47,671 matches
-
Română de Radio. A debutat (prezentată de Geo Dumitrescu) cu opt poezii în „Contemporanul” în 1966, iar în volum, cu Furăm trandafiri, apărut în 1967. Are o bogată activitate publicistică, colaborând la „Contemporanul”, „Secolul 20”, „Convorbiri literare”, „Tribuna” ș.a. cu versuri, proză, traduceri, comentarii, sau deținând rubrici permanente la „România literară”, „Luceafărul”, „Steaua”. În 1980 primește Premiul „Perpessicius” pentru ediția Scrieri de Emil Botta. Poezia sa dezvăluie de la început o personalitate maturizată timpuriu, din teama de „șarpele înserării”, de luciditatea care
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286748_a_288077]
-
Premiul „Perpessicius” pentru ediția Scrieri de Emil Botta. Poezia sa dezvăluie de la început o personalitate maturizată timpuriu, din teama de „șarpele înserării”, de luciditatea care aduce sfârșitul visării. Temele, motivele se înlănțuie parcă fără logică, într-o continuă fulgurație metaforică; versul liber strălucește semnificativ în ingambamente ingenioase, iar rima rară este aparent întâmplătoare și cu atât mai surprinzătoare. Caracteristică se învederează o anume tehnică a compunerii peisajului, straniu și fragmentar ca într-un caleidoscop al amintirii, alteori oniric ca sub o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286748_a_288077]
-
al dorului de lumină și căldură („Lucească soarele până la ardere, / Pletele de foc pârjolească-se / La vâlvătaia sublimă a zilei”). Și chiar dacă uneori imaginile sunt abscons hermetice, o anume grație a sentimentului convertit în intelectualitate este transpusă mereu într-un vers armonic, cu repetiții ritmate dilematic și refrene muzicale. SCRIERI: Furăm trandafiri, București, 1967; Jumătate zeu, București, 1970; Adagio, București, 1973; Taina, Cluj-Napoca, 1976; Amiaza, București, 1978; Ceața, București, 1978; Poetica, București, 1981; Vârtejul și lumea, București, 1982; Amintiri neverosimile, București
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286748_a_288077]
-
un regim estetizant, izolaționist, de catastrofă delectabilă. Melancolia, în contextul sensibilității decadente, devine paradoxal un sindrom carceral, un complex estetizant ca în poemul Christinei Rossetti, Cine mă va izbăvi? (1866), pe care Khnopff a ales să-l ilustreze selectând un vers edificator, I lock the door upon myself (1891). Cel care alege recluziunea adesea printr-un rapel la interioritate asimilat refugiului în arta care dobândește o funcție soteriologică curând constată presiunea acestei condiții carcerale a eului devenit insuportabil. Explicația dată de
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Regrets 230, ilustrat cu o gravură de Gillot după tabloul pictorului G.D. Mirea. Volumul apare în limba română în jurul anului 1890, cu același titlu, Poveștile Peleșului 231, incluzând povestea " Vârful cu dor", reluată în volumul Oeuvres Choisies 232 (Prose et vers) publicat tot de G. Bengescu în 1908. Tot Carmen Sylva, regina-poetă căreia îi consacra o primă schiță de portret Nicolae Petrașcu în 1899233, furniza și libretul mitologic, Legenda Jepilor, pentru grupul statuar ridicat în Parcul Carol, care avea în centrul
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
pe vârful unui munte din partea unei feminități debordante, ipostaziate mitologic sub forma zânelor, avataruri ale unei Venus eterne. Basmul este parțial inspirat de balada Miorița, publicată de Vasile Alecsandri, poet consacrat și un apropiat al familiei regale o parte din versurile sale decorează interiorul palatului Peleș. Pentru a-i conferi autenticitate și în vederea păstrării culorii locale, Carmen Sylva o și intitulează "basm/poveste română". În mijlocul unei petreceri pastorale, o fată, Irina, lansează o provocare unui tânăr păstor, Ionel, îndrăgostit de ea
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
spre universalizarea figurii eminescine au fost parcurse destul de repede, elocvent în acest sens fiind un desen al lui Marcel Olinescu, făcând parte dintr-un ciclu intitulat Luceafărul, compus din 12 lucrări dedicate lui Eminescu, fiecare lucrare fiind însoțită de un vers. Cea de-a douăsprezecea lucrare se vrea și o apoteoză a ciclului, intitulată după ultimul vers concluziv al poemului Luceafărul: "Nemuritor și rece". Pe fondul unui cer înstelat sunt plasate monadic figuri culturale emblematice, desenate asemeni unor constelații: Shakespeare, Dante
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
al lui Marcel Olinescu, făcând parte dintr-un ciclu intitulat Luceafărul, compus din 12 lucrări dedicate lui Eminescu, fiecare lucrare fiind însoțită de un vers. Cea de-a douăsprezecea lucrare se vrea și o apoteoză a ciclului, intitulată după ultimul vers concluziv al poemului Luceafărul: "Nemuritor și rece". Pe fondul unui cer înstelat sunt plasate monadic figuri culturale emblematice, desenate asemeni unor constelații: Shakespeare, Dante, Goethe, Beethoven, și, greu discernabil, probabil Platon, iar în colțul din dreapta sus probabil Nietzsche. Chiar dacă identificarea
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
damnată către care deschide Poarta Infernului. Figurile din piedestal, menite să reflecte travaliul creator, îl apropie la limită de exacțiunile damnaților, geniul singur este capabil să se situeze deasupra acestui nod inform într-o seninătate sceptic-detașată, pe care o evocă versurile finale ale poemului Luceafărul, investite ulterior cu valoare testamentară: "Dar eu în lumea mea mă simt/ nemuritor și rece". Pe această posibilă filieră interpretativă se insinuează și o notă decadentă, pe de o parte ca estetizare-sublimare a unei existențe torturante
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
un postament de piatră brută, de stâncă. Din acest bloc nefinisat se desprinde în basorelief un corp feminin, lansat într-o direcție ascendentă. În schimb, bustul lui Eminescu este destul de convențional. Devine un loc comun în aria reprezentării alăturarea câtorva versuri portretului poetului sau unor imagini inspirate de poezia sa. Aici se află însă o altă trăsătură a simbolismului, relația strânsă pe care o întreține cu literatura, de unde și cursivitatea acestei permanente treceri dinspre pictură / sculptură spre narațiunea explicativă sau ilustrativă
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
a simbolismului, relația strânsă pe care o întreține cu literatura, de unde și cursivitatea acestei permanente treceri dinspre pictură / sculptură spre narațiunea explicativă sau ilustrativă și invers. În portretul pe care-l face Luchian poetului, Eminescu (desen, 1890) sunt inserate două versuri din poezia "Din valurile vremii": Zadarnic după umbra ta dulce le întind: Din valurile vremii nu pot să te coprind". Citatul întreține o ușoară confuzie, în măsura în care pictorul nu presupune poezia ca fiind foarte cunoscută, astfel încât cititorul să identifice elementul lipsă
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Din valurile vremii": Zadarnic după umbra ta dulce le întind: Din valurile vremii nu pot să te coprind". Citatul întreține o ușoară confuzie, în măsura în care pictorul nu presupune poezia ca fiind foarte cunoscută, astfel încât cititorul să identifice elementul lipsă, complementul direct. Versurile nu reflectă nimic din statutul "hiper-eonic" pe care-l dobândește poetul ulterior. Simpla alăturare a chipului poetului și a câtorva versuri pare însă suficient pentru edificarea acestui memento. Un admirator al poetului 277, considerat de către acesta nu doar cel mai
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
ușoară confuzie, în măsura în care pictorul nu presupune poezia ca fiind foarte cunoscută, astfel încât cititorul să identifice elementul lipsă, complementul direct. Versurile nu reflectă nimic din statutul "hiper-eonic" pe care-l dobândește poetul ulterior. Simpla alăturare a chipului poetului și a câtorva versuri pare însă suficient pentru edificarea acestui memento. Un admirator al poetului 277, considerat de către acesta nu doar cel mai mare poet al românilor, dar și un gânditor genial, Luchian, îi scria în 1890 lui Titu Maiorescu al cărui studiu, din
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Cătălina privește în sus la Luceafăr care lasă în urma sa o trenă neagră, rotindu-se în spirală către astrul ce-i este originea. La fel în Luceafărul, ("Și din a chaosului văi / Un mândru chip se-ncheagă") pictorul încearcă ilustrarea versurilor "Și din oglindă luminiș / Pe trupu-i se revarsă" (cromolitografie 495 x 345 cm, 1923, BAR. Cabinetul de Stampe, DR 20 I/T.M.) Expune în 1914 alături de Ressu și Băncilă, și în 1922 cu Paciurea participă la expoziția societății "Arta Română
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
va căpăta noi dimensiuni la curentele înnoitoare de după 1900, în epocă deci"287. Mina Byk-Wepper este una dintre ilustratoarele constante ale poeziei eminesciene, realizează Călin (file din poveste) (1923), Strigoii și Luceafărul (1924). În general, ilustrațiile sunt însoțite de câteva versuri, precum în "Strigoii". Un tânăr stă la capul unei frumoase moarte așezate pe un pat, la celălalt capăt al patului se află strigoii: Pe pieptul moartei luce de pietre scumpe salbă / Și păru-i de-aur curge din raclă la
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
salbă / Și păru-i de-aur curge din raclă la pământ / Căzuți în cap sunt ochii, un zâmbet trist și sfânt / Pe buzele-i lipite ce vinete îi sunt. / Iar fața ei frumoasă ca varul este albă"288. Ilustrarea câtorva versuri din poemul "Luceafărul" apare într-un alt număr al Adevărului literar și artistic, însoțită, de asemenea, de versuri: Iar ea vorbind cu el în somn, / Oftând din greu suspină:/"O dulce-al nopții mele Domn, / "De ce nu vii tu? Vină
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
trist și sfânt / Pe buzele-i lipite ce vinete îi sunt. / Iar fața ei frumoasă ca varul este albă"288. Ilustrarea câtorva versuri din poemul "Luceafărul" apare într-un alt număr al Adevărului literar și artistic, însoțită, de asemenea, de versuri: Iar ea vorbind cu el în somn, / Oftând din greu suspină:/"O dulce-al nopții mele Domn, / "De ce nu vii tu? Vină!"289 Mina Byk Wepper imprimă o ușoară tentă simbolistă ilustrațiilor unor poezii care nu sunt toate simboliste: Doina
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
și francezi, afirmând astfel vocația europeană și respectul pentru patrimoniul său cultural, imprimând, un caracter modern, cosmopolit, artei pe care o promovează. Deși alegorică și academizantă, Cântărețul divin al sculptorului Jean-Jules Lecomte du Noüy care execută și lucrări "inspirate din versurile și ideile estetice ale Reginei Carmen Sylva"302 se inspira din ars poetica reginei, lansând în spirit simbolist un canal de comunicare între arte și imprimând sculpturii importanța temei simbolisto-romantice a geniului. În sfârșit, Ioana Beldiman mai pomenește de existența
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
italian Rafaello Romanelli (1910-1911). Expozant în țară, la Roma și la Paris figura în Salonul Societății Artiștilor Francezi cu numeroase premii, Severin apărea ca un artist consacrat din timpul vieții, a cărui sensibilitate simbolistă era reprezentată plenar în opere precum Vers l'infini (Spre infinit), Spre necunoscut (1915), Visări păgâne, Suferința etc. Referindu-se la Vers l'Infini și portretul lui Macedonski, Marin Simionescu-Râmniceanu revenea asupra unei obiecții fondatoare privitoare la sculptura simbolistă, aplicarea unei viziuni picturale volumelor, operație care se
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Societății Artiștilor Francezi cu numeroase premii, Severin apărea ca un artist consacrat din timpul vieții, a cărui sensibilitate simbolistă era reprezentată plenar în opere precum Vers l'infini (Spre infinit), Spre necunoscut (1915), Visări păgâne, Suferința etc. Referindu-se la Vers l'Infini și portretul lui Macedonski, Marin Simionescu-Râmniceanu revenea asupra unei obiecții fondatoare privitoare la sculptura simbolistă, aplicarea unei viziuni picturale volumelor, operație care se constituie și în modalitate de lectură simbolistă. "Dacă Severin modelează îndemânatic, apoi prin desenele sale
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
criticilor de artă ca "decadent". Deși au descifrat în opera lui ipostaze de elan, unii dintre critici nu s-au sfiit să-i sublinieze crizele de "morbideță" și "decadență""381. Pe consolele unor interioare poate fi regăsit celebrul volum de versuri al lui Baudelaire, Florile răului, volum pe care Ion Minulescu îl introducea în bric-a-brac-ul "bazarului sentimental" al unei iubite, alături de cel al lui Villiers de l'Isle Adam, coincidență perfectă cu gusturile pictorului, epitomizând sensibilitatea simbolistă a epocii modelată livresc
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
evidențiază pe o masă de toaletă, dar criticul îl disociază de lumea decadenței baudelairiene. Relația este încă odată subliniată de pictor în însemnările sale: "Un tablou este un poem pictural de linii, forme și culori". Deviza pictorului este dată de versurile lui Goethe "Zum sehen geboren/Zum schauen bestellt" (Născut să vadă/ Menit să contemple). Ce se potrivește cu decadența este faptul că Pallady este un autentic aristocrat, un dandy, însă mult prea sever cu sine pentru a tolera vreo notă
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
prin magia lirei sale, însă atitudinea sa dezvăluie, mai degrabă, dimensiunea melancolică și nu serenă a acestei muzici, iar accentul cade pe linia elegantă a corpului efebului. Asocierea muzicii cu muzicalitatea poeziei se regăsește în Arta poetică a lui Verlaine, versul celebru, "De la musique avant toute choses", dobândind o valoare axiomatică pentru poezia simbolistă. Dacă prin Corespondențele sale Baudelaire viza o relație simbiotică, sintetistă a celorlalte arte recuperabile în materia poetică, Verlaine sublinia orfismul implicit al lirei simboliste. Poetul este asociat
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
și peretele de stâncă, un spațiu nimbat, ireal. Orfeu apare redus la proporțiile unui copil, insignifiant în raport cu proporțiile viziunii sale. Cântărețul nu folosește lira, nu sunetul fizic produce imaginea, ea este o imagine a poeziei, a unui sunet topit în vers. Pictura realizează astfel sensul sinestezic asociind imaginea lirei și poeziei într-o desfășurare grandioasă a puterii de creație. În Cântărețul de stradă, lucrare nelocalizată astăzi, Mina Byk-Wepper realizează o ilustrare a poeziei simbolistului Traian Demetrescu, poetul orfic, maudit, alungat de
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
nuanțe, relevă prin reluarea "cuvântului potrivit", ca fixare a imprecației, relația pe care criticul o trasează între decadentism/decadență, în accepția sa strict peiorativă de imitație, epigonism, epuizare a unei formule și pictura lui Loghi ilustrativă în sens depreciativ. În "Vers și Poezie", articol apărut în Linia dreaptă 414, Arghezi comenta termenul "decadență", pentru a-l disocia de cel de simbolism, și aprecia distorsionarea curentului parizian reverberat până la București, utilizând același termen colorat de "izmenitură". ""Noua școală" franceză, de câte ori i-a
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]