatră. Și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
colo-colo, agitat, târșind piciorul. Cutremurat de un fior se lipește de piatra rece ce-i domolește fierbințeala; sudoarea îi șiroiește pe șira spinării, se prelinge pe zid și picură: pic-pic... Privește fascinat în flacăra unui muc de lumânare ce pâlpâie zbătându-se într-o baltă de ceară, aruncând umbre disperate, ca țipătul sinucigașului ce se îneacă... Cu ochii pierduți în gol ca orbii vede și aude în sine: "Allahhh... Allah"... Un bucium buciumă răgușit, se pierde undeva, departe, moare: "Fugi!! Fugi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
dă înapoi înspăimântat, se holbează cu ochiul cu albeață, face cruci peste cruci și strigă: Piei Satană!! Piei!! Nu mă ispiti!! Piei!! Își agită brațele prin văzduh, se luptă cu o ființă numai de el văzută din brațele căreia se zbate să se smulgă și poruncește: Piei Satană! Satana!! O ia la fugă privind mereu în urmă ca și cum ar fi urmărit de un duh nevăzut și se pierde în depărtare, repetând întruna: Satana!!.... Satana!!... Aista-i "Sfânt" mare, recunoaște Toader. Sfântu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
procesiunea pentru mântuirea orașului de urgia păgânilor. Nu știam ce curând în zori chiar vor muri cu toții... Numai eu am avut nefericirea să supraviețuiesc... Toți sfinții, arhanghelii, Dumnezeu din Ceruri n-ar mai fi putut salva Constantinopolul asediat ce se zbătea în spasmele morții. Noi, pe ziduri, luptam deznădăjduiți, cu ultima fărâmă de putere, după săptămâni și săptămâni de asediu. Prea bine știam că n-avem scăpare, știam că vom muri, dar voiam să cădem cu spada în mână, odată cu orașul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
ucidea... Doamne! De ce nu ți-a fost milă de mine?! Să mă fi luat la tine atunci!... Mă uitam îngrozită cum se băteau care să fie primul... Maria!! Taci!! Taci!! ... S-au năpustit peste mine. Mi-au rupt veșmintele. Mă zbăteam goală în mâinile lor murdare... Eu țipam. Ei râdeau, se prăpădeau de râs. Țipam, țipam, dar nimeni, nimeni nu mă auzea, nici pe Pământ, nici în Ceruri. M-au trântit la pământ, s-au aruncat peste mine... și... și m-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
de Răsărit, piere și pravoslavnica ortodoxie schismatică ce le stătea ca osul în gât. Câtă inconștiență! Dumnezeule! Ba, încă, nu știu care Papă de la Roma a propus creștinarea sultanului și decretarea lui ca "Împărat al Răsăritului"! Câtă inconștiență! Europa veacului nostru se zbate într-o profundă criză morală. E periculos "să gândești altfel". Nu știu cine a spus că " Sunt în istorie clipe când cei ce afirmă că doi și cu doi fac patru sunt pedepsiți cu moartea". Lumea e condusă nu de înțelepți, ci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
mârșav a necinstit două fecioare, două surori... S-or fi jucat și ele: "Du-te-ncolo, vino-ncoace"... Și-apoi, țipă: "Ia-l de pe mine!"... Silnicia-i dovedită?! întreabă el sever. Dovedită! Fătucile erau neîncepute. Nu se lăsau, țipau, se zbăteau și le-a tăiat țâțișoarele cu cuțâtu... Lepădătura, răbufnește Ștefan încrâncenat, de cuțât o să aibă parte! Cum cântă pravila, logofete?! "Pentru necinstire de fată-mare, au muiere, prin silnicie, fără bunăvoia ei: tăia-i-se-va lui scârbavnicul mădular răufăcător...", recită el lecția bine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Își găsise tronul. L-am ridicat de chică: picura cu noroi și sânge... Am văzut multe trunchiuri descăpățânate, cu ciotul gâtului gâlgâind de sânge înspumat, dar niciodată nu m-a cuprins o scârbă mai mare privind stârvul acela ce se zbătea în spasmele morții. Am ridicat ochii spre cer: "Te-am răzbunat tăicuță!! am strigat eu. Dormi în pace". Și, din ziua aceea, duhul lui taica și-a aflat odihna. Și nopțile mele somnul. A fost cumplit, șoptește Alexandru. Biet de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
lumina lumânărilor, umbra se ținea după el lingând pereții, șchiopătând o dată cu el. O mână se lasă ușor pe umărul lui, ca o aripă obosită din zbor. Țamblac îl îmbrățișează. Ștefan își culcă fruntea pe umărul lui... Fără cuvinte... Oblonul se zbătea zgâlțâit de viscol. Un clopot bătea undeva departe. E Crăciunul doar... "Cu sfinții odihnind Hristoase..." Călugării, cu lumânări, cântând, cădelnițând, părăsesc paraclisul. Ce face Maria? întreabă în șoaptă Țamblac ștergându-și cu dosul mâinii câteva lacrimi furișate printre crețurile obrajilor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Trâmbițele înfricoșatei Judecăți de Apoi!!..." Ia, hușuiți pe Habacuc aista, că-mi sparie oștirea cu Apocalipsa lui! Șendrea se apleacă cu smerenie înaintea Sfântului: Binecuvântează părințele... și îl ia de braț și-l duce pe sus. Aleluia! Aleluia!... Sfântul se zbate, strigă: Piei Satana!!! Piei!!! Satana!!! Satana!!! E dus cu anasâna și strigătele lui se aud de departe: Satana! Satana!... Strigătele Sfântului se amestecă cu strigătele unei gloate de țărani-plăieși, pe care străjile i-au oprit cu ascuțișul sulițelor. Lăsați-i
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
fie ridicat în țeapă la Porțile Cetății! Să iasă în întâmpinarea "Măriei sale Aron Alexandru Vodă!" Gâdea, un țigan mătăhălos, buzat, răsărit ca din pământ, cu săcurea în cumpănă, rânjește fericit și îl înșfacă de gât. Isaia, schimonosit de ură, se zbate, izbucnește într-un hohot isteric: "Salcia"!!! Ai milă!!! urlă Negrilă. Sora se prăbușește la picioarele fratelui, îl imploră cu disperare: Frățioare!!... Măria ta!! În numele Sfintei Fecioare, al maichii noastre ce ne-a purtat în pântece, al pruncilor!... Nu-l osândi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
și părul măciucă ți se va face! Ștefan izbucnește într-un hohot rânjit: Țopăie cât pohtești. De-aș lua aminte la toți strigoii ce-mi bântuie nopțile... Ajunge!! poruncește scurt. Luați-i!! Gâdea, oștenii îi înșfacă, îi târăsc, ei se zbat, strigă, scuipă cu clăbuci. Te blestem!!! urlă Isaia ca o fiară. Sângele meu asupra ta și a urmașilor urmașilor tăi cadă!!! În vecii vecilor!!! Blestemul Mușatin!!! Te blestem!!! Te blestem!! Te blestem! Ecoul blestemelor se pierde pe coridoarele cetății... Apoi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
ta, proclamă Ștefan înclinându-se în fața propriei sale umbre de pe perete, ar fi cazul să ieși din scena Istoriei!... O ieșire cam jalnică, pe brânci, hohotește el sarcastic. Mai multă demnitate, domnul meu! Mai multă demnitate!" Ștefane! Ești sleit... Te zbați ca marea de maluri... Arzi ca focul... Ți s-au aprins crierii... Prea-ți pui cenușă pe cap. Ai luat pe umerii tăi toată povara. Te-au lăsat singur... Toți... Era numai crucea ta? Tu ai urcat singur Golgota... Și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
ca să se făleasacă, a „cumpărat”acest pui de uliu, pe care l-a plătit cu câțiva nasturi adunați de la hainele vechi sau rupte. S-a fălit cu achiziția sa, dar de la un timp, achiziția sa îl deranja, îl plictisea, se zbătea și sgârâia cu ghiarele. Tata l-a adus acasă și pentru că lui îi era foame, a închis uliul în chiler, legat de un picior cu o sfoară, și sfoara legată de un țăruș, și s-a dus să mănânce. Până
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
mort. L-au luat în brațe, l-au dus în casă, și abia la lumina lămpii au înțeles că respiră, că-i viu. Ca un somnambul, băiatul a sărit deodată în sus și a început să țipe și să se zbată. A fost stropit cu aghiazmă, a fost închinat cu semnul sfintei cruci, și așa părinții s-au mai liniștit. Titi însă a rămas marcat de această aventură blestemată pe toată viața, bolnav de inimă și cu nervii zdruncinați. După terminare
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
Despre „gaura neagră” ce apare după scrierea fiecărei cărți, un fel de regres în puțul primordial, unde sunt toate elementele creației nedecantate. Despre criza lui Petru, când s-a găsit pe ape și-i era frică, văzându-se deja înecat, zbătându-se cu valurile lumii. Acolo, pe „apă”, fusese dus chiar de Domnul, ca să trăiască spaima morții, criza existențială, și să-l fortifice pentru ce se va întâmpla mai târziu. Eseul meu despre Rabelais a plăcut și va fi publicat în
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
în realitate aproape că am uitat această limbă sublim concepută pentru a exprima alchimia sufletului omenesc, în timp ce în somn totul e neschimbat? 3 octombrie. Încă un vis memorabil: aveam un pește imens. Oare îl pescuisem eu? Aici, în Stockholm? Se zbătea încă și vroiam să-l omor cu o lovitură de măciucă în cap, exact cum văzusem că se face aici, în Suedia, și chiar peste tot în lume. Dar nu mă înduram. Fanny (Kempe) vroia să-i tai o bucată
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
primei și ai celei de a doua generații lângă care am făcut tot ce era nevoie în Operă, erau obișnuiți să urmărească întâi strălucirea lor pe scenă. Or, tinerii generației actuale (justificați și speriați cumva de sărăcia în care ne zbatem) s-au obișnuit (conform principiului economiei de piață) întâi să evalueze și apoi să acționeze! Dar în procesul muncii artistice acest principiu nu poate fi totdeauna valabil. Evident că de condițiile materiale precare nu trebuie întrebați nici regizorul, nici dirijorul
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
obișnuit (conform principiului economiei de piață) întâi să evalueze și apoi să acționeze! Dar în procesul muncii artistice acest principiu nu poate fi totdeauna valabil. Evident că de condițiile materiale precare nu trebuie întrebați nici regizorul, nici dirijorul, care se zbat în aceleași condiții și care trebuie să scoată de la interpret tot ce are mai valoros, să-l determine să dea la iveală toate datele cu care a fost înzestrat și tot ce a reușit să acumuleze prin învățătură! Motivul care
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
bucurie tainică în suflet. O SĂPTĂMÂNĂ LA MARE Concediul a trecut repede, mult prea repede. O săptămână petrecută în lumea civilizată mi-a fost de ajuns pentru a înțelege cât de cumplită era sărăcia, foametea și mizeria în care se zbăteau bieții români. Mâncam cartofi prăjiți în uleiul adus de acasă și salată de roșii. Obișnuitele grătare de pe plajă erau părăsite din lipsă de carne. Uneori se găsea pește la grătar dar și pentru acesta trebuia să stai ore lungi în
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
sănătoasă și în formă de zile mari: Eu nu pot să merg la Sala Palatului, mi-este foarte rău. Nu rezist nici până jos la recepție. Anunță-l pe secretar că sunt bolnavă. Mă usturau cumplit mațele, iar stomacul se zbătea într-una. Eram atât de amețită, încât nu puteam să stau pe picioare. Peste zece minute a venit secretarul, însoțit de o asistentă medicală. Mi-a dat să beau un praf gălbui diluat cu apă. Mai avem încă doi în
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
cere!). Îmbulzit în grămada celor două-trei sute de oameni adunați în fața unei brutării, încercam [20] și eu să mă strecor, doar-doar îmi va veni rândul. Dar până să ajung la tejghea, purtat în dreapta și în stânga de valurile mulțimii ce se zbătea și uneori chiar se bătea de-a binelea, pâinea se termina. Și atunci, bătând din picioare și suflând în palme de frig, stăteam afară, dârdâind rezemat de tejgheaua brutăriei, așteptând și privind cum înăuntru se făcea focul, până se încingea
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]