47,671 matches
-
sau Cinci nuvele religioase. Printre autorii de versuri, cei mai mulți demni de amintit pentru intențiile patriotice, se numără C. D. Aricescu, G. Crețeanu, D. Dăscălescu, Gh. Tăutu, Șt. Sihleanu, N. Voinov, A. N. Scriban, D. S. Miclescu, I. Gheorghiu. Se mai tipăresc versuri satirice scrise de C. Stamati, fabule de I. Sârbu, precum și poezii de V. Alecsandri și D. Bolintineanu, inedite sau reproduse din alte publicații. R.Z.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287062_a_288391]
-
Schiller, folosind versiunea lui Al. Dumas-fiul (din care tălmăcește piesa Dama cu camelii). A mai tradus, într-o bună limbă românească, din Victor Hugo, François Coppée, Victorien Sardou, Henri Monnier, Frédéric Soulié, Émile Erckmann și Alexandre Chatrian, Octave Feuillet ș.a. Versurile lui M. au rămas în manuscris, păstrate în arhivele unor teatre. Repere bibliografice: Virgil Brădățeanu, Grigore Manolescu, București, 1959; Tudor Șoimaru, Grigore Manolescu, București, 1960; Ist. teatr. Rom., II, 326-328, passim; Dicț. lit. 1900, 551. F.F.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287987_a_289316]
-
neînfrântă credință cauza Ardealului” și să contribuie la „desăvârșirea înfrățirii sufletești între fiii aceleiași națiuni”, R.M. publică mai ales articole pe teme istorice și de politică națională, fără a neglija însă cu totul literatura. În paginile ei pot fi citite versuri populare sau aparținând unor autori ca Aron Cotruș (În țara morții), George Gregorian, Ioan Al. Bran-Lemeny, I.U. Soricu (semnatar și al unui fragment din drama Doamna munților), Ovidiu Hulea, o proză inedită a lui Emil Gârleanu (Dragoste de patrie
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289325_a_290654]
-
a elaborării corecte a contextului. Actualul mediu de afacere (și, în general de acțiune organizațională) este într-un profund proces de schimbare. O serie de factori și tendințe dau contur concret noilor configurații ale mediului. Globalizarea/localizarea<footnote Mendez, Ariel, „Vers une globalisation de la gestion des ressources humaines?”, La gestion des ressources humaines, La documentation Francaise, Paris, no. 333, 2006, pp. 38-43. footnote> aduce schimbări profunde în mediul de afaceri, cum ar fi, apariția firmelor multinaționale și necesitatea alegerii strategice în
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
nostru”, revistă al cărei director este între 1924 și 1927, an în care publicația se mută la Bacău. Fondator de publicații literare, I. mai activează ca director la ,,Tribuna poporului” (Satu Mare) și redactor responsabil la ,,Viitorul Maramureșului”. Întâiul volum de versuri al lui I.-O., Primele acorduri (1908), conține „licăriri și scântei din marele foc”, precum aprecia încurajator în prefața cărții Al. Macedonski. Scriind despre versurile din Statornicie (1918), care includ, în afara temei iubirii aprinse pentru femeie, și unele încercări cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287591_a_288920]
-
ca director la ,,Tribuna poporului” (Satu Mare) și redactor responsabil la ,,Viitorul Maramureșului”. Întâiul volum de versuri al lui I.-O., Primele acorduri (1908), conține „licăriri și scântei din marele foc”, precum aprecia încurajator în prefața cărții Al. Macedonski. Scriind despre versurile din Statornicie (1918), care includ, în afara temei iubirii aprinse pentru femeie, și unele încercări cu subiecte arhaice, biblice, Tudor Vianu nu reușea să-și ascundă sub ironie judecata necruțătoare. În schimb, Se-ntorc cocorii (1926) este o carte închegată, alcătuită
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287591_a_288920]
-
cocorii (1926) este o carte închegată, alcătuită mai ales din pasteluri, de influență coșbuciană, distanțându-se totuși de aceasta prin câteva tușe apăsate referitoare la dragostea pătimașă. Litanie și dorință aprinsă, pe acordurile unei cântări armonioase, în limbaj extrem de simplu, versul denotă autenticitatea trăirii, ca în melodiile lăutărești. Autorul se dovedește însă un virtuoz al tehnicii de versificație în Pro gloria Bacchi (1927), unde se împletesc legenda și incantația religioasă cu un erotism exploziv. Volumul Ceas rău și alte schițe, clișee
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287591_a_288920]
-
1927; Himera, București, 1928; Cina lui Terens, București, 1933. Traduceri: Maxim Gorki, O idilă, București, 1909, Din jertfele iubirei, București, 1910, O idilă. Într-o noapte furtunoasă, București, 1911. Repere bibliografice: D. Karnabatt, Broderii pe tema unui nou volum de versuri: „Statornicie”, „Renașterea”, 1918, 60; A. Davidescu, ,,Se-ntorc cocorii” de C. Ionescu-Olt, ,,Satu Mare”, 1926, 61; G. Bacovia, Încrestări..., ,,Căminul nostru”, 1927, 12; Al. Iacobescu, [Constantin Ionescu-Olt], ,,Gorjanul”, 1933, 29; Paul I. Papadopol, ,,Se-ntorc cocorii”, ,,Poezia”, 1934, 9; Adriana Iliescu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287591_a_288920]
-
1969, cu Iliada, din nou. Colaborează la „Viața studențească”, „Amfiteatru”, „România literară”, „Viața românească”, „Luceafărul”, „Terra” (rubrică permanentă: „Arhipelagul București”), „Ecart”. A fost distinsă cu Premiul pentru reportaj al revistei „Viața studențească” (1961) și al „Scânteii tineretului” (1963). Primele ei versuri aduceau în peisajul liric al momentului o personalitate formată, fără șovăielile și stridențele începutului de drum, care își descoperise tema principală, ce va rămâne aceeași în toate scrierile ficționale: tema responsabilității morale și a ecourilor afective ale șocului etic. O
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286861_a_288190]
-
autoarei în etapa de început - despre caișii înfloriți prea devreme, și acela prelucrare a ideii din După melci de Ion Barbu. Numai că D. găsește justificarea sacrificiului: „Și-aduc primăvara mai devreme/ pomii aceștia nebuni”. Amnios (1977) reunește poeme în versuri și poeme în proză. Este o „carte de învățătură pentru fiul meu Andrei”. Mama îi prezintă și îi făgăduiește lumea fiului încă nenăscut, prunc plutind în lichid amniotic ca într-o mare de lacrimi: „Nu vei fi niciodată mai aproape de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286861_a_288190]
-
o știință a construcției care ar fi trebuit să-i asigure în fața criticii literare un loc mai însemnat. SCRIERI: Iliada, din nou, București, 1969; Amnios, București, 1977; Mater priensis, București, 1987; Profil pierdut, București, 1987; De ce dracu’ plângi?, București, 1994; Versuri noi despre mâțe și cotoi, București, 2003. Repere bibliografice: Ileana Mălăncioiu, „Iliada, din nou”, LCF, 1969, 11; D. Micu, Victoria Dragu, „Iliada, din nou”, RL, 1969, 15; Vasile Rebegea, „Iliada, din nou”, AFT, 1969, 4; Nicolae Baltag, „Iliada, din nou
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286861_a_288190]
-
a Buzăului, A. își propune să-i familiarizeze pe micii cititori și „creatori” cu literatura. Rubrici: „Cărți noi”, „Atelier”, „Prietenii bibliotecii”, „Și ei au fost copii”, „Remember”, „Cronica cenaclului”. Sunt prezente în paginile „foii” buzoiene, pe lângă copii și profesori - cu versurile, prozele, însemnările lor - și nume consacrate precum Passionaria Stoicescu, Marin Sorescu (cu două poezii inedite, Roiul și Gura Teghii), Alexandru Mitru, Ion Caraion (cu un interviu inedit consemnat de către Alexandru Oproescu la locuința scriitorului, joi, 29 ianuarie 1981, și republicat
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285217_a_286546]
-
dacă ești scriitor, că nu poți și nu se cuvine să-1 studiezi pe Pope fără să încerci tu însuți să scrii cuplete eroice, sau că nu poți întreprinde un studiu despre drama elizabetană dacă n-ai scris o dramă în versuri albe. *1 Totuși, oricât de utilă i-ar fi experiența creației literare, cercetătorul literar are o sarcină complet diferită. El trebuie să-și transpună experiența literară în termeni intelectuali, s-o integreze într-un sistem coerent care trebuie să fie
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
Liceul „Iulia Hasdeu” (absolvit în 1953) și Facultatea de Filologie (cu licența în 1959). Între timp va absolvi și Școala de Literatură „M. Eminescu” (1955), fiind concomitent redactor la Studioul Cinematografic „Al. Sahia” și reporter la săptămânalul „Albina”. Debutează cu versuri la „Tânărul scriitor”, în 1953. Publică în „Contemporanul”, „Luceafărul”, „România literară”, „Scrisul bănățean”, „Viața românească” ș.a., precum și în reviste din străinătate (Grecia, Italia, Japonia, Iugoslavia, Noua Zeelandă, SUA, Ucraina, Ungaria). Prima ei carte e o culegere bilingvă, Entre nous, le temps
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288955_a_290284]
-
timpul, apărută în 1975 la Paris, în Editura Saint-Germain-des-Prés. Volumele care au urmat vor purta același titlu, dar sumarul se va lărgi continuu, până la a se dubla de fiecare dată. Ceea ce atrage atenția este reușita poetei de a-și difuza versurile peste hotare, traduse în mai multe limbi. Temperament romantic, P. contemplă lucrurile și creațiile umane din perspectiva lunecoasă a timpului, trecând poemelor (altfel de o limpiditate mediteraneană) un constant frison elegiac. Între participare și contemplare, ea o alege pe aceasta
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288955_a_290284]
-
urmă, după cum optează pentru o afirmare discretă a eului, și nu pentru exhibarea lui grandilocventă. Timpul și contemplația distanțează, efasând contururile lucrurilor și patosul trăirii, bemolează entuziasmele, dar reumple experiențele cu substanța unor sensuri mai pure, smulse parcă irepresibilei treceri. Versurile caligrafiază de regulă asemenea stări: „Și te iubesc acum când nu mai am / Cuvinte norocoase să te cheme, / Când între noi stă timpul ca un geam / Și ne privim tăcuți ca în portrete.../ Aș vrea să râd cum râde-un
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288955_a_290284]
-
Ortodoxă), Sextil Pușcariu (Românism și ortodoxie, În noaptea Învierii, Brâul crucii ortodoxe, Veac nou), Em. Panaitescu, Victor Stanciu, Victor Papilian, Nichifor Crainic, Onisifor Ghibu, Ioachim Crăciun, Florian Ștefănescu-Goangă, N. Drăganu, D. Stăniloae, Iosif E. Naghiu ș.a. Sunt incluse în sumar versuri de C. Dumitrescu, Florea Mureșan, Sanda Mateiu, Ion Pillat (Nașterea Domnului), Octavian Goga (Iisus pe valuri, Îmi cântă moartea, Bisericuța din Albac) ș.a. De semnalat faptul că aici sunt găzduite în 1934-1935 câteva din primele versuri ale lui Radu Stanca
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289173_a_290502]
-
Sunt incluse în sumar versuri de C. Dumitrescu, Florea Mureșan, Sanda Mateiu, Ion Pillat (Nașterea Domnului), Octavian Goga (Iisus pe valuri, Îmi cântă moartea, Bisericuța din Albac) ș.a. De semnalat faptul că aici sunt găzduite în 1934-1935 câteva din primele versuri ale lui Radu Stanca, „elev în cl. V-a liceală” (Mesia, Hristos a înviat!). Cu proză este prezent Victor Papilian (Din alte timpuri), acestuia discutându-i-se și piesele de teatru Cerurile spun, Alt glas, precum și romanul În credința celor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289173_a_290502]
-
susținut procesul de renaștere națională, valorificând literatura română, în genere cenzurată, exilată, marginalizată (Doina și articole ale lui Mihai Eminescu, operele lui Constantin Stere, Andrei Țepordei, Leon Donici ș.a.). Au apărut aici articole despre scriitori români consacrați, precum și grupaje de versuri și nuvele ale acestora, s-a rezervat spațiu articolelor despre așa-zisele „pete albe” ale istoriei (foametea, deportările, colectivizarea, „stagnarea”). În toate seriile sale, pe lângă literatura originală și critica de întâmpinare, mai mult sau mai puțin aservită metodologic și ideologic
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285664_a_286993]
-
redactor la Editura Academiei și la Editura Enciclopedică Română, bibliotecar la Biblioteca Centrală de Stat, redactor la Uniunea Artiștilor Plastici, între 1977 și 1983 a devenit cercetător la Institutul de Lingvistică al Academiei Române. A colaborat la „Luceafărul”, unde debutează cu versuri în 1972, la „România literară”, „Steaua”, „Tomis” ș.a. I s-au acordat Premiul Asociației Scriitorilor din București (1979, 1984), Premiul Uniunii Scriitorilor (1983, 1992) și Ordinul Al Merito por Servicios Distinguidos în grad de comandor (1987, Republica Peru). Poet manierist
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286079_a_287408]
-
conștiința trecerii timpului și a fragilității ființei umane, de unde predilecția pentru stările vagi, nedefinite, ale „tainicului asfințit de lume”. Rafinamentul universului și limbajului poetic se vădește în cultivarea impresiilor și cuvintelor rare („defilee” rimează cu „Erythree”), în cizelarea savantă a versurilor care dobândesc astfel sonorități muzicale deosebite: „Scoici nautili, vegetație marină/ se adună/ cunună/ în părul tău negru și des./ Parcă mângâi ușor/ în miez de lumină/ un fragil vas minoic de stil Camarès.” Volumul Plante carnivore (1980) aduce o schimbare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286079_a_287408]
-
Plastice „N. Grigorescu”, secția istoria și teoria artei (1970). Între 1973 și 1975 face studii de specializare la Pisa, în Italia, unde își dă doctoratul în istoria artelor (1975), obținând și doctoratul în filologie la București, în 1981. Debutează cu versuri în „Luceafărul”, în 1963; debutul editorial îl constituie volumul Exodul (1967). A fost redactor la „Scânteia” (1967-1968), „Luceafărul” (1968-1969), „Scânteia tineretului” (1969-1970), „Amfiteatru” (1971-1973, 1975-1982), „Viața studențească” (1975-1982). A publicat articole și cronici de artă nu numai în periodicele la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285416_a_286745]
-
la Oda lui Eminescu, iar Balada regelui Lys, prin tematică și stil, trimite la Doinaș și Macedonski. Se pot identifica alte afinități, cu obsesiile bacoviene, cu descriptivismul pillatian, cu ermetismul barbian ori cu onirismul lui Gellu Naum. Cărțile sale de versuri reiau aceleași teme și motive, în același registru stilistic, al detașării de sine echilibrate, decorative; pietrificarea emoției este dublată de conștiința propriei goliri interioare și a neputinței de exprimare poetică. Fără a se impune în contextul literar al anilor ’70
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285416_a_286745]
-
cât și de cele politice. Întemeiază, împreună cu D. C. Ollănescu-Ascanio, o nouă societate - Amicii literaturii și artei române - și editează, din noiembrie 1896, revista „Literatură și artă română”, al cărei director a fost până la încetarea publicației, în 1910. Debutează cu versuri în „Jurnalu pentru toți” (1879), revistă scoasă la Iași de Emanoil Arghiropol. Diverse articole și încercări critice i-au apărut în „Convorbiri literare”, „Revista pentru istorie, arheologie și filologie”, „Ateneul român”, „Vieața nouă”, „Viața socială”. Cronicile și recenziile le-a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288777_a_290106]
-
1892), prima lucrare amplă care cercetează viața și opera marelui poet. Pe baza unor documente inedite, P. reconstituie cu exactitate momentele principale din existența lui Eminescu și discută aplicat câteva trăsături ale operei, ce privesc componența vocabularului, muzicalitatea și armonia versului, inițiind astfel studiul formal al poeziei eminesciene. După 1892 încearcă să practice o critică literară întemeiată nu doar pe gustul artistic, ci mai ales pe ceea ce el dorea să fie criterii obiective. Socotește opera literară determinată în chip decisiv de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288777_a_290106]