5,128 matches
-
ci îi pune în situații de incertitudine, de căutare, de dorință de cunoaștere, de aspirație la perfecțiune și ating un plus de cunoaștere care-i separă de cei din jur. Tinerii se iubeau predestinat, încă de pe tărâmul visului vegheat de zeițe. Baoyu, (Cristalul sclipitor), fiul lui Jia Zheng, este un tânăr frumos, înzestrat cu inteligență și sensibilitate, care, spune legenda, s-a născut cu o nestemată în gură, trăiește între realitatea banală și iluzia lumii perfecte a zeițelor, pe tărâmul cărora
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
visului vegheat de zeițe. Baoyu, (Cristalul sclipitor), fiul lui Jia Zheng, este un tânăr frumos, înzestrat cu inteligență și sensibilitate, care, spune legenda, s-a născut cu o nestemată în gură, trăiește între realitatea banală și iluzia lumii perfecte a zeițelor, pe tărâmul cărora ajunge prin vis. Aflându-se în apropierea zeiței Jing Huan, în vis, Baoyu o roagă să-i spună numele zeițelor nemuritoare; nu i le-a spus, în schimb află secretele iubirii în compania zeiței Keqing cu care
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
este un tânăr frumos, înzestrat cu inteligență și sensibilitate, care, spune legenda, s-a născut cu o nestemată în gură, trăiește între realitatea banală și iluzia lumii perfecte a zeițelor, pe tărâmul cărora ajunge prin vis. Aflându-se în apropierea zeiței Jing Huan, în vis, Baoyu o roagă să-i spună numele zeițelor nemuritoare; nu i le-a spus, în schimb află secretele iubirii în compania zeiței Keqing cu care s-a inițiat în practica erotică, numită metaforic "nor și ploaie
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
s-a născut cu o nestemată în gură, trăiește între realitatea banală și iluzia lumii perfecte a zeițelor, pe tărâmul cărora ajunge prin vis. Aflându-se în apropierea zeiței Jing Huan, în vis, Baoyu o roagă să-i spună numele zeițelor nemuritoare; nu i le-a spus, în schimb află secretele iubirii în compania zeiței Keqing cu care s-a inițiat în practica erotică, numită metaforic "nor și ploaie". În familia reală, Baoyu este răsfățat în lumea gineceului, în lumea feminină
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
lumii perfecte a zeițelor, pe tărâmul cărora ajunge prin vis. Aflându-se în apropierea zeiței Jing Huan, în vis, Baoyu o roagă să-i spună numele zeițelor nemuritoare; nu i le-a spus, în schimb află secretele iubirii în compania zeiței Keqing cu care s-a inițiat în practica erotică, numită metaforic "nor și ploaie". În familia reală, Baoyu este răsfățat în lumea gineceului, în lumea feminină ce roiește în jurul lui: bunica Jia Mu, întruchiparea autorității absolute, Feng Jie, adevărata stăpână
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
publicat în 1880, este plasată în perioada lui Napoleon al III-lea. O tânără frumoasă, ambițioasă, dar fără voce și talent, aspiră să urce pe scena teatrului. Bordenav, directorul Teatrului de Varietăți a distribuit-o pe tânăra Nana în rolul zeiței Venus din piesa Blonda Venus. Parisul literelor, al finanțelor și al plăcerilor, ziariști, scriitori, mai multe cocote decât femei cinstite, după cum evidențiază autorul, au venit la spectacolul căruia i se făcuse mare reclamă. Publicul a recunoscut-o pe tânăra de
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
o onoare și un avantaj deosebit." (traducere de Pierre de Labriolle, CDU, 1933) Dedicat lui Venus și Bachus, teatrul este periculos, căci el nu oferă decât spectacole lascive. "Teatrul este întocmai ca templul lui Venus (...) Teatrul nu este consacrat numai zeiței dragostei, el îi mai este dedicat și zeului vinului. Căci acești doi demoni ai libertinajului și bețivănelii sunt atât de strâns uniți, încât par să fi uneltit împreună împotriva virtuții: astfel, palatul lui Venus este și casa lui Bachus." Teatrul
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
cât i-a trebuit pentru a realiza cu soldații săi acest lung periplu sunt contractate în piesă la câteva secunde. Acțiunea din Eumenidele, care începe la Micene, unde Oreste este urmărit de Erinii, și se termină la Atena în fața altarului zeiței, nu se poate nici ea realiza în douăzeci și patru de ore. Singura limită fixată de Aristotel duratei, variabilă în funcție de subiecte, este cea care, permițând o îndeplinire coerentă a acțiunii, contribuie la unitatea ei. "Astfel, așa cum trupurile și ființele vii trebuie să
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
milă, o răpește pe Ifigenia pentru a o sustrage sacrificiului și determină omorârea în locul său a unei căprioare sau a unei alte victime de acest fel. Ce fel de reprezentație este asta, scrie Racine, să sfârșești o tragedie cu ajutorul unei zeițe și a unei mașinării (adică al unui artificiu scenic) și printr-o metamorfoză, care putea găsi ceva credit pe vremea lui Euripide, dar care ar fi prea absurdă și prea incredibilă printre noi?" Racine a preferat să adopte o interpretare
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
în care Furiile dezlănțuite îl căutau pe Oreste, care fugise din calea lor, pe când ele ațipiseră; de cealaltă, era văzut vinovatul, cu fruntea încinsă de o legătură, sărutând picioarele statuii Minervei și implorându-i ajutorul. Aici, Oreste își adresează jelania zeiței; acolo, se agită Furiile; merg, vin, aleargă. În sfârșit una dintre ele exclamă: "Iată urma de sânge pe care paricidul a lăsat-o cu pașii săi... Îl simt, îl simt..." Ea merge. Surorile-i nemiloase o urmează: ele trec, din
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
povești-alegorii cu personaje simbolice, cu ambigue implicații livrești, biografice ori filosofice. Tratat de tehnica renunțării (1982) cuprinde proză poetică: poeme în stil aforistic, variațiuni eseistice despre muzică și reverberațiile ei sufletești, „istorii”, false povești-parabole abstracte cu personaje emblematice (filosoful și zeița). Scrisoarea lui Hipparc (1984) este un lung poem ermetic-filosofic în douăsprezece capitole, un babilon livresc scris într-un limbaj abstract, neologic, în cadențe largi, amintind de sonurile peanilor antici. În volumul Pluralitate (1988) se remarcă al treilea ciclu de poeme
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286856_a_288185]
-
Versiunea regelui James . În secțiunea 2 Peter 3:5(b) se afirmă textual: ... "și pământul a fost format din apă și de către apă." Se crede adesea despre apă că ar avea puteri spirituale. În mitologia celtică, de pildă, Sulis este zeița locală a apelor termale; în hinduism, apa este personificată ca o zeiță sub numele de Ganga. De asemenea, diferiți zei pot patrona diferite izvoare, râuri sau lacuri. În mitologiile romană și greacă,Peneus a fost un zeu-fluviu, unul dintre cele
APA-SURSA VIEŢII by HRISCU GINA LILI [Corola-publishinghouse/Science/267_a_501]
-
textual: ... "și pământul a fost format din apă și de către apă." Se crede adesea despre apă că ar avea puteri spirituale. În mitologia celtică, de pildă, Sulis este zeița locală a apelor termale; în hinduism, apa este personificată ca o zeiță sub numele de Ganga. De asemenea, diferiți zei pot patrona diferite izvoare, râuri sau lacuri. În mitologiile romană și greacă,Peneus a fost un zeu-fluviu, unul dintre cele 3.000 de oceanide. Filoyoful antic grec Empedocles a elaborat o întreagă
APA-SURSA VIEŢII by HRISCU GINA LILI [Corola-publishinghouse/Science/267_a_501]
-
și religioase. Cele mai elocvente vestigii sunt sculpturile, care dau mărturie despre aspecte ale vieții, altfel inaccesibile arheologului, precum moda Îmbrăcămintei, ceremoniile religioase și imaginile mitice. După Gimbutas, societatea Europei arhaice era caracterizată de dominația femeii și de venerarea unei zeițe principale și universale, care Întrupa principiul creator, izvor și ritm pentru tot: viață, fertilitate, naștere. Elementul masculin, uman și animal, reprezenta puterile spontane și stimulante, dar nu și generative ale vieții. În acest caz, este clar că economia agrară a
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
mobile, ocupându-se cu păstoritul și Înclinate spre război; culturi care s-ar fi stabilit În Europa, cu excepția coastelor meridionale și occidentale, În răstimpul a trei valuri de infiltrare dinspre stepa rusă, Între 4 500 și 2 500 Î.Hr. „Zeița creatoare”, sub diferitele sale aspecte, a fost mai apoi puternic Înlocuită de zeii, În mare parte masculini, ai indo-europenilor, iar ceea ce s-a dezvoltat ulterior a fost un mélange al celor două sisteme mitice, cel european arhaic și cel indo-european
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
contaminate, a Europei arhaice, atunci ecouri ale acesteia trebuie să fie perceptibile și În mitologia și cultele Greciei clasice. În urma studiului comparativ și diacronic al acestei mase de date, Gimbutas a considerat posibilă identificarea unui sistem și a unui panteon: zeițe, zei, „epifaniile” sau manifestările lor divine (mai ales sub forma animalelor), o cosmologie asociată, scene de cult, veșmintele și caracteristicile celor consacrați. Religiozitatea privată și publică, sărbătorile religioase periodice, Însuflețite de emoțiile „dramei rituale”, par să fi avut un centru
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
parte a acestui scenariu este corectă. Chiar dacă noțiunea de panteon este poate anacronică, În măsura În care aceasta se bazează prin ricoșeu pe o societate umană diferențiată pe meserii și clase, ar putea fi acceptată existența unui sistem religios centrat pe o Mare Zeiță, cu multe transformări, flancată de un zeu masculin, „prototip al lui Dionis” (Gimbutas, 1989). Zeița și zeul nu trebuie concepuți ca doi poli sexuali opuși, ci Într-o coexistență funcțională unitară, expresie a regenerării simbiotice, singura care asigură viața. În
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
se bazează prin ricoșeu pe o societate umană diferențiată pe meserii și clase, ar putea fi acceptată existența unui sistem religios centrat pe o Mare Zeiță, cu multe transformări, flancată de un zeu masculin, „prototip al lui Dionis” (Gimbutas, 1989). Zeița și zeul nu trebuie concepuți ca doi poli sexuali opuși, ci Într-o coexistență funcțională unitară, expresie a regenerării simbiotice, singura care asigură viața. În Mareaxe "Marea" Zeițăxe "Marea Zeiță" coexistă mai multe funcții și ipostaze: cea care dă viața
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
de un zeu masculin, „prototip al lui Dionis” (Gimbutas, 1989). Zeița și zeul nu trebuie concepuți ca doi poli sexuali opuși, ci Într-o coexistență funcțională unitară, expresie a regenerării simbiotice, singura care asigură viața. În Mareaxe "Marea" Zeițăxe "Marea Zeiță" coexistă mai multe funcții și ipostaze: cea care dă viața, moartea și regenerarea; zeița-mamă; zeița gravidă a vegetației; stăpâna animalelor, stăpâna ploii și a apei; aspra stăpână albă. Cât despre epifanii, este suficient să amintim pasărea acvatică și șarpele, crisalida
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
concepuți ca doi poli sexuali opuși, ci Într-o coexistență funcțională unitară, expresie a regenerării simbiotice, singura care asigură viața. În Mareaxe "Marea" Zeițăxe "Marea Zeiță" coexistă mai multe funcții și ipostaze: cea care dă viața, moartea și regenerarea; zeița-mamă; zeița gravidă a vegetației; stăpâna animalelor, stăpâna ploii și a apei; aspra stăpână albă. Cât despre epifanii, este suficient să amintim pasărea acvatică și șarpele, crisalida și broasca, albina și fluturele, câinele și ursul, puiul de cerb și scroafa. Fiecărui aspect
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
că anul este o călătorie prin cele patru puncte cardinale. Sunt puțini cei care acceptă În Întregime argumentația lui Gimbutas, mai ales acolo unde aceasta pretinde că descifrează În cele mai mici detalii semnificația simbolurilor și a complexului „limbaj al zeiței” (Gimbutas, 1989). Și totuși, nu poate fi negat faptul că În acest „mare sistem” există multe adevăruri: că, timp de milenii, o anumită zonă europeană a fost caracterizată de manifestări religioase puternic legate de concepte ce țin de structura cosmosului
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
pietre de moară, stâlpi pictați și pereți colorați. Pe bancă, pe mese sau pe podea erau Împrăștiate statuete, ex voto, vase pentru arderi și vase rituale. Fără Îndoială, cultul era celebrat de unul sau mai mulți oficianți - sau poate de „zeița” Însăși? - și presupunea măcinarea și prăjirea grâului, poate și coacerea pâinii consacrate și inhalarea fumului aromatic sau Îmbătător (Sherratt, apud Garwood et al., 1991). În diferite regiuni ale Europei arhaice, pe parcursul Îndelungatei sale durate, această religie primește coloraturi aparte. Ne
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
În ziduri sunt Înfipte ciocuri de uliu și se deschid nișe. Pe pereții pictați se mișcă tauri sălbatici, este vânat cerbul, ulii urmăresc oameni acefali. Această obsesie pentru păsări răpitoare și necrofage are origini paleolitice locale (vezi subcapitolul 9). O zeiță cu o personalitate vizibilă apare În repetate rânduri În sculpturi, ca procreatoare, stăpână pe tron, stăpână a leoparzilor. Studii foarte recente au scos la iveală faptul că pe altare se desfășurau sacrificii sângeroase și că uneori se vărsa chiar sânge
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
conform criteriului geografic de orientare al vechilor egipteni, descoperim următoarele personaje divine principale: la Assuan se află zeul Khnum, reprezentat ca un berbec: un zeu creator, Înfățișat adesea ca un olar care creează ființele cu ajutorul roții sale. Îl Însoțesc două zeițe: Satetxe "Satet", Împodobită cu coarne de gazelă, și Anuket, cu o cunună Înaltă de pene. La Kôm Ombo sunt adorați doi zei cu drepturi egale: crocodilul Sobekxe "Sobek" și șoimul Horusxe "Horus". Acesta din urmă are chiar un vestit centru
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
cunună Înaltă de pene. La Kôm Ombo sunt adorați doi zei cu drepturi egale: crocodilul Sobekxe "Sobek" și șoimul Horusxe "Horus". Acesta din urmă are chiar un vestit centru de cult nu departe de Edfu, În timp ce la Elkab se află zeița Nekhbet, Înfățișată ca o vulturiță albă. Ea este protectoarea Egiptului de Sus, În complementaritate cu zeița-cobră Uto (Uagetxe "Uaget"), care, de la Buto, din Deltă, protejează Egiptul de Jos. Regiunea tebană are În antichitate un zeu indigen, Montu, având cap de
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]